Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Încheierea nr. 118/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 118/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 1687/176/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA NR. 118/CC/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 24.06.2015
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: B. D. M.
GREFIER: E. R. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria A. I. - este reprezentat de procuror E. D. C..
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe petentul S. A., având ca obiect plângere soluții de neurmărire / netrimitere judecată (art. 340 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 09.06.2015, când judecătorul de cameră preliminară, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 18.06.2015, apoi la data de 24.06.2015, încheierile făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.03.2015 sub dosar nr._, petentul S. A. a formulat plângere împotriva ordonanței din data de 14.10.2014 emisă în dosarul penal nr. 1619/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. și împotriva ordonanței din Dosarul nr. 22/II/2/2015 emisă de prim-procuror, solicitând admiterea plângerii formulate, desființarea soluțiilor de clasare dispuse și trimiterea cauzei la P. în vederea completării urmăririi penale.
În motivare, petentul a arătat că prin ordonanța din data de 14.10.2014 și cea din 24.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. s-a dispus în temeiul art. 315 alin 1 lit. b) și alin. 5 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit f) C.p.p., art. 153, art. 154 alin 1 lit. d) din C.p.p. și art. 5 alin. 1 C.p. clasarea cauzei penale, soluție pe care o consideră ca fiind nelegală, având în vedere actele de urmărire penală efectuate în dosar.
Sub acest aspect, arată petentul că concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit de expertul criminalist Z. P. nu sunt reale, actul depus pentru efectuarea expertizei grafice, respectiv declarația notarială de renunțare la succesiune cu nr. de înregistrare_ autentificat sub 6057/3.07.1990 nu este un act fals, nu apare nici o modificare la cifra cu nr. 7, așa cum se susține în concluziile acestuia.
Totodată petentul arată că a depus noi copii ale declarațiilor de renunțare la succesiunea părinților săi, declarații comunicate de către Camera Notarilor Publici A. și unde se observă clar corecta înregistrare a declarației sub numărul de înregistrare si numărul corect lizibil sub aspectul numărului de autentificare a acestor declarații fără nici o modificare, astfel că cu stupoare a constatat că prin raportul de expertiză grafică întocmit în dosarul de urmărire penală s-a constatat o corectare, respectiv o scriere suprapusă peste cifra 7 din încheierea de autentificare nr. 6057/3.07.1990, declarația de renunțare la succesiune după defunctul S. A..
În continuare, susține petentul că la Camera Notarilor Publici A. există două declarații notariale ale sale- una autentificată sub nr. 6057/3.07.1990 și una autentificată sub nr. 6058/3.07.1990, iar numita T. Doinița prin plângerea formulată a încercat să inducă în eroare organele de cercetare penală, prin aceea că nu a depus la dosar ambele declarații notariale, precum și certificatul de moștenitor nr. 640/3.07.1990, folosindu-se pe baza acestei ordonanțe de căi de atac extraordinare în materie civilă în acest sens fiind înregistrat și dosarul_ pe rolul Tribunalului A..
Deopotrivă, arată petentul că întreg dosarul de cercetare penală este făcut pro causa, raportul de expertiză fiind întocmit defectuos, de vreme ce din actele deținute nu reiese că există vreo alterare a înscrisului asupra numărului 6057 care reprezintă nr. de autentificare aplicat pe declarația notarială, procurorul de caz trebuind să facă adresă la Camera Notarilor Publici A. și să se informeze dacă acea declarație este înregistrată la acest număr și dacă apare în registrul e înregistrare a numărului de autentificare
În drept, au fost invocate prevederile art. 341 alin. 5 și alin. 6 lit. c) C.p.p.
Petentul a anexat plângerii copia ordonanței din data de 24.02.2015 emisă în dosar nr. 22/II/2/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I..
La dosarul cauzei au fost atașate dosarele nr. 1619/P/2014 și nr. 20/II/2/2015 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I..
