Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Sentința nr. 115/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 115/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 15-04-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.
SENTINȚA PENALĂ Nr. 115/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A.
Grefier I. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Călărași
Procuror – A. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul G. C., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr. 1728/P/2013 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.178 alin. 3 C.pen. și de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 R, cu aplic. art.33 lit. a C.pen.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31.03.2015, fiind consemnate în încheierea respectivului termen de judecată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, instanța amânând pronunțarea la 07.04.2015, la solicitarea apărătorilor părților, în vederea formulării de concluzii scrise și ulterior, la 15.04.2015, având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANȚA
Asupra acțiunii penale de față.
Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr 1728/P/2013 din data de 31.05.2013 a fost trimis în judecată inculpatul G. C. – fiul lui C. și I., născut la data de 05.06.1978 în orașul Călărași, Jud Călărași, CNP-_, cetățenia română, studii 12 clase, căsătorit, conducător auto, domiciliat în ., . Jud Călărași, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 alin 3 C.p. și art 89 alin.1 din OUG l95/2002 R..
S-a reținut prin actul de sesizare al instanței că în seara zilei de 04.05.2013 în jurul orei 21,00 în timp ce conducea autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare CC-8074-CK, pe DN 3 B, din localitatea Satnoieni, ., având o îmbibație alcoolică de 1,80 g/l alcool pur în sânge proba I, respectiv 1,60 g/l alcool pur în sânge proba II, a surprins și accidentat mortal pe numitul N. N. care staționa pe partea carosabilă, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Din actele și lucrările dosarului procesele verbale de cercetare la fața locului, planșă foto, schița accidentului, proces-verbal de depistare; proces-verbal de cercetare criminalistică a autoturismului; proces-verbal de efectuare a unui experiment judiciar; planșă foto; raport medico-legal de necropsie nr.1411/A3/125/10.05.2013; certificat de deces; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr 309 A12/198/07.05.2013,; buletin de examinare clinică, cerere de analiză, proces-verbal de prelevare ; declarație parte civilă și declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului instanța reține în fapt următoarele:
În seara zilei de 04.05.2013 în intervalul orar 19,00-20,00 fiind ajunul sărbătorii P. inculpatul consumă aprox.1,5 l. de bere cu alcool la un bar din localitatea Roseți ; în jurul orelor 20,30, deși se afla în stare de ebrietate acesta ia decizia să se deplaseze cu autoturismul proprietate personală marca Opel Astra înmatriculat sub nr. CC-8074-CK la un prieten care locuiește în . că inculpatul urma să parcurgă până la destinație cu autoturismul o distanță de cca 20 km. pe DN 3B, afară lăsându-se întunericul.
După ce parcurge 10-12 km, pe DN 3 B, ajunge în localitatea Satnoieni, ., viteza de deplasare fiind de aprox.50-60 km/h, pe sensul de mers Călărași – Fetești.
La un moment dat, la o distanță de aprox.20 m. inculpatul observă în fața sa un grup format din mai multe persoane, acestea staționau pe marginea părtii carosabile a DN 3 B, la cca 20 cm de acostament. Autoturismul condus de inculpat s-a apropiat în viteză către grupul respectiv și cu partea dreaptă o lovește pe victima N. N., care este proiectată în direcția martorului A. O., după care ambii sunt aruncați în șanțul de pe marginea drumului. De precizat că în locul respectiv nu existau trotuare amenajate ci doar o potecă de pământ greu practicabilă.
După producerea impactului inculpatul se sperie, nu oprește, continuînd să mai parcurgă 100-200 m. ; după care se întoarce la locul accidentului pentru a vedea ce s-a întâmplat și cum în zonă nu mai era nimeni, inculpatul și-a continuat drumul până la domiciliul său. Aici parchează autoturismul în curte, ocazie cu care observă că acesta era avariat în zona farului dreapta față și a parbrizului.
A mai zăbovit la locuința sa unde, după aprox. 2-3 ore de la comiterea accidentului este depistat de către organele de poliție.
Cum inculpatul emana halenă alcoolică a fost testat alcoolscopic, din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 309/A12/198 din data de 07.05.2013 emis de S.M.L. Călărași rezultă că la ora 00,15, inculpatul G. C. avea o alcoolemie de 1,80 gr/l. alcool pur în sânge la proba I, iar la ora 01,15, avea 1,60 gr/l. alcool pur în sânge proba II, ceea ce denotă că inculpatul avea o alcoolemie în sânge de 1,80 gr la mie alcool în sânge.
Urmare impactului cu autoturismul victima N. N. decedează.
De reținut este faptul că victima N. N. și martorul A. O., staționau la marginea din dreapta a părții carosabile a sensului de mers Călărași - Fetești, cu spatele către axul drumului și purtau discuții cu alți doi martori care se aflau în afara părții carosabile cu fața către drumul național.
La comiterea accidentului rutier a concurat și victima N. N. care așa cum rezultă fără putință de tăgadă din întregul material probator administrat în cauză, s-a deplasat neregulamentar, pe partea dreaptă a drumului național, fără să poarte accesoriu fluorescent reflectorizante sau o sursă de lumină și a staționat pe partea carosabilă într-un loc nepermis încălcând prevederile art. 72 alin.1 DIN OUG 195/2002 ; art.166 și art. 167 alin.1 lit.e din HG 1391/2006.
