Falsul în declaraţii. Art.326 NCP. Sentința nr. 134/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 134/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-02-2015
Dos. nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Sentința penală nr. 134
Ședința publică din data de 4 februarie 2015
Instanța constituită din:
Judecător – L. M.
Grefier – A. V.-R.
Ministerul Public este reprezentat prin d-na L. M. - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol este soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul B. A. D., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 6775/P/2013 din data de 31 octombrie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. privind pe trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. și ped. de art. 292 C.pen. (1968R).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. A. D., asistat de apărător ales, av. B. M. M., din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei (f.8).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 12 ianuarie 2015 s-a depus copia fișei de cazier judiciar al inculpatului, comunicată de către IPJ Cluj.
S-a verificat identitatea inculpatului potrivit cărții de identitate . nr._.
Președintele completului de judecată aduce la cunoștință inculpatului, potrivit art. 374 alin. 2 N.C.pr.pen. rap. la art. 83 N.C.pr.pen., învinuirea și încadrarea juridică a acesteia, precum și faptul că are dreptul de a nu da nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nici o consecință defavorabilă, iar în situația în care consimte să dea declarații, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa. Totodată, îi aduce la cunoștință că potrivit art. 374 alin. 4 N. C.pr.pen. până la începerea cercetării judecătorești, poate recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și poate solicita judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În această situație, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii penale.
Inculpatul arată că dorește să beneficieze de dispozițiile legale referitoare la judecarea cauzei în procedură simplificată și consimte să dea o declarație în fața instanței.
S-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal depus la dosarul cauzei (f.9-10).
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea cererii inculpatului de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 374 N.C.pr.pen.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea cererii de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate și depune înscrisuri în circumstanțiere.
Instanța constată că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. A. D. există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, astfel că admite cererea inculpatului, prezenta cauză urmând a fi judecată în conformitate cu procedura prevăzută de dispozițiile art.374 alin. 4 C.pr.pen.
Reprezentanta Parchetului solicită menținerea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu.
Apărătorul inculpatului arată că reglementarea din noul Cod penal este mai favorabilă și solicită schimbarea încadrării juridice în acest sens.
Instanța urmează a se pronunța prin sentință cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei.
Reprezentanta Parchetului și apărătorul inculpatului arată că nu au alte cereri de formulat.
Reprezentanta Parchetului, prezintă oral starea de fapt și încadrarea juridică dată faptei și, având în vedere probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu declarația inculpatului de recunoaștere a faptei, solicită condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. și ped. de art. 292 C.pen. (1968R) la pedeapsa închisorii. Arată că din declarația inculpatului și probele administrate în cauză rezultă săvârșirea cu vinovăție de către acesta a infracțiunii reținute în sarcina sa. În temeiul art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu aplic. art. 5 C.pen. solicită reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, limitele de pedeapsă potrivit noului Cod penal fiind aceleași cu cele din vechiul Cod penal. În temeiul art. 71 C.pen. solicită aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b teza a II-a C.pen. Ca modalitate de individualizare a executării pedepsei, solicită suspendarea condiționată potrivit art. 81, 82 C.pen. Apreciază că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal, iar dacă s-ar solicita de către apărare amânarea aplicării pedepsei potrivit noului Cod penal, consideră că această modalitate de executare nu ar fi suficientă raportat la fapta comisă de către inculpat. În temeiul art. 274 C.pr.pen. solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea statului, inclusiv a celor din cursul urmăririi penale.
Apărătorul inculpatului arată că legea penală mai favorabilă o constituie prevederile din noul Cod penal, raportat la condițiile concrete de săvârșire a faptei. Arată că inculpatul a fost oprit în trafic de către autoritățile slovace pentru săvârșirea unei contravenții. Inițial i s-au reținut toate actele, fiindu-i returnate ulterior, mai puțin permisul de conducere. Având nevoie de permisul de conducere, inculpatul a solicitat eliberarea unuia nou. Apreciază că a fost adusă o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege prin condițiile concrete de nedeclarare a adevărului de către inculpat. Solicită a se avea în vedere conduita socială a inculpatului, care nu a mai suferit anterior condamnări, este încadrat în muncă și își câștigă existența în mod legal. De asemenea, inculpatul s-a prezentat în fața organelor judiciare și a dat declarații sincere și a promis că nu va mai săvârși astfel de fapte. În temeiul art. 80 C.pen. solicită a se renunța la aplicarea pedepsei, stabilită între limitele reduse cu o treime. Apreciază că pedeapsa amenzii penale este mai ușoară și solicită a se renunța la aplicarea pedepsei și dacă se va opta pentru această pedeapsă. Dacă se va considera ca prin această modalitate de individualizare a pedepsei nu se poate atinge scopul pedepsei, solicită a se amâna aplicarea pedepsei, condițiile art. 83 C.pen. fiind întrunit cumulativ.