Intimata T. D. prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la data de 05.06.2015 a solicitat respingerea plângerii formulate de petentul S. A. ca nefondată apreciind că, în urma efectuării raportului de expertiză criminalistică nr._/27.08.2014 dispus în dosarul nr. 1619/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., documentul în litigiu intitulat „Declarație” pe numele S. A., având pe verso nr. de dosar_/1990, prezintă elemente de modificare ale ultimei cifre a numărului încheierii de autentificare de pe revers – cifrele „7” și „8”, fiind executate una peste cealaltă, suprascrise. Pe cale de consecință, precizează că expertul constată și confirmă contrafacerea, dar sancțiunea nu mai poate fi luată fiind prescrisă răspunderea penală, însă aceasta nu înseamnă că actul poate fi declarat fals, deci nul pe calea instanței civile. În acest sens, arată că s-a promovat la Tribunalul A. o cerere de revizuire înregistrată sub Dosar nr._, dosar în prezent suspendat până la soluționarea prezentei plângeri penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Prin ordonanța nr. 1619/P/2014 din data de 14.10.2014 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. prin menținerea și însușirea argumentelor din referatul cu propunere de clasare formulat de către organul de organul de cercetare penală, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 5 C.pr.pen., a dispus în baza art. 315 alin. 1 lit. b) raportat la art. 16 alin. 1 lit. f) C.pr.pen., art. 153 Cod penal, art. 154 alin. 1 lit. d) Cod penal și art. 5 Cod penal, clasarea cauzei penale având ca obiect infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 320 alin. 1 Cod penal.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petentul S. A., respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța nr. 22/II/2/2015 din data de 24.02.2015 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., în baza art. 339 C.pr.pen.
În motivarea ordonanței prim procurorului, susmenționată, s-a arătat că soluția dispusă este legală și temeinică.
Petentul a formulat plângere adresată judecătorului de cameră preliminară, criticând soluția procurorului, înregistrată sub nr._ (f. 2-4).
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 1619/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., judecătorul de Cameră preliminară constată că soluția pronunțată de procurorul de caz, este legală și temeinică.
Sub aspectul temeiniciei, judecătorul constată că situația de fapt reținută de P. de pe lângă Judecătoria A. I., în cuprinsul actului procedural arătat prin însușirea argumentelor din referatul organului de cercetare penală (în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. 5 C.pr.pen.), este corectă, fiind în concordanță cu criteriile de incidență ale legii penale și procesual penale, făcându-se o interpretare judicioasă a probelor administrate în cauză, stabilind o stare de fapt și o motivare a soluției care rezultă din coroborarea acestor probe.
Astfel, la data de 11.04.2014 numiții T. D. și V. S. au formulat plângere penală înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria A. I. prin care au sesizat organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 Cod penal de către persoane necunoscute. Susnumiții au arătat că sunt siguri de existența falsului, însă nu cunosc persoana care se face vinovată de săvârșirea infracțiunii, arătând totodată că fapta constă în aceea că înscrisul depus la fila 26 din dosarul civil nr._ de pe rolul Judecătoriei A. I., denumit declarație, pe verso la rubrica Încheiere de autentificare nr. 6057 este trecut 7 peste cifra 8. (f. 36-37 dup).
Ca urmare, a sesizării formulate, prin ordonanța din data de 19.05.2014 s-a început urmărirea penală, in rem, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale- prev. de art. 320 alin. 1 Cod penal, reținându-se că persoane necunoscute au depus un înscris modificat la dosarul succesoral nr. 1028/1990 constând în declarația numitului S. A. întocmită la data de 03.07.1990 (f. 32 dup).
În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză criminalistică- nr._/27.08.2014 prin care s-a stabilit faptul că: documentul în litigiu intitulat „Declarație” pe numele S. A. având pe revers numărul de dosar_/1990 prezintă elemente de modificare ale ultimei cifre a numărului încheierii de autentificare de pe revers, cifrele „7” și „8” fiind executate una peste cealaltă (suprascrise). Totodată s-a concluzionat că nu se poate stabili ordinea depunerii cifrelor 7 și 8 sau dacă scrierea acestora a fost utilizată aceeași substanță scripturală cu mențiunea că cernelurile sunt asemănătoare ca și nuanță a culorii (f. 15-21 dup). Conform actelor și lucrărilor dosarului pentru efectuarea raportului de expertiză criminalistică antemenționat organele de cercetare penală au procedat la ridicarea de la Camera Notarilor Publici A. a următoarelor documente: declarație din dosarul succesoral nr. 1028/1990, declarația nr. 6057/1990 și declarația nr. 6058/1990 din mapa de acte autentice aferentă anului 1990 (f. 11 dup).
