Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Sentința nr. 5/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 27-01-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂP NR. 5
Ședința publică de la de la 27 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M.
GREFIER: C. E.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii penale puse în mișcare prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina nr. 3487/P/2008 privind pe inculpații P. C. și T. D. T., trimiși în judecată în stare de libertate, și pe părțile civile J. P., J. D., . B., partea responsabilă civilmente . B., asigurator . civilă S. U. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI și S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PLOIEȘTI, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (art.178 C.p.).
Prezența și dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi 27 ianuarie 2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis la data de 25.07.2013 sub nr. 3487/P/2008 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimiși în judecată inculpații T. D. T., fiul lui I. și M., născut la 9 decembrie 1969 în Câmpina, jud. Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 2 Cp, constând în aceea că, în calitate de instructor auto, a supravegheat și dirijat pe elevul J. L. N., aflat în programul de pregătire practică pentru obținerea permisului de conducere, în timpul conducerii autovehiculului marca Dacia Solenza, cu nr. de înmatriculare_, pe DN1, fără respectarea dispozițiilor legale și a masurilor de prevedere, condiții în care a provocat un accident de circulație, în urma căruia elevul a decedat, și P. C., fiul lui I. și G., născut la 5 iunie 1971 în mun. București, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 2 Cp, constând în aceea că în ziua de 29.12.2008, în jurul orei 09.00, a condus pe DN1, în direcția B. - București, autoturismul proprietate personala marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, fără respectarea dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice, condiții în care a provocat un accident rutier, în urma căruia a rezultat decesul numitului J. L. N..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt: în dimineața zilei de 29.12.2008, în jurul orei 09:00, inculpatul P. C. a condus pe DN1, în direcția B. - București, autoturismul proprietate personală marca BMW, cu nr. de înmatriculare_ . Conducătorul auto se afla singur autovehicul.
Condițiile în care se desfășura traficul rutier erau următoarele: vizibilitate bună (specifică pe timp de zi, cer senin), carosabil acoperit cu îmbrăcăminte asfaltică netedă, uscată, drum fără rampă sau pantă. În zona km 73+730 m, unde drumul național se intersecta cu DJ 215 (drum județean situat în partea stângă a direcției de mers a autoturismului marca BMW), DN1 era prevăzut cu două benzi pe fiecare sens, sensurile erau delimitate prin marcaj longitudinal continuu iar benzile erau despărțite prin marcaj simplu discontinuu.
În intersecția cu DJ 215, pe DN1, între cele două sensuri de mers, exista o bandă de stocaj, cu lățimea de 3,70 m, destinată virajului spre stânga, către DJ 215, în continuarea căreia se afla un spațiu ce permitea ieșirea din drumul județean în DN1 și încadrarea către București, și în continuarea căruia exista un spațiu de interzicere (spațiu hașurat) ce își reducea treptat lățimea spre București. Între banda de stocaj și spațiul hașurat pe mijlocul drumului național exista marcajul „Cedează trecerea". Benzile de circulație ale celor doua sensuri pe DN1 aveau lățimea de 3.50 m fiecare. Sensul B. - București era mărginit de un spațiu de siguranță de 1,6 m, urmat de teren arabil, iar sensul București - B., în partea dreaptă, prezenta o bandă de decelerare, destinata pătrunderii autovehiculelor din DN1 către DJ 215, urmată de o bandă de siguranță cu lățimea de 1 m și teren arabil. Banda de intrare din DN1 spre DJ 215 avea lățimea de 5,20 m, iar banda de ieșire din DJ 215 în DN1 avea lățimea de 12,20 m. Pe DJ 215, la intersecția cu DN1, erau amplasate indicatorul rutier „Oprire” și marcajul rutier „Oprire".
În aceste condiții, în timp ce inculpatul P. C. se apropia cu autovehiculul marca BMW de intersecția cu DJ 215, pe acest drum județean se deplasa autovehiculul marca Dacia Solenza, cu nr. de înmatriculare_, cu însemnele „Școală", proprietatea . B. (administrată de numita T. A., ce avea și calitatea de asociat unic), la volanul căruia se afla numitul J. L. N., în vârstă de 18 ani, elev în timpul orelor de pregătire practică pentru obținerea permisului de conducere, ce se afla sub supravegherea directă a instructorului T. D. T., care ocupa locul din dreapta față.