Inculpatul B. A. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei. Arată că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității dacă instanța va dispune acest lucru.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin rechizitoriul nr. 6775/P/2013 din data de 31.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. A. D., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. și ped. de art. 292 C.pen. 1969.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că în vederea obținerii unui nou permis de conducere, inculpatul B. A. D. a completat, la data de 12.09.2012, o declarație scrisă în fața Serviciului Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj în care arăta că și-a pierdut vechiul permis de conducere în împrejurări necunoscute, în condițiile în care acesta îi fusese reținut de autoritățile slovace la data de 11.09.2012.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10.12.2014, rămasă definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, potrivit art. 346 alin. (2) C.pr.pen.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului B. A. D. dispozițiile art. 374 alin. (4) și art. 375 rap. la art. 396 alin. (10) C.pr.pen., privind judecarea în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) C.pr.pen.
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a probei cu înscrisuri (adeverință Societatea Transporturi Auto Suceava S.A. – f. 11 d.c.j., copie carte de identitate B. A. D. – f. 12 d.c.j.).
Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 12.09.2012, în vederea obținerii unui permis de conducere, inculpatul a completat o declarație scrisă în fața Serviciului Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj în care a arătat că și-a pierdut vechiul permis de conducere în împrejurări necunoscute, în condițiile în care acesta îi fusese reținut de autoritățile slovace la data de 11.09.2012.
Pentru a prezenta această situație de fapt, potrivit hotărârii ORPZ-KE-OD11-VP-522/2012 a Inspectoratului Județean de Poliție Rutieră – Kosice (f. 29 d.u.p.) a cărei traducere autorizată se află la filele 27-28 d.u.p. coroborată cu declarația inculpatului din fața organelor de urmărire penală (f. 30), instanța reține că la data de 11.09.2012, permisul de conducere auto nr. C00432840J, al inculpatului B. A. D., a fost reținut de către autoritățile slovace întrucât conducătorul auto, sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 Euro pentru depășirea vitezei regulamentare, nu a achitat suma aplicată prin procesul-verbal de contravenție.
La data de 12.09.2012, conform declarației de pierdere (f. 18 d.u.p.) și a fișei deținătorului permisului de conducere (f. 20 d.u.p.), inculpatul a solicitat Serviciului Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor eliberarea unui nou carnet de conducere, declarând faptul că și-a pierdut permisul categoria BE, CE, DC, eliberat de Poliția Cluj.
Conform adresei nr._/19.03.2013 emisă de SPCRPCIV Cluj (f. 17 d.u.p.), respectiv a adresei Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București nr._/2013 (f. 24-25 d.u.p.) permisul de conducere nr. C00432840J a fost remis de Ambasada României la Bratislava către Inspectoratul General al Poliției Române confirmându-se, astfel, reținerea acestuia de către autoritățile slovace, iar nu pierderea sa din împrejurări necunoscute.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei (declarație f. 7-9 d.u.p., f. 9-10 d.c.j.) arătând că în data de 11.09.2012 a fost sancționat contravențional pentru depășirea limitei legale de viteză, fiindu-i reținut permisul fără a avea cunoștință de faptul că dreptul de conducere nu este suspendat, astfel că sfătuit fiind de către niște prieteni a întocmit declarația de pierdere a permisului de conducere.
Potrivit adeverinței emisă de Societatea Transporturi Auto Suceava S.A. (f. 11 d.c.j.) inculpatul este angajat, cu contract individual de muncă din data de 02.06.2014, ca șofer de autobus în cadrul societății indicate, obținând un venit lunar brut de 1.411 lei. De asemenea, inculpatul este tatăl minorei B. A. D. în vârstă de 17 ani (f. 12 d.c.j.).
Pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei, conform fișei de cazier judiciar (f. 6 d.c.j.) neavând antecedente penale.