De asemenea, ca urmare a relațiilor solicitate, prin adresa nr. 4030/01.10.2014 a Camerei Notarilor Publici A. I. s-a comunicat faptul că dosarul succesoral nr. 1028/1990 în care se regăsește declarația respectivă a fost preluat la data de 20.06.2005 și păstrat în arhiva camerei fără a se interveni în vreun fel în cuprinsul lor, înscrisul în speță-declarația numitului S. A. fiind păstrată așa cum a fost preluată (f. 10 dup).
Față de cele ce preced, având în vedere dispozițiile incidente în speță, referitoare la prescripția răspunderii penale, fiind necesară evitarea oricărei referiri cu privire la vinovăția vreunei persoane, cu excepția cazului în care suspecul sau inculpatul ar fi solicitat continuarea procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 18 C.pr.pen., ceea ce nu este cazul în speță, urmărirea penală fiind începută in rem, în mod corect procurorul de caz prin însușirea argumentelor din referatul organului de cercetare penală- fără a se pronunța asupra vinovăției vreunei persoane, ori a face o analiză în fond privind întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii sesizate, raportat la datele comunicate prin adresa nr. 4030/01.10.2014 a stabilit data cea mai probabilă a săvârșirii infracțiunii sesizate ca fiind 20.06.2005, intervenind prescripția răspunderii penale.
Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal anterior se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Aceeași infracțiune are corespondent în în art. 320 alin. 1 Noul cod penal pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Raportat la aceste limite, termenul de prescripție al răspunderii penale este de 5 ani, atât pe legea veche ( art. 122 lit. d din VCP), cât și pe legea nouă (art. 154 lit. d NCP). Diferă doar termenul de prescripție specială.
Conform art. 124 Cod penal anterior, în forma în vigoare înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 63/2012, termenul era o dată și jumătate, respectiv 7 ani și 6 luni. Conform art. 155 alin. 4 din noul cod penal termenul este dublu, respectiv 10 ani.
Or, raportat la data reținută ca fiind cea a săvârșirii faptei, respectiv 20.06.2005, reținând limitele de pedeapsă ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, așa cum s-a arătat în paragrafele precedente, precum și termenul de prescripție a răspunderii penale, în mod corect s-a stabilit că a intervenit prescripția răspunderii penale, în raport de dispozițiile codului penal anterior la data de- 20.12.2012, iar conform Noului cod penal la data de 20.06.2015, urmând a se lua în considerare conform dispozițiilor art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile, dispozițiile codului penal anterior în ansamblul lor.
Or, odată constatat un temei de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale dintre cele prevăzute de art. 16 alin. 1 C.pr.pen., celelalte au rămas fără obiect, astfel că contrar susținerilor petentului, organul de urmărire penală în mod corect a dispus clasarea cauzei penale, ca urmare a constatării intervenirii prescripției răspunderii penale față de fapta sesizată.
Sub aspectul legalității soluției dispuse, judecătorul se raportează la prevederile art. 315 alin. 1 lit. b) C.pr.pen., potrivit cărora clasarea cauzei se dispune când există vreunul din cazurile prevăzute la art. 16 alin. 1 C.pr.pen, printre care și cel prevăzut de lit. f)- ce prevede că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit [...] prescripția. Or, așa cum s-a arătat din actele și lucrările dosarului pentru fapta de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. 1 Noul cod penal pentru care s-a început urmărirea penală in rem în dosarul de urmărire penală nr. 1619/P/2014, a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale prev. de art. 16 alin. 1 lit. f) C.pr.pen.