Inculpatul T. D. T., de profesie inginer în profil mecanic, specialitatea autovehicule rutiere, deținea atestate de pregătire profesională a instructorilor de conducere auto și pregătire profesională a profesorilor de legislație rutieră, fiind angajat la data respectivă la . B.. Această societate deținea autorizație pentru „Școli de conducători auto", valabilă în perioada 26.08._12. Elevul J. L. N. efectuase, începând cu data de 18.09.2008, cursurile de pregătire teoretică și practică pentru obținerea permisului de conducere categoria B. Elevul J. L. N. terminase cursurile la data de 10.12.2008 și se pregătea suplimentar pentru susținerea examenului în vederea obținerii permisului de conducere.
În aceste condiții, elevul J. L. N., îndrumat și dirijat de inculpatul T. D. T., a inițiat manevra de încadrare de pe DJ 215 pe DN1, spre București, în timp ce de intersecție se apropia, pe banda a IIa a sensului B. - București, autovehiculul marca BMW, condus cu viteză peste limita legală de inculpatul P. C.. Astfel, autovehiculul marca Dacia Solenza, cu nr. de înmatriculare_, purtând însemnele „Școală", la volanul căruia se afla elevul J., direcționat de instructorul auto T., a traversat sensul București - B., a intrat pe spațiul dintre cele două sensuri de mers ale DN1 și s-a încadrat pe banda a IIa a sensului B. - București, cu intenția de a-și continua deplasarea spre Ploiești. Numiții J. L. N. și T. D. T. nu s-au asigurat corespunzător și nu au acordat prioritate de trecere autovehiculului condus de inculpatul P. C. pe banda II a sensului B. - București.
Inculpatul P. C. nu a adaptat viteza la condițiile de trafic, a circulat cu o viteză peste limita legală, nu a fost atent la manevra de traversare a sensului București - B. efectuată de autovehiculul marca Dacia Solenza, a sesizat târziu că acesta se încadrează în fața sa și nu a păstrat o distanță suficientă față de acesta. Sus-numitul a frânat, însă a lovit cu partea din față a autoturismului BMW, partea din spate a autovehiculului marca Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_ . Impactul a fost violent, dovadă fiind deformările autovehiculelor, în special cele ale autovehiculului Dacia Solenza, al cărui portbagaj a fost practic turtit până la nivelul stâlpilor din spate.
Urmare impactului, autovehiculul marca Dacia Solenza a intrat într-un proces de derapaj și rotire ușoară, oprindu-se oblic pe DN1, parțial pe spațiul interzis dintre sensurile de mers și pe banda II a sensului București - B.. Autovehiculul marca BMW, s-a oprit pe banda II a sensului B. - București.
Cu ocazia cercetării la fața locului, pe banda II a sensului B. - București s-au găsit două urme de frânare, în lungime de 39,6 m, care se sfârșeau la roțile din spate ale autoturismului BMW. De asemenea, s-au mai găsit două urme în lungime de 29,7 m, respectiv 26,2 m, care, în funcție de traiectoriile acestora (sub forma unor arce de cerc), erau de derapare, și care începeau în zona traiectoriei urmelor de frânare menționate mai sus și se sfârșeau la roțile autoturismului Dacia Solenza.
Impactul s-a produs între planul frontal al autovehiculului BMW și cel posterior al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ .
Avându-se în vedere mijloacele materiale găsite la fața locului, fragmentele desprinse de pe autovehicule și urmele de pe carosabil, a rezultat fără dubiu că impactul s-a produs pe banda II a sensul de mers B. - București, pe traiectoria urmelor de frânare identificate la fața locului, la o distanță de cca. 21 m față de originea acestora.
Urmare accidentului, numiții J. L. N. și T. D. T. au suferit leziuni traumatice, iar cele două autovehicule au fost avariate.
Numitul J. L. N. a fost internat la data de 29.12.2008 la S. Județean Ploiești (F.O._/2008) și transferat la data de 02.01.2009 la S. U. de Urgență București (F.O. 224/2009), unde, la data de 08.01.2009, a decedat. Astfel cum reiese din raportul medico-legal de necropsie nr. A_ din 05.10.2009 întocmit de I.M.N.L. „M. Minovici", moartea sus-numitului a fost violentă, ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute de origine centrală, consecință a unui traumatism cranio-cerebral și vertebro-medular cervical cu: hemoragie (contuzie) difuză meningo-cerebrală, edem cerebral accentuat și fractură - luxație C2-C3, cu contuzie medulară cervicală superioară - complicat în evoluție cu bronhopneumonie. Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire de corpuri/planuri dure, în condițiile accidentului rutier și au avut legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul. Victima nu consumase alcool, astfel cum a rezultat din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 4922 din 29.12.2008, întocmit de S.M.L. Ploiești.
