CSJ. Decizia nr. 45/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 45
Dosar nr. 130/2002
Şedinţa publică din 10 martie 200.
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin actul de sesizare nr. 688/1999/11D/2000 din 28 februarie 2000, procurorul financiar de pe lângă Camera Judeţeană de Conturi Mehedinţi a solicitat obligarea R.A.A.N., sucursala R.-T. Halânga, la plata sumei de 5.826.528.595 lei către Bugetul local al comunei Izvorul Bârzii, din care 2.243.323.638 lei cu titlu de impozit pe clădiri, iar 3.583.204.964 lei reprezentând majorări de întârziere, pentru nevirarea obligaţiilor fiscale la termen în perioada 1997-1998.
Colegiul jurisdicţional Mehedinţi al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 178 din 4 octombrie 2000, a admis sesizarea şi a obligat R.A.A.N. să plătească, pentru sucursala R.-T. Halânga, în contul bugetului local al comunei Izvorul Bârzii, suma de 5.826.528.595 lei, din care 2.243.323.621 lei cu titlu de impozit pe clădiri nevirat în perioada 1997-1998, iar 3.583.204.964 lei reprezentând majorări de întârziere pentru nevirarea la termen a acestei obligaţii fiscale.
S-a reţinut că, pentru anii 1997 şi 1998, R.A.A.N., sucursala R.-T. Halânga, nu a inclus în declaraţiile de impunere totalitatea mijloacelor fixe supuse impozitului pe clădiri.
S-a mai reţinut că, datorită acestei omisiuni privind declararea obligatorie a mijloacelor fixe, unitatea menţionată a plătit impozitul pe clădiri diminuat în mod nejustificat cu 1.013.049.175 lei pe anul 1997 şi cu 1.230.274.463 lei pe anul 1998, pentru neachitarea cărora s-au calculat majorări în sumă totală de 3.583.204.964 lei.
S-a motivat că, în urma modificării aduse Legii nr. 27/1994 prin OG nr. 24/1995, categoria clădirilor nesupuse impozitului a fost restrânsă la cele menţionate în Anexa nr. 2 a legii, astfel că au devenit impozabile şi construcţiile speciale, pentru care nu s-au plătit impozite de sucursala R.-T. Halânga.
Recursurile jurisdicţionale declarate de cele două regii autonome au fost respinse prin Decizia nr. 23 din 16 ianuarie 2001 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi.
Prin Decizia nr. 2895 din 28 septembrie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins recursurile declarate de R.A.A.N., sucursala R.-T. Halânga şi R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 23 din 16 ianuarie 2001 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Împotriva acestei din urmă decizii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare.
Invocându-se temeiul înscris în art. 330 pct. 2 C. proc. civ., s-a învederat că prin Decizia atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În acest sens, s-a susţinut, în esenţă, că organele de control şi-au întemeiat constatările pe dispoziţii legale care au intrat în vigoare după anul 1998, astfel că în mod greşit s-a reţinut că sucursala R.-T. Halânga din cadrul R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin trebuia să plătească impozite, în anii 1997 şi 1998, pentru construcţiile sale speciale.
În concluzie, relevându-se că unitatea menţionată nu datorează bugetului local al comunei Izvorul Bârzii sumele stabilite de organele de control,s-a cerut casarea deciziei atacate, admiterea recursurilor declarate de cele două regii autonome, casarea hotărârilor pronunţate de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi şi de Colegiul jurisdicţional Mehedinţi al Curţii de Conturi, precum şi anularea procesului verbal încheiat la 9 decembrie 1999 de organele de control ale Camerei de Conturi Mehedinţi.
Recursul în anulare este fondat.
Prin procesul-verbal din 9 decembrie 1999, controlorii financiari I.A. şi P.C., din cadrul Camerei de Conturi a judeţului Mehedinţi, au constatat că R.A.A.N., sucursala R.-T. Halânga, nu a cuprins în declaraţiile de impunere, întocmite şi depuse la organele fiscale teritoriale pentru anii 1997 şi 1998, unele categorii de construcţii aflate în evidenţa contabilă a acestei unităţi.
Prin acelaşi proces-verbal s-a ajuns la concluzia că unitatea controlată datora bugetului local suma de 5.826.528.595 lei reprezentând impozit pe anii 1997 şi 1998, pentru construcţiile speciale ce trebuiau incluse în declaraţiile de impunere potrivit art. 2 din OG nr. 68/1997, precum şi majorările aferente pentru neachitarea acestuia la timp.
Această concluzie, însă, se bazează pe dispoziţii legale care au intrat în vigoare ulterior perioadei pentru care organele de control au constatat că trebuia plătit impozit, pentru construcţiile speciale, la bugetul local.
Astfel, în art. 751 din Legea nr. 27/1994, introdus în această lege prin OUG nr. 61/1997, s-a prevăzut că „pentru impozitele şi taxele locale datorate până la data de 31 decembrie 1997 inclusiv … se aplică legislaţia în vigoare până la această dată".
În raport cu această reglementare, în perioada 31 decembrie 1956 - 31 decembrie 1997 erau aplicabile dispoziţiile din Anexa nr. 2 a Legii nr. 27/1994, ale art. 10 alin. (2) din HG nr. 506/1994 şi cele ale HG nr. 266/1994.