În ceea ce-l privește pe inculpat, incontestabil că se face vinovat la rândul său de încălcarea disp.art. 35 alin.1, art. 48 ; art. 49 alin.1 ; art. 77 alin.1 și alin.2 și art. 114 alin.2 din OUG 195/2002 R ; art. 114 din HG 1391/2006
Astfel inculpatul s-a aflat la volanul autoturismului proprietate personală pe care l-a condus pe un drum public aflându-se într-o stare avansată de ebrietate; nu a redus viteza de circulație din sens opus, în condițiile în care a fost orbit; nu a redus viteza având în vedere că circulația pietonală era intensă, fiind ajunul sărbătorilor P.; nu a luat nici cele mai elementare măsuri de a circula cu prudență la lăsarea nopții în condițiile în care este șofer profesionist încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță; fapta fiind săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru exercițiul unei profesii, în speță cea de conducător auto.
La primul termen de judecată inculpatul prezent în instanță în stare de arest a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitând doar proba cu acte în circumstantiere pe care le-a depus la dosarul cauzei.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere persoana inculpatului în vârsta de 34 ani, cu o pregătire școlară de 12 clase, lipsit de antecedente penale, încadrat în muncă, conducător auto, la ., că are în întreținere 2 copii minori, de natura infracțiunilor, consecințele acestora modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, că inculpatul a regretat permanent săvârșirea infracțiunilor, le-a recunoscut și a înțeles să se prevaleze de dispoz art 320 ind 1 c,.p.p.
De asemenea instanța a avut în vedere că la comiterea evenimentului rutier a concurat și culpa victimei descrisă în situația de fapt.
Față de toate aceste considerente, cum si de împrejurarea că perioada reținerii si arestării preventive a inculpatului a fost suficientă pentru ca acesta să conștientizeze gravitatea faptei instanța consideră că inculpatul poate fi reeducat fără ca acesta să execute pedeapsa urmând a face în cauză aplicarea art. 86 ind.1 C.P. referitor la suspendarea sub supraveghere.
A făcut aplicarea art. 33 lit. a – 34 C.P. faptele aflându-se în concurs real.
În baza art. 71 cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a, teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 86 indice 1 cod penal alin 1 si 2 rap la art. 86 indice 2 c.p. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 8 ani calculată cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței cum și a pedepsei accesorii ( potrivit art. 71 alin 5 c.p.)
A pus în vedere inculpatului dispoz. art. 86 indice 3 cod penal, în sensul că pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași ;
-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea ;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență ;
A atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 86 cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 88 C.P.P. a scăzut din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data 07.05.2013 la zi.
Conform art. 191 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 1400 lei cheltuieli judiciare către stat.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei părțile civile: N. G., N. I. și A. Ș. s-au constituit părți civile cu suma de 50.000 euro, reprezentând daune morale, pentru suferința pricinuită ca urmare a pierderii fratelui lor – conform cererilor depuse în scris, aflate la filele 70-77 din dosar.
Partea civilă N. H. a învederat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 120.000 euro din care 20.000 euro reprezintă daune materiale respectiv cheltuielile de înmormântare și parastasele ulterioare în memoria fiului său, decedat ca urmare a accidentului și 100.000 euro reprezintă daune morale reprezentând suferința pricinuită ca urmare a pierderii acestuia.
S. Județean de Urgență Călărași a comunicat cu adresa nr. 8225/18.06.2013 că nu se constituie parte civilă în cauză, motivat de faptul că inculpatul G. C. a achitat suma de 382 lei reprezentând c/val. autopsie și recoltare alcoolemie pentru partea vătămată N. N..
La primul termen de judecată părțile civile si-au exprimat pretențiile civile și s-a discutat necesitatea introducerii și citării în calitate de asigurător S.C. Avus Internațional Broker de asigurare Reasigurare SRL, societate corespondentă celei bulgare. De asemenea, la același termen s-a propus de către apărătorii părților civile administrarea probei cu expertiza referitoare la dinamica producerii accidentului rutier.
În acest context instanța a apreciat că pentru soluționarea cererilor formulate de către cele patru părți civile și pentru pronunțarea asupra expertizei referitoare la dinamica producerii accidentului în raport și de culpa victimei reținută de organele de urmărire penală, se impune administrarea de probe în fața instanței, motiv pentru care în baza art. 320 ind.1 pct.5 C.p.p. a dispus disjungerea laturii civile.
Ulterior pronunțării acestei sentințe, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 26 iunie 2013, pronunțată în dosarul cu același număr, judecătorul fondului a dispus următoarele:
În baza art.195 Cod de procedură penală, a fost îndreptată din oficiu eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței penale nr. 258/20.06.2013, în sensul că s-a făcut în cauză aplicarea art.74-76 Cod penal pentru ambele infracțiuni.
Totodată, a fost îndreptată eroarea materială și cu privire la cuantumul pedepsei pronunțate pentru infracțiunea prev. de art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 R., cu aplic art.3201 Cod de procedură penală, în sensul că s-a trecut în loc de 2 ani și 6 luni închisoare pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
Au fost menține celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a menționat că această încheiere face parte integrantă din sentința penală nr.258/20.06.2013.