Ambilor inculpați le-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar în urma analizelor de laborator s-a constata că nici unul dintre ei nu consumase băuturi alcoolice.
. B., prin reprezentant legal, s-a constituit în cursul urmăririi penale parte civilă în cauză, cu suma totală de 112.900 lei.
Numiții J. P. și J. D. (părinții persoanei decedate) s-au constituit, de asemenea, în cursul urmăririi penale, părți civile în cauză.
La termenul de judecată din data de 12.11.13, partea civilă J. D., mama victimei, a solicitat obligarea inculpaților la 10.000 lei daune materiale, pentru ea și soțul său, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și pomenirea fiului lor, și la 250.000 euro daune morale, pentru suferința cauzată de pierderea acestuia (f. 104).
La termenul de judecată din data de 12.11.13, partea civilă J. P., tatăl victimei, a solicitat obligarea inculpaților la 10.000 lei daune materiale, pentru el și soția sa, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și pomenirea fiului lor, și la 250.000 euro daune morale, pentru suferința cauzată de singurului său copil (f. 105, 103).
La același termen de judecată, . B., prin reprezentant legal, a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 15.000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea autovehiculului distrus în accident și cu diferența până la 112.900 lei, reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat prin neutilizarea acestui autovehicul în scopul pentru care fusese achiziționat.
De asemenea, în calitate de parte responsabilă civilmente, apreciind că inculpatul T. D. T. nu este vinovat de producerea accidentului, a arătat că nu este de acord cu despăgubirile civile solicitate (f. 106).
În dovedirea pretențiilor civile, părților civile le-a fost încuviințată, la termenul de judecată din 12.11.2013, administrarea probelor cu înscrisuri și testimonială cu un martor (în acest sens fiind audiat, la termenul din 18.02.2014, numitul C. I. – f. 132), precum și, la solicitarea ., proba cu expertiza contabilă.
Cu adresa înaintată la dosarul cauzei la 17.09.2013, S. U. de Urgență București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7431,04 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate cu pacientul J. L. în perioada 02.01.2009 – 08.01.2009 (f. 37).
S. Județean de Urgență Ploiești s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând suma de 595,43 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei J. L. (f. 73).
Situația de fapt reținută rezultă cu certitudine din mijlocele de probă administrate în faza urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 7 -12), schița locului producerii accidentului și planșe fotografice (f. 13, 19-25), rapoarte de inspecție tehnică a autovehiculelor implicate în accident și copiile asigurărilor de răspundere civilă (f. 26, 27, 38, 41, 55), buletine de examinare clinică (f. 29, 32, 35), cereri de analiză și procese verbale de prelevare (f. 28, 31, 34), buletine de analiză toxicologică - alcoolemie (f. 30, 33, 36), raport de necropsie (f. 72-73), cerere de constituire ca parte civilă a . (f. 43), acte în legătură cu societatea (f. 44-50), copii atestate (f. 51), copia adresei I.P.J. Prahova în legătură cu traseele interzise (f. 56), deviz estimativ de lucrări (f. 57-59), declarațiile părtilor civile J. P. și J. D. (f. 63, 64), raport medico-legal de necropsie (f. 66-69), copii acte medicale (f. 73 – 105), certificat medico-legal (f. 106), raport de expertiză criminalistică (f. 241-245) și declarațiile învinuiților (f. 108, 110, 111, 113), coroborate cu probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești.
Cu ocazia audierii sale în instanță, cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului ales, la termenul de judecată din 12.11.2013, inculpatul T. D. T. a declarat că nu se consideră vinovat de producerea accidentului de circulație, întrucât și-a îndeplinit toate obligațiile necesare în calitate de instructor auto.