Ca atare, examinând exclusiv actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prin prisma criticilor formulate de petent, care de altfel nu a avut nicio calitate în dosarul de urmărire penală, în speță cea de suspect ori de inculpat pentru a solicita continuarea procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 18 C.pr.pen., având însă interes legitim în formularea prezentei plângeri, judecătorul apreciază că ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. este legală și temeinică, petentul putând solicita redeschiderea urmăririi penale indicând fapte, probe sau împrejurări noi din care să reiasă că au dispărut împrejurările pe care s-a bazat soluția de clasare.
Nu în ultimul rând referitor la criticile petentului, judecătorul revine și arată contrar susținerilor acestuia care în mod evident sunt neîntemeiate, că în dosar, urmărirea penală fiind începută in rem față de persoane necunoscute, prin pronunțarea unei soluții de clasare ca urmare a constatării intervenirii prescripiei răspunderii penale fiind incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. f) C.pr.pen., chiar dacă în cauză a fost efectuat un raport de expertiză criminalistică, din considerentele soluției de clasare pronunțate nu reiese că organul de urmărire penală, respectiv procurorul de caz prin însușirea argumentelor referatului organului de cercetare penală de clasare a cauzei penale ar fi făcut referire la constatarea existenței faptei, a întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii sesizate, cu atât mai puțin cu privire la vinovăția vreunei persoane astfel ca aceasta să aibă efecte juridice în sensul de a se reține autoritatea de lucru judecat (cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o).
Odată constatat cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale, pe baza actelor și lucrărilor efectuate în dosarul de urmărire penală, fiind suficiente în acest sens, s-a pronunțat soluția de clasare legală și temeinică, astfel că veridicitatea sau nu a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză pe care petentul îl contestă, ori suficiența sau nu a administrării probatoriului în dosarul de urmărire penală, nu sunt de natură a conduce la pronunțarea unei soluții pe calea acestei proceduri de judecătorul de cameră preliminară în vederea restituirii cauzei la P. pentru completarea urmăririi penale, constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale putând fi reținută și doar în baza actului de sesizare. O această eventuală posibilitate o are persoana care deține calitatea de suspect sau inculpat, cerere adresată direct organului de urmărire penală, calitate pe care însă petentul S. A. nu a deținut-o în prezenta cauză, urmărirea penală fiind începută in rem, iar nu și in personam.
Prin urmare, așa cum rezultă din însăși conținutul plângerii formulate, petentul în mod greșit apreciază că organul de urmărire penală prin soluția de clasare pronunțată ca urmare a constatării intervenirii prescripției răspunderii penale a faptei sesizate, s-a pronunțat în egală măsură asupra existenței faptei și a întrunirii elementelor constitutive a infracțiunii sesizate, criticând îndeosebi raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză și concluziile acestuia, probă irelevantă sub aspectul pronunțării de clasare întemeiat pe cazul prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. f) C.pr.pen. (constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale), iar valoarea probatorie pe care acesta a avut-o în fața instanțelor judecătorești în materie civilă nu este de natură a conduce la admiterea plângerii și restituirea cauzei la P..
Față de cele reținute, în baza art. 341 alin. 6 lit. a) Cod de proc.pen., va respinge plângerea formulată de petentul S. A., ca nefondată și va menține ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. nr. 1619/P/2014 din data de 14.10.2014 de clasare a cauzei penale având ca obiect infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 320 alin. 1 Noul Cod penal, ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la cheltuielile judiciare:
Potrivit art. 275 alin.2 C. pr. pen. în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea.
Față de cele ce preced și în baza acestui text legal va obliga petentul la plata sumei de 30 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 341 alin. 6 lit. a) Cod de proc.pen., respinge plângerea formulată de petentul S. A. (domiciliat în Sîntimbru, ., jud. A., CNP_), ca nefondată.
Menține ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. nr. 1619/P/2014 din data de 14.10.2014 de clasare a cauzei penale având ca obiect infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 320 alin. 1 Noul Cod penal.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod de proc. pen. obligă petentul la plata sumei de 30 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă, potrivit art. 341 alin. 8 Cod proc.pen.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, data de 24.06.2015.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER
B. D. M. E. R. T.
Red. BDM/Tehnored. ERT/6ex/25.08.2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
