Furtul (art.208 C.p.). Sentința nr. 80/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 80/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 154/176/2014
ROMANIA
JUDECÂTORIA A. I.
DOSAR PENAL NR._
Sentința penală nr. 80/2015
Ședința publică din 20.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte – B. D. M.
Grefier - N. A.
P. de pe lângă Judecătoria A. I. este reprezentat de procuror
G. O..
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul Ș. A. A. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.e C.penal cu aplicarea art. 41 alin.2 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă în instanță părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 03.02.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 13.02.2015 apoi la data de 20.02.2015, încheierile făcând parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin rechizitoriu nr. 852/P/2011 emis la data de 06.01.2014 P. de pe lângă Judecătoria A. I. a trimis în judecată pe inculpatul Ș. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.e C.penal cu aplicarea art. 41 alin.2 C.penal.
În actul de sesizare se arată că la data de 01.03.2011, în jurul orelor 16:20, inculpatul s-a deplasat la Spitalul Județean A. unde pe holul Secției ORL s-a întâlnit cu partea vătămată B. V. B. căreia i-a cerut telefonul mobil, invocând faptul că trebuie să sune pe cineva. După ce a primit telefonul mobil, învinuitul Ș. A. A. a fugit din incinta spitalului și a vândut telefonul unui persoane necunoscute contra sumei de 20 de lei.
La data de 14.03.2011 în jurul orelor 14:00, inculpatul s-a deplasat la Spitalul Județean A. - Secția Cardiologie și a sustras din salonul nr. 412 un telefon mobil marca 2330 aparținând părții vătămate Santea N.. Învinuitul Ș. A. A. a vândut acest telefon mobil unei persoane necunoscute contra sumei de 50 de lei.
În aceiași zi (14.03.2011), în jurul orelor 17:00 inculpatul Ș. A. A. a revenit la Spitalul Județean A. și a sustras dintr-un salon al Secției Ginecologie trei telefoane, două aparținând părții vătămate F. M. și celalalt aparținând părții vătămate Tecsa S.. În momentul comiterii faptei inculpatul a fost surprins de către partea vătămată F. M..
În cursul urmăririi penale au fosta dministrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare al infracțiunii flagrante; declarațiile părții vătămate S. N.: declarațiile părții vătămate F. M.: declarațiile părții vătămate T. S.; declarațiile părții vătămate B. B.; declarațiile inculpatului Ș. A. A.: raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 3464/IV/88: proces verbal de prezentare pentru recunoaștere: procese verbale de ridicare/restituire bunuri sustrase.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 15.01.2014 sub dosar nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 03.04.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În cursul judecății, deși a fost legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, fiind administrată proba testimonială cu martorul F. E. (f220), declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Persoanele vătămate B. V. B. și S. N. s-au constituit părți civile în cauză în cursul urmăririi.
Persoanele vătămate F. M. și T. S. au declarat că nu se constituie părți civile în cauză.
Analizând materialul probator administrat în cauză ,instanța reține următoarele:
- Situația de fapt:
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăriri penale instanța constată că situația de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanței este una corectă și corespunde realității.
Astfel, la data de 01.03.2011, în jurul orelor 16:20, inculpatul Ș. A. A. s-a deplasat la Spitalul Județean A. unde pe holul Secției ORL s-a întâlnit cu persoana vătămată B. V. B. căreia i-a cerut telefonul mobil, invocând faptul că trebuie să sune pe cineva. După ce a primit telefonul mobil, inculpatul a fugit din incinta spitalului și a vândut telefonul unui persoane necunoscute contra sumei de 20 de lei.
Comiterea faptei reiese din declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale care a arătat că în luna martie a anului 2011 s-a deplasat la Spitalul Județean A. cu intenția de a sustrage telefoane mobile din saloane. Pe hol s-a întâlnit cu un tânăr căruia i-a cerut telefonul mobil pentru a suna pe cineva, iar după ce a primit telefonul mobil a luat-o la fugă și a vândut ulterior acest telefon mobil unei persoane necunoscute. Declarația inculpatului se coroborează cu cea a persoanei vătămate B. V. B. care a mai arătat că după ce i-a fost sustras telefonul a participat la o recunoaștere din grup, ocazie cu care l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care la data de 01.03.2011 i-a cerut telefonul pentru a suna pe cineva și a fugit cu acest telefon.
Ulterior, în data de 14.03.2011 în jurul orelor 14:00, inculpatul Ș. A. A. s-a deplasat la Spitalul Județean A. - Secția Cardiologie și a sustras din salonul nr. 412 un telefon mobil marca 2330 aparținând persoanei vătămate S. N., după care a vândut telefonul unei persoane necunoscute cu suma de 50 lei.