Astfel, inculpatul a arătat că în dimineața zilei de 29.12.2008 a ajuns în intersecția DJ 215 cu DN1, a respectat semnificația indicatorului de oprire și timp de 1 minut a așteptat trecerea mai multor autoturisme care se deplasau pe direcția Ploiești - B., după care a pătruns în spațiul de lângă spațiul de stocare, unde încăpea exact o mașină, întrucât nu exista o bandă de accelerare pentru virajul la stânga. A mai susținut că, ajunși în acest spațiu, a început asigurarea din partea dreaptă și a văzut că pe banda I a sensului de mers B. - Ploiești se deplasau trei mașini, una albă, una roșie și una închisă la culoare, foarte departe. Inculpatul a mai precizat că condițiile de trafic erau foarte bune, vizibilitatea foarte bună și carosabilul uscat și, întrucât banda II era liberă, a hotărât cu elevul care era la volan ieșirea în DN 1. astfel, au intrat pe banda II și au avut timpul necesar pentru a ajunge de la treapta 1 de viteză la treapta a 3a de viteză, parcurgând aprox. 50 m. A mai susținut că în timp ce se deplasau pe banda II, pe lângă mașina în care se aflau au trecut mașina albă și cea roșie și imediat după cea roșie a avut loc impactul. Inculpatul a considerat că mașina cu care a avut loc impactul era mașina pe care o văzuse ca fiind foarte departe și că această mașină s-a deplasat cu viteză mare, întrucât dacă s-ar fi deplasat cu viteza legală impactul nu ar fi avut loc.
De asemenea, inculpatul a mai precizat că toate cele trei mașini despre care a făcut vorbire circulau pe banda I a sensului de mers Barșov - București și a arătat că nu a sesizat pătrunderea mașinii conduse de P. C. pe banda II a sensului său de mers, decât cu o fracțiune de secundă înaintea impactului, deși la acel moment nu era preocupat cu instruirea elevului aflat la volan, întrucât acesta era avansat în programul de instruire. Inculpatul a mai arătat că elevul era programat pentru examenul de sală pe data de 12.01.2009 și nupromovase examenul de sală anterior.
Inculpatul a mai susținut că nu a staționat pe banda hașurată.
Privitor la schița de plan a locului accidentului, inculpatul a precizat că anterior efectuării virajului în DN1, mașina a staționat anterior părții hașurate aflate în prelungirea acesteia, pe aceeași linie, iar în spatele acestui spațiu era un indicator de cedează trecerea pentru cei ce mergeau dinspre B. spre B., precum și că în momentul impactului mașina de școală nu depășise spațiul hașurat, fiind pe banda II, dar în paralel cu acesta.
Inculpatul a mai menționat faptul că mașina de școală avea certificat de agreere și avea comandă dublă cu ambreiaj și frână.
Totodată, inculpatul a arătat că nu este de acord cu plata despăgubirilor civile (f. 101).
Cu ocazia audierii sale în instanță, cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului ales, la termenul de judecată din 12.11.2013, inculpatul P. C. a declarat că în dimineața zilei de 29.12.2008 se deplasa pe direcția B. - București cu autoturismul proprietate personală, pe banda II a sensului de mers, făcând această opțiune întrucât pe banda I erau cel puțin două autovehicule care se deplasau mai încet, și a mers în acest fel cu cel puțin 2-3 km înainte de intersecția unde a avut loc impactul. Inculpatul a apreciat că viteza sa de deplasare era sub 100 km/h, deși nu se uitase la indicator decât cu aproximativ un minut și jumătate înaintea accidentului, când constatase că are 95 km/h. Inculpatul a mai precizat că avea o viteză constantă de deplasare.
Inculpatul a mai arătat că, la o distanță de cca. 100 și ceva de metri de locul accidentului, a sesizat prezența mașinii de școală pe banda de stocaj, într-o poziție destul de avansată față de locul în care ar fi trebuit să vireze la stânga, susținând că, mai precis, mașina respectivă virase spre stânga și era oprită pe spațiul hașurat și inculpatului i s-a părut să stă ca să-i acorde prioritate. De asemenea, inculpatul a susținut că, după ce a sesizat mașina de școală, a călcat ușor frâna, dar nu viguros și, când între cele două autoturisme mai era doar o distanță de 30 m, mașina de școală a pătruns pe banda II a sensului său de mers, moment în care, conștientizând pericolul, inculpatul P. C. a acționat sistemul de frânare la maxim, făcând această manevră pentru că banda I era ocupată de aceleași autoturisme ce l-au determinat să ruleze pe banda II întrucât se deplasau cu o viteză mai mică și nu s-a gândit să intre pe contrasens. Inculpatul P. C. a susținut că probabil în subconștientul său . din calcul, întrucât ar fi fost victima unui impact frontal și a mai precizat că nu a văzut la mașina de școală luminile aprinse și nici semnalizarea funcționând.
