Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 131/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 131/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 23-03-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ Nr. 131/2015
Ședința publică din 23.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. D. E.
Grefier: V. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror O. S.
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe inculpatul M. C. I. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 al 2 C. penal cu aplicarea art. 5 C.penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din 16.03.2015 când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 23.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3895/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. a fost trimis în judecată inculpatul M. C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 al 2 C. penal cu aplicarea art. 5 C. penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 11.08.2014 sub nr._ .
În actul de sesizare al instanței, în sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în data de 26.09.2013, în timp ce conducea autoturismul marca Volvo S40, cu nr. de înmatriculare_, în curtea .-a asigurat corespunzător la mersul înapoi, accidentându-l pe B. G. E., care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 120 zile îngrijiri medicale
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 26.09.2013, în jurul orelor 10.44, aflându-se în curtea . autoturismului marca Volvo S40, cu nr. de înmatriculare_, inculpatul M. C. I. nu s-a asigurat corespunzător la mersul cu spatele, surprinzându-l și accidentându-l pe B. G. E.. În urma impactului, persoana vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 120 de zile de îngrijiri medicale.
Din certificatul medico-legal nr. 2794/IF/805/08.10.2013, emis de SJML A., rezultă că în data de 26.09.2013, B. G. E. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire de către un autovehicul în mișcare în condițiile unui accident rutier. Leziunile respective necesită pentru vindecare 120 de zile de îngrijiri medicale.
Potrivit declarațiilor martorilor D. I. T., R. C. M., audiați în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate, în timp ce se aflau în curtea societății . SRL la o țigară, au observat autoturismul marca Volvo care se îndrepta cu spatele spre B. G. E., care, de asemenea, era cu spatele lângă colțul clădirii, vorbind la telefon. Martorii au încercat să-l avertizeze pe șofer despre iminența impactului, însă acesta a reacționat prea târziu, lovindu-l pe colegul lor.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut fapta comisă.
În drept, fapta inculpatului M. C. I., care la data de 26.09.2013, în timp ce conducea autoturismul marca Volvo S40, cu nr. de înmatriculare_, în curtea . SRL, nu s-a asigurat corespunzător la mersul înapoi, accidentându-l pe B. G. E., care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 120 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă, .
Sub aspectul laturii obiective acțiunea inculpatului de a realiza o manevră de mers cu spatele a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ în interiorul parcării unei societăți comerciale, fără a se asigura în mod corespunzător, fapt ce a dus la acroșarea și accidentarea persoanei vătămate B. G. E., pricinuindu-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 120 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 2794/IF/805/08.10.2013 emis de SJML A. (fila 24), reprezintă elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Urmarea imediată, constă în vătămarea integrității corporale a persoanei vătămate ce a necesitat pentru vindecare un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de probatoriul administrat în cauză, în sensul că între leziunile traumatice și accidentul produs de către inculpat există legătură directă, neinterpunându-se nici o condiție sau cauză care ar fi putut întrerupe cursul cauzal.
Din punct de vedere al laturii subiective, forma de vinovăție o constituie culpa fără prevedere, inculpatul neprevăzând rezultatul faptei sale, deoarece executând manevra de mers cu spatele nu a observat faptul că la colțul clădirii se afla persoana vătămată care vorbea la telefon, deși acesta trebuia și putea să se asigure în mod corespunzător pe tot parcursul manevrei de mers cu spatele, astfel încât la momentul la care a ajuns la colțul clădiri să fi putut evita accidentarea persoanei vătămate.
La termenul de judecată din data de 26.01.2015 instanța, potrivit disp. art.374 alin. 4 C.p.p., a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a unor eventuale înscrisuri prezentate, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, aducând totodată la cunoștința inculpatului și conținutul disp. art.396 alin. 10 C.p.p.
Inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art.375 C.p.p., arătând că înțelege să recunoască în totalitate învinuirea ce i s-a adus prin actul de sesizare. Astfel fiind, s-a procedat la audierea inculpatului, potrivit disp. art.378 – art.379 rap. la art.375 alin. 1 C.p.p., cele declarate fiind consemnate în proces – verbal aparte de ascultare, atașat la dosarul cauzei (f. 121). În raport de declarația inculpatului, care a recunoscut în totalitate învinuirea, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța, văzând și disp. art.375 alin. 2 rap. la art.374 alin. 4 C.p.p. a admis cererea formulată privind aplicarea procedurii de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, sens în care a procedat la demararea cercetării judecătorești potrivit procedurii prev. de art.377 C.p.p., întrebând inculpatul dacă are de administrat probe cu înscrisuri sau dacă înțelege să solicite acordarea unui singur termen pentru a depune înscrisuri la dosar. Inculpatul a arătat că solicită proba cu înscrisuri, cerere ce a fost admisă de instanță.
