Conducere fără permis (art.335 NCP). Sentința nr. 167/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 167/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 6896/176/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ Nr. 167/2015
Ședința publică din 06.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. D. E.
Grefier: V. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror O. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul LĂCĂTUS I. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de catre o persoană ce nu posedă permis de conducere prev. de art. 335 al 1 C. penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din 30.03.2015 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amâna pronunțarea in cauză la data de 06.04.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3384/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. a fost trimis în judecată inculpatul LĂCĂTUS I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prev. de art. 335 al 1 C. penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 13.08.2014 sub nr._ .
În actul de sesizare al instanței, în sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că, în data de 21.08.2013 a condus autoturismul marca Mercedez Benz Sprinter cu numărul de înmatriculare BT 116 SF pe . A. I. fără să posede permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de poliție în data de 21.08.2013; proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare întocmit de organele de poliție din 21.08.2013, adresa nr._/09.09.2013 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A.; procesul verbal de verificare la Punctul de Contact Oradea privind adresa de răspuns nr. BCO/EAV/_ din 24.08.2013; declarațiile martorilor P. V. D., B. I. G., F. Gusti, L. I., instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 21.08.2013, în jurul orelor 23.00, organele de poliție din cadrul Mun. A. I. – Biroul Rutier, aflându-se în exercitarea atribuțiunilor de serviciu pe . A. I., au oprit pentru control autoturismul marca Mercedes Benz Sprinter cu numărul de înmatriculare BT 116 SF, constatând următoarele: în momentul opririi, conducătorul autoturismului a trecut pe bancheta stângă spate, iar la volan a trecut pasagerul care se afla pe acea banchetă. Procedând la identificarea conducătorului auto, stabilind că la volanul autoturismului se afla numitul L. I. care a declarat că nu posedă permis de conducere și a recunoscut că s-a schimbat la volan cu numitul B. I. G. care posedă permis de conducere.
Din declarația olografă a martorului B. I. G. (care nu a putut fi audiat în cursul urmăririi penale, fiind plecat din țară) rezultă că acesta a condus autoturismul în jurul orei 19 când a plecat spre Oradea împreună cu inculpatul L. I., P. V. D. și F. Gusti cu intenția de a merge la unele rude din A. I. și la ., fiind foarte obosit, l-a lăsat pe inculpatul L. I. să conducă mașina, acesta spunându-i că deține permis de conducere eliberat de autoritățile franceze. Până la momentul opririi de către organele de poliție, inculpatul L. I. conducea mașina, iar la momentul opririi a făcut schimb cu acesta, martorul trecând la volan, iar inculpatul pe bancheta din spate.
Aceste aspecte sunt confirmate și de către martorul P. V. D. care afirmă că la data de 21.08.2013, pe . A. I. a fost oprit în jurul orelor 23 autoturismul în cauză și la momentul opririi acesta era condus de către inculpatul L. I., în autoutilitara aflându-se 4 persoane dintre care numitul B. ion G. a mai condus anterior autovehiculul.
Tot în acest sens declară și martorul F. Gusti în faza actelor premergătoare, neputând fi audiat în cursul urmăririi penale, fiind plecat din țară .
În declarația sa olografă din data de 22.08.2013, inculpatul L. I. recunoaște și regretă fapta comisă.
Din adresa nr._ din 09.09.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A. reiese că inculpatul L. I. nu figurează în evidențe ca și posesor de permis de conducere.
În drept, fapta inculpatului L. I. constând în aceea că în data de 21.08.2013 a condus autoturismul marca Mercedez Benz Sprinter cu numărul de înmatriculare BT 116 SF pe . A. I. fără să posede permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 din Codul Penal.
În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al acesteia s-a realizat prin conducerea autoturismului marca Mercedez Benz Sprinter cu numărul de înmatriculare BT 116 SF pe . A. I. fără ca inculpatul să fie posesor de permis de conducere.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice. Aceasta rezultă din materialitatea faptei deoarece infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere este o infracțiune de pericol.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut pericolul pe care acțiunea sa de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără permis de conducere îl reprezintă și, deși nu a urmărit un asemenea rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține faptul că de la data comiterii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului- 21.08.2013 a intervenit o succesiune de legi, astfel că instanța este chemată să stabilească legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului..
În acest context, plecând de la dispozițiile legale susmenționate și reținând că intervenit această succesiune de legi, instanța este chemată să stabilească legea penală mai favorabilă. La alegerea acesteia, instanța va pleca în analiză nu doar de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege care sunt aceleași conform ambelor reglementări, dar și de la toate aspectele pe care le implică stabilirea tratamentului sancționator și ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, plecând și de la situația personală a inculpatului.
În acest context, instanța reține criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate în concret: conținutul infracțiunii (urmând a fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază,, variantele agravante, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare, etc.), existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale ori a unor cauze de nepedepsire, pedeapsa și prescripția.
Astfel, instanța reține faptul că la data comiterii infracțiunii erau în vigoare dispozițiile art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată care prevedea: conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Această infracțiune are corespondent în art. 335 alin. 1 din Noul cod penal care prevede: „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani ”.
Din analiza acestor dispoziții reiese că infracțiunea nu a suferitor modificări, limitele de pedeapsă fiind identice atât în vechea, cât și în noua reglementare.
Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a celor examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome, fiind însă neconstituțional a se combina prevederile din legi succesiune în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În aplicarea acestui principiu referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei, procedând la o comparație a legilor penale aflat în conflict se reține că instituțiile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de Codul penal din 1969 sunt mai favorabile decât cele reglementate de Noul Cod penal.
Astfel, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse într-o modalitate de executare a pedepsei prevăzută de Codul penal anterior, este mai favorabilă inculpatului, astfel că instanța apreciază că Vechiul Cod penal, cuprinde dispoziții mai favorabile inculpatului privite în ansamblul lor raportat și la următoarele aspecte, motiv pentru care va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
La individualizarea pedepsei, reținând că aceleași argumente sunt luate în calcul și la analiza legii penale mai favorabile aplicabile inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța are în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că fapta inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere împrejurarea că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are permis de conducere nu a avut consecințe deosebit de grave.
Instanța are în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv:, vârsta inculpatului de 31 ani, fără antecedente penale (așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar f. 94- referitor la aceasta instanța are în vedere faptul că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare și 5 ani suspendarea executării pedepsei aplicată prin s.p. FN din 07.06.2010 pronunțată în dosar nr._ din 2010 def prin FN în data de 14.06.2011 a Tribunalului Correctionnel de Grenoble-Franța, dar cât timp aceasta hotărâre nu a fost recunoscută de instanțele judecătorești din România nu va fi luată în considerare de instanță ).
Astfel, raportat la criteriile mai sus arătate, va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta reținută în sarcina sa, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, și anume, o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța are în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 31 de ani. Pe de altă parte însă, instanța se raportează și la importanța valorii sociale ocrotite și pericolul social concret al infracțiunii, la împrejurarea că inculpatul în momentul opririi a trecut pe bancheta stânga spate, iar la volan a trecut pasagerul care se afla acolo, ulterior inculpatul recunoscând că dânsul a condus autoturismul, în raport de aceste elemente, apreciind că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără privarea de libertate a inculpatului și că aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru a atrage atenția inculpatului asupra consecințelor faptelor sale astfel încât îndreptarea acestuia se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei, instanța, în baza art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Din compararea instituției suspendării condiționate așa cum este ea reglementată de Vechiul Cod penal - reținând în acest context că argumentele ce se vor expuse vor fi luate în considerare și la alegerea legii penale mai favorabile- cu instituția amânării aplicării pedepsei care presupune stabilirea în mod obligatoriu a unor măsuri de supraveghere, conform disp. art. 85 al. 1 Cp, iar în mod facultativ a unor uneia sau mai multor obligații conform art. 85 al. 2 Cp., ținând cont și de disp. art. 85 al. 5 C p conform cărora persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, obligație care nu subzistă în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei așa cum este ea reglementată de vechiul Cod penal, că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu presupune existența unei limite legale a pedepsei prevăzute de lege pentru respectiva infracțiune, că limita pedepsei aplicate în concret pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment în acordarea suspendării condiționate sunt mai restrânse, instanța reține că dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpatului .
În ceea ce privește instituția renunțării la aplicarea pedepsei așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal prin prisma tuturor criteriilor susmenționate analizate cu ocazia stabilirii și individualizării pedepsei, instanța apreciază că nu se poate da eficiență disp. art. 80-82 Cp.
În ceea ce privește instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal, chiar și pe vechea reglementare era o măsură mai grea comparativ cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că nu va mai fi analizată.
Față de cele susexpuse, instanța concluzionează că Vechiul Cod penal este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a – b din C.pen. operează de drept din momentul in care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa, ori pana la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
In cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o motivare pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii este in afara marjei de apreciere a statelor, și în consecință incompatibilă cu art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere caracterul obligatoriu al jurisprudenței C.E.D.O. și aplicarea ei preeminentă față de dreptul intern, potrivit art. 20 al. 2 din Constituție, instanța apreciază că, în cauză, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, de împrejurările în care au fost săvârșite, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i se va interzice exercițiul acestui drept. Având în vedere că inculpatul nu s-a folosit de profesia pe care o exercită pentru săvârșirea infracțiunii, instanța nu îi va interzice acestuia nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. c C.pen.
În considerarea dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea S. și P.) și a dispozițiilor art 71 alin 3 Cod penal, instanța nu va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit d, e C.pen., întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat nu denotă o nedemnitate a inculpatului în ce privește exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.
Astfel, în baza art. 71 Cod penal, și ținând seama și de decizia LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate prin aceasta
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța are în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.
În continuare, în temeiul art. 15 al. 2 din Legea nr 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod Penal, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În aplicarea disp. art. 5 al. 1 din Codul Penal constată că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere dedusă judecății în prezentul dosar se încadrează în disp. art.86 al. 1 din OUG 195/2002 republicat și stabilește că, Codul penal anterior reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.
În baza art. 396 alin. 2., cu aplic art. 5 N C penal, condamnă pe inculpatul L. I., fiul lui I. și M., născut la data de 03.07.1983 în ., domiciliat în com Bătar, ., jud Bihor, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior și cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) Cod penal anterior .
În baza disp. art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 15 al. 2 din Legea nr 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod Penal, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
Președinte, Grefier,
P. D. E. V. I.
Red. PDE
Tehnored VI/4ex/21.04.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 169/2015. Judecătoria ALBA IULIA | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... → |
|---|
