ICCJ. Decizia nr. 83/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 83/2006
Dosar nr. 1468/1/2005
(Nr. în format vechi: 282/2005)
Şedinţa publică din 13 februarie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1636 din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului T.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, privind anularea ordinului de trecere în rezervă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 7477 din 12 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe.
Contestaţia în anulare formulată de reclamant împotriva hotărârii instanţei de control judiciar a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 2251 din 5 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 237 din 19 septembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 161/2005, a respins recursul declarat de reclamant împotriva acestei din urmă decizii, ca inadmisibil.
Împotriva tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză, reclamantul T.D. a formulat cerere de revizuire, invocând cazurile prevăzute în art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
Revizuentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea, sub aspectul celor două capete de cerere privind dreptul înaintării în grad şi dreptul de a purta uniforma, precum şi a neacordării daunelor morale.
În concluzie, revizuentul a solicitat admiterea căii de atac exercitate, în sensul admiterii celor trei capete de cerere.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesului civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării cauzei în două grade de jurisdicţie.
Mai mult, realizând o armonioasă proporţionalizare între imperativul stabilităţii raporturilor juridice civile şi cerinţa aflării adevărului, legea procesual-civilă a reglementat şi posibilitatea reconsiderării situaţiei juridice prezumată ca autentică prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ce are ca atribut specific şi exclusiv autoritatea de lucru judecat, prin exercitarea căilor extraordinare de atac în condiţii precis şi limitativ determinate.
Această reglementare are aptitudinea de a satisface exigenţele noii perspective asupra justiţiei, generate de art. 21 din Constituţia României, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie.
Prin urmare, revine persoanei interesate, obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual-civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de atac exercitate în alte condiţii, decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 322 C. proc. civ., între altele, se poate cere revizuirea „unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul".
O instanţă recurs evocă fondul, atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate în instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie diferită decât aceea sau acelea pronunţate de instanţele inferioare.
În cauză, condiţia impusă de textul de lege citat nu este îndeplinită, întrucât completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a evocat fondul, ci, prin Decizia atacată, recursul declarat de aceeaşi parte a fost respins ca inadmisibil.
Prin urmare, excepţia de inadmisibilitate pusă în discuţie se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea contestatorului T.D. privind revizuirea deciziei nr. 237 din 19 septembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 161/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 82/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 84/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