În drept, instanța va analiza legea aplicabilă din perspectiva caracterului mai favorabil având în vedere succesiunea de legi penale de la data săvârșirii faptei (12.09.2012) până la data pronunțării prezentei sentințe, respectiv a Codului penal din 1969 și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și dispozițiile art. 5 C.pen. potrivit cărora instanța are obligația de aplicare a legii penale mai favorabile. De asemenea, urmează a se avea în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 470 din 26 iunie 2014, a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.
Pentru a determina legea mai favorabilă aplicabilă situației juridice a inculpatului B. A. D., în cauză, instanța va compara dispozițiile art. 292 C.pen. 1969 și art. 326 C.pen., având în vedere drept criterii în baza cărora va realiza analiza legii aplicabile, pe care urmează să le aprecieze în concret, conținutul infracțiunii și pedeapsa – natura și limitele acesteia.
În ceea ce privește conținutul infracțiunii obiect al prezentei judecăți, instanța reține că fapta inculpatului, astfel cum a fost stabilită în precedent, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, potrivit ambelor legi penale succesive, între care nu se identifică aspecte distincte de incriminare. Instanța va reține că gravitatea faptei este incompatibilă cu instituția renunțării la aplicarea pedepsei prev. de art. 80 din N.C.pen.
La nivelul limitelor de pedeapsă prevăzute în ambele legi penale se constată că, nici potrivit acestui criteriu, nu există diferențe de reglementare întrucât potrivit art. 292 C.pen. 1969 și art. 326 C.pen. pedeapsa infracțiunii de fals în declarații poate consta în închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
Întrucât în etapa individualizării judiciare a pedepsei, pentru considerentele care vor fi expuse la acel punct, instanța se va orienta în stabilirea pedepsei amenzii înspre minimul prevăzut de lege, vom reține că legea mai favorabilă este C.pen. din 1969.
Astfel, fapta inculpatului B. A. D. care, în data de 12.09.2012, în vederea obținerii unui permis de conducere, a completat o declarație scrisă în fața Serviciului Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj în care a arătat că și-a pierdut vechiul permis de conducere în împrejurări necunoscute, în condițiile în care acesta îi fusese reținut de autoritățile slovace la data de 11.09.2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. și ped. de art. 292 din C.pen. din 1969.
Sub aspectul laturii obiective, potrivit art. 292 C.pen. 1969, elementul material constă în declarația necorespunzătoare a adevărului, făcută în fața unui organ sau instituții de stat sau a unei unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii consecințelor juridice pe care le determină, potrivit legii sau împrejurărilor, acea declarație, pentru sine sau pentru altul.
Existența declarației necorespunzătoare adevărului este realizată, în cauză, prin acțiunea inculpatului de a bifa în conținutul declarației scrise în fața Serviciului Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj faptul că permisul eliberat de Poliția Cluj a fost pierdut. Caracterul ireal al consemnării efectuate s-a dovedit prin înscrisurile Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București, respectiv prin adresa IGPR Direcția Rutieră potrivit cărora s-a indicat că permisul de conducere fusese reținut de către autoritățile slovace în data de 11.09.2012 și ulterior remis autorităților statului român.
Cu toate că în conținutul declarației pe proprie răspundere s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 292 din C.pen. din 1969 cu privire la falsul în declarații, inculpatul a ales să desconsidere norma penală în vederea producerii consecinței juridice pentru sineconstând în eliberarea unui nou permis de conducere valabil pentru categoriile Be, CE și DE.
Faptul că Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj funcționează în cadrul Instituției Prefectului Județului Cluj, desfășurând un serviciu de interes public în accepțiunea art.145 din C.pen. din 1969, se constată a fi îndeplinită și cerința ca declarația necorespunzătoare adevărului să fie realizată în fața unei instituții de stat.
Urmarea imediatăconstă în punerea în pericol a relațiilor sociale referitoare la încrederea publică conferită declarațiilor făcute în fața unei autorități publice.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitaterezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, prevăzută de art. 19 alin.(1) pct. 1 lit.a) C.pen. 1969, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea unei consecințe juridice pentru sine, prin solicitarea emiterii unui noi permis de conducere, sub pretextul pierderii celui anterior.