În considerentele acestei încheieri, s-a reținut că referitor la pedeapsa pronunțată pentru infracțiunea prevăzută de art.178 alin.3 Cod penal, din eroare, instanța a omis să facă în cauză aplicarea dispozițiilor art.74-76 Cod penal.
De asemenea, având în vedere omisiunea sus-menționată, s-a dispus îndreptarea și a erorii materiale privind cuantumul pedepsei pentru infracțiunea prev. de art.89 din O.U.G. nr.195/2002 R. cu aplic. art.3201 Cod de procedură penală, de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 1 an și 3 luni închisoare.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat recurs P. DE PE L. JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI (la data de 04 iulie 2013), inculpatul G. C. (la data de 27 iunie 2013) și părțile civile N. I., N. H., N. G. și A. Ș. (cu toții la data de 26 iunie 2013).
Recursurile declarate în cauză, au fost înaintate de către instanța de fond și înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală la data de 11 iulie 2013.
Prin intermediul motivelor scrise de recurs (filele 3-4 d.r.), susținute întocmai și cu prilejul dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 24 octombrie 2013, Ministerul Public a criticat pentru aspecte de nelegalitate atât hotărârea dată asupra fondului cauzei, cât și încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată la data de 26 iunie 2013, invocând pe de o parte faptul că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința recurată pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.3 Cod penal, sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 5 și 15 ani, a fost stabilită între alte limite decât cele prevăzute de lege, în condițiile în care prin aplicarea cauzei legale de atenuare a răspunderii penale prev. de art.3201 Cod de procedură penală, limita minimă la care se putea ajunge, era de 3 ani și 4 luni închisoare, fiind nelegal ca printr-o încheiere de îndreptare eroare materială să fie reținută în beneficiul inculpatului aplicarea de circumstanțe atenuante care să justifice coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, iar pe de altă parte împrejurarea că este contrară legii modalitatea în care instanța de fond prin aceeași încheiere de îndreptare eroare materială a modificat însuși cuantumul pedepsei aplicată inculpatului prin sentința în prezent recurată pentru infracțiunea prev. de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 – republicată.
În considerarea acestor motive de recurs, și apreciind că raportat la natura și gravitatea sporită a faptelor comise de inculpat și la persoana și conduita acestuia, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, P. a solicitat ca admițându-se recursul declarat în cauză, să se dispună casarea sentinței recurate și deopotrivă a încheierii de îndreptare a pretinselor erori materiale strecurate în dispozitivul acesteia și rejudecând fondul cauzei, să fie aplicată inculpatului o pedeapsă de minim 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.3 Cod penal, iar după contopirea acesteia cu pedeapsa corect aplicată pentru infracțiunea prev. de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 – republicată, să se dispună ca executarea pedepsei rezultante ce va fi stabilită în sarcina inculpatului să aibă loc în regim de deținere, în contextul în care datorită cuantumului acestei pedepse nu ar mai fi legal posibilă acordarea beneficiului suspendării condiționate sau al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În cadrul dezbaterilor din recurs, desfășurate la termenul de judecată din data de 24 octombrie 2013, inculpatul recurent G. C., asistat juridic de către apărătorul său ales, a precizat că recursul său vizează reindividualizarea cuantumului pedepselor la care a fost condamnat prin sentința recurată și totodată reducerea duratei termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, considerând că față de datele ce caracterizează în mod pozitiv persoana sa, constând în aceea că nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie organizată cu doi copii în întreținere, are un loc de muncă stabil, având atestat de șofer profesionist din anul 1998, a manifestat pe întreaga durată a procesului penal o atitudine sinceră, regretând enorm fapta comisă și a încercat să ajute în diferite modalității pe părțile civile, să le despăgubească prin oferirea unor sume bani, fiind însă refuzat de către acestea, precum și față de împrejurarea că la producerea accidentului rutier a contribuit și culpa victimei însăși, în favoarea sa ar putea fi reținută incidența unor circumstanțe atenuante în conformitate cu prevederile art.74-76 Cod penal, astfel încât pedepsele aplicate pentru infracțiunile de care se face vinovat să fie coborâte sub limita minimului special rezultat din aplicarea disp. art.3201 Cod de procedură penală care stipulează reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în normele de încriminare incidente, iar termenul de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere să aibă o durată mai scurtă.
La rândul lor, recurenții părți civile N. I., N. H., N. G. și A. Ș., atât prin intermediul motivelor scrise de recurs (filele 18-21 d.r.), cât și cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc în fața instanței de control judiciar, au solicitat admiterea recursurilor declarate împotriva sentinței penale nr.258/20.06.2013 a Judecătoriei Călărași, casarea acesteia și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului cu reținerea culpei exclusive a acestuia.
