ICCJ. Decizia nr. 85/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 85/2006
Dosar nr. 1937/1/2005
(Nr. în format vechi: 376/2005)
Şedinţa publică din 6 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La termenul din 2 decembrie 2005, prin încheierea pronunţată în aceeaşi zi, în dosarul nr. 3794/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor S.T. şi P.A.V.
Prin aceeaşi încheiere, instanţa de apel a luat act de cererile de recuzare a întregii instanţe, formulate de apelanţii-inculpaţi P.L., S.T., K.B.I., B.G., L.A., D.A., M.F., T.I., F.R., J.L., C.D. şi P.I.
Sesizată cu cererea privind recuzarea tuturor judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea pronunţată în data de 2 decembrie 2005:
- a constatat că măsura arestării preventive este temeinică şi legală, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor P.L., K.B.I., B.G., L.A., D.A., M.F., T.I., F.R., S.T., J.L., C.D. şi P.I., impun în continuare privarea de libertate;
- a constatat că arestarea preventivă a inculpaţilor S.T. şi P.A.V. a fost prelungită de către Curtea de Apel Bucureşti;
- a constatat că faţă de cererea de recuzare a completului, formulată oral în şedinţă de inculpatul P.L., cererea privind recuzarea întregii instanţe a Curţii de Apel Bucureşti, cu care acest complet a fost învestit, urmează a fi soluţionată ulterior, după soluţionarea cererii de recuzare a completului de judecată.
În consecinţă, instanţ.
- conform art. 52 alin. (51) C. proc. pen., văzând şi dispoziţiile art. 3002 din acelaşi cod, a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor P.L., S.T., K.B.I., B.G., L.A., D.A., M.F., T.I., F.R., J.L., C.D. şi P.I.;
- a fixat termen pentru soluţionarea cererii de recuzare a completului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 5 decembrie 2005;
- a amânat judecarea cererii de recuzare a întregii instanţe a Curţii de Apel Bucureşti, la data de 6 decembrie 2005.
Împotriva dispoziţiei de menţinere a arestării preventive luată prin încheierea sus-menţionată, inculpaţii D.A., J.L., P.L. şi T.I. au declarat recurs.
Recursurile sunt inadmisibile, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 141 C. proc. pen., „încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat".
Aşadar, prin dispoziţia legală menţionată, cu referire la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierilor precizate de text, a fost stabilit principiul potrivit căruia sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, încheierile pronunţate în cursul judecării în fond sau, după caz, în apel a cauzei penale.
Cauza penală de faţă se află în curs de judecată, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în etapa procesuală a apelului.
Inculpaţii au formulat cerere privind recuzarea tuturor judecătorilor acestei curţi de apel, competenţa soluţionării acesteia revenind secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie trebuia să se pronunţe şi asupra detenţiei preventive, întrucât erau incidente cele două condiţii prevăzute de art. 52 alin. (51) C. proc. pen., cu referire la expirarea duratei arestării preventive a inculpaţilor, anterior datei la care instanţa a cărei recuzare s-a cerut, avea posibilitatea să dispună asupra măsurii şi învestirea instanţei recuzate, între altele, cu verificarea legalităţii măsurii arestării preventive.
Prin urmare, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a substituit în acest caz, în temeiul legii, instanţei a cărei recuzare s-a cerut, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, sesizată cu judecarea apelului în cauza penală menţionată, aşa încât, împotriva acestei dispoziţii din încheierea atacată, exercitarea recursului nu este înlăturată, dispoziţiile art. 141 C. proc. pen. fiind incidente.
Este, însă, de reţinut în asemenea ipoteze, cum este cazul în speţă, o situaţie atipică, neprevăzută de legiuitor, când Înalta Cure de Casaţie şi Justiţie ajunge în situaţia de a menţine arestarea preventivă într-o cauză aflată pe rolul altei instanţe de judecată, în etapa procesuală a apelului.
Sub acest aspect trebuie constatat că, în raport cu dispoziţiile art. 129, cu referire la art. 126 alin. (2) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, republicată, prin legea procesual-penală s-a stabilit sfera atribuţiilor judiciare, cu determinarea riguroasă a competenţei în raport cu instanţele inferioare sau superioare în grad.
În concret, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat de inculpaţi împotriva unei încheieri prin care, între altele, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 52 alin. (51) C. proc. pen., a dispus menţinerea detenţiei preventive a inculpaţilor menţionaţi, într-o cauză penală aflată în etapa procesuală a apelului, în faţa Curţii de Apel Bucureşti.
Or, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, completul de 9 judecători are în competenţă numai judecarea recursurilor declarate în cauzele soluţionate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cum în cauză recursul nu este declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în fond de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci împotriva unei încheieri date, în timp ce cauza se afla în cursul judecăţii apelului, iar completul de 9 judecători nu are, potrivit legii, competenţa de a judeca recursuri împotriva hotărârilor pronunţate în apel, urmează a se constata că recursurile cu care acest complet a fost învestit, sunt inadmisibile.
Constatarea inadmisibilităţii este impusă de inexistenţa unei prevederi în lege care să atribuie completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de a judeca un recurs declarat împotriva unei asemenea încheieri, pronunţată în cursul judecăţii apelului.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii J.L., D.A., P.L. şi T.I.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) şi (4) din acelaşi cod, recurenţii-inculpaţi menţionaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii J.L., D.A., P.L. şi T.I. împotriva încheierii din 2 decembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 7336/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă recurenţii menţionaţi să plătească statului, suma de câte 300 lei (3.000.000 ROL), fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 80 lei (800.000 ROL), reprezentând onorariu de avocat cuvenit pentru asistarea din oficiu a recurenţilor-inculpaţi J.L. şi T.I., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 84/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 86/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
