Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 125/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 125/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 20-03-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
Sentința penală nr. 125/2015
Ședința publică din 20.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. D. M.
GREFIER: N. A.
P. de pe lângă Judecătoria A. I. este reprezentat de procuror
C. A. I.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpata F. G. trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 lit. C.p.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă în instanță inculpata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care: mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 03.03.2015 când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 13.03.2015 apoi la data de 20.03.2015, încheierile făcând parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin rechizitoriul nr. 320/P/2014 emis la data de 31.10.2014 P. de lângă Judecătoria A. I. a trimis în judecată pe inculpata F. G. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 lit. C.p.
În actul de sesizare se arată, în esență că inculpata F. G. în data de 09.01.2014, în jurul orelor 16.45, a condus auto marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe . A. I., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de poliție în data de 09.01.2014; răspunsul cu nr._/11.02.2014 emis de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A.; declarațiile inculpatei din data de 06.06.2014, 09.05.2014 și 09.01.2014; declarațiile martorului F. D. din 16.06.2014 și 10.01.2014; cazierul judiciar al inculpatei; proces verbal de căutare a martorului asistent B. I. întocmit de organele de poliție în data de 04.07.2014; caracterizarea inculpatei F. G. întocmită de numitul Marcheselli V., administrator al . A. I.; dovezi de îndeplinire a procedurii de citare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoria A. I. la data de 05.11.2014 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 27.01.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin.1 C. proc. pen.
Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul legal de la art. 375 C.pr.pen, văzând și concluziile favorabile ale reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului inculpatului, instanța a admis cererea inculpatului de parcurgere a procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii.
Față de aceasta, nu s-a mai procedat la efectuarea cercetării judecătorești în cauză.
La solicitarea instanței, a fost depusă la dosar fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului (f. 63 ds. inst.).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
1.Situația de fapt:
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăriri penale instanța constată că situația de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanței este una corectă și corespunde realității.
Astfel, la data de 09.01.2014, în jurul orelor 16.45, organele de poliție din cadrul Mun. A. I. – Biroul Rutier, aflându-se în serviciul de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier pe . Mun. A. I., au oprit pentru control autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare_ al cărui conducător auto nu era asigurat cu centura de siguranță. În prezența martorilor asistenți B. I. și F. D., s-au constatat următoarele: conducătorul autoturismului a prezentat actul de identitate și actele autoturismului, menționând că nu are asupra sa permisul de conducere, stabilind că se numește F. G.. Pentru a stabili dacă aceasta deține permis de conducere, organele de poliție au procedat la verificarea în baza de date, constatând că inculpata F. G. nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, fapt confirmat și de către aceasta. Martorii asistenți și inculpata F. G. au semnat procesul verbal de constatare a infracțiunii fără a formula obiecțiuni cu privire la cele constatate și consemnate.
Fiind audiată în cauză în calitate de suspect la data de 06.06.2014, inculpata a arătat că în data de 09.01.2014 a condus autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare_ pe . pe . de a merge la benzinăria OMV de pe . a fost oprită de către un echipaj de poliție pentru că nu purta centura de siguranță. Le-a prezentat acestora buletinul și documentele mașinii, iar când i s-a solicitat permisul de conducere, a precizat că nu îl are asupra sa. Fiind verificată în baza de date și constatându-se că nu deține permis de conducere, a confirmat că nu are un asemenea act. Aceasta a mai arătat că a urmat cursurile unei școli de pregătire pentru a da examenul de permis în urmă cu 12 ani, a recunoscut și regretat fapta comisă, iar cu ocazia audierii în calitate de inculpată a declarat că își menține declarațiile anterioare.
Martorul F. D. a confirmat că a asistat la verificarea efectuată de organele de poliție cu privire la inculpatul F. G., ocazie cu care s-a constatat că aceasta nu deținea permis de conducere.