În susținerea solicitării de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apărarea recurenților părți civile a invocat pe de o parte împrejurarea că judecata în fond a laturii penale a cauzei a avut loc fără introducerea în cauză a asigurătorului de răspundere civilă Avus Internațional Broker de Aisgurare Reasigurare SRL – societate corespondentă în România a asigurătorului din Bulgaria cu care era încheiată la data producerii accidentului asigurarea RCA pentru autoturismul condus de inculpat, în condițiile în care potrivit Deciziei nr.1/2005 a ÎCCJ dată în recurs în interesul legii, în interpretarea dispozițiilor art.54 alin.4 și art.57 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul de răspundere civilă participă în procesele penale în calitate de asigurător, iar pe de altă parte faptul că, deși a solicitat instanței de fond ca judecarea cauzei să se desfășoare potrivit procedurii de drept comun, astfel încât să se poată administra proba cu expertiză tehnică judiciară pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului, aceasta a hotărât ca judecarea cauzei să aibă loc potrivit procedurii simplificate prev. de art.3201 Cod de procedură penală, reținând ca atare existența unei culpe concurente a victimei, în lipsa oricărei probe științifice privitoare la dinamica producerii accidentului.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară de rejudecare a cauzei de către instanța de recurs cu reținerea culpei exclusive a inculpatului, apărarea recurenților părți civile a invocat în sprijinul acestei teze faptul că inculpatul avea suficient spațiu pentru a circula pe carosabil fără a produce evenimente rutiere, precum și împrejurarea că la momentul producerii accidentului inculpatul se afla în stare avansată de ebrietate.
Totodată, în opinia recurenților părți civile, chiar și în situația în care în urma aprecierii probelor administrate în cauză instanța de fond ar fi ajuns totuși la concluzia că și victima a avut o anumită culpă, aceasta trebuia ca prin sentința pronunțată să stabilească gradul de vinovăție al fiecăruia, întrucât în cazul inculpatului stabilirea gradului de vinovăție este un element esențial ce trebuie avut în vedere la individualizarea pedepsei.
Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei, recurenții părți civile au solicitat ca pe lângă obligațiile și măsurile de supraveghere aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei să i se impună acestuia și obligația prev. de art.863 alin.3 lit.c Cod penal constând în interdicția de a conduce orice tip de vehicul pe toată durata termenului de încercare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursurile declarate de părțile civile sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Pe parcursul urmăririi penale procurorul de caz nu a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare prin care să fie determinată pe bază de criterii științifice dinamica propriu-zisă a producerii accidentului rutier petrecut la data de 04 mai 2013 și soldat cu decesul victimei N. N., pentru a se stabili, dincolo de orice dubiu, cine și de ce se face vinovat de cauzarea acestui dramatic rezultat, iar prin actul de sesizare a instanței, pe baza unor aprecieri proprii, întemeiate pe evaluarea elementelor probatorii strânse în cauză cu privire la situația de fapt (constând în principal în procesul verbal de cercetare la fața locului și în declarațiile persoanelor prezente la locul producerii impactului – A. O., U. M. și S. T.), organul de urmărire penală a reținut că accidentul rutier s-a produs, atât din culpa victimei care s-a deplasat neregulamentar pe partea dreaptă a drumului public, fără să aibă aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent – reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină și a staționat pe partea carosabilă într-un loc nepermis, încălcând astfel prevederile art.72 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, art.166 și art.167 alin.1 lit.e din H.G. nr.1391/2006, privind Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr.195/2002, cât și din culpa inculpatului G. C., care a condus autoturismul în stare avansată de ebrietate, nu a redus viteza la circulația din sens opus a unui autovehicul, în condițiile în care a fost orbit de farurile acestuia, nu a adaptat viteza de deplasare, în condițiile în care exista circulație pietonală intensă, fiind ajunul sărbătorii P. și nu a luat minime măsuri de a circula cu prudență la lăsarea nopții, în condițiile în care este șofer profesionist, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, încălcând astfel prevederile art.35 alin.1, art.48, art.49 alin.1, art.77 alin.1 și alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 R și art.114 alin.2 din HG 1391/2006 privind Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr.195/2002.
După sesizarea instanței de judecată prin rechizitoriul nr.1728/P/2013 emis de P. de pe lângă Judecătoria Călărași, încă de la primul termen de judecată stabilit pe fondul cauzei, respectiv în ședința publică din data de 20 iunie 2013, când inculpatul personal, asistat juridic de către apărătorul său ales, a precizat în mod explicit că înțelege să se prevaleze de prevederile art.3201 Cod de procedură penală, în sensul că recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum acestea sunt descrise în cuprinsul actului de sesizare a instanței și solicită ca judecarea cauzei să aibă loc pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care le cunoaște și și le însușește, părțile civile A. Ș., N. G., N. H. și N. I., prin apărătorii lor aleși, au manifestat opoziție cu privire la măsura disjungerii laturii civile a cauzei, considerând că pentru corecta și completa lămurire a cauzei, atât sub aspectul laturii ei penale, cât și din perspectiva soluționării acțiunilor civile exercitate în procesul penal, este necesară administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară prin care să se stabilească cu certitudine dinamica producerii accidentului rutier și posibilitățile de evitare a acestuia,
Instanța de fond însă, ignorând această poziție procesuală a părților civile, a considerat în mod total eronat că solicitarea acestora de administrare a probei cu expertiză tehnică judiciară privitoare la dinamica producerii accidentului rutier soldat cu moartea victimei N. N. ar viza exclusiv modul de soluționare a acțiunilor civile exercitate în cauză, ceea ce ar întârzia rezolvarea laturii penale, astfel încât, în aplicarea prevederilor art.3201 alin.5 Cod de procedură penală a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, cu consecința formării unui nou dosar, iar sub aspetul laturii penale, a soluționat pe fond cauza, în condițiile procedurii simplificate, prev. de art.3201 Cod de procedură penală, bazată pe recunoașterea vinovăției, reținând în considerentele hotărârii astfel pronunțate, așa cum se preciza și în actul de sesizare a instanței, că la producerea accidentului rutier din data de 04 mai 2013 a contribuit atât culpa inculpatului G. C., cât și cea a victimei N. N..
