Infracţiuni la alte legi speciale. Sentința nr. 264/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 264/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 22-12-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 264
Ședința publică de la 22.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. S. E.
Grefier: J. V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Câmpina – a fost reprezentat de procuror D. M.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul T. S., având ca obiect - infracțiuni la alte legi speciale (art. 264 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii).
Prezența și dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 08.12.2015, fiind consemnate în acea încheiere de ședință, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.12.2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis la data de 10.12.2014 sub nr. 1603/P/2014 a fost pusă trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul T. S., fiul lui M. și E., născut la data de 07.06.1973 în Ploiești, jud. Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de primire la muncă a mai mult de cinci persoane, indiferent de cetățenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă, prev. de art. 264 alin. 4 din Legea 53/2003 (Codul muncii), constând în aceea că, în perioada noiembrie - decembrie 2012, a angajat mai mult de cinci persoane cu ajutorul cărora a efectuat o lucrare de demolare a unei construcții, fără încheierea unui contract individual de muncă.
Prin încheierea de ședință din data de 10.03.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 al. 2 Cpp, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt: în perioada noiembrie - decembrie 2012, inculpatul T. S. a angajat mai multe persoane cu ajutorul cărora a efectuat o lucrare de demolare a unei construcții amplasate în orașul Băicoi și care aparține . de demolare au fost executate în baza unui contract de prestări servicii (lucrări de deființare a clădirii CI - cinema, club, terasă), încheiat în 29.11.2012 între ., societatea administrată de inculpatul T. A., în calitate de prestator și . calitate de beneficiar. Inculpatul a cooptat mai multe persoane, dintre vecini, rude ori cunoștințe ale sale, pentru a executa această lucrare, iar printr-o înțelegere verbală, urma să le plătească cu sume cuprinse între 30 și 50 lei pe zi și o masă la prânz, plata urmând a se efectua o dată la două săptămâni. Lucrarea a demarat la data de 27.12.2012 cu un număr de zece muncitori, pe parcursul lucrării numărul muncitorilor a crescut, iar la final lucrarea a încetat cu un număr de șapte muncitori. Lucrările nu au fost însă finalizate, întrucât au intervenit neînțelegeri între inculpat și muncitori cu privire la plata salariului. Inculpatul nu a încheiat nici un contract de muncă niciunui muncitor, înregistrarea prezenței la muncă și a sumelor plătite muncitorilor făcându-se într-un tabel întocmit de acesta.
În cauză au fost identificate de către organele de cercetare penală mai multe persoane, respectiv martorii C. M.-D., Răpuică V., C. V., I. C., B. D.-V., A. D.-V., M. V., B. F., B. A., P. G. și B. O., care au declarat că au fost angajați și plătiți de inculpatul T. S. pentru efectuarea lucrării de demolare a clădirii ce aparține . a li se întocmi contracte de muncă.
Prin ordonanța din 09.05.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii de către T. S. a infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005.
Inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală săvârșirea infracțiunii.
Situația de fapt reținută rezultă cu certitudine din coroborarea probelor administrate în faza urmăririi penale: proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 10), declarațiile inculpatului (f. 13-26), adresă ITM Prahova (f. 28), contract prestări servicii (f. 29-31), tabel muncitori (f. 32), furnizare informații ONRC (f. 33-35), certificat constatator Primalub .), planșe foto (f. 37-40) și declarații martori (f. 41-62), cu declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată (f. 23-24).
Cu ocazia audierii sale în instanță, cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului ales, la termenul de judecată din data de 16.06.2015, inculpatul a declarat că solicită aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 Cpp, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, are cunoștință de probele administrate pe parcursul urmăririi penale, pe care și le însușește, solicitând judecarea sa în baza acestora, conform dispozițiilor legale care reglementează judecarea în cazul recunoașterii învinuirii, regretând comiterea faptei. Totodată, inculpatul a precizat că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere și că, dacă ar fi condamnat, ar fi de acord să presteze o activitate neremunerată în folosul comunității (f. 23-24).
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Prahova (f. 33 - 35) rezultă că evoluția comportamentală a inculpatului ar putea fi una pozitivă, chiar fără aplicarea unei pedepse privative de libertate, în măsura în care comportamentul acestuia va fi supravegheat în continuare. De asemenea, s-a arătat că obligația de a desfășura muncă neremunerată în folosul comunității l-ar ajuta pe T. S. să înțeleagă valoarea muncii prestate și să empatizeze cu persoanele pe care le-a angajat fără forme legale și cărora nu le-a plătit sumele promise. Totodată, s-a apreciat că există posibilitatea ca întreruperea activității profesionale, pe perioada prestării muncii neremunerate în folosul comunității, să îi aducă și un prejudiciu, în sensul pierderii actualului loc de muncă, fapt care i-ar crește riscul de a comite infracțiuni.
În drept: fapta inculpatului T. S., care în perioada noiembrie - decembrie 2012 a angajat mai mult de cinci persoane cu ajutorul cărora a efectuat o lucrare de demolare a unei construcții, fără încheierea unui contract individual de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de primire la muncă a mai mult de cinci persoane, indiferent de cetățenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă, prev. de art. 264 alin. 4 din Legea 53/2003 (Codul muncii).
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială – Legea 53/2003 (Codul muncii), iar, conform art. 74 Cp, va avea în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de norma incriminatoare, mobilul, scopul și urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul ambelor faze ale procesului penal, are 42 de ani, studii superioare și un loc de muncă, considerente în raport de care va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum corespunzător dozat, de natură a asigura scopul educativ – preventiv și punitiv al pedepsei.
De asemenea, văzând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 30), se constată că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate dispuse cu privire la executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1091/2011 a Judecătoriei Ploiești.
Potrivit disp. art. 15 din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de codul penal de la 1969.
Astfel, în raport de cele reținute, în conformitate cu disp. art. 86/4 Cp, urmează a se dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 1091/15.06.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin nerecurare la data de 30.06.2011, pedeapsă ce va fi alăturată prezentei, pedeapsa finală urmând a fi executată în regim privativ de libertate.
Ca urmare a aplicării unei pedepse principale cu închisoarea, instanța, conf. art. 71 Cod penal1969, va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b Cod penal 1969 (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în temeiul art. 71 și art. 64 Cod penal 1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului care, în conformitate cu disp. art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.
Astfel, în cauza Hirst contra Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din primul protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal1969 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza I – lit. c din Codul penal1969 nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal 1969.
Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune și, în consecință, în temeiul art. 71 Cod penal 1969 și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Ca urmare a condamnării, în temeiul disp. art. 274 alin. 1 C.p.p., inculpatul va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat de către Ministerul Justiției, prin decontare Serviciul contabilitate Tribunalul Prahova către Baroul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul disp. art. 264 alin. 4 Cp, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cpp rap. la art. 375 Cpp, a art. 41 alin. 1 Cp, a art. 5 Cp, condamnă pe inculpatul T. S., fiul lui M. și E., născut la data de 07.06.1973 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în Băicoi, ., jud. Prahova, CNP_, cetățean român, studii superioare, stagiu militar îndeplinit, cunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de primire la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetățenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă. (fp. noiembrie-decembrie 2012).
În temeiul disp. art. 86/4 Cp, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 1091/15.06.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin nerecurare la data de 30.06.2011, pedeapsă pe care o alătură prezentei, inculpatul având de executat: 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul disp. art. 71 Cp1969, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a IIa, lit. b Cp1969.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cpp, obligă pe inculpat la 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune avansarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu, de către Ministerul Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. S. E. J. V.
Red. TSE/JV/2 ex./22.01.2016
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 268/2015.... → |
|---|
