ICCJ. Decizia nr. 306/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 306/2011
Dosar nr. 1723/1/2011
Şedinţa publică din 23 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2107 din 8 decembrie 2009 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.A. împotriva rezoluţiei nr. 1647/P/2007 din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, şi s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1647/P/2007 din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori M.M. şi V.C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 5285/2567/II/2/2009 din 1 iunie 2009.
Procurorii au reţinut că modul de soluţionare a unei plângeri penale nu poate constitui temei pentru atragerea răspunderii penale a magistratului care a dispus soluţia criticată, pentru contestarea căreia, petentul având posibilitatea exercitării căii de atac prevăzută de art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluţiei nr. 1647/P/2007 din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 2107 din 8 decembrie 2009 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existenţa unor indicii din care să rezulte săvârşirea infracţiunilor reclamate.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii, petenţii V.A., V.F. şi SC M.I. SRL au declarat recurs, potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar (filele 9 - 10), solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei cu valorificarea actelor probatorii.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de petenţi nu sunt fondate.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimaţii magistraţi M.M. şi V.C., ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În cauza de faţă, magistraţii intimaţi M.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi V.C. - procuror general adjunct la aceeaşi unitate de parchet şi-au exercitat atribuţiile cu care au fost investiţi, analizând plângerile formulate şi probele administrate în scopul aflării adevărului şi dispunând soluţii, conform convingerilor lor obiective şi nepărtinitoare, astfel încât Înalta Curte apreciază că învinuirile aduse acestora nu sunt întemeiate, simplele afirmaţii şi aprecieri subiective ale petenţilor, nesusţinute de probe, neafectând temeinicia soluţiilor pronunţate.
În speţă, magistraţii procurori au emis rezoluţii de respingere a plângerilor în concordanţă cu probatoriile administrate, cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la termenul de soluţionare şi temeiul juridic privind plângerile contra soluţiei, iar emiterea de soluţii nefavorabile petentului, nu conferă automat date sau indicii cu privire la săvârşirea unor fapte penale, având în vedere faptul că acesta avea posibilitatea exercitării căilor de control judecătoresc.
Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimaţii magistraţi, ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
Criticile recurenţilor petenţi reiau în esenţă aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petenţilor împotriva rezoluţiei nr. 1647/P/2007 din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenţii V.A., V.F. şi SC M.I. SRL împotriva sentinţei primei instanţe.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petenţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenţii V.A., V.F. şi SC M.I. SRL împotriva sentinţei nr. 2107 din 8 decembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5101/1/2009.
Obligă recurenţii petenţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 305/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 307/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