Inculpatul audiat fiind în cursul urmăririi penale, a recunoscut comiterea faptei, arătând că a intrat în salonul respectiv și văzând că nu este de față nici o persoană a sustras din salonul 412 al Spitalului Județean A. un telefon mobil pe care l-a vândut în piața din centrul Mun. A. I. unei persoane necunoscute contra sumei de 50 de lei. Declarațiile acestuia se coroborează cu cele ale persoanei vătămate S. N. care a relatat că la data respectivă în timp ce dormea în salonul nr. 412 al Secției Cardiologie, persoane necunoscute i-au sustras telefonul mobil marca Nokia 2330. Totodată a mai arătat că în aceeași zi a fost contactată de către organele de poliție care i-au spus că autorul furtului a fost identificat și se numește S. A. A., aducândui-se la cunoștință că susnumitul a mai sustras și alte telefoane mobile în aceiași zi, dar a apucat să vândă telefonul mobil marca Nokia 2330.
În aceiași zi (14.03.2011), în jurul orelor 17:00 inculpatul a revenit la Spitalul Județean A. și a sustras dintr-un salon al Secției Ginecologie trei telefoane, două aparținând persoanei vătămate F. M. și celalalt aparținând persoanei vătămate Tecsa S.. În momentul comiterii faptei inculpatul a fost surprins de către persoana vătămată F. M..
Audiată fiind aceasta a arătat că la data de 14.03.2011 în timp ce se afla la secția de Ginecologie a Spitalului Județean A. l-a surprins pe inculpat în timp ce i-a sustras cele două telefoane mobile (unul marca Nokia 2630 și unul marca Sony Ericson), acesta a fugit cu telefoanele mobile dar a cerut altor persoane să il prindă, inculpatul fiind prins la scurt timp de către un polițist.
Aceeași persoană vătămată arată că i-au fost restituite cele două telefoane mobile sustrase și a observat că asupra inculpatului Ș. A. a mai fost descoperit un telefon mobil marca Nokia pe care îl sustrăsese de la colega acesteia de salon, T. S..
Din declarația persoanei vătămate T. S. reiese faptul că a văzut-o pe colega sa de salon F. M. în timp ce a ieșit din salon strigând la o persoană care fugea pe scări. Acea persoană a fost prinsă de organele de poliție și au fost găsite asupra sa trei telefoane mobile dintre care unul marca Nokia 2220 aparținând acesteia iar celelalte două aparținând părții vătămate F. M..
Din procesele verbal întocmite de către organele de poliție reiese faptul că din cele trei telefoane mobile ridicate de la inculpat două i-au fost restituite persoanei vătămate F. M. (mărcile Nokia 2630 și Sony Ericson) și unul a fost restituit persoanei vătămate T. S. (marca Nokia 2220).
Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor de mai sus astfel cum au fost descrise, cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale.
- Încadrarea juridică:
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător din oficiu:
La termenul de judecată din data de 03.02.2014 apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului din din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale), în patru infracțiuni concurente de furt prev. de art. 228 alin. 1 cu aplicarea art. 38 alin. 1 Noul cod penal (4 persoane vătămate), cerere pe care o apreciază ca neîntemeiată.
În atare situație, constatând că a intervenit o succesiune de legi penale în timp, instanța apreciază că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, iar nu schimbarea încadrării juridice a faptei, principiu care a fost reiterat fără modificări în art. 5 alin. 1. din Noul cod penal. Aceasta deoarece, referitor la instituțiile care intră sub incidența legii penale mai favorabile prevăzute de art. 5 Noul cod penal, s-a statuat că în măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății, aduce o schimbare cu privire la condițiile de încriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidența legii penale mai favorabile.
În compararea celor două texte de lege mai sus enunțate, în determinarea caracterului mai favorabil, instanța având în vedere o . elemente precum: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de încriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, aplicarea pedepselor complementare și accesorii, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni etc., constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal anterior în ansamblul său motiv pentru care va reține dispozițiile art. 5 din Noul cod penal, ca unul dintre temeiurile soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
Față de cele ce preced, în baza art. 386 C.pr.pen. va respinge, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei formulată de inculpatul Ș. A. A., prin apărător din oficiu, din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale), în patru infracțiuni concurente de furt prev. de art. 228 alin. 1 cu aplicarea art. 38 alin. 1 Noul cod penal (4 persoane vătămate).
