ICCJ. Decizia nr. 48/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 48/2006
Dosar nr. 705/1/2005
(Nr. în format vechi: 130/2005)
Şedinţa publică din 13 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 213 din 28 februarie 2005, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul C.A. împotriva adresei nr. 9760/1365/2004 din 27 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, reţinându-se că aceasta nu priveşte unul din actele procesuale prevăzute de art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. şi fără a formula critici susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre acestea.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., cu referire la art. 200 din acelaşi cod, rezultă finalitatea actelor premergătoare constând în obţinerea datelor necesare începerii urmăririi penale. Aceste date privesc existenţa faptei, împrejurarea că fapta a fost săvârşită de către învinuit şi că făptuitorul răspunde penal.
Prin acelaşi text, legiuitorul a avut în vedere şi situaţia în care actele premergătoare efectuate relevă inutilitatea începerii urmăririi penale.
Convingerea formată în temeiul actelor premergătoare obligă procurorul, după caz, la o soluţie procesuală de începere a urmăririi penale sau de neîncepere a acesteia.
În concluzie, rezoluţia sau ordonanţa, după caz, de începere sau de neîncepere a urmăririi penale, conform art. 228 C. proc. pen., are un caracter procesual riguros de act de dispoziţie al organului de urmărire penală, sesizat în unul din modurile prevăzute de legea procesual-penală, dat în condiţii determinate.
Drept urmare, în raport cu caracterul imperativ al normelor legale menţionate şi în lipsa temeiului legal, principiul echipolenţei nu poate fi invocat pentru ca altor acte, nedeterminate de legea procesual-penală, să li se atribuie natura şi efectele rezoluţiei sau ordonanţei, după caz, de începere sau de neîncepere a urmăririi penale.
Or, în cauză organul de urmărire penală nu a fost sesizat în unul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen. şi nu a dat o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale.
Astfel, organul de urmărire penală a fost sesizat printr-o petiţie, prin care petentul pretindea că mai mulţi magistraţi din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, asociere în vederea comiterii de infracţiuni, fals intelectual şi uz de fals.
Organul de urmărire penală a comunicat petentului că în raport cu caracterul inform, plângerea a fost respinsă.
Astfel, sub aspectul menţionat ca temei al respingerii plângerii, organul de urmărire penală a comunicat petentului că aceasta nu întruneşte elementele cerute de art. 222 C. proc. pen., în sensul că nu au fost descrise faptele care formează obiectul plângerii şi nu au fost precizate mijloacele de probă pe care înţelege a le uzita în dovedirea susţinerilor.
Într-adevăr, art. 222 C. proc. pen. prevede expres că plângerea trebuie să cuprindă numele, prenumele şi calitatea petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut şi mijloacele de probă.
Prin urmare, nu întruneşte cerinţele acestui text, o sesizare care se rezumă doar la indicarea unor încadrări juridice.
Totodată, prin art. 2781 C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut posibilitatea declanşării controlului judiciar exclusiv a soluţiei de netrimitere în judecată, confirmată de procurorul ierarhic superior, prin formularea plângerii formulate de persoana interesată, care îşi justifică calitatea în condiţiile legii.
Or, în cauză plângerea petentului, cu care acesta a sesizat instanţa de fond, nu priveşte unul din actele procesuale prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., ci o adresă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin care petentului i-a fost comunicată respingerea plângerii, dat fiind caracterul inform al acesteia.
Este exclusă orice altă interpretare a textului legal menţionat, în raport cu împrejurarea că normele legale privind desfăşurarea procesului penal, astfel cum acestea sunt prevăzute de legea procesual-penală, sunt de ordine publică, aşa încât încălcarea lor ar duce la nulitatea oricărui act procesual sau hotărâre judecătorească cale le-ar nesocoti.
Totodată, o altă concluzie dedusă pe cale de interpretare este exclusă, întrucât ar presupune a atribui legiuitorului, ceea ce nu a găsit cu cale să prevadă şi, în consecinţă, a altera voinţa reală a acestuia.
Drept urmare, cum în cauză petentul a sesizat secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu plângerea formulată împotriva unui act neprevăzut de art. 2781 C. proc. pen., în mod corect instanţa sesizată a respins plângerea, ca inadmisibilă, hotărârea atacată nefiind supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.A.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.A. împotriva sentinţei nr. 213 din 28 februarie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 6445/2004.
Obligă recurentul menţionat să plătească statului, suma de 300 lei (3.000.000 ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 47/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 49/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