Constatând că, din probele administrate în cauza penală de față rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecății există, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă și că a fost săvârșită de inculpat, din culpă, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.396 alin. 2 C.pr.pen., urmând a pronunța condamnarea acestuia.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține faptul că de la data comiterii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului- 26.09.2013 și până în prezent a intervenit o succesiune de legi, astfel că instanța este chemată să stabilească legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului..
În acest context, plecând de la dispozițiile legale susmenționate și reținând că intervenit această succesiune de legi, instanța este chemată să stabilească legea penală mai favorabilă. La alegerea acesteia, instanța va pleca în analiză nu doar de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege care sunt aceleași conform ambelor reglementări, dar și de la toate aspectele pe care le implică stabilirea tratamentului sancționator și ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, plecând și de la situația personală a inculpatului.
În acest context, instanța reține criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate în concret: conținutul infracțiunii (urmând a fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază,, variantele agravante, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare, etc.), existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale ori a unor cauze de nepedepsire, pedeapsa și prescripția.
Astfel, instanța reține faptul că la data comiterii infracțiunii erau în vigoare dispozițiile art.. 184 alin. 2 și 4 din C.pen. din 1968, iar corespondentul acestei infracțiuni în Noul cod penal se regăsește în art. 196 alin. 2, 3 C.pen.
Din analiza acestor dispoziții și având în vedere starea de fapt așa cum a fost descrisă mai sus, reiese că infracțiunea nu a suferitor modificări substanțiale, limitele de pedeapsă fiind mai favorabile conform vechiului C penal în raport de pedeapsa închisorii
Cu toate acestea, principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome, fiind însă neconstituțional a se combina prevederile din legi succesiune în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În aplicarea acestui principiu referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei, procedând la o comparație a legilor penale aflate în conflict se reține că instituțiile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de Codul penal din 1969 sunt mai favorabile decât cele reglementate de Noul Cod penal.
Astfel, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse într-o modalitate de executare a pedepsei prevăzută de Codul penal anterior, este mai favorabilă inculpatului, astfel că instanța apreciază că Vechiul Cod penal, cuprinde dispoziții mai favorabile inculpatului privite în ansamblul lor raportat și la următoarele aspecte, motiv pentru care va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
La individualizarea pedepsei, reținând că aceleași argumente sunt luate în calcul și la analiza legii penale mai favorabile aplicabile inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța are în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. De asemenea, instanța va reține în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art 396 alin. 10 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat vor fi reduse cu o treime.
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că fapta inculpatului prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, având în vedere infracțiunea reținută în sarcina sa Instanța are în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv: a avut o atitudine de recunoaștere a faptei ceea ce a condus la soluționarea cu celeritate a cauzei, vârsta inculpatului de 38 ani. Astfel, raportat la criteriile mai sus arătate, va aplica inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 al. 2 și 4 C penal anterior, reținând și beneficiul acordat de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. ca urmare a recunoașterii vinovăției și a parcurgerii procedurii simplificate, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța are în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 38 de ani, a avut o atitudine de colaborare cu organele judiciare, recunoscând comiterea faptei. Pe de altă parte însă, instanța se raportează și la importanța valorii sociale ocrotite și pericolul social concret al infracțiunii, de consecințele comiterii faptei, în raport de aceste elemente, apreciind că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără privarea de libertate a inculpatului și că aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru a atrage atenția inculpatului asupra consecințelor faptelor sale astfel încât îndreptarea acestuia se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei, instanța, în baza art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Din compararea instituției suspendării condiționate așa cum este ea reglementată de Vechiul Cod penal - reținând în acest context că argumentele ce se vor expuse vor fi luate în considerare și la alegerea legii penale mai favorabile- cu instituția amânării aplicării pedepsei care presupune stabilirea în mod obligatoriu a unor măsuri de supraveghere, conform disp. art. 85 al. 1 Cp, iar în mod facultativ a unor uneia sau mai multor obligații conform art. 85 al. 2 Cp., ținând cont și de disp. art. 85 al. 5 C p conform cărora persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, obligație care nu subzistă în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei așa cum este ea reglementată de vechiul Cod penal, că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu presupune existența unei limite legale a pedepsei prevăzute de legă pentru respectiva infracțiune, că limita pedepsei aplicate în concret pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment în acordarea suspendării condiționate sunt mai restrânse, instanța reține că dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpatului .
În ceea ce privește instituția renunțării la aplicarea pedepsei așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal prin prisma tuturor criteriilor susmenționate analizate cu ocazia stabilirii și individualizării pedepsei, instanța apreciază că nu se poate da eficiență disp. art. 80-82 Cp.
În ceea ce privește instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal, chiar și pe vechea reglementare era o măsură mai grea comparativ cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că nu va mai fi analizată de in ștanță. .
Față de cele susexpuse, instanța concluzionează că Vechiul Cod penal este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a – b din C.pen. operează de drept din momentul in care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa, ori pana la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
In cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o motivare pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii este in afara marjei de apreciere a statelor, și în consecință incompatibilă cu art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere caracterul obligatoriu al jurisprudenței C.E.D.O. și aplicarea ei preeminentă față de dreptul intern, potrivit art. 20 al. 2 din Constituție, instanța apreciază că, în cauză, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, de împrejurările în care au fost săvârșite, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i se va interzice exercițiul acestui drept. Având în vedere că inculpatul nu s-a folosit de profesia pe care o exercită pentru săvârșirea infracțiunii, instanța nu îi va interzice acestuia nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. c C.pen.
În considerarea dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea S. și P.) și a dispozițiilor art 71 alin 3 Cod penal, instanța nu va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit d, e C.pen., întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat nu denotă o nedemnitate a inculpatului în ce privește exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.
Astfel, în baza art. 71 Cod penal, și ținând seama și de decizia LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate prin aceasta
În art. 71 alin. 5 Cod penal anterior va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța are în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.
În continuare, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că persoana vătămată B. G. E. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând pretenții civile în contradictoriu cu inculpatul și partea responsabilă civilmente . SA, respectiv: suma de 1718,53 lei, cu titlu de daune materiale plus dobânda legală a sumei de la data producerii accidentului până la plata efectivă a sumei, precum și suma de 50.000 euro, echivalentul în lei data plății, cu titlu de daune morale.
De asemenea, instanța constată că, S. Județean A. s-a constituit parte civilă în cursul procesului penal (fila 58) prin care solicită acordarea sumei de 2.264,14 lei ce reprezintă cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate B. G. E..
Cu privire la despăgubirile solicitate de partea civilă B. G. E., instanța reține următoarele:
Instanța constată că prin fapta inculpatului, i-au fost cauzate persoanei vătămate suferințe fizice importante, care au avut nevoie pentru vindecare de 120 zile îngrijiri medicale . Toate acestea au dus la provocarea unui prejudiciu material dar și moral persoanei vătămate, care s-a constituit parte civilă în cauză așa cum s-a expus mai sus
Art. 1357 C civ. prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar conform art. 1381 C civ, orice prejudiciu dă dreptul la reparație, din ziua cauzării prejudiciului
Totodată, instanța reține și incidența dispozițiilor art. 1391 alin. 1 cod civil conform cărora: „în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială”, a dispozițiilor art.86 din noul cod penal care prevede că: „Persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces, este parte în procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente.”, precum și dispozițiile art. 1382 Cod civil care prevăd că: „cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți în solidar la reparație față de cel prejudiciat.”
În cauză sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv există prejudiciul – de natură materială pe de o parte, dar și moral, pe de altă parte, dispozițiile art. 1349 Cod civ., nu disting după natura prejudiciului, constituit de suferințele fizice și psihice la care a fost supusă partea civilă; fapta prejudiciabilă – sub aspect civil se înțelege și infracțiunea ca faptă prejudiciabilă, în speță, infracțiunea săvârșită de inculpat ; raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu – prin fapta inculpatului a supus partea civilă unor suferințe care au cauzat prejudiciul material și moral ; culpa inculpatului - în speță, acesta a acționat cu vinovăție sub forma culpei în privința prejudicierii părții civile.