Astfel, fapta inculpatului Ș. A. A. constând în aceea că:
- la data de 01.03.2011, în jurul orelor 16:20, s-a deplasat la Spitalul Județean A. unde pe holul Secției ORL s-a întâlnit cu persoana vătămată B. V. B. căreia i-a cerut telefonul mobil, invocând faptul că trebuie să sune pe cineva. După ce a primit telefonul mobil, învinuitul Ș. A. A. a fugit din incinta spitalului și a vândut telefonul unui persoane necunoscute contra sumei de 20 de lei;
- la data de 14.03.2011 în jurul orelor 14:00, s-a deplasat la Spitalul Județean A. - Secția Cardiologie și a sustras din salonul nr. 412 un telefon mobil marca 2330 aparținând persoanei vătămate Santea N., pe care l-a vândut unei persoane necunoscute contra sumei de 50 de lei;
- în aceiași zi (14.03.2011), în jurul orelor 17:00 a revenit la Spitalul Județean A. și a sustras dintr-un salon al Secției Ginecologie trei telefoane, două aparținând persoanei vătămate F. M. și celalalt aparținând persoanei vătămate Tecsa S., fiind surprins de către persoana vătăamtă F. M.;
- întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de de furt calificat în formă continuată-prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Noul cod penal.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că, prin fapta de sustragere în scopul de însușire a telefoanelor mobile aparținând persoanelor vătămate a fost realizat elementul material al infracțiunii de furt calificat, constând în acțiunea de luare a bunurilor mobile din posesia sau detenția altei persoane, fără consimțământul acesteia. Au fost realizate astfel cele două acte specifice acțiunii de luare, și anume, deposedarea, și respectiv, imposedarea. De asemenea, coroborarea probelor mai sus enumerate a dovedit existența unei urmări imediate ce constă în prejudiciul realizat (sustragerea bunurilor), precum și raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă produsă (paguba).
Instanța reține că infracțiunea de furt calificat a fost săvârșita în formă agravată, întrucât în conformitate cu art. 209 alin. 1 lit. e) Cod penal anterior constituie agravantă săvârșirea faptei în public. Or, incinta Spitalulul Județean A. este un loc public, o instituție publică, care prin natura și obiectul de activitate-este un loc totodeauna accesibil publicului.
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat cu intenție directă, având reprezentarea faptelor sale și urmărind producerea rezultatului, bunurile fiind luate în scopul insușirii pe nedrept. Intenția inculpaților rezultă din modul de săvârșire a faptelor, din mijloacele de probă administrate.
Din punct de vedere al formei infracțiunii, instanța reține forma consumată. Astfel, persoana vătămată a fost deposedată de bijuteriile din aur, pe care inculpații le-au sustras în scopul însușirii pe nedrept.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C.proc.pen., în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă.
- Individualizarea pedepsei și modalitatea de executare:
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 C.pen. din 1968, instanța are în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Firește în procesul individualizării sancțiunii nu poate fi scăpat din vedere contextul social, recrudesdecența fenomenului infracțional, frecvența crescută a acestui gen de infracțiuni, dar ceea ce trebuie să prevaleze este analiza elementelor concrete ale dosarului, determinarea capacității de îndreptare a fiecărui inculpat din prezenta cauză. În speță, este vorba de un infractor care, deși nu s-a prezentatn în fața instanței de judecată, pe parcursul urmăririi penale a avut o conduită bună colaborând cu organele judiciare și recunoscând comiterea faptei, însă din fișa de cazier judiciar a acestuia depusă la dosar reiese că nu este la prima incidență cu legea penală, suferind în trecut condamnări pentru același gen de infracțiuni, existând suficiente temeiuri că cel în cauză se va putea îndrepta prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege și în regim privativ de libertate.
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că fapta inculpatul prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere că faptele de furt nu au avut consecințe deosebit de grave, o parte din persoanele vătămate și-au recuperat bunurile sustrase, iar modalitatea și mijloacele de săvârșire nu relevă un comportament versat al inculpatului în săvârșirea acestui gen de infracțiuni. împrejurări pe care instanța le va reține ca circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 2 Cod penal anterior și cărora le va da eficiență potrivit art. 76 alin. 1 lit. d) (când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general).
Raportat la aplicarea acestor circumstanțe atenuante prevăzute de codul penal anterior, instanța reținând că noul cod penal restrânge efectele circumstanțelor atenuante, în sensul că în prezența acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3, constată în mod clar că legea penală mai favorabilă și sub acest aspect este vechiul cod penal.
În consecință, raportat la criteriile mai sus arătate, va aplica inculpatului o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată-prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Noul cod penal, pedeapsă de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că: „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C.pen.din 1968. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește dreptul de a alege, prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. din 1968 având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpați, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le va interzice exercițiul acestui drept.
Totodată, instanța nu va interzice inculpatului, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) d) și e) C.pen. din 1968, întrucât săvârșirea unei infracțiuni de genul celei săvârșite, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. c României).
