ICCJ. Decizia nr. 92/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 92/2006
Dosar nr. 30341/1/2005
(Nr. în format vechi: 399/2005)
Şedinţa publică din 6 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 322 din 19 mai 2005, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului D.V. împotriva rezoluţiei nr. 889/P/2004 din 14 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că prin rezoluţia nr. 889/P/2004 din 14 februarie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de chestorul de poliţie Ţ.J.A., comisarul şef G.I. şi agentul şef principal R.V., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 189 alin. (1), art. 246, art. 247 şi art. 265 C. pen., la plângerea petentului D.V., constând în aceea că, în cursul lunii septembrie 2004, a fost transferat pentru cercetări, din Penitenciarul Rahova, în arestul I.G.P.R. - D.C.P., în lipsa unui mandat de executare sau de arestare preventivă.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la instanţa competentă a judeca fondul cauzei, fără a formula plângere, conform art. 278 C. proc. pen., pentru ca rezoluţia primară de neîncepere a urmăririi penale să fie verificată, în cadrul Ministerul Public, de către procurorul ierarhic superior.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul D.V. a declarat recurs, criticile privind necitarea acestuia la termenul din 19 mai 2005, fixat pentru judecarea plângerii, precum şi necomunicarea sentinţei pronunţate în cauză.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului rezultă că petentul, aflat în stare de arest, nu a fost prezent la termenul din 19 mai 2005, pentru care s-a amânat judecata plângerii, în vederea ataşării dosarului de urmărire penală şi desemnarea unui apărător din oficiu.
În dosar nu există dovada citării petentului, prezent în instanţă la termenul de judecată din 14 aprilie 2005, pentru acest din urmă termen.
Necitarea petentului este dovedită şi de împrejurarea că în încheierea din 14 aprilie 2005 s-a consemnat pentru acesta, că are termen în cunoştinţă.
Or, potrivit art. 291 alin. (8) C. proc. pen., deţinuţii sunt citaţi la fiecare termen, iar potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol: „judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită".
Totodată, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., este supusă casării, hotărârea atacată cu recurs în care „când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această împrejurare".
Raportând acest caz de casare la dispoziţiile din Titlul V Cap. II art. 175 - 184 C. proc. pen., cu referire la art. 197, 6 şi 289 din acelaşi cod, se constată că participarea părţilor la judecata în primă instanţă sau în apel constituie un drept procesual derivat direct din dreptul la apărare şi este garantată, printre altele, şi de principiul contradictorialităţii şedinţei de judecată.
Drept urmare, când nu s-au respectat dispoziţiile legale privind asigurarea părţilor la judecată, intervine o nulitate relativă care poate atrage casarea hotărârii atacate.
Împrejurarea că neîndeplinirea procedurii de citare este lovită de nulitate relativă, are sub aspect sancţionator, o singură limitare, în sensul că operează exclusiv în interesul părţii, în raport cu care judecata s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor art. 291 alin. (1) C. proc. pen.
În cauză, petentul a invocat neîndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 19 mai 2005, fixat pentru judecarea plângerii formulate de acesta împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Întrucât petentul se afla în stare de arest, citarea acestuia la fiecare termen era obligatorie, potrivit art. 291 alin. (8) C. proc. pen.
Din actele dosarului rezultă că petentul, aflat în detenţie, nu a fost citat la termenul menţionat.
Prin urmare, judecata plângerii a avut loc cu încălcarea dispoziţiilor art. 291 alin. (1) C. proc. pen.
Ca atare, sentinţa pronunţată în cauză, atacată cu recurs de petent, este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite dosarul, aceleaşi instanţe, în vederea rejudecării plângerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul D.V. împotriva sentinţei nr. 322 din 19 mai 2005, pronunţată în dosarul nr. 1512/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Casează sentinţa atacată.
Trimite dosarul, secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea rejudecării cauzei.
Suma de 40 lei (400.000 ROL), reprezentând onorariu de avocat cuvenit pentru asistarea din oficiu a inculpatului menţionat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 91/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 93/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