Inculpatul a mai menționat că anterior intrării mașinii de școală pe spațiul hașurat, el nu o sesizase, precum și că, între primul moment al sesizării mașinii pe partea hașurată, care a avut loc la o distantă de 120- 130 m de locul impactului, și până la momentul în care între mașina sa și locul impactului mai erau doar 30 m, el nu a perceput altă mișcare a mașinii de școală. Inculpatul a subliniat faptul că a avut convingerea că autoturismul va rămâne pe spațiul hașurat.
Totodată, inculpatul a mai susținut că mașina de școală era în linie dreaptă pe sensul de mers, paralelă cu axul drumul în momentul în care el a frânat și că, anterior locului impactului a sesizat un indicator care semnaliza prezența drumului județean spre stânga.
Inculpatul nu a putut aprecia timpul fizic scurt între momentul în care mașina de școală a pornit intrând pe sensul său de mers și momentul impactului, susținând că ar fi fost doar câteva secunde, distanța parcursă în acest interval fiind de aproximativ 30 m.
Astfel, inculpatul a arătat că regretă cele întâmplate, considerându-se, însă, nevinovat, întrucât circula pe un drum cu prioritate, astfel încât nu a fost de acord cu achitarea daunelor către părțile civile.
Inculpatul a mai învederat instanței că are permis de conducere din anul 1991 și că niciodată nu i s-a mai întâmplat o astfel de situație, precum cea petrecută pe data de 29.12.2008, că în dimineața respectivă plecase din B. spre București, condusese cca. o oră jumătate și că era odihnit (f. 102).
În cauză a fost efectuată pe parcursul urmăririi penale o expertiză tehnică auto (f. 133-162), însă avându-se în vedere faptul că expertul desemnat de organul de urmărire penală și experții consilieri ai părților au avut opinii separate și diametral opuse, la întocmirea rechizitoriului proba a fost considerată neconcludentă.
Fiind audiat în ședința publică din data de 18.03.2014, la solicitarea inculpatului T. D. T., dl. expert M. M. V. a arătat că își menține punctul de vedere exprimat în raportul de expertiză întocmit pe parcursul urmăririi penale.
Astfel, expertul a arătat că anterior accidentului mașina de școală a ajuns într-o intersecție dirijată, respectând semnificația indicatorului stop și traversând sensul Ploiești-Câmpina s-a încadrat în zona de stocaj, moment în care s-a creat o stare de pericol real pentru toți participanții la trafic, iar pericolul iminent a apărut când autoturismul de școală rula pe banda II și a apărut pericolul de accident fiind lovit din spate de autoturismul condus de P.. Totodată, expertul a apreciat că autoturismul Dacia s-a asigurat corespunzător la . mers Câmpina-Ploiești, pentru că drumul era în aliniament, iar prezența unui autoturism la o distanță de 165 m, care inițial circulase pe banda I, nu constituia o problemă, aplicându-se așa-zisul principiu al încrederii în participanții la trafic. A precizat și că, până la momentul coliziunii, autoturismul de școală rulase pe banda II aprox. 25-30 m. De asemenea, martorul a mai arătat că, din calculele pe care le-a folosit pentru determinarea spațiului parcurs de pe banda de stocaj, a rezultat că autoturismul de școală ar fi fost staționat anterior și până la momentul coliziunii ar fi ajuns în treapta a 3a de viteză (f. 158-159).
La termenul de judecată din data de 15.04.2014, având în vedere diferențele de opinie dintre cele două expertize efectuate pe parcursul urmăririi penale, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice auto în cadrul INEC, în acest sens fiind depus la dosar raportul de expertiză criminalistică nr. 157/06.11.2014.
Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 157/06.11.2014 întocmit de către INEC, viteza de impact a autoturismului BMW cu nr._ a fost de cca. 91 km/h iar cea a autoturismului Dacia Solenza cu nr._ de cca. 29 km/h, iar viteza inițială de deplasare a autoturismului BMW dedusă pe cale analitică a fost de cca. 111 km/h. Evenimentul rutier putea fi prevenit în cazul în care pătrunderea autoturismului Dacia Solenza de pe un drum lateral pe o arteră prioritară ar fi fost efectuată doar după o prealabilă și temeinică asigurare. În condițiile rulării autoturismului BMW cu o viteză de 111 km/h, coliziunea dintre cele două vehicule putea fi evitată de către numitul P. C. prin frânarea autoturismului. Producerea evenimentului rutier s-a datorat pătrunderii intempestive a autoturismului Dacia Solenza cu nr._ condus de către elevul J. L. N. în timp ce se afla sub supravegherea instructorului auto T. D. T., pe banda a doua a sensului de mers B.-Ploiești, un factor favorizant constituindu-l neacționarea sistemului de frânare al autoturismului BMW 318D cu nr._ condus de
către numitul P. C. din momentul declanșării stării de pericol (f. 29-35 supliment).
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că vinovăția pentru producerea accidentului rutier, ce a avut ca urmare decesul numitului J. L. N., aparține inculpaților P. C. și T. D. T..
Inculpatul P. C. nu a avut o conduită preventivă în timpul conducerii autovehiculului pe drumul național, circulând cu o viteză peste limita legală (111 km/h), pe un sector de drum unde viteza maximă admisă era de 100 km/h. Nu a circulat pe banda I a sensului B. - București, cât mai aproape de marginea din dreapta a sensului său de mers și nu a adaptat viteza la condițiile specifice de drum (urma să treacă printr-o intersecție cu un drum județean și din stânga sa se deplasa un autovehicul cu însemnele „Școală"), astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Totodată nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autovehiculul ce rula înaintea sa. Inculpatul P. C. a încălcat dispozițiile art. 35 al. 1, art. 42, art. 48, art. 49, art. 51 din OUG 195/2002, rep. și art. 101, art. 121 din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002, rep.
Inculpatul T. D. T., în calitate de instructor, a stabilit un traseu dificil pentru elevul J. L. N., raportat la data producerii accidentului, respectiv 29.12.2008, când este bine știut că traficul pe DN1 este intens în ambele sensuri, dar și la împrejurarea că intersecția respectivă reprezintă una dintre cele mai periculoase ieșiri în DN1, iar manevra de încadrare din DJ 215 pe drumul național către București ridică dificultăți si șoferilor experimentați – aceștia fiind nevoiți să respecte semnificația indicatorului și marcajului Oprire, să se asigure din sensul București-B., să semnalizeze schimbarea direcției de mers, să acorde prioritate de trecere autovehiculelor ce se deplasează pe acest sens, să traverseze sensul sus-menționat când traficul permite acest lucru, să se încadreze pe spațiul aflat între sensuri, să semnalizeze intenția de a se încadra pe sensul B.-București, să se asigure din sensul B.-București, să acorde prioritate de trecere autovehiculelor ce se deplasează din acest sens și să se încadreze mai întâi pe banda II a sensului B.-București, apoi pe banda I, pentru a-și continua deplasarea – manevră ce impune din partea conducătorilor auto o atenție sporita, distributivă, o îndemânare în conducerea autovehiculului și coordonare cu situația din trafic. A direcționat autovehiculul marca Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_ (inclusiv prin folosirea mâinii pe volan) pentru a se încadra pe banda II a sensului B. - București, fără a se asigura corespunzător (nu a apreciat corespunzător distanța la care se afla autovehiculul condus de inculpatul P. C. de intersecție și nici viteza de deplasare a acestuia) și fără a acorda prioritate de trecere autovehiculului marca BMW cu nr. de înmatriculare_, ce circula din dreapta sa.
Conform disp. art. 59 al. 2 din OUG 195/2002, rep, în intersecții conducătorii vehiculelor care virează spre stânga sunt obligați sa acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează și care circulă din partea dreaptă.
Potrivit art. 23 al. 2 si 3 din OUG 195/2002, rep. au dreptul de a conduce autovehicule sau tramvaie pe drumurile publice, în condițiile stabilite prin regulament, și persoanele care urmează un curs de pregătire practică, în vederea obținerii permisului de conducere, numai în prezența și sub supravegherea directă a unui instructor auto atestat în acest sens, precum și a examinatorului din cadrul autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile prevăzute de lege. Pe parcursul activității de pregătire practică sau de examinare în vederea obținerii permisului de conducere, instructorul auto atestat ori, după caz, examinatorul împreuna cu persoana pe care o supraveghează sau o examinează, răspund pentru încălcarea de către aceasta a regulilor de circulație, sau după caz, de pagubele produse terților ca urmare a producerii unui accident de circulație.