Referitor la daunele materiale solicitate de partea civilă, instanța le va admite și va obliga inculpatul la plata sumei de 1718,53 lei, această sumă fiind dovedită de către partea civilă, conform înscrisurilor de la filele 73-78, sumă la care se va adăuga și dobânda legală de la data producerii accidentului -26.09.2013 și până la plata integrală a sumei, reținând că inculpatul este de drept pus în întârziere plecând de la disp. art. 1523 al. 2 lit e C civ .
Având în vedere că la data săvârșirii faptei, inculpatul avea automobilul pe care îl conducea asigurat în baza poliței de asigurare de răspundere civilă Auto RCA, ./16/H16/DV, nr._ la . (fila 106), instanța constată calitatea de parte responsabilă civilmente a . în baza poliței de asigurare de răspundere civilă Auto RCA, ./16/H16/DV, nr._. Astfel, existența unei obligații stabilite imperativ prin lege de a se încheia o poliță de asigurare obligatorie a automobilelor a izvorât din imperativul social al protecției ce trebuie asigurată victimei împotriva insolvabilității autorului direct al faptei ilicite. Referitor la ., ca urmare a modificărilor Codului de procedură penală, reținând în acest sens disp. art. 86 Cpp actual, în condițiile în care are calitate de parte responsabilă civilmente și persoana care are obligația convențională, nu doar legală de a repara prejudiciul, cum se întâmpla conform vechiului Cod penal, instanța apreciază că societatea de asigurări are calitate de parte responsabilă civilmente, cu toate consecințele pe care le implică aceasta.
Prin urmare, natura juridică a răspunderii asigurătorului-parte responsabilă civilmente este aceea de a garanta victima în ceea ce privește recuperarea de către aceasta din urmă a prejudiciului încercat din culpa asiguratului. Obligația „în solidar” face ca atât asiguratul cât și asigurătorul să aibă aceeași îndatorire de a-l despăgubi pe cel prejudiciat, însă fiecare dintre aceștia răspunde civil în calități diferite, respectiv autor al faptei săvârșite și garant al acestuia pentru activitate desfășurată.
Pe cale de consecință, având în vedere atât dispozițiile art.1357 C.civil cât și dispozițiile art. 86 C.pen. și art. 1382 Cod civil, instanța va obliga la reparația prejudiciului material față de partea civilă B. G. E. atât inculpatul cât și partea responsabilă civilmente în solidar.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă instanța le va admite în parte, doar în privința sumei de_ euro, respectiv echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, sumă pe care o apreciază ca fiind suficientă pentru a acoperi suferința cauzată ca urmare a acțiunii inculpatului. În acest sens, instanța reține că în dovedirea sumelor solicitate, partea civilă a solicitat încuviințarea probei testimoniale, iar instanța a încuviințat audierea martorei M. F. E., care a fost audiată la termenul de judecată din data de 16.03..2015.
Martora M. F. E.- fila 132-133 din dosar- a declarat faptul că, în urma agresiunii inculpatului, partea civilă a avut nevoie de ajutorul său în permanență, la orice activitate, spălat, îmbrăcat, regim alimentar adecvat, că în urma evenimentului, piciorul părții civile este mai gros decât cel sănătos, se umflă, iar atunci când obosește în urma mersului, schiopătează
Raportat la aspectele furnizate de martora audiată, apreciind ca fiind întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului,va admite în parte acțiune civilă exercitată de partea civilă sub aspectul daunelor morale solicitate urmând să oblige inculpatul la plata sumei de_ euro, respectiv echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale, sumă care este privită de instanță ca fiind suficientă pentru acoperirea suferințelor cauzate părții civile dar care totodată nu este disproporționată în raport cu prejudiciul suferit de partea civilă, dar având în vedere și conduita persoanei vătămate și nu ar putea constitui o îmbogățire fără justă cauză a persoanei vătămate.
Ca urmare a reținerii calității de parte responsabilă civilmente a . SA și în virtutea celor sus expuse când s-a analizat calitatea acesteia de parte responsabilă civilmente, instanța, temeiul art. 397 alin. 1, art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 86 C.pr.pen. rap. la art. 1357 C.civ. și art. 1391 C.civ., va obliga pe inculpatul M. C. I. și partea responsabilă civilmente . în solidar la plata către partea civilă B. G. E. a sumei de suma de 20.000 euro cu titlu de daune morale.
