ICCJ. Decizia nr. 52/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 52/2006
Dosar nr. 1588/1/2005
(Nr. în format vechi: 307/2005)
Şedinţa publică din 13 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 552 din 13 octombrie 2005, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.V. împotriva rezoluţiei nr. 392/P/2005 din 20 aprilie 2005, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind pe intimaţii Z.G., D.I. şi Ţ.I.D.
S-a reţinut că prin plângerea menţionată, petentul P.V. a solicitat tragerea la răspundere penală a procurorului Z.G. şi a procurorului şef de secţie, ambii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care au semnat rezoluţia nr. 392/P/2005 din 20 aprilie 2005 şi, respectiv, a comunicării acesteia în 25 aprilie 2005, a judecătorilor D.I. şi Ţ.I.D., ambii de la Curtea de Apel Timişoara, precum şi a membrilor Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, reprezentaţi de preşedintele S.P.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că cei doi procurori s-au transformat în avocaţii învinuiţilor, apărându-i şi sprijinindu-i, săvârşind, astfel, infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), art. 289 şi art. 291, prin neînceperea urmăririi penale.
Totodată, îngrădindu-i dreptul la un proces echitabil, procurorii au săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 247 C. pen.
Examinând rezoluţia vizată de petent, instanţa de fond a constatat că în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii D.I. şi Ţ.I.D., întrucât aceştia nu au realizat nici una din acţiunile reclamate.
Pe de altă parte, plângerea formulată de petent împotriva procurorilor care au dat şi, respectiv, confirmat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, cu referire la magistraţii menţionaţi, nu poate fi examinată, atâta timp, cât nu există nici o menţiune privitoare la înregistrarea vreunei cauze penale în care să se fi pronunţat una din soluţiile expres şi limitativ prevăzute în art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul P.V. a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1 - Cu privire la plângerea privind pe judecătorii D.I. şi Ţ.D.I.
Controlul judiciar exercitat de instanţa de judecată, sesizată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., priveşte exclusiv temeinicia rezoluţiei de netrimitere în judecată în raport cu cercetările efectuate, respectiv îndeplinirea actelor premergătoare sau de urmărire penală în condiţiile determinate de legea procesual-penală.
În cauză, faptele reclamate s-au constatat ca reprezentând acţiuni legale realizate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Prin urmare, în mod judicios organul de urmărire penală a dispus în sensul neurmăririi penale, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Nepropunându-se şi neadministrându-se probe noi care să releve o altă situaţie de fapt şi vinovăţia intimaţilor, instanţa de fond a respins legal plângerea formulată împotriva rezoluţiei primare de neîncepere a urmăririi penale, confirmată de procurorul ierarhic superior, aşa încât sentinţa pronunţată în cauză nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
Nici în această etapă procesuală nu au apărut elemente noi, neavute în vedere de organul de urmărire penală şi instanţa de fond, care să ducă la concluzia existenţei faptelor reclamate de petent, aşa încât simplele afirmaţii ale petentului, în sensul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor reclamate, nesusţinute de materialul probator administrat, nu au aptitudinea de a duce la casarea sentinţei atacate şi pronunţarea altei soluţii.
2 - Cu privire la plângerea privind pe S.P.
Rezoluţia atacată cu plângere în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., nu priveşte pe intimata menţionată.
Cum cauza penală soluţionată de procuror, cu judecarea căreia instanţa competentă a soluţiona fondul a fost sesizată în temeiul dispoziţiei legale menţionate, nu priveşte pe S.P., în mod legal, corespunzător art. 317 C. proc. pen., instanţa a respins plângerea, reţinând că excede limitelor sesizării, aşa încât sentinţa atacată nu este supusă casării nici sub acest aspect.
3 - Cu privire la plângerea privind pe procurorii Z.G. şi D.G.
Din economia dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., rezultă cu evidenţă că este supusă controlului judecătoresc, în condiţiile acestui text, exclusiv dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale, confirmată ca urmare a plângerii formulate corespunzător posibilităţii legale reglementate în favoarea părţii vătămate prin art. 275 - 278 din acelaşi cod.
Or, în cauză nu se constată înregistrarea unei cauze penale privind procurorii menţionaţi, cu referire la care să se fi dat o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale.
Prin urmare, în mod legal prima instanţă a reţinut nesesizarea în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. şi, în consecinţă, inaptitudinea plângerii formulate de petent de a declanşa controlul judiciar.
Pe de altă parte, în raport cu determinarea precisă a competenţei organelor judiciare prin legea procesual-penală, instanţele de judecată au dreptul şi obligaţia de a desfăşura activitate în limitele abilitării legale.
În raport cu infracţiunile reclamate, raportat la dispoziţiile art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., în mod legal prima instanţă a reţinut că nu poate fi sesizată cu plângere prealabilă.
Prin urmare, sentinţa atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., nici sub acest aspect.
În fine, nici alte motive de casare, susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu, nu se constată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de petentul P.V. împotriva sentinţei nr. 552 din 13 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 3839/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.V. împotriva sentinţei nr. 552 din 13 octombrie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 3839/2005.
Obligă recurentul menţionat să plătească statului, suma de 300 lei (3.000.000 ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 51/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 53/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