Procedând în acest mod, instanța de fond a nesocotit flagrant dreptul părților civile de a li se garanta posibilitatea ca în cadrul procesului penal să demonstreze că vinovăția în producerea accidentului rutier din data de 04 mai 2005 a aparținut în exclusivitate inculpatului, eventuala administrare în cadrul soluționării laturii civile a cauzei a probei cu expertiză tehnică judiciară prin care părțile civile să poată demonstra o astfel de împrejurare fiind lipsită de orice utilitate practică concretă, în condițiile în care, prin validarea sentinței pronunțate de instanța de fond ar fi consfințită cu autoritate de lucru judecat circumstanța de fapt conform căreia accidentul rutier s-a produs din culpa comună a inculpatului și a victimei, iar potrivit art.22 alin.1 din Codul de procedură penală „Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiune civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.”
Este adevărat, că la momentul pronunțării sentinței în prezent recurate, în cauză erau îndeplinite toate cerințele legale necesare desfășurării judecății potrivit procedurii simplificate reglementată prin disp. art.3201 Cod de procedură penală, însă în condițiile în care a constatat că părțile civile contestau vehement împrejurarea reținerii în cuprinsul rechizitoriului a existenței unei culpe concurente a victimei în producerea accidentului rutier din data de 04 mai 2013, nimic nu o împiedica pe instanța de fond, ca reținând totuși în beneficiul inculpatului incidența cauzei legale de atenuare a răspunderii penale, constând în reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, în condițiile în care inculpatul a înțeles să-și asume total și necondiționat responsabilitatea faptelor arătate în actul de sesizare a instanței, să acorde părților civile șansa ca prin desfășurarea cercetării judecătorești să poată demonstra pe bază de probe concludente și utile cauzei eventuala lipsă a vreunei culpe concurente a victimei în producerea accidentului rutier.
Întrucât maniera în care prima instanță a procedat la soluționarea fondului cauzei echivalează în opinia Curții cu o încălcare a dreptului părților civile la garantarea unui proces echitabil, drept consacrat prin dispozițiile art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a fost ratificată de statul român prin Legea nr.30/1994 și este direct aplicabilă în dreptul intern, în aplicarea disp. art.11 alin.2 și art.20 alin.2 din Constituția României, Curtea găsește că pentru înlăturarea acestei încălcări și a consecințelor pe care aceasta le-ar putea genera în planul drepturilor de ordin procesual și substanțial pe care părțile civile doresc să și le valorifice în prezenta cauză, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, astfel încât cele două laturi ale procesului penal să fie soluționate în același timp și în mod unitar într-o procedură echitabilă pentru toate părțile implicate.
Cu prilejul rejudecării fondului cauzei, pe lângă examinarea chestiunilor invocate de părțile civile privitoare la inexistența vreunei culpe concurente a victimei și la impunerea unei obligații suplimentare în sarcina inculpatului pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prima instanță va analiza și aspectele invocate cu titlu de motive de recurs de către P. de pe lângă Judecătoria Călărași, astfel cum au fost precizate în cadrul dezbaterilor din recurs, referitoare la aplicarea unor pedepse situate în interiorul limitelor de pedeapsă rezultate din aplicarea disp. art.3201 Cod de procedură penală și la impunerea regimului privativ de libertate ca modalitate de executare a pedepsei rezultante, respectiv de către inculpatul G. Călălin, vizând reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa, cu consecința aplicării unor pedepse coborâte sub minimul special calculat în conformitate cu prevederile art.3201 Cod de procedură penală și la stabilirea unei durate mai mici a termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art.38515 pct.2 lit.c Cod de procedură penală, Curtea a admis recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Călărași, de inculpatul G. C. și de părțile civile N. I., N. H., N. G. și A. Ș. împotriva sentinței penale nr.258 din 20 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul penal nr._, a casat în întregime sentința penală recurată, precum și încheierea de ședință din data de 26 iunie 2013 prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței recurate și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
La termenul de judecată din data 14 ianuarie 2014 instanța a dispus reunirea dosarului_ (având ca obiect latura civilă disjunsă din dosarul_ ) la dosarul_ .
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.
În data de 8.12.2014 a fost atașat la dosarul cauzei raportul de expertiză criminalistică nr. 422/3.12.2014, în care s-a reținut că impactul s-a produs cu partea dreaptă a autoturismului, începând din zona colțului din dreapta față.