În baza disp. art. 397 al. 1 și art. 19 Cpp rap la art. 1349, art. 1357, art. 1381 C civ și urm și art. 313 din Legea 95/2006, va admite acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență A. și va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea acestuia suma de 1826,3 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare., reținând că pretențiile acestuia sunt dovedite, la dosarul cauzei fiind depuse o . înscrisuri (filele 59,60) reprezentând cheltuieli aferente spitalizării, a hranei și a medicamentelor acordata.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. C. I., în vederea introducerii profilului genetic al inculpatului în SNDGJ.
În baza art. 114 din OUG 195/2002, raportat la art. 203 alin. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, va dispune comunicarea prezentei hotărâri la data rămânerii definitive, către Serviciul Poliției Rutiere din cadrul IPJ A. în vederea anulării permisului de conducere a inculpatului., reținând în acest sens disp. art. 114 al. 1 lit. a din OUG 195/2002 conform cărora anularea permisului de conducere se poate dispune când titularul permisului de conducere a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune care a avut ca rezultat vătămarea corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație. Or, în cazul de față inculpatul a încălcat regula de circulație prev. de art. 54 din OUG 195/2002 republicată, articol încadrat în secțiunea a 2-a „reguli pentru circulația vehiculelor”, la pct. 6 intitulat „ reguli referitoare la manevre” prevăzând că, conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau intrate într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta sau spre stângă sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participați la trafic, în care sunt incluși evident și pietonii, fără să distingă legiuitorul dacă o astfel de manevră de mers cu spatele are loc pe un drum public, sau chiar și într-o parcare așa cum s-a întâmplat în speța de față, acesta fiind de altfel și motivul pentru care încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului s-a făcut în disp. art. 184 al. 2 și 4 C penal anterior, cu aplic. art. 5 N C penal.
În baza art. 272, art. 274 alin. (1), alin. (3) C. proc. pen. va obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 276 al. 1 și 2 Cpp va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1500 către partea civilă B. G. E. reprezentând cheltuieli judiciare- onorariu de avocat..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În aplicarea disp. art. 5 al. 1 din Noul Cod Penal constată că infracțiunea de vătămare corporală din culpă dedusă judecății în prezentul dosar se încadrează în disp. art. 184 al. 2 și 4 C penal anterior și stabilește că, Codul penal anterior reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului M. C. I.
În baza art. 396 alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul M. C. I., fiul lui I. și A., născut la data de 14.11.1976 în Hunedoara, jud. Hunedoara, cetățean român, studii liceale, căsătorit, având un copil minor, angajat ca agent de pază la . I., căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în A. I., ., ., jud. A., CNP_ la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior și cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) Cod penal anterior, respective:
-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice
-dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat .
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal rap. la art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 (șase) luni stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 15 al. 2 din Legea nr 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod Penal, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea
În temeiul disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4, 5 Cpp, art. 20 Cpp, art. 23, art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 1349, 1357, 1381 și art. 1382 N Cod civil, instanța admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. G. E., și în consecință, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . REASIGURARE SA la plata sumei de 1718,53 lei cu titlu de daune materiale, plus dobânda legală de la data producerii accidentului-26.09.2013 și până la plata integrală a sumei, precum și suma de 20.000 euro,respectiv echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.
În baza disp. art. 397 al. 1 și art. 19 Cpp rap la art. 1349, art. 1357, art. 1381 C civ și urm și art. 313 din Legea 95/2006, admite acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență A. și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea acestuia suma de 2264,14 lei lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. C. I., în vederea introducerii profilului genetic al inculpatului în SNDGJ.
În baza art. 114, raportat la art. 203 alin. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, dispune comunicarea prezentei hotărâri la data rămânerii definitive, către Serviciul Poliției Rutiere din cadrul IPJ A. în vederea anulării permisului de conducere a inculpatului.
În baza art. 272, art. 274 alin. (1), alin. (3) C. proc. pen. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 276 al. 1 și 2 Cpp obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1500 către partea civilă B. G. E. reprezentând cheltuieli judiciare- onorariu de avocat..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.03.2015.
Președinte, Grefier,
P. D. E. V. I.
Red. D.E.P.
Tehnored VI/7ex/21.04.2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Înlocuirea pedepsei amenzii. Art.560 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