Având în vedere că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat în termenul de suspendare condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 193/27.02.2009 pronunțată de Judecătoria Aiud, modificată prin Decizia penală nr. 74/A/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul A., rămasă definitivă prin neapelare la data de 18.05.2009, față de prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 83 C.penal anterior va revoca suspendarea condiționață a executării pedepsei antemenționate, și va dispune executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită prin prezenta (4 luni), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 10 luni închisoare, cu executare.
În continuare va constata că prin S.p. nr. 193/27.02.2009 pronunțată de Judecătoria Aiud, definitivă prin Decizia penală nr. 74/A/2009 pronunțată de Tribunalul A., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii depturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) Cod penal anterior pe lângă pedeapsa de 6 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată pe durata termenului de încercare.
În final, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei rezultante stabilite.
- Asupra laturii civile din cauză:
În soluționarii laturii civile a cauzei, instanța constată că persoanele vătămate F. M. și T. S. nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul fiind recuperat, motiv pentru care va lua act de poziția procesuală a acestora.
În continuare constată că persoana vătămată B. V. B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 300 lei reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras, iar pesoana vătămată S. N. s-a constituit partea civilă cu suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras.
Față de aceasta, instanța reține incidența următoarelor dispoziții legale:
Articolul 998-999 cod civil 1864 prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare.
Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.
Aplicând acest raționament la situația de față, instanța constată îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului (fapta ilicită, tradusă în infracțiunea de furt; vinovăția îmbrăcând forma intenției, prejudiciul material- ca o consecință firească a faptei de furt, legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul produs).
Ca atare, față de cele ce preced, în baza art. 397 alin. 1, art. 19 C.pr.pen, art. 25 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art. 998-999 Cod civil 1864, va admite în totalitate acțiunile civile formulate de persoanele vătămate B. V. B. și S. N., și în consecință:
Va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei către partea civilă B. V. B. și la plata sumei de 500 lei către partea civilă S. N., cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea telefoanelor mobile sustrase.
- Cu privire la cheltuielile judiciare din cursul procesului penal:
Potrivit art. 272, art. 274 alin. (1) C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].
Cuantumul cheltuielilor judiciare la care va fi obligat inculpatul, în baza textului legal enunțat, este dat de suma de 460 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală, suma de 210 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat B. A., în cuantum de 200 lei (conform delegației nr. 304/27.01.2014-f. 151 ds. inst.) se va avansa din Fondurile Ministerului de Justiție și rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 386 C.pr.pen. respinge, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei formulată de inculpatul Ș. A. A., prin apărător din oficiu, din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale), în patru infracțiuni concurente de furt prev. de art. 228 alin. 1 cu aplicarea art. 38 alin. 1 Noul cod penal (4 persoane vătămate).
În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. coroborat cu art. 74 alin. 2 Cod penal anterior raportat la art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal anterior, condamnă pe inculpatul Ș. A. A. (fiul lui N. și C. L., născut la data de 30.03.1990 în Mun. A. I., jud. A., domiciliat în Mun. A. I., ., ., jud. A., studii-școala profesională, cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, CNP_), la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată-prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Noul cod penal.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 83 C.penal anterior revocă suspendarea condiționață a executării pedepsei de 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 193/27.02.2009 pronunțată de Judecătoria Aiud, modificată prin Decizia penală nr. 74/A/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul A., rămasă definitivă prin neapelare la data de 18.05.2009, și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită prin prezenta (4 luni), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 10 luni închisoare, cu executare.
Constată că prin S.p. nr. 193/27.02.2009 pronunțată de Judecătoria Aiud, definitivă prin Decizia penală nr. 74/A/2009 pronunțată de Tribunalul A., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii depturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) Cod penal anterior pe lângă pedeapsa de 6 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată pe durata termenului de încercare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei rezultante stabilite.
În baza art. 397 alin. 1, art. 19 C.pr.pen, art. 25 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art. 998-999 Cod civil 1864, admite în totalitate acțiunile civile formulate de persoanele vătămate B. V. B. și S. N., și în consecință:
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei către partea civilă B. V. B. și la plata sumei de 500 lei către partea civilă S. N., cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea telefoanelor mobile sustrase.
În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen., constată că persoanele vătămate F. M. și T. S., nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 272, art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 460 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală, suma de 210 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat B. A., în cuantum de 200 lei (conform delegației nr. 304/27.01.2014-f. 151 ds. inst.) se va avansa din Fondurile Ministerului de Justiție și rămân în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2015.
Președinte,
D. M. B.
Grefier,
A. N.
Red. B.D.M./Tehnored. N.A./4 ex./13.05.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Furt (art.228 NCP). Sentința nr. 81/2015. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