Din adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A. cu numărul_/11.02.2014 rezultă că inculpata F. G. nu figura ca posesor de permis de conducere în evidențe la data comiterii faptei.
De altfel, starea de fapt așa cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței, precum și probele administrate în cursul urmăririi penale, au fost însușite întocmai de inculpată, ca urmare a cererii sale de parcurgere a procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii prevăzute de art. 375 și 377 C.pr.pen. și a declarației date în acest sens (fila 66 ds. inst.).
2.Încadrarea juridică:
Fapta inculpatei F. G. constând în aceea că la data de 09.01.2014, în jurul orelor 16.45, a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe . A. I., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatei de a conduce în data de 09.01.2014, în jurul orelor 16.45, autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe . A. I., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care nu au dreptul legal de a desfășura astfel de activități.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
În ceea ce privește locul săvârșirii, condiție esențială a acestei infracțiuni și care îi întregește conținutul constitutiv, instanța reține conducerea autovehiculului pe . A. I., drum public în accepțiunea prevăzută de art. 6 punctul 14 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (cale de comunicație terestră […] special amenajată pentru traficul rutier, […] deschisă circulației publice).
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă în sensul că, deși, inculpata nu a urmărit crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, acesta a acceptat posibilitatea creării unei asemenea stări virtual periculoase, decurgând din împrejurarea că a condus autovehiculul, fără a poseda permis de conducere.
Infracțiunea este săvârșită în forma continuă, acțiunea prelungindu-se în timp în mod natural până la intervenția unei împrejurări contrare care să determine epuizarea ei, în cauză fiind vorba de oprirea în trafic a inculpatei de către echipajul de poliție.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acesteia la o pedeapsă.
Legea penală mai favorabilă:
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Aceeași infracțiune are corespondent în art. 335 alin. 1 din Noul cod penal.
În compararea celor două texte de lege mai sus enunțate, instanța ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, și apreciind așa cum se va arăta în secțiunea următoare, mai potrivită și în concordanță cu criteriile privitoare la faptă și persoana inculpatei o modalitate de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată din Codul penal anterior, va aplica dispozițiile din legea penală anterioară în ansamblul lor, motiv pentru care va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
3.Individualizarea pedepsei și modalitatea de executare:
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța are în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Firește în procesul individualizării sancțiunii nu poate fi scăpat din vedere contextul social, recrudesdecența fenomenului infracțional, frecvența crescută a acestui gen de infracțiuni, dar ceea ce trebuie să prevaleze este analiza elementelor concrete ale dosarului, determinarea capacității de îndreptare a fiecărui inculpat din prezenta cauză. În speță, este vorba de un infractor cu o conduită pozitivă, care a recunoscut săvârșirea faptei încă din cursul urmăririi penale, existând suficiente temeiuri că cea în cauză se va putea îndrepta numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul special.
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că fapta inculpatei prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere împrejurarea că fapta de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere nu s-a soldat cu un accident rutier, evenimentul a avut loc în cursul zilei, în jurul orelor 16:45 în localitatea A. I., drumurile publice fiind intens circulate, dar și că potrivit propriilor susțineri a înțeles să conducă autoturismul deși a urmat cursurile de pregătire în domeniu cu mult timp în urmă, respectiv 12 ani, fără însă a obține în mod legal permisul de conducere, și apreciind că este în măsură să întreprindă o astfel de activitate la fel ca o persoană ce deține legal un astfel de act.
Instanța are în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatei, respectiv: a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei, atât pe parcursul urmării penale, colaborând cu organele de cercetare penală, cât și în faza de judecată, fapt ce a condus la soluționarea cu celeritate a cauzei, vârsta de 34 ani, căsătorită, studii medii, are un loc de muncă, fiind integrată în societate, iar din fișa de cazier judiciar a acesteia reiese că nu a mai suferit în trecut condamnări, nefiind nici măcar sancționată administrativ (f. 63 ds. inst.).