Numitul J. L. N. și inculpatul T. D. T. au încălcat dispozițiile art. 29 al. 1, art. 30 al. 1 lit. a, art. 31, art. 35 al. 1, art. 54 al. 1 și 2, art. 56, art. 57 al. 2, art. 59 al. 2 din OUG 195/2002, rep și art. 1, art. 75 al. 1, art. 76 lit. c pct. 2 din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002, rep.
Potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în MOf Partea I, nr. 510 din 24.07.2009, cu modificările și completările ulterioare, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 NCp, “în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Identificarea legii penale mai favorabile se face din perspectiva a patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării. Aplicarea interpretării legii penale mai favorabile presupune operațiuni de verificare a dispozițiilor ambelor legi pentru fiecare instituție în parte și o comparare finală, o evaluare și o alegere a uneia din cele două legi ca fiind mai favorabilă. Însă, totodată, potrivit deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și în conformitate cu teoria aplicării unitare a legii mai favorabile, urmează a se aprecia că legea penală mai favorabilă pentru cei doi inculpați este vechea reglementare penală, nu în raport de cuantumul pedepsei (întrucât și art. 178 al. 2 Cp1969 și art. 192 al. 2 NCp prevăd pentru infracțiunea de ucidere din culpă pedepsa închisorii de la 2 la 7 ani), ci în raport de modalitatea de executare a acesteia, întrucât prevederile vechiului cod penal relative la suspendarea condiționată a executării instituie condiții de aplicare mai puțin restrictive decât art. 91 și următoarele din NCp.
În drept: fapta inculpatului T. D. T., care în calitate de instructor auto, a supravegheat și dirijat pe elevul J. L. N., aflat în programul de pregătire practică pentru obținerea permisului de conducere, în timpul conducerii autovehiculului marca Dacia Solenza, cu nr. de înmatriculare_, pe DN1, fără respectarea dispozițiilor legale și a masurilor de prevedere, condiții în care a provocat un accident de circulație, în urma căruia elevul a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 NCp.
Fapta inculpatului P. C., care în ziua de 29.12.2008, în jurul orei 09.00, a condus pe DN1, în direcția B. - București, autoturismul proprietate personala marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, fără respectarea dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice, condiții în care a provocat un accident rutier, în urma căruia a rezultat decesul numitului J. L. N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 NCp.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului T. D. T., instanța va avea în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului penal anterior, iar conform art. 72 Cp, va avea în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite de norma penală incriminatoare, natura și gravitatea rezultatului produs, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 45 de ani, este căsătorit, absolvent de studii superioare, este inginer și instructor auto, nu este cunoscut cu antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea faptei, considerente în raport de care va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum dozat corespunzător realizării scopului educativ - preventiv al pedepsei.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului P. C., instanța va avea în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului penal anterior, iar conform art. 72 Cp, va avea în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite de norma penală incriminatoare, natura și gravitatea rezultatului produs, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 43 de ani, absolvent de studii superioare, nu este cunoscut cu antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea faptei, considerente în raport de care va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum dozat corespunzător realizării scopului educativ - preventiv al pedepsei.
În raport de cele reținute, instanța urmează a aplica celor doi inculpați câte o pedeapsă cu închisoarea, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Ca urmare a aplicării câte unei pedepse principale cu închisoarea, instanța, conf. art. 71 Cod penal 1969, va aplica inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b Cod penal 1969 (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în temeiul art. 71 și art. 64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului care, în conformitate cu disp. art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.
Astfel, în cauza Hirst contra Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din primul protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal1969 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza I – lit. c din Codul penal1969 nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal 1969.
Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune și, în consecință, în temeiul art. 71 Cod penal 1969 și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., va interzice inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Având în vedere că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, instanța apreciază că sunt suficiente temeiuri pentru ca scopul educativ - preventiv al pedepselor să poată fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acestora, conform art. 81 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare calculat conform art. 82 Cod penal 1969.