Or, potrivit acestor dispoziţii, sucursala R.-T. Halânga nu avea îndatorirea să includă, în declaraţia de impozit pe anul 1997, construcţiile sale speciale specificate în balanţa analitică, încât în mod greşit s-a ajuns la concluzia că unitatea menţionată ar datora bugetului local impozite de 1.013.049.175 lei pe anul 1997 şi majorări, la această sumă, de 557.759.548 lei.
În această privinţă, este de observat că prin Legea nr. 27 din 17 mai 1994 s-a prevăzut scutirea de impozit pentru clădirile menţionate în Anexa 2 a acestei legi, iar prin pct. 10 alin. (2) din Normele aprobate prin HG nr. 506/1994 s-a stabilit că sunt scutite de impozit construcţiile speciale definite astfel în clasificaţia din Grupa a 2-a a Catalogului aprobat prin HG nr. 266/1994, grupă din care fac parte şi construcţiile speciale ale unităţii menţionate.
Este adevărat că, potrivit art. VI alin. (2) din OG nr. 24/1995, au intrat în vigoare, la 1 ianuarie 1996, modificările aduse art. 53 din Legea nr. 27/1994 prin art. II pct. 14 din aceeaşi ordonanţă, dar acestea nu se referă la impozitele locale, ci la contribuabilii persoane fizice.
Totodată, în raport cu modificările ce i s-au adus prin art. II pct. 2 din aceeaşi ordonanţă, intrate în vigoare, conform art. VI alin. (3), începând cu data de 1 septembrie 1995, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 27/1994 i s-a dat următorul cuprins: „Lista clădirilor şi construcţiilor care nu sunt supuse impozitului pe clădiri este redată în Anexa nr. 2".
Or, din moment ce această anexă a fost în vigoare până la 31 decembrie 1998, fiind înlocuită printr-o nouă Anexă nr. 2, de OUG nr. 62/1998 (M. Of., nr. 517/30.12.1998), se impunea să se constate de organele de control că, pentru construcţiile sale speciale, unitatea respectivă nu a datorat impozite la bugetul local nici pe anul 1997 şi nici pe anul 1998.
De altfel, prin art. I pct. 16, coroborat cu art. II alin. (1) din OG nr. 61/1997 (M. Of., nr. 226/30.08.1997), art. 53 din Legea nr. 27/1994 a fost abrogat începând cu data de 1 ianuarie 1998, Guvernul fiind obligat să publice până la acea dată noi norme de calcul a impozitelor.
Pe de altă parte, prin OG nr. 68/1997 (M. Of., nr. 227/30.08.1997), republicată la 24 martie 1999, s-au stabilit datele ce trebuiau declarate pentru stabilirea impozitului, fără a se face vreo referire la obligaţia de menţionare, în acest scop, a construcţiilor speciale.
În fine, prin art. IV din OUG nr. 84/1997 s-a dispus republicarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce s-a realizat abia la 22 iulie 1998, fără a se da, însă, un alt conţinut Anexei nr. 2.
Aşa cum s-a arătat, abia prin OUG nr. 62/1998, publicată la 30 decembrie 1998, a fost adoptată o nouă Anexă nr. 2 la Legea nr. 27/1994, având conţinut diferit de cel al anexei anterioare, dar prevederile din această nouă anexă nu puteau fi aplicate retroactiv.
În atare situaţie, pentru construcţiile speciale, astfel cum au fost stabilite în clasificaţia din Grupa 2 a Catalogului aprobat prin HG nr. 266/1994, a operat, în anii 1997 şi 1998, scutirea de impozite prevăzută la pct. 10 alin. (2) din Normele aprobate prin HG nr. 266/1994.
Aşa fiind, se constată că numai prin încălcarea prevederilor legale la care s-a făcut referire s-a reţinut că sucursala R.-T. Halânga a R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin ar fi datorat impozite pe anii 1997 şi 1998, pentru construcţiile sale speciale, bugetului local al comunei Izvorul Bârzii.
În consecinţă, rezultând că s-a produs o încălcare esenţială a legii, ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei pe fond, în temeiul art. 330 pct. 2 teza I şi al art. 3303, cu referire la art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul în anulare şi se va casa Decizia atacată. Ca urmare, se vor admite recursurile declarate în cauză de cele două regii autonome şi se vor casa hotărârile secţiei jurisdicţionale şi a Colegiului jurisdicţional din cadrul Curţii de Conturi, iar în fond se va dispune respingerea sesizării procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Mehedinţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 2895 din 28 septembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată.
Admite recursurile declarate de R.A.A.N., sucursala R.-T. Halânga şi R. Drobeta Turnu Severin.
Casează Decizia nr. 23 din 16 ianuarie 2001 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională şi sentinţa nr. 178 din 4 octombrie 2000 a Colegiului jurisdicţional Mehedinţi al Curţii de Conturi, iar în fond respinge sesizarea procurorului financiar de pe lângă Camera Judeţeană de Conturi Mehedinţi înregistrată sub nr. 688/1999/11D/2000 din 28 februarie 2000.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 99/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 450/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
