ICCJ. Decizia nr. 72/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 72/2006
Dosar nr. 1149/1/2005
(Nr. în format vechi: 219/2005)
Şedinţa publică din 13 februarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 179 din 4 iulie 2005, completul de 9 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.F.I. împotriva sentinţei nr. 264 din 22 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 4060/2004, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Împotriva acestei decizii, petentul D.F.I. a formulat contestaţie în anulare.
Contestatorul a susţinut că din conţinutul plângerii penale şi a probelor administrate în cauză, rezultă întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), împrejurare în raport cu care se impune solicitarea întregului dosar de urmărire penală privind pe procurorii C.V. şi A.C.
Totodată, a mai arătat petentul, acesta a solicitat formarea unui complet potrivit dispoziţiilor art. 46 şi urm. C. proc. pen., citarea intimaţilor cu mandat de aducere, conform art. 291 din acelaşi cod şi ataşarea tuturor dosarelor precizate în cererile depuse la dosar.
Nedând curs cererilor petentului, instanţa a încălcat dreptul acestuia la apărare, iar recursul a fost soluţionat cu lipsă de procedură.
Totodată, în cauză nu s-au administrat probele îndeplinind condiţiile de admisibilitate, susceptibile a duce la aflarea adevărului şi dispunerea măsurilor legale.
În concluzie, petentul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea deciziei atacate şi rejudecarea recursului.
Examinând cauza, în raport cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., se constată următoarele:
Fără a-l invoca textual, exercitând calea extraordinară de atac, petentul a vizat cazul de contestaţie prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen. „Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii".
Din economia textului menţionat rezultă că acest caz de anulare a hotărârii atacate cu contestaţie în anulare este incident numai cu privire la partea care nu a fost prezentă la judecarea cauzei de către instanţa de recurs, ca urmare a nelegalei îndepliniri a procedurii de citare, iar repunerea procesului în etapa anterioară pronunţării hotărârii atacate pe această cale, are loc exclusiv în situaţia îndeplinirii condiţiilor arătate.
Or, în cauză, aceste condiţii se constată a fi neîndeplinite.
Astfel, petentul a fost prezent în instanţa de recurs, la dezbateri, iar pretinsa neîndeplinire a procedurii de citare nu este invocată cu privire la acesta, ci la intimaţi, a căror prezenţă în instanţă, potrivit opiniei acestuia, ar fi trebuit asigurată în condiţiile art. 291, cu referire la art. 183 - 184 C. proc. pen.
Ca atare, nefiind îndeplinite cele două condiţii ce se cer întrunite cumulativ pentru a se putea reţine acest caz de contestaţie, contestaţia în anulare se constată a fi inadmisibilă.
Pe de altă parte, nici celelalte critici formulate de petent nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestaţie stabilite prin art. 386 C. proc. pen.
Or, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.
În cauză, criticile formulate de contestator nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., aşa încât nu este îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge contestaţia în anulare formulată de petentul D.F.I. împotriva deciziei pronunţate în recurs, ca inadmisibilă.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul D.F.I. împotriva deciziei nr. 179 din 4 iulie 2005, pronunţată în dosarul nr. 48/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Obligă contestatorul menţionat să plătească statului, suma de 100 lei (1.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 71/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 73/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
