ICCJ. Decizia nr. 84/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 84/2006
Dosar nr. 1617/1/2005
(Nr. în format vechi: 312/2005)
Şedinţa publică din 13 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 59 din 4 iunie 2003, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Bistriţa Năsăud a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de M.G. împotriva deciziei de imputare nr. 121 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Bistriţa Năsăud, pentru suma de 5.266.897 lei, reprezentând sume necuvenit încasate cu titlu de salarii.
Curtea de Conturi a României, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 515 din 19 septembrie 2003, a admis recursul jurisdicţional declarat de contestatoarea menţionată şi a modificat sentinţa atacată, în sensul admiterii contestaţiei şi anulării deciziei de imputare.
Prin Decizia nr. 1411 din 4 martie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de Spitalul Orăşenesc Năsăud împotriva deciziei secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi a României.
Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 271 din 10 octombrie 2005, a respins recursul declarat de Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud împotriva deciziei pronunţate în recurs de secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
La data de 4 noiembrie 2005, Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Bistriţa Năsăud a solicitat revizuirea acestei din urmă hotărâri, invocând cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesului civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării cauzei în două grade de jurisdicţie.
Mai mult, realizând o armonioasă proporţionalizare între imperativul stabilităţii raporturilor juridice civile şi cerinţa aflării adevărului, legea procesual-civilă a reglementat şi posibilitatea reconsiderării situaţiei juridice prezumată ca autentică prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ce are ca atribut specific şi exclusiv autoritatea de lucru judecat, prin exercitarea căilor extraordinare de atac în condiţii precis şi limitativ determinate.
Această reglementare are aptitudinea de a satisface exigenţele noii perspective asupra justiţiei, generate de art. 21 din Constituţia României, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie.
Prin urmare, revine persoanei interesate, obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual-civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de atac exercitate în alte condiţii, decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri, determinate, ca atare, de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 322 C. proc. civ., între altele, se poate cere revizuirea „unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul".
O instanţă recurs evocă fondul, atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate în instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie diferită decât aceea sau acelea pronunţate de instanţele inferioare.
În cauză, condiţia impusă de textul de lege citat nu este îndeplinită, întrucât completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a evocat fondul, ci, prin Decizia atacată, recursul declarat de aceeaşi parte a fost respins ca inadmisibil.
Prin urmare, excepţia pusă în discuţie, din oficiu, se constată a fi întemeiată, în sensul neîndeplinirii uneia din condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acestei căi de atac, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate, ca atare, de lege, susceptibilă de retractare pe această cale.
Or, examinarea unei căi de atac în alte condiţii, decât cele prevăzute de legea procesual-civilă, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea Spitalului Orăşenesc „Dr. George Trifon" Bistriţa Năsăud privind revizuirea deciziei nr. 271 din 2005, pronunţată în dosarul nr. 198/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 83/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 85/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