S-a concluzionat, întrucât la fața locului nu s-au reținut urme de frânare imprimate de pneurile autoturismului, că nu se poate determina viteza de deplasare a acestuia.
S-a apreciat că în situația analizată lovirea victimelor s-a produs pe sensul Călărași-Fetești, la o distanță medie de cca 1,25 m față de marginea părții carosabile.
S-a reținut că producerea accidentului putea fi prevenită dacă numiții N. N. și A. O. nu s-ar fi aflat pe partea carosabilă, precum și în situația în care s-ar fi adaptat viteza autovehiculului cu nr. CC 8074 CK la condițiile de drum/trafic existente la acel moment, respectiv la spațiul de vizibilitate frontală de care numitul G. C. dispunea în acel moment, astfel încât acesta, la apariția unui obstacol pe sensul lui de mers, să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, respectiv să poată opri autoturismul până în dreptul pietonilor aflați pe partea carosabilă.
Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2015 s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză criminalistică nr. 422 / 3.12.2014, cu privire la evenimentul rutier ce a avut loc la data de 4 mai 2013 pe DN 3B, la Km 21+950 m, în localitatea Satnoieni din jud. Călărași, în care a fost implicat autoturismul marca OPEL ASTRA cu nr. CC 8074 CK, condus de către numitul G. C., eveniment soldat cu accidentarea numiților N. N. și A. O., având ca obiective, " stabilirea valorii vitezei de deplasare din momentul coliziunii și locul coliziunii în funcție de criteriile enumerate de către expertul G. B., în lucrarea sa, Procedura de stabilire a elementelor dinamicii accidentului în cazuistica impactului autovehicul-pieton, respectiv avariile autoturismului, vătămările corporale ale victimei și distanța de proiectare a victimei și a altor corpuri"
S-a menționat că se mențin aceleași concluzii.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la susținerile părților și la ansamblul materialului probator administrat, instanța constată:
La primul termen de judecata inculpatul a înțeles sa beneficieze de prevederile art. 374 cod procedura penala, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa, înțelegând sa beneficieze de dispozițiile art. 396 alin. (10).
Instanța reține că în seara zilei de 04.05.2013 inculpatul, deși se afla în stare de ebrietate, se deplasează cu autoturismul proprietate personală marca Opel Astra înmatriculat sub nr. CC-8074-CK din . Unirea, o distanță de cca 20 km. pe DN 3B, deși era întuneric.
Pe DN 3 B, în localitatea Satnoieni, ., viteza de deplasare fiind de aprox.50-60 km/h, pe sensul de mers Călărași – Fetești, o lovește pe victima N. N., care este proiectată în direcția martorului A. O., după care ambii sunt aruncați în șanțul de pe marginea drumului. În locul respectiv nu existau trotuare amenajate ci doar o potecă de pământ greu practicabilă.
După producerea impactului inculpatul nu oprește și merge la locuința sa, unde, după aprox. 2-3 ore de la comiterea accidentului, este depistat de către organele de poliție.
Cum inculpatul emana halenă alcoolică a fost testat alcoolscopic, din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 309/A12/198 din data de 07.05.2013 emis de S.M.L. Călărași rezultă că la ora 00,15, inculpatul G. C. avea o alcoolemie de 1,80 gr/l. alcool pur în sânge la proba I, iar la ora 01,15, avea 1,60 gr/l. alcool pur în sânge proba II, ceea ce denotă că inculpatul avea o alcoolemie în sânge de 1,80 gr la mie alcool în sânge.
Urmare impactului cu autoturismul victima N. N. decedează.
Victima N. N. și martorul A. O., staționau la marginea din dreapta a părții carosabile a sensului de mers Călărași - Fetești, cu spatele către axul drumului și purtau discuții cu alți doi martori care se aflau în afara părții carosabile cu fața către drumul național.
La comiterea accidentului rutier a concurat și victima N. N. care așa cum rezultă fără putință de tăgadă din întregul material probator administrat în cauză, s-a deplasat neregulamentar, pe partea dreaptă a drumului național, fără să poarte accesoriu fluorescent reflectorizante sau o sursă de lumină și a staționat pe partea carosabilă într-un loc nepermis încălcând prevederile art. 72 alin.1 din OUG 195/2002 ; art.166 și art. 167 alin.1 lit.e din HG 1391/2006.
Inculpatul a încălcat disp. art. 35 alin.1, art. 48 ; art. 49 alin.1 ; art. 77 alin.1 și alin.2 și art. 114 alin.2 din OUG 195/2002 R ; art. 114 din HG 1391/2006
Cu privire la pozitia subiectiva a inculpatului, este evident ca sunt întrunite elementele constitutive al infracțiunii de ucidere din culpa, întrucât nu a prevăzut rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevadă. Astfel, inculpatul nu a prevazut rezultatul faptei sale, în conditiile în care avea datoria de a proceda cu toata atentia si diligenta pentru a prevedea acest rezultat si totodata avea posibilitatea sa-l prevada. Inculpatul avea obligatia de a lua toate masurile in ceea ce priveste prevenirea accidentului în conditiile concrete în care s-a desfasurat accidentul, cu atat mai mult cu cat acesta s-a produs pe trecerea de pietoni.
In ceea ce priveste raportul de cauzalitate dintre actiunea inculpatului si decesul victimei, din raportul medico-legal de necropsie rezulta ca “exista un raport direct de cauzalitate”.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa prevazute de art. 178 alin.1 din Codul penal anterior și ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
La stabilirea pedepsei, instanta va tine seama de limitele de pedeapsa prevazute in partea speciala a codului penal, de dispozitiile art. 396 alin. 10 cod procedura penala, si de criteriile generale de individualizare a pedepsei stabilite de art. 74 cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; modul de săvârșire a infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și-n cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială;”
Astfel, instanța constatând că inculpatul nu are antecedente penale, a cooperat cu organele de poliție, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul urmăririi penale, și, ținând cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege astfel reduse potrivit prevederilor art. 374 alin. 4 C procedură penală va condamna pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a și art. 34 C.P. inculpatul G. C. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 cod penal va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a, teza II și lit. b Cod penal.
Întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, astfel cum sunt ele reglementate de art. 81 C. Penal și apreciind că scopul preventiv și sancționator al acestei pedepse se poate realiza și prin suspendarea executării acesteia, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 8 ani calculată cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței.
Va pune în vedere inculpatului dispoz. art 86 indice 3 cod penal, în sensul că pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași ;
-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea ;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență ;
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Potrivit dispozițiilor art. 88 cod procedură penală va computa din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data 07.05.2013 la 20.06.2013.
Va stabili o culpă concurentă a victimei N. N. de 10 % în producerea accidentului, întrucât:
Inculpatul s-a aflat la volanul autoturismului proprietate personală pe care l-a condus pe un drum public aflându-se într-o stare avansată de ebrietate; nu a redus viteza de circulație din sens opus, în condițiile în care a fost orbit; nu a redus viteza având în vedere că circulația pietonală era intensă, fiind ajunul sărbătorilor P.; nu a luat nici cele mai elementare măsuri de a circula cu prudență la lăsarea nopții în condițiile în care este șofer profesionist încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță; fapta fiind săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru exercițiul unei profesii, în speță cea de conducător auto.
Accidentul putea fi evitat de inculpat dacă acesta avea o conduita corespunzătoare.
Art. 31 din O.U.G. nr.195/2002, prevede ca participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: “...indicatoarele, marcajele, regulile de circulație”.
De asemenea, art.35 din O.U.G. nr.195/2002, prevede ca “participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor”.
În ipoteza în care conducătorul unui vehicul participant la trafic comite un accident rutier soldat cu moartea victimei fără a toate masurile necesare pentru a preintampina pericolele ce pot interveni in locurile și situațiile prevăzute de lege, unde aceasta îl si obligă, acestuia i se va o culpa exclusiva. Inclusiv instanța supremă motivează că principiul fundamental al reglementării circulației, în speță circulatia pietonilor in regim de siguranță, este asigurarea securității pietonilor. Rezulta că în astfel de situații, conducătorul de vehicul trebuie să ia toate măsurile pentru a evita un accident de circulație, măsuri care se impun mai ales la trecerile de pietoni. Nerespectarea conducătorului de vehicul in asemenea situații a obligațiilor ce-i revin în vederea preîntâmpinării pericolului rezultat din situația ca atare urmată de accidentarea mortală a unei persoane, echivalează cu o culpă gravă care trebuie sancționată în consecință.
Victima se afla pe partea carosabilă, în condițiile în care nu exista un trotuar.
Prin cererea de constituire ca parte civilă formulată în termen legal, părțile civile N. Harambie, N. I., N. G. și A. Ș. au solicitat obligarea asiguratorului I. C. BUL INS Ltd la plata sumei de_ lei daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare, cripta, contravaloarea produselor alimentare, îmbrăcăminte pentru pomenirile creștinești și daune morale.
Instanța reține, referitor la suma de_ lei reprezentând daune materiale, că prejudiciul a survenit ulterior accidentului, fapt necontestat în cauză, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar autoturismul implicat în accident deținea o asigurare de răspundere civilă delictuală valabilă încheiată.
Referitor la cererea de acordare a daunelor morale, instanța le va admite în parte.
În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului auto, importanța valorilor lezate acesteia, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.
Literatura juridică a definit dauna morală sau prejudiciul moral astfel: dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică și psihică a omului, la sănătate și integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social și profesional, precum și a altor valori.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză mare de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de victimă, atât în plan fizic cât și psihic, importanța valorilor morale lezate acestuia, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectata situația familială, profesională și socială.
Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, asa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate. Astfel, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.
Chiar dacă legiuitorul nu a stabilit criterii legale sau repere obiective pentru determinarea prejudiciului moral, totuși în lipsa acestora și în aplicarea principiilor legale enunțate, instanțele analizează atât suferințele efective produse victimei, cât și repercusiunile faptei imputate autorului accidentului, procedând, în scopul asigurării unui echilibru între prejudiciul moral suferit care nu va putea fi înlăturat niciodată în totalitate, la cuantificarea despăgubirilor acordate, în așa fel încât să permită celui prejudiciat să beneficieze de o reparație de natură a atenua suferințele morale suferite, fără a se ajunge însă la situația îmbogățirii fără just temei.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește faptul că criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.
Referitor la prejudiciul moral, judecătorul apreciază, de la caz la caz, dacă prejudiciul trebuie reparat sub formă bănească și în ce cuantum sau, dimpotrivă, dacă nu trebuie astfel reparat întrucât gravitatea sa nu justifică o asemenea măsură.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală va admite în parte acțiunea civilă formulată de N. H. și va obliga asiguratorul I. C. BUL INS Ltd să achite acestuia suma de 10.800 lei daune materiale și 27.000 euro daune morale.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală va admite în parte acțiunea civilă formulată de N. I. și va obliga asiguratorul I. C. BUL INS Ltd să achite acestuia suma de 18.000 euro daune morale.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală va admite în parte acțiunea civilă formulată de N. G. și va obliga asiguratorul I. C. BUL INS Ltd să achite acestuia suma de 18.000 euro daune morale.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală va admite în parte acțiunea civilă formulată de A. Ș. și va obliga asiguratorul I. C. BUL INS Ltd să achite acestuia suma de 18.000 euro daune morale.
Va obliga inculpatul la plata sumei de 3400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru aceste motive, în baza art. 178 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Noul Cod Penal, cu aplic. art. 396 pct.10. din Noul Cod de Procedură Penală, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a cod penal, va condamna pe inculpatul G. C., fiul lui C. și I., născut la data de 05.06.1978 în orașul Călărași, jud. Călărași, CNP_, cetățenia română, studii 12 clase, căsătorit, conducător auto, domiciliat în ., ., jud. Călărași, necunoscut cu antecedente penale, la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 89 alin.1 din O.U.G. 195/2002 R., cu aplic. art. 320 ind. 1 C.p.p. va condamna pe același inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a și art. 34 C.P. inculpatul G. C. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 cod penal va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a, teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 86 indice 1 cod penal alin 1 si 2 rap la art. 86 indice 2 c.p. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 8 ani calculată cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței
În temeiul dispozițiilor art. 71 alin 5 c.p. va suspenda executarea pedepsei accesorii.
Va pune în vedere inculpatului dispoz. art 86 indice 3 cod penal, în sensul că pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași ;
-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea ;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență ;
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Potrivit dispozițiilor art. 88 cod procedură penală va computa din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data 07.05.2013 la 20.06.2013.
Va stabili o culpă concurentă a victimei N. N. de 10 % în producerea accidentului.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală va admite în parte acțiunea civilă formulată de N. H. și va obliga asiguratorul I. C. BUL INS Ltd să achite acestuia suma de 10.800 lei daune materiale și 27.000 euro daune morale.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală va admite în parte acțiunea civilă formulată de N. I. și va obliga asiguratorul I. C. BUL INS Ltd să achite acestuia suma de 18.000 euro daune morale.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală va admite în parte acțiunea civilă formulată de N. G. și va obliga asiguratorul I. C. BUL INS Ltd să achite acestuia suma de 18.000 euro daune morale.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală va admite în parte acțiunea civilă formulată de A. Ș. și va obliga asiguratorul I. C. BUL INS Ltd să achite acestuia suma de 18.000 euro daune morale.
Va obliga inculpatul la plata sumei de 3400 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 178 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Noul Cod Penal, cu aplic. art. 396 pct.10. din Noul Cod de Procedură Penală, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a cod penal, condamnă pe inculpatul G. C., fiul lui C. și I., născut la data de 05.06.1978 în orașul Călărași, jud. Călărași, CNP_, cetățenia română, studii 12 clase, căsătorit, conducător auto, domiciliat în ., ., jud. Călărași, necunoscut cu antecedente penale, la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 89 alin.1 din O.U.G. 195/2002 R., cu aplic. art. 320 ind. 1 C.p.p. condamnă pe același inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a și art. 34 C.P. inculpatul G. C. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a, teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 86 indice 1 cod penal alin 1 si 2 rap la art. 86 indice 2 c.p. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 8 ani calculată cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței
În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 c.p. suspendă executarea pedepsei accesorii.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 indice 3 cod penal, în sensul că pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași ;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea ;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență ;
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Potrivit dispozițiilor art. 88 cod procedură penală compută din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data 07.05.2013 la 20.06.2013.
Stabilește o culpă concurentă a victimei N. N. de 10 % în producerea accidentului.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de N. H. și va obliga asiguratorul I. C. BUL INS Ltd să achite acestuia suma de 10.800 lei daune materiale și 27.000 euro daune morale.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de N. I. și va obliga asiguratorul I. C. BUL INS Ltd să achite acestuia suma de 18.000 euro daune morale.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de N. G. și va obliga asiguratorul I. C. BUL INS Ltd să achite acestuia suma de 18.000 euro daune morale.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de A. Ș. și va obliga asiguratorul I. C. BUL INS Ltd să achite acestuia suma de 18.000 euro daune morale.
Obligă inculpatul la plata sumei de 3400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei, la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. I. B. I.
Red. A.I.
Tehnored. B.I.
Expl. 10/10.06.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 191/2015.... → |
|---|








