Încetarea procesului penal. Lipsa autorizării organului competent. Intervenirea prescripţiei. Prioritatea cazului ce împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale
| Comentarii |
|
În cazul în care în aceeaşi cauză subzistă atât impedimente care atrag clasarea sau scoaterea de sub urmărire penală, cât şi încetarea urmăririi penale, respectiv atât achitarea inculpatului, cât şi încetarea procesului penal, în cursul judecăţii, conform art. 11 C. proc. pen., procurorul sau, după caz, instanţa trebuie să ia în considerare cauzele de clasare şi de scoatere de sub urmărire, respectiv de achitare, excluzând cele de încetare a urmăririi penale, respectiv a procesului penal. Ordinea de prioritate prevăzută în text trebuie respectată şi în cazul în care sunt incidente mai multe temeiuri de clasare sau de scoatere de sub urmărire penală, respectiv de achitare, sau mai multe cazuri de încetare a urmăririi penale, respectiv de încetare a procesului penal în cursul judecăţii, în sensul că se face aplicarea celui dintâi caz de împiedecare prevăzut în ordinea enumerării din art. 10 alin. (1) C. proc. pen., omiţându-se celelalte.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, nr. 608 din 8 Decembrie 2003
Prin sentința penală nr. 5 din 6 februarie 2001, Curtea de Apel Pitești a condamnat pe inculpata S.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută în art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), de fals intelectual prevăzută în art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru fiecare infracțiune.
Instanța a reținut că, la 25 iulie 1994, în calitate de notar, inculpata a autentificat un contract de vânzare-cumpărare, atestând în mod fals că a stabilit situația juridică a imobilului la care se referea contractul, pe baza unui act care, în realitate, nu-i fusese prezentat și că vânzătorul a semnat în prezența sa contractul, ceea ce, de asemenea, nu era real. Ulterior, curtea de apel a soluționat acțiunea civilă ce fusese disjunsă, prin obligarea inculpatei la despăgubiri către partea civilă.
Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de procuror, de inculpată și de partea civilă, prin decizia nr. 5590 din 17 decembrie 2002, a casat cele două hotărâri atacate și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru lipsa avizului ministrului justiției pentru cercetarea și trimiterea în judecată a inculpatei.
în cauză s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că, împlinindu-se termenul de prescripție a răspunderii penale, temeiul încetării procesului penal îl constituie prevederile art. 10 lit. g) C. proc. pen., iar nu cele de la lit. f) al aceluiași articol, cum greșit a dispus instanța de recurs.
Recursul în anulare este nefondat.
Examinând prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. pen., se observă că, în enumerarea cazurilor în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedecată, cu urmarea achitării inculpatului sau a încetării procesului penal, legiuitorul a avut în vedere o anumită ordonare succesivă, pornind de la cauzele de fond și continuând cu cauzele de formă ce constituie impedimente de pornire și de exercitare a acțiunii penale.
Ca atare, când se constată existența unor cazuri ce constituie temeiuri de achitare, cât și temeiuri de încetare a procesului penal, prioritare sunt cele dintâi. Când se constată că există mai multe cazuri ce constituie temeiuri de achitare sau mai multe cazuri de încetare a procesului penal, trebuie respectată ordinea prevăzută în text, în sensul că se face aplicarea celui dintâi caz de împiedicare, cu excluderea celor următoare care, eventual, ar fi, și acestea, incidente în cauză.
în consecință, ținând seama de anterioritatea cazului privind lipsa autorizării organului competent prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. f), în raport cu acela al intervenirii prescripției prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., decizia instanței de recurs este legală, motiv pentru care recursul în anulare a fost respins.
| ← Revizuire. Hotărâre pronunţată în temeiul art. 2781 C.... | Legitimă apărare. Provocare. Pătrunderea fără drept într-o... → |
|---|
