ICCJ. Decizia nr. 381/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 381/2011
Dosar nr.3953/1/2011
Şedinţa publică din 19 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3144 din 13 septembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 1164/57/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.R. împotriva încheierii nr. 23/MP din 3 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele.
Prin încheierea nr. 23/MP din 3 septembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de inculpatul G.R. împotriva ordonanţei de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de procuror în dosarul nr. 2/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Hunedoara, la 27 august 2010.
Încheierea pronunţată a fost dată fără cale de atac, prima instanţă apreciind că, în raport de Decizia nr. 18/2008 a Secţiilor Unite al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1403 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.R., recurs care a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 3144 din 13 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu motivarea că potrivit dispoziţiilor art. 1403 alin. (1) teza finală C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul respinge în timpul urmăririi penale revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Împotriva acestei decizii, inculpatul G.R. a declarat un nou recurs.
La termenul de azi, 19 septembrie 2011, Înalta Curte, în baza art. 302 alin. (1) raportat la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a combinat cu art. 417 C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor admisibilitatea recursului declarat de inculpatul G.R.
Examinând recursul declarat de inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive, fiind arătate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (1) lit. c) şi lit. e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs numai sentinţele pronunţate, ca instanţe de fond de curţile de apel şi deciziile pronunţate, ca instanţe de apel de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel.
Printre acestea nu sunt prevăzute şi deciziile pronunţate, ca instanţă de recurs, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cum este cea atacată în cazul de faţă.
Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiaşi cod, prevede că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
În prezenta cauză, Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul declarat de către inculpatul G.R., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia nr. 3144 din 13 septembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 1164/57/2010, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de acelaşi inculpat împotriva încheierii nr. 23/MP din 3 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de inculpatul G.R. împotriva ordonanţei de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de procuror în dosarul nr. 2/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Hunedoara, la 27 august 2010.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii recursului pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă, este întemeiată, astfel încât prin admiterea excepţiei, criticile formulate de recurentul inculpat, care vizează fondul cauzei, nu vor mai fi analizate.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II a C. proc. pen., Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.R.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.R. împotriva deciziei nr. 3144 din 13 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 1164/57/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 380/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 392/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