Ca urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei principale, instanța, conform art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda pentru ambii inculpați și executarea pedepsei accesorii, atrăgându-se atenția asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care în cursul termenului de încercare vor săvârși o nouă infracțiune.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, reprezentând fișe de decont și acte medicale (f. 38-67 și f. 77-85), în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța urmează a dispune obligarea în solidar a inculpaților T. D. T., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente . B., și P. C., ambii inculpați alături de asiguratorul . Group SA București, la plata sumei de 595,43 lei despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă calculată până la data achitării debitului, către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești, și a sumei de 7.431,04 lei despăgubiri civile cu dobânda legală până la data achitării, către partea civilă S. U. de Urgență București, sume reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia spitalizării numitului J. L. N..
Totodată, în temeiul disp. art. 25 alin. 1 rap. la art. 397 C.p.p., art. 999, 1003 și 1000 alin. 3 cod civil și art. 54 din Legea nr. 136/1995, instanța va obliga în solidar pe inculpații T. D. T., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente . B., și P. C., ambii inculpați alături de asiguratorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale către părțile civile J. P. și J. D., reprezentând cheltuielile efectuate cu înmormântarea și pomenirile ulterioare, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar (f. 160-174) și cu declarația martorului audiat la termenul din 18.02.2014 (f. 132), precum și la plata sumei de câte 100.000 lei către aceleași părți civile, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul nepatrimonial suferit și durerea încercată ca urmare a decesului singurului lor fiu.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea responsabilă civilmente . B., instanța urmează a o respinge ca nedovedită pentru capătul de cerere privind contravaloarea autoturismului avariat urmare accidentului. În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la plata profitului nerealizat de societate, instanța constată că este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, întrucât potrivit Deciziei de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 8/1973 și practicii judiciare constante, instanța penală investită cu judecarea unei infracțiuni împotriva vieții și integrității corporale comisă din culpă de către un conducător auto este competentă să judece numai acțiunea civilă introdusă de către persoana vătămată atât în ceea ce privește despăgubirile pentru vătămările corporale cauzate cât și cele care decurg din distrugerea sau degradarea bunurilor acelei persoane, astfel încât . B. are calea unei acțiuni civile separate și nu calea acțiunii civile alăturate celei penale.
Ca urmare a condamnării, în baza art. 274 alin. 1 Cpp, inculpații urmează a fi obligați la plata către stat a sumei de 1.500 lei fiecare, iar în temeiul art. 276 C.p.p., inculpații vor fi obligați, în solidar, să plătească părților civile J. P. și J. D. suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 178 alin. 2 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 NCp, condamnă pe inculpații T. D. T., fiul lui I. și M., născut la 9 decembrie 1969 în Câmpina, jud. Prahova, domiciliat în orașul B., .. 86, jud. Prahova, CNP_, cetățean român, studii superioare, inginer, stagiu militar îndeplinit, fără antecedente penale, și P. C., fiul lui I. și G., născut la 5 iunie 1971, în mun. București, domiciliat în mun. București, ., nr. 21, sect. 1, CNP_, cetățean român, stagiu militar neîndeplinit, studii superioare, fără antecedente penale, la câte o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În temeiul art. 81 C.p., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal – 4 ani (pedeapsa + 2 ani).
Cu aplic. art. 71 alin. 5 Cod penal.
Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, obligă în solidar pe inculpații T. D. T., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente . B., și P. C., ambii inculpați alături de asiguratorul . Group SA București, la plata sumei de 595,43 lei despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă calculată până la data achitării debitului, către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești (f. 76) și a sumei de 7.431,04 lei despăgubiri civile cu dobânda legală până la data achitării, către partea civilă S. U. de Urgență București (f. 38).
În baza art. 25 alin. 1 rap. la art. 397 C.p.p., art. 999, 1003 și 1000 alin. 3 Cod civil și art. 54 din Legea nr. 136/1995, obligă în solidar inculpații T. D. T., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente . B., și P. C., ambii inculpați alături de asiguratorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale către părțile civile J. P. și J. D., precum și la plata sumei de câte 100.000 lei către aceleași părți civile, cu titlu de daune morale.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea responsabilă civilmente . B., în parte ca nedovedită și în parte ca inadmisibilă.
În baza art. 274 alin. 1 Cpp, obligă inculpații să plătească statului suma de 1.500 lei fiecare, iar în temeiul art. 276 C.p.p., obligă inculpații în solidar să plătească părților civile J. P. și J. D. suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. C. E.
E.C. 27 Ianuarie 2015
Red. PM/JV/2 ex./09.02.2015
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr.... | Înlocuirea pedepsei amenzii. Art.560 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
