Ultrajul contra bunelor moravuri. Art.375 NCP. Sentința nr. 107/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 107/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 27-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 107
Ședința publică din data de 27 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Călărași,
Procuror S. G.-F.,
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpații C. M., C. I., C. R. și C. V., trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr. 3517/P/2013 emis la data de 27.10.2014, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire si alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 C.P. anterior și a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin.1 C.P., ambele cu aplic. art. 33 alin 1 lit. a C.P. anterior.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din data menționată, ce face parte integrantă din prezenta sentință când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea în prezenta cauză la data de 27.03.2015, când în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție:
I NS T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3517/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 03.11.2014, sub nr._, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații C. M., C. I., C. R. și C. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. 1969 și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. 1969, ambele cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a) C.pen. 1969.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că inculpații, la data de 08.09.2013 au aplicat persoanei vătămate R. I. lovituri repetate cu o bâtă de lemn, cu pumnii și picioarele, lovituri care au provocat leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7 – 8 zile de îngrijiri medicale, provocând prin conduita avută o stare generală de neliniște care a dus la tulburarea ordinii publice.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarații inculpați, declarații martori, certificat medico - legal.
La data de 16.01.2015, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 3516/P/2013 din data de 03.11.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații inculpați, declarație parte civilă, declarațiile martorilor L. D., S. V., R. M., R. M., T. Anișoara, R. A. și proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 20.03.2015, instanța a constatat imposibilitatea audierii martorilor C. C. și Ț. F. și a făcut aplicarea art. 381 C.proc.pen., în sensul că a dat citire declarațiilor date de aceștia în faza de urmărire penală.
Analizând mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală și etapa procesuală a cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 08.09.2013, inculpații C. M., C. I., C. V. și C. R. au aplicat persoanei vătămate R. I. mai multe lovituri care i-au provocat acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7 – 8 zile de îngrijiri medicale, provocând, prin acțiunile menționate, tulburarea liniștii publice în localitatea Roseți.
Situația de fapt reținută de instanță rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.
Astfel, martorii Ț. F., C. C., T. V., R. M. și T. Anișoara au precizat că au perceput în mod direct situația de fapt și au arătat că i-au văzut pe inculpații C. M., C. I., C. V. și C. R. lovind-o pe partea civilă. Au mai arătat martorii și că prin acțiunile inculpaților, în localitatea Roseți, a fost tulburată ordinea publică.
Martorii S. V., L. D., R. M. și R. A. au precizat că nu au perceput în mod direct cele întâmplate, însă, au venit la fața locului după ce partea civilă fusese agresată, constatând că aceasta este lovită. Au mai menționat martorii că au aflat de la persoanele care au perceput în mod direct situația de fapt că inculpații au agresat-o pe partea civilă și că, în localitatea Roseți, se crease o stare generală de neliniște.
Declarațiile martorilor menționați se coroborează cu declarația părții civile R. I., aceasta precizând că inculpații l-au agresat, aplicându-i mai multe lovituri, în urma cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale.
Din certificatul medico legal emis la data de 27.09.2013, instanța reține că, în urma loviturilor primite, partea civilă a necesitat un număr de 7 – 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanța nu poate reține declarațiile inculpaților, care nu au recunoscut comiterea faptelor penale, întrucât acestea nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat.
De asemenea, din examinarea declarațiilor date de inculpați, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, se constată existența unor neconcordanțe, inculpații prezentând diferit modalitatea de desfășurare a incidentului.
În contextul intrării în vigoare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, instanța constată că devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 C.pen., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În determinarea legii mai favorabile aplicabilă în speță, instanța reține, în acord cu Decizia CCR 265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, că „aplicarea legii mai favorabile” înseamnă identificarea și valorificarea unei singure legi, în exclusivitate, care permite în cazul concret stabilirea unei pedepse mai mici ori a unui tratament sancționator în ansamblu mai puțin restrictiv, nefiind permisă combinarea prevederilor din legi succesive.
Prin urmare, instanța va avea în vedere particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului, respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, criteriul pedepsei principale, modalitățile de individualizare a executării sancțiunilor principale și condițiile de aplicare a pedepsei accesorii.
În urma evaluării tuturor acestor dispoziții, instanța apreciază că legea veche este mai favorabilă inculpaților, întrucât permite modalități de individualizare a pedepsei care le conferă acestora posibilitatea aplicării unui tratament sancționator, în ansamblu, mai blând.
În drept, fapta inculpaților C. M., C. I., C. V. și C. R. care la data de 08.09.2013 au aplicat părții civilie R. I. mai multe lovituri care i-au provocat acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7 – 8 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. 1969.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii menționate constă în acțiunile de lovire realizate de inculpați, urmarea imediată este reprezentată de leziunile provocate părții civile, leziuni ce au necesitat 7 – 8 zile de îngrijiri medicale, între elementul material al infracțiunii și urmarea imediată existând legătură de cauzalitate întrucât în lipsa acțiunilor de lovire realizate de inculpați urmarea imediată nu s-ar fi produs.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpații au comis fapta penală cu intenție directă, întrucât au prevăzut rezultatul faptei comise și au urmărit producerea acestuia prin fapta realizată.
De asemenea, fapta inculpaților C. M., C. I., C. V. și C. R. care la data de 08.09.2013, prin acțiunile de lovire a părții civile au creat scandal public și o stare generală de neliniște în localitatea Roseți întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. 1969.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii menționate este reprezentat de acțiunea de lovire a părții civile într-un loc public, respectiv pe stradă, în localitatea Roseți, urmarea imediată este reprezentată de tulburarea ordinii și liniștii publice, între elementul material al infracțiunii și urmarea imediată existând legătură de cauzalitate întrucât în lipsa acțiunilor de lovire realizate de inculpați urmarea imediată nu s-ar fi produs.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpații au comis fapta penală cu intenție indirectă, întrucât au prevăzut rezultatul faptei comise și, deși nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Cele două infracțiuni au fost săvârșite de către cei patru inculpați sub forma concursului real, ca formă a pluralității de infracțiuni, fiind săvârșite de aceștia, înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele, urmând a se reține incidența dispozițiilor art. 33 lit. a) C.pen. 1969.
La individualizarea pedepsei pentru infracțiunile săvârșite, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare enumerate de art.72 alin.1 C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, dar și limitele de pedeapsă stabilite de dispozițiile art. 180 alin. 2 C.pen. 1969 și 321 alin. 1 C.pen. 1969.
Sub acest aspect, instanța reține că, deși inculpații nu au avut o atitudine sinceră, nerecunoscând comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, aceștia se află la primul contact cu legea penală.
De asemenea, instanța are în vedere că, faptele comise de inculpaților nu au produs, în concret, consecințe deosebit de grave.
Instanța consideră și că nu se impune aplicarea unor pedepse diferite inculpaților, aceștia având un grad de participare similar la comiterea faptelor penale.
Față de aceste criterii, instanța apreciază că, pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. 1969 și unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. 1969.
Faptele penale fiind comise în concurs real, instanța, în temeiul art. 33 lit. a) C.pen. 1969, art. 34 alin. 1 lit. b) C.pen. 1969 va contopi pedepsele de 6 luni închisoare, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 3 luni închisoare, urmând ca inculpații să execute în final o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare.
Ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 C.pr.pen.,instanța nu va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia conținutul concret al pedepsei accesorii, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 C.pen.
Astfel, natura și gravitatea faptelor conduc la concluzia nedemnității inculpaților în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, lit.a, teza a doua și lit.b. C.pen. Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit.a, teza întâi C.pen., întrucât infracțiunile săvârșite nu au implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorilor, acesta nu va fi reținut în conținutul pedepsei accesorii.
În schimb, elementele personale ale inculpaților fundamentează concluzia că se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, fără a fi necesară executarea pedepsei stabilite în regim de detenție.
Astfel, având în vedere că pedepsele aplicate, în condițiile reținerii concursului real de infracțiuni, sunt sub limita de 2 ani închisoare și că inculpații nu au fost anterior condamnați la pedeapsa închisorii, instanța apreciază că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a acestora, în condițiile valorificării art. 81 V.C.pen. și suspendării executării pedepselor pe durata prevăzută de lege, stabilind, conform art. 82 V.C.pen. un termen de încercare de 3 ani și 9 luni, condițiile impuse de disp. art. 81 alin. 1, 2 fiind îndeplinite.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța va suspenda executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen., instanța va pune în vedere inculpaților că, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, se vor aplica dispozițiile art. 83 V.C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă, în raport de situația de fapt reținută, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C.civ. în ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. și reținută în sarcina inculpaților.
Astfel, faptele inculpaților de a o lovi pe partea civilă și de a-i provoca acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale constituie o faptă ilicită.
Faptele inculpaților au produs un prejudiciu reprezentat de ocazionarea unor cheltuieli de spitalizare, precum și suferințe morale.
Între faptă și prejudiciu există raport de cauzalitate, deoarece în lipsa acesteia cheltuielile de spitalizare și suferințele morale nu s-ar fi produs.
Vinovăția inculpaților rezultă din faptul că aceștia au prevăzut rezultatul faptei comise și au urmărit producerea acestuia prin fapta realizată.
În ceea ce privește daunele materiale, reprezentate de cheltuielile de spitalizare, instanța, apreciază că suma solicitată de partea civilă S. de Urgență Călărați, respectiv 1057,44 lei este întemeiată prin raportare la înscrisurile depuse de aceasta.
Totodată, instanța constată că partea civilă R. I. nu a administrat nicio probă din care rezultă că acesta ar fi suferit un prejudiciu material, nedepunând niciun înscris în acest sens.
Astfel, în temeiul art. 397 alin. 1 C.proc.pen., instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență Călărași și obligă inculpații, în solidar, să îi plătească acesteia suma de 1057,44 lei reprezentând prejudiciu material și va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă R. I., având ca obiect obligarea inculpaților la plata sumei de 2000 lei reprezentând prejudiciu material, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește daunele morale, existența prejudiciului moral pentru partea civilă R. I. este de necontestat, agresarea acesteia într-un loc public, precum și gravitatea leziunilor produse, provocând suferințe psihice deosebite.
Ținând seama că nicio sumă de bani nu poate compensa în totalitate prejudiciul moral suferit, dar având în vedere și că daunele morale nu trebuie să constituie o sancțiune excesivă pentru cel care este obligat și nici o sursă de îmbogățire nejustificată pentru cel căruia i se acordă, păstrând un just echilibru între interesele părților, instanța, în temeiul art. 1391 alin. 2 C.civ., apreciază că suma de 3000 de lei solicitată de partea civilă este rezonabilă.
Așadar, în temeiul art. 397 alin. 1 C.proc.pen., instanța va admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă R. I. și va obliga inculpații, în solidar, să îi plătească acesteia suma de 3000 lei reprezentând prejudiciu moral.
Cum împotriva inculpaților s-a pronunțat o soluție de condamnare, avându-se în vedere numărul de termene de judecată acordate, costul efectuării actelor de procedură, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, precum și măsura în care inculpații au provocat cheltuielile menționate, prin atitudinea procesuală avută, instanța, în temeiul art. 274 alin. 2 C.proc.pen., îi va obliga pe inculpații C. M., C. I., C. R. să plătească, fiecare, suma de 300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat și inculpata C. V. să plătească suma de 400 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
De asemenea, instanța în temeiul art. 276 alin. 1 C.proc.pen, îi va obliga pe inculpați să îi plătească, în solidar, părții civile R. I. suma de 1400 lei reprezentând cheltuielile judiciare făcute de aceasta, respectiv contravaloarea onorariului avocațial achitat de aceasta pentru faza de urmărire penală și pentru faza de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 180 alin. 2 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. 2014, condamnă pe inculpații C. M., fiul lui I. și M., născut la data de 04.02.1957, în ., domiciliat în comuna Roseți, .. 5, jud. Călărași, posesor al CI . nr._, CNP_, C. I., fiul lui M. și M., născut la data de 13.05.1986, în municipiul Călărași, județ Călărași, domiciliat în comuna Roseți, .. 5, jud. Călărași, posesor al CI . nr._, CNP_, C. R., fiica lui M. și M., născută la data de 04.06.1964, în ., domiciliată în comuna Roseți, .. 5, jud. Călărași, posesoare al CI . nr._, CNP_ și C. V., fiica lui M. și R., născută la data de 17.12.1988, în municipiul Călărași, județ Călărași, domiciliat în comuna Roseți, .. 5, jud. Călărași, posesoare a CI . nr._, CNP_ la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În temeiul art. 321 alin. 1 C.pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. 2014, condamnă pe inculpații C. M., C. I., C. R. și C. V. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În temeiul art. 33 lit. a) C.pen. 1969, art. 34 alin. 1 lit. b) C.pen. 1969 contopește pedepsele de 6 luni închisoare, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 3 luni închisoare, urmând ca inculpații să execute în final o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 C.pen. 1969 aplică inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II – a și lit. b) C.pen. 1969.
În temeiul art. 81 C.pen. 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei de 1 ani și 9 luni închisoare stabilind conform art. 82 C.pen. 1969 un termen de încercare de 3 ani și 9 luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei suspendă executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 404 alin. 2 C.proc.pen. pune în vedere inculpaților că, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, se vor aplica dispozițiile art. 83 C.pen. 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 397 alin. 1 C.proc.pen. admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență Călărași și obligă inculpații, în solidar, să îi plătească acesteia suma de 1057,44 lei reprezentând prejudiciu material.
În temeiul art. 397 alin. 1 C.proc.pen. admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă R. I. și obligă inculpații, în solidar, să îi plătească acesteia suma de 3000 lei reprezentând prejudiciu moral.
În temeiul art. 397 alin. 1 C.proc.pen. respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă R. I., având ca obiect obligarea inculpaților la plata sumei de 2000 lei reprezentând prejudiciu material, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 alin. 2 C.proc.pen., obligă inculpații C. M., C. I., C. R. să plătească, fiecare, suma de 300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat și inculpata C. V. să plătească suma de 400 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 276 alin. 1 C.proc.pen, obligă inculpații să îi plătească, în solidar, părții civile R. I. suma de 1400 lei reprezentând cheltuielile judiciare făcute de aceasta, respectiv contravaloarea onorariului avocațial.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei pentru inculpați, părțile civile și procuror.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. N. L. B.
Red. N.R.M.
23.04.2015
| ← Distrugere. Art.253 NCP. Sentința nr. 106/2015. Judecătoria... | Distrugere. Art.253 NCP. Sentința nr. 238/2015. Judecătoria... → |
|---|