De asemenea, instanța va reține în sarcina inculpatei și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art 396 alin. 10 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită vor fi reduse cu o treime, în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii).
Ca atare, raportat la criteriile mai sus arătate, va aplica inculpatei o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținând și beneficiul acordat de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., ca urmare a recunoașterii vinovăției și a parcurgerii procedurii simplificate, pedeapsă de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că: „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpată a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C.pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale.
Având în vedere că inculpata s-a folosit la săvârșirea faptei penale de desfășurarea activității de conducător auto (fapta reținută în sarcina sa fiind săvârșită cu intenție), instanța urmează să interzică acesteia și dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c) din C.pen., ca și pedeapsă accesorie alăturată celei principale.
În ceea ce privește dreptul de a alege, prevăzut la art. 64 lit. a) teza I C.pen. având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpată, aceasta nu este nedemnă să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Totodată, instanța nu va interzice inculpatei, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. contra României).
În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța având în vedere argumentele prezentate în paragrafele anterioare, referitoare la conduita și persoana inculpatei, apreciază că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru aceasta și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81 C.pen., instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni stabilit în condițiile art. 82 C.pen. anterior.
Față de aceasta, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța are în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.
În continuare, potrivit art. 359 C.pr.pen. anterior instanța va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și a dispozițiilor art. 83 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În ceea ce privește solicitarea inculpatei prin apărător ales cu ocazia acordării cuvântului pe fond de a se pronunța o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile legale în sensul dispunerii în acest sens, instanța față de considerentele mai sus arătate referitoare la pericolul social al faptei săvârșite, apreciază că pentru asemenea fapte, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, renunțarea la aplicarea pedepsei nu s-ar putea aplica decât în condiții cu totul excepționale, neevidențiate însă în prezenta cauză. Aceasta deoarece în cazul concret din speță, așa cum s-a arătat mai sus însăși inculpata a susținut că a urmat cursurile unei școli de pregătire pentru obținerea unui permis de conducere în urmă cu 12 ani, fiind general cunoscut că și în cazul deținerii în mod legal al unui permis de conducere, o persoană care a încetat să întreprindă o astfel de activitate ( de a conduce pe drumurile publice) pe o perioadă atât de îndelungată, are o temere în a conduce pe drumurile publice, inculpata din prezenta cauză procedând astfel, chiar pe timp de zi și pe artere principale ale Mun. A. I., dând dovadă de mare curaj și dispreț față de normele legale, existența aptitudinilor sale fizice și cunoștiințele necesare în a întreprinde o astfel de activitate fiind incerte în lipsa obținerii permisului de conducere în condițiile legale, punând astfel în pericol și ceilalți participanți la trafic –conducători auto și pietoni. Or, o astfel de conduită în trafic a oricărei persoane trebuie descurajată prin aplicarea promptă a sancțiunilor legale.
4.Cu privire la cheltuielile judiciare din cursul procesului penal:
Potrivit art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].
Cuantumul cheltuielilor judiciare la care va fi obligată inculpata, în baza textului legal enunțat, este dat suma de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (suma de 100 lei-reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală, suma de 60 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin. 2 raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., condamnă pe inculpata F. G. (născută la data de 22.12. 1980 în Cugir, jud. A., domiciliată în A. I., ., ., jud. A., acționar la . și FP Darioh SRL, de ocupație broker asigurări la Campion Broker punct de lucru A. I., cetățean român, căsătorită, studii medii, CNP_), la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce un vehicul pe drumurile publice, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. anterior atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni în termenul de suspendare stabilit.
În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpata la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (suma de 100 lei-reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală, suma de 60 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2015.
Președinte,
D. M. B.
Grefier,
A. N.
Red. B.D.M/Tehnored. N.A./4 ex./27.05.2015
| ← Confiscare specială. Art.315 lit. c NCPP. Încheierea nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 128/2015.... → |
|---|
