ICCJ. Decizia nr. 96/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 96/2004
Dosar nr. 24/2004
Şedinţa de la 23 februarie 2004, în Camera de consiliu
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
D.M.L., parte vătămată în dosarul penal nr. 3398/2000 al Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, a formulat cerere de recuzare a întregii instanţe, iar ulterior a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului Bucureşti, aceasta fiind respinsă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea din 13 noiembrie 2003.
La termenul din 25 noiembrie 2003, fixat la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pentru judecarea cererii de recuzare a întregii instanţe a Judecătoriei sectorului 4, partea vătămată a recuzat din nou pe toţi judecătorii Tribunalului Bucureşti, cerere respinsă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin încheierea din 2 decembrie 2003.
Împotriva acestei încheieri, partea vătămată a declarat recurs, care a fost înaintat, în vederea soluţionării, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
La data de 18 decembrie 2003, partea vătămată a depus cerere de recuzare a tuturor judecătorilor secţiei penale a instanţei supreme, iar, ca urmare, prin încheierea din 19 decembrie 2003, a aceleiaşi secţii, s-a dispus scoaterea cererii de pe rol, în vederea soluţionării de o altă secţie.
Cererea a fost repartizată, pentru soluţionare, secţiei comerciale a instanţei supreme.
La termenul din 13 ianuarie 2004, D.M.L. a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Ca urmare, s-a amânat judecarea cererii de recuzare a judecătorilor secţiei penale în vederea soluţionării cererii de recuzare a judecătorilor secţiei comerciale.
Judecând cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 721, cu referire la art. 30 alin. (3) C. proc. civ., secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 630 din 28 ianuarie 2004, a respins cererea de recuzare a tuturor judecătorilor secţiei comerciale, în dosarul nr. 3974/2003, cu motivarea că situaţiile la care se referă petiţionara nu se regăsesc între cazurile de recuzare strict determinate de lege.
Împotriva acestei încheieri, petiţionara D.M.L. a declarat recurs, susţinând că au fost încălcate prevederile legale, deoarece completul care a soluţionat cererea de recuzare nu a ţinut seama că, înainte de începerea dezbaterilor, ea a formulat o nouă cerere, prin care a recuzat şi pe toţi judecătorii secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul nu este fondat.
În raport cu dispoziţiile din Codul de procedură penală, referitoare la incompatibilitate şi recuzare, aplicabile în cauza de faţă, care priveşte un proces penal, solicitarea formulată de partea vătămată D.M.L. nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi considerată cerere de recuzare.
În adevăr, recuzarea succesivă de către partea vătămată menţionată a tuturor judecătorilor ce compun trei din cele patru secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără invocarea vreuneia din cazurile de incompatibilitate înscrise în art. 46-48 C. proc. pen., demonstrează vădita sa intenţie de a pune în imposibilitate instanţa supremă să se pronunţe asupra recursului pe care l-a declarat împotriva încheierii din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
De altfel, partea vătămată nici nu s-a conformat cerinţei imperative înscrise în art. 52 alin. (5) C. proc. pen., potrivit căreia „abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţă trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător".
Or, recuzând instanţele şi, respectiv, secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cărora le-a revenit, succesiv, atribuţia de a soluţiona cererile de recuzare a tuturor instanţelor sesizate cu judecarea acelor cereri, partea vătămată D.M.L. nu a respectat aceste prevederi cu caracter imperativ, astfel că recuzarea solicitată de ea şi, implicit, recursul pe care l-a declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de recuzare, pronunţată de secţia civilă a instanţei supreme, nu întrunesc condiţiile cerute de lege.
Aşa fiind, se constată că soluţia de respingere a cererii de recuzare a tuturor judecătorilor secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este deplin întemeiată, încât recursul declarat împotriva acestei soluţii apare nefondat.
În consecinţă, urmează a se respinge recursul declarat de partea vătămată sus-menţionată şi a o obliga să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată D.M.L. împotriva încheierii nr. 630 din 28 ianuarie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, în dosarul nr. 459/2004.
Obligă pe partea vătămată să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 23 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 285/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 97/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
