ICCJ. Decizia nr. 38/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Deciziapenală nr. 38/2010

Dosar nr.8777/1/2010

Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1725 din 26 octombrie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul HGC. împotriva rezoluţiei nr. 120/D/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală şi s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia nr. 120/D/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală s-a dispus, între altele, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii D.L.C., S.V. şi P.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 166 C. pen. şi "diversiuni aspra actului de justiţie".

Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la conducerea DIICOT, plângere care a fost respinsă prin ordonanţa nr. 865/2009 din 26 august 2009.

Procurorii au stabilit că nu se poate reţine că magistratul intimat nu şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu sau că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând o vătămare intereselor legale ale petentului .

În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluţiei nr. 120/D/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa nr. 1725 din 26 octombrie 2009 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că hotărârea a fost pronunţată de aceştia cu încălcarea legii în dauna petentului sau că activitatea acestora a fost de natură să schimbe ordinea constituţională.

Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul HGC. a declarat recurs.

Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.

Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimaţii magistraţi D.L.C., S.V. şi P.A. – judecători la Curtea de Apel Bucureşti, ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii prevăzute de art. 166 C. pen. şi "diversiunea actului de justiţie".

Potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (3) C. proc. pen., soluţia pronunţată de magistraţi, pe baza probelor administrate, reflectă modul în care aceştia le-au apreciat în urma examinării lor şi nu trebuie să conducă obligatoriu la concluzia săvârşirii vreunei fapte prevăzute de legea penală.

Simpla împrejurare că petentul este nemulţumit de soluţia adoptată într-o cauză nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a magistraţilor care au emis-o, atâta timp cât, din actele premergătoare urmării penale nu a rezultat că aceştia ar fi săvârşit o infracţiune în legătură cu îndeplinirea activităţii de jurisdicţie sau că şi-ar fi îndeplinit, în mod defectuos atribuţiile de serviciu, soluţiile pronunţate de magistraţii judecători putând fi supuse controlului prin intermediul căilor de atac.

După epuizarea căilor de atac nici un alt organ nu poate pune în discuţie autoritatea acestor decizii ale magistraţilor, o eventuală punere în discuţie ar însemna reluarea unor chestiuni asupra cărora există autoritate de lucru judecat.

Mai mult decât instanţa penală sesizată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., nu se poate substitui instanţelor de control judiciar şi în consecinţă nu se poate pronunţa asupra temeiniciei şi legalităţii hotărârilor pronunţate de o altă instanţă.

Întrucât în Codul penal nu este incriminată vreo infracţiune cu denumirea marginală "diversiuni asupra actului de justiţie", Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că această faptă nu este prevăzută de legea penală şi că în mod eronat s-a încadrat menţiunea petentului ca fiind infracţiunea prevăzută de art. 163 C. pen.

Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimaţii magistraţi, ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii prevăzute de art. 166 C. pen., în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceasta.

În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentului împotriva rezoluţiei nr. 120/D/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală este legală şi temeinică.

Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petentul HGC. împotriva sentinţei primei instanţe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul HGC. împotriva sentinţei nr. 1725 din 26 octombrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7293/1/2009.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 38/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI