Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Sentința nr. 38/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 38/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 03-03-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 38
Ședința publică din data de 03 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. S.
Grefier: Șinc A.-M.
M. Public a fost reprezentat de procuror D. M. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale privind pe: inculpatul A. F., trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr. 182/P/2005 din data de 22.10.2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv rechizitoriul nr. 1444/P/2007 din data de 02.07.2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunilor de: instigare la înșelăciune, fals în declarații și uz de fals, prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.p., art. 292 C.p. și art. 291 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a și art. 41 alin. 2 C.p. (fapte săvârșite în perioada 1999-2001, respectiv 01.10._02); inculpatul C. E., trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr. 182/P/2005 din data de 22.10.2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv rechizitoriul nr. 1444/P/2007 din data de 02.07.2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunilor de: înșelăciune, fals în declarații, uz de fals și fals intelectual la legea contabilității, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.p., art. 292 C.p., art. 291 C.p. și art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C.p., cu aplic art. 33 lit. a C.p. și art. 41 alin. 2 C.p. (fapte săvârșite în perioada 1999-2001, respectiv 01.10._02); partea responsabilă civilmente S.C. L. – S. COMPANY S.R.L. FILIPEȘTII DE TÂRG – prin lichidator judiciar C. V.; partea civilă M. FINANȚELOR PUBLICE – rejudecare.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința din data de 17.02.2015, aspect consemnat în încheierea de ședință ce face partea integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a permite părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 03.03.2015, hotărând astfel:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin rechizitoriul nr. 182/P/2005 din data de 22.10.2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații: C. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în declarații, uz de fals și fals intelectual la legea contabilității, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.p., art. 292 C.p., art. 291 C.p. și art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C.p., cu aplic art. 33 lit. a C.p. și art. 41 alin. 2 C.p. (fapte săvârșite în perioada 1999-2001) și ABGIU F., pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la înșelăciune, fals în declarații și uz de fals, prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.p., art. 292 C.p. și art. 291 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a și art. 41 alin. 2 C.p (fapte săvârșite în perioada 1999-2001).
Prin rechizitoriul nr. 1444/P/2007 din data de 02.07.2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații C. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în declarații, uz de fals și fals intelectual la legea contabilității, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.p., art. 292 C.p., art. 291 C.p. și art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C.p., cu aplic art. 33 lit. a C.p. și art. 41 alin. 2 C.p. (fapte săvârșite în perioada 01.10._02) și ABGIU F., pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la înșelăciune, fals în declarații și uz de fals, prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.p., art. 292 C.p. și art. 291 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a și art. 41 alin. 2 C.p (fapte săvârșite în perioada 01.10._02).
În primul ciclu procesual, când pricinile s-au aflat pe rolul Tribunalului Prahova, primul rechizitoriu a constituit actul de sesizare al instanței pentru dosarul cu nr._, iar cel de-al doilea rechizitoriu al dosarului_, prin încheierea din data de 04.11.2008 Tribunalul Prahova dispunând reunirea cauzelor la dosarul nr._ .
În fapt, în actele de sesizare s-a reținut că inculpatul C. E., în calitate de administrator al S.C L. S. Company SRL, în perioada_01, respectiv 01.10.2001 – 31.12.2002, a făcut mai multe declarații mincinoase în fața notarului, prin care s-a angajat să prelucreze materia primă importată în zona defavorizată, în conformitate cu O.U.G. nr.24/1998 republicată, declarații prin care a indus în eroare reprezentanții Agenției pentru Dezvoltare 3 Sud Muntenia și Autorității Naționale Vamale, de unde au obținut avize în baza cărora S.C L. S. Company SRL a beneficiat în mod ilegal de scutire de la plata taxelor vamale, prejudiciind statul roman prin Autoritatea Națională Vamală cu suma de 2.908.202 lei (RON), respectiv 2.406.403,87 lei (RON), reprezentând taxe vamale - sumă stabilită prin expertiză contabilă. De asemenea, inculpatul C. E. a acceptat, în cunoștință de cauză, întocmirea de rapoarte de producție fictive, care au fost înregistrate în evidențele contabile ale S.C Lucsam Company SRL (deși știa capacitatea de producție a utilajelor), denaturând rezultatele financiare ale societății ce se reflectă în balanțele și bilanțurile contabile.
Inculpatul A. F., în calitate de asociat la S.C L. S. Company SRL Filipeștii de Târg, în perioada_01, respectiv 01.10._02, l-a determinat pe inculpatul C. E. să facă mai multe declarații mincinoase în fața notarului, prin care s-a angajat să prelucreze materia primă importată, în zona defavorizată, în conformitate cu O.U.G. nr.24/1998, republicată, declarații prin care a indus în eroare reprezentanții Agenției pentru Dezvoltare 3 Sud Muntenia și Autorității Naționale Vamale, de unde a obținut avize în baza cărora S.C L. S. Company SRL a beneficiat, în mod ilegal, de scutire de la plata taxelor vamale, stabilindu-se prin expertiza contabilă că a prejudiciat statul român cu suma de 2.908.202 lei (RON), respectiv 2.406.403,87 lei, reprezentând taxe vamale.
De asemenea, inculpatul A. F. le-a determinat pe numitele Șusnescu C., Cuturuba C. și D. S. să întocmească rapoarte de producție false, respectiv să dirijeze TIR-urile cu materie primă din import, la diferiți agenți economici, pentru revânzare în forma importată.
Prin sentința penală nr. 375 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a dispus condamnarea celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, respectiv instigare la înșelăciune, în privința celorlalte infracțiuni constatându-se prescrisă răspunderea penală.
Urmare a exercitării în termen legal a căii de atac de către inculpați, prin decizia penală nr. 211 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpații A. F. și C. E. împotriva sentinței penale nr. 375 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, fiind, în consecință, desființată în tot sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare la prima instanță.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a apreciat că a existat lipsă de imparțialitate în soluționarea cauzei, dovedită și prin motivarea sentinței apelate. Analizând considerentele acesteia, Curtea de Apel Ploiești a constatat că situația de fapt din cele două acte de sesizare a instanței a fost preluată identic, cu aceiași termeni și aceleași expresii, ca reprezentând analiza făcută de prima instanță, câtă vreme după sintagma ”examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele” a fost redată integral prin copierea situației de fapt prezentată în rechizitoriul nr. 182/P/2005, exact în succesiunea alineatelor înscrise în actul de inculpare.
De asemenea, a fost evidențiată de către instanța de control judiciar lipsa din sentința apelată a unei argumentații proprii a instanței de fond, coroborată cu însușirea integrală și necondiționată a situației de fapt prezentate de acuzare, inclusiv referirea la probe prin citarea identică în conținutul considerentelor, a unor pasaje din declarațiile martorilor și a unora dintre concluziile expertizelor de specialitate dispuse și efectuate în faza de urmărire penală precum și a calității de pretins asociat a inculpatului C. E. în societatea . SRL Filipeștii de Târg, calitate pe care nu a avut-o niciodată, fiind exclusiv administrator al acesteia, ceea ce, în opinia instanței de control judiciar, echivalează nu doar cu nemotivarea hotărârii ci denotă părtinirea comportamentului procesual în favoarea acuzării, în condițiile în care nu s-a făcut o judecată proprie a faptelor prezentate în actele de sesizare, nu s-a argumentat luarea în considerare a unora dintre depozițiile martorilor date în faza nepublică a procedurii și asupra cărora cu prilejul cercetării judecătorești aceștia au revenit, de ce probleme esențiale ce au fost supuse examinării instanței de fond nu au constituit obiectul verificării ce trebuia exercitată în conformitate cu dispozițiile care reglementează judecata în primă instanță.
În susținerea considerentelor sus-expuse, Curtea de Apel a arătat, cu titlu de exemplu, că judecătorul fondului nu a motivat: de ce concluziile expertizei în specialitatea industrie alimentară administrată în fața sa (exp. S. B. I.) au fost înlăturate, preferându-se valorificarea concluziilor unei expertize similare efectuate în faza de urmărire penală, dar de un expert având o altă specialitate decât cea la care se referă activitatea pretins infracțională; de ce concluziile expertizei contabile efectuate, de asemenea, doar în faza nepublică a procedurii judiciare (exp. V. P.), nu au fost verificate punctual prin prisma depozițiilor martorilor salariați ai societății care au avut legătură directă cu procesul de producție precum și a rapoartelor de producție întocmite în perioada vizată și nu în ultimul rând cu declarațiile autentificate la notarul public făcute pe proprie răspundere de inculpatul C. privind capacitatea tehnologică de procesare a materiei prime; care sunt motivele pentru care depoziția martorului P. S. N., medic veterinar al societății, dată în faza cercetării judecătorești, guvernate de principiile statului democratic de drept, a fost înlăturată, dându-se valență juridică celei luate aceluiași martor în faza nepublică a procesului, etc.
Pentru toate aceste motive, instanța de control judiciar a constatat că apelurile sunt fondate în privința criticii principale formulate de apelanții-inculpați, ceea ce a făcut de prisos analizarea celorlalte aspecte supuse examinării, astfel că, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b Cpp rap. la art. 197 alin. 2 și art. 47 alin. 2 Cpp, au fost admise, cu consecința desființării în tot a sentinței penale nr. 375 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, trimițând cauza spre rejudecare la prima instanță, pentru ca aceasta în condiții de imparțialitate și independență să pronunțe o nouă hotărâre prin aplicarea corectă a tuturor principiilor și garanțiilor unui proces echitabil și fundamentată în fapt și în drept pe baza probatoriilor al căror examen de legalitate și temeinicie trebuie să-l exercite efectiv inclusiv prin luarea în considerare a apărărilor formulate de inculpați pe calea apelurilor de față.
Ulterior trimiterii dosarului de către Curtea de Apel Ploiești la instanța de fond, la termenul de judecată din data de 06.03.2014, stabilit în vederea soluționării cauzei, Tribunalul Prahova, constatând că nu s-a început cercetarea judecătorească, în baza art. 14 rap. la art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, deoarece rejudecarea a fost dispusă anterior intrării în vigoare a Codului de procedură penală, a dispus trimiterea cauzei judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342-348 Cpp. Astfel, judecătorul de cameră preliminară a stabilit termen pentru a se putea formula cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, la expirarea căruia M. Public a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei, iar inculpații – cereri și excepții vizând schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lor, prescripția răspunderii penale, nulitatea actelor de cercetare penală și excluderea probelor administrate în faza de urmărire penală.
Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a tribunalului invocată de P. de pe lângă Tribunalul Prahova, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Prahova a constatat că aceasta este întemeiată și a admis-o, având în vedere împrejurarea că niciuna dintre infracțiunile pentru comiterea cărora au fost trimiși în judecată inculpații C. E. și A. F. nu se judecă în primă instanță de tribunal, acestea neregăsindu-se printre cele enumerate de art. 36 alin. 1 Cpp, astfel că, în baza art. 346 alin. 6 Cpp rap. la art. 50 Cpp coroborat cu art. 36 Cpp, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpații C. E. și A. F. în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Pe cale de consecință, dosarul a fost înaintat și înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 24.03.2014 sub nr._ .
Prin încheierea din 30.10.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 al. 2 Cpp, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
La termenul de judecată din data de 27.01.2015, instanța, față de disp. art. 7 și art. 14 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, având în vedere dispozițiile deciziei de casare în considerentele căreia se critică faptul că judecătorul fondului nu a motivat de ce nu a optat pentru anumite probe, reținând totodată că, potrivit art. 438 alin. 1 pct. 1 Cpp, nerespectarea dispozițiilor competenței materiale când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei competente reprezintă motiv de recurs în casație, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătorie Câmpina.
Potrivit art. 103 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în M.Of. Partea I, nr. 486 din 15.07.2010, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare la data de 1 februarie 2014.
Potrivit disp. art. 7 din legea 255/2013, cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță, în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a legii noi, rămân în competența aceleiași instanțe, judecata urmând a se desfășura potrivit legii noi.
Având în vedere că prin decizia penală nr. 211 din 24 octombrie 2013 Curtea de Apel Ploiești a trimis cauza spre rejudecare pentru considerente ce vizează cercetarea judecătorească efectuată în cauză de către Tribunalul Prahova în calitate de instanță de fond, precum și faptul că nerespectarea dispozițiilor competenței materiale când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei competente reprezintă motiv de recurs în casație, apreciind că instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze cauza, în aceste condiții, este Tribunalul Prahova, care, în spiritul deciziei instanței de control, ar urma să facă o analiză detaliată asupra probelor administrate în cauză, având în vedere disp. art. 14 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 cu ref. la art. 7 din Legea nr. 255/2013, urmează a fi admisă excepția necompetenței materiale a Judecătorie Câmpina.
Față de cele ce preced, urmează a se dispune, în conformitate cu disp. art. 50, 51 Cpp rap. la art. 14 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 cu ref. la art. 7 din Legea nr. 255/2013, declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpații C. E. și A. F. în favoarea Tribunalului Prahova.
Ca urmare a constatării conflictului negativ de competență, în temeiul disp. art. 51 alin. 2 Cpp, va fi sesizată deîndată instanța superioară comună - Curtea de Apel Ploiești.
În temeiul disp. art. 275 alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare urmează a rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Câmpina.
În temeiul disp. art. 50, 51 Cpp rap. la art. 14 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 cu ref. la art. 7 din Legea nr. 255/2013, declină competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații C. E., fiul lui V. și C., născut la data de 14 martie 1953, domiciliat în Câmpina, ..10 și cu reședința în Italia, Verdello, ., și A. F., fiul lui I. și A., născut la 28 octombrie 1956, domiciliat în Câmpina, . V. nr. 10 B, județul Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova.
În temeiul disp. art. 51 alin. 2 Cpp, dispune sesizarea deîndată a instanței superioare comune - Curtea de Apel Ploiești.
În temeiul disp. art. 275 alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. S. E. Șinc A. M.
A.S. 03 Martie 2015
Red. TSE/JV/2 ex./04.03.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