Prin urmare, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 al. (2) C.proc.pen., în sensul că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul B. A. D., cu forma de vinovăție prevăzută de lege, urmează a fi stabilită răspunderea penală a acestuia pentru infracțiunea obiect al cauzei, instanța urmând să pronunțe o soluție de condamnare.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța a analizat criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C.pen. 1969, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal din 1969, limitele de pedeapsă fixate în conținutul art. 292 C.pen. 1969 – de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete de comitere a faptei, precum și persoana inculpatului.
Totodată, instanța va da eficiență art. 396 alin. (10) C.pr.pen., inculpatul recunoscând săvârșirea faptei și solicitând judecarea acesteia potrivit procedurii simplificate, astfel că limitele legale pentru pedeapsa închisorii vor fi reduse cu o treime, iar cele ale amenzii cu o pătrime.
Din punct de vedere al gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, instanța îl apreciază ca fiind unul relativ redus raportat la modalitatea de comitere a faptei prin bifarea căsuței ”pierdut” din declarația tipizată emisă de SPCRPCIV, iar inculpatul nu și-a pierdut dreptul de a circula pe drumurile publice, permisul fiind reținut pentru plata unei amenzi cu caracter administrativ, potrivit legii române. În aprecierea instanței, împrejurările comiterii acțiunii ilicite prezintă o stare de pericol redusă pentru valoarea socială ocrotită, în contextul în care inculpatul desfășura activitate remunerată în calitate de șofer, având nevoie de actul doveditor al aptitudinilor de realizare a activității de conducere, neînțelegând semnificația sancțiunii acordate în statul slovac și durata reținerii carnetului de conducere de către autoritățile respective.
Cu referire la persoana inculpatului, instanța constată că B. A. D. are vârsta de 46 de ani, are 10 clase școlare și pregătire profesională, este conducător auto în prezent la . stagiul militar satisfăcut, este divorțat, fiind tatăl unui copil minor. Comportamentul obișnuit al inculpatului nu prezintă periculozitate socială, din fișa de cazier judiciar reieșind că acesta se află la primul conflict cu legea penală. Atitudinea acestuia a fost una sinceră pe întreg procesul penal, declarând că regretă săvârșirea faptei, din ansamblul celor expuse instanța formându-și convingerea că inculpatul a înțeles semnificația faptei sale și i-a conștientizat efectele.
Având în vedere că săvârșirea faptei ilicite se prezintă a avea un caracter izolat în conduita inculpatului, aspect întărit de lipsa antecedentelor penale, dar și de comportamentul adoptat în relaționarea cu organele judiciare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei amenzii este suficientă în cauza de față pentru a descuraja încălcarea normelor de drept, și a se îndeplini rolul educativ și punitiv al sancțiunii, în mod proporțional și corespunzător.
Potrivit art. 63 alin. (3) teza a-II-a C.pen. 1969 când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, minimul special este de 500 lei și maximul special de 30.000 lei. Totodată, reamintind că recunoașterea faptei săvârșite și asumarea vinovăției cu privire la aceasta atrage, potrivit art. 396 al. (10) C. proc. pen., reducerea limitelor pedepsei amenzii cu o pătrime, instanța urmează să stabiliească amenda ținându-se seama de dispozițiile art. 72 C.pen. 1969, anterior analizate.
Față de cele expuse, în baza art. 292 C.pen. 1969 cu aplic. art. 396 alin. (10) C.pr.pen și reținerea art. 5 C.pen. îl va condamna pe inculpatul B. A. D. la pedeapsa de 2.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
În temeiul art. 631 C.pen. 1969 va atrage atenția inculpatului cu privire la faptul că, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui pedeapsa amenzii penale cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor de judecată avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 292 din C.pen. din 1968 condamnă pe inculpatul B. A. D., fiul lui I. și M., născut la data de 14.10.1968 în loc. Cîțcău, jud. Cluj, domiciliat în mun. D., ., ., jud. Cluj, posesor CI . nr._, CNP_, studii 10 clase, conducător auto, fără loc de muncă, divorțat, fără antecedente penale la pedeapsa de 2.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În temeiul art. 63^1 din C.pen. din 1968 atrage atenția inculpatului cu privire la faptul că, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui pedeapsa amenzii penale cu pedeapsa închisorii.
În baza art. 274 al. 1 din C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2015.
Judecător
L. M. Grefier
A. V.-R.
Red. 4 ex./L.M./20 februarie 2015
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 135/2015.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr.... → |
|---|
