ICCJ. Decizia nr. 490/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 490/2010
Dosar nr.6257/1/2011
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1366 din 6 septembrie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C.V. împotriva deciziei nr. 1905 din 13 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 11700/2/2009, cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 17 mai 2010, revizuentul M.C.V. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1905 din 13 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V. împotriva sentinţei penale nr. 53 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă de către Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin sentinţa nr. 1366 din 6 septembrie 2010, cu motivarea că hotărârea definitivă a cărei revizuire se solicită nu este o hotărâre prin care să se fi rezolvat fondul cauzei prin dispunerea unei soluţii de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, astfel încât nu poate face obiectul acestei căi extraordinare de atac.
Împotriva acestei sentinţe, revizuentul M.C.V. a declarat recurs.
Recursul declarat de revizuent este inadmisibil.
Prin Decizia nr. 1905 din 13 mai 2010 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V. împotriva sentinţei penale nr. 53 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Ulterior, s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 1905 din 13 mai 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire fiind respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa nr. 1366 din 6 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art. 407 C. proc. pen., hotărârile instanţei de revizuire sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea.
Pe de altă parte dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Având în vedere modul în care legea reglementează exercitarea căilor de atac cu privire la hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte constată că Decizia nr. 1905 din 13 mai 2010, fiind pronunţată de instanţa de recurs învestită să soluţioneze recursul îndreptat împotriva unei hotărâri, prin care s-a respins ca nefondată o plângere împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată, nu mai poate fi atacată cu recurs.
Prin urmare, nici sentinţa nr. 1366 din 6 septembrie 2010, prin care s-a soluţionat cererea de revizuire nu poate fi atacată cu recurs.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii recursului pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă, este întemeiată.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul M.C.V.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.C.V. împotriva sentinţei nr. 1366 din 6 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 4365/1/2010.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 49/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 492/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
