Furt calificat (art.229 NCP). Sentința nr. 357/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 357/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 12126/211/2009*
ROMANIA
JUDECATORIA C.-N.
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 357/2015
Ședința publică din 13 martie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. G. M.
GREFIER: R. E. P.
P. de pe lângă Judecătoria C.-N. este reprezentat prin procuror: A. L.
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza penală privind pe inculpatul B. S., trimis în judecată prin rechizitoriul nr.2836/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. pentru săvârșirea la data de 22.03.2009 a infracțiunii de furt calificat prevăzută si pedepsită de articolul 208, alin.1, 209, alin.1, lit. a și i din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.37, alin.1, lit. a din Codul penal din 1968 și prin rechizitoriul nr.1444/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.-N., pentru săvârșirea la data de 07.02.2010 a infracțiunii de calificat prevăzută si pedepsită de articolul 208, alin.1, 209, alin.1, lit. a, g și i din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.37, alin.1, lit. a și b din Codul penal din 1968.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor si cuvântul participanților la procesul penal au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 februarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de o perioadă mai îndelungată în vederea deliberării a amânat succesiv pronunțarea pentru 27.02.2015, 06.03.2015, iar apoi pentru azi, 13.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze penale:
P. rechizitoriul nr.2836/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. S. pentru săvârșirea la data de 22.03.2009 a infracțiunii de furt calificat prevăzută si pedepsită de articolul 208, alin.1, 209, alin.1, lit. a și i din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.37, alin.1, lit. a din Codul penal din 1968, reținându-se în esență că în data de 22.03.2009, prin escaladare și efracție, inculpații B. S. și T. C. M. au luat în scopul însușirii pe nedrept cabluri de alimentare electrică, ștechere, prize electrice și lacăte din posesia ARUM C. a . - Agenția de Trafic Combinat C., cauzând o pagubă materială de 2737,03 lei.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 02.03.2010 sub nr._ .
P. rechizitoriul nr.1444/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.-N. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. S. pentru săvârșirea la data de 07.02.2010 a infracțiunii de furt calificat prevăzută si pedepsită de articolul 208, alin.1, 209, alin.1, lit. a, g și i din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.37, alin.1, lit. a și b din Codul penal din 1968, reținându-se în esență că în data de 07.02.2010, în jurul orei 19, inculpații T. L. B., T. C. M. și B. S. au pătruns prin escaladare în curtea societății comerciale T. ARUM C.-N. de unde au sustras mai multe componente din fier, cauzând astfel persoanei vătămate un prejudiciu estimat de aceasta la suma de 1180 lei.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 20.04.2010 sub nr._ .
P. încheierea de ședință din data de 30.03.2010, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei C.-N., în temeiul art.37, alin.3 raportat la art.33, lit.c din Codul de procedură penală, s-a dispus conexarea dosarului la dosarul penal nr._ al Judecătoriei C.-N..
P. sentința penală nr.566/30.04.2013 a Judecătoriei C.-N., alături de alți inculpați care au fost judecați pentru alte fapte, au fost condamnați și inculpații T. C. M., T. L. B., B. S., pentru săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin cele două rechizitorii sus menționate, însă prin decizia penală nr.578/A/16.06.2014 a Curții de Apel C. s-a admis apelul declarat de Parchetului de pe lângă Judecătoria C.-N. împotriva sentinței penale nr.566/30.04.2013 a Judecătoriei C.-N., sentința atacată a fost desființată în parte și cauza a fost trimisă spre rejudecare (latura penală și latura civilă) doar în privința inculpatului B. S..
La termenul de judecată din data de 16.10.2014, anterior citirii actului de sesizare, inculpatul a arătat personal că recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, cunoaște și nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale și a solicitat aplicarea art.374, alin.4, 375 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală (f 38-39).
Admițând cererea formulată de către inculpat, în temeiul art. 374, alin.4 și art.375 raportat la art.396 din noul Cod de procedură penală, instanța nu a mai administrat probe noi în cursul cercetării judecătorești.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale atât în dosarul penal nr.2836/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. cât și în dosarul penal nr.1444/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.-N. și coroborând declarațiile de recunoaștere ale inculpatului din cursul urmăririi penale (f 23-30 dos. nr.2836/P/2009, f 109-113 dos. nr.1444/P/2010) cu declarația de recunoaștere a săvârșirii faptelor dată de către inculpat în fața instanței de judecată (f 38-39) și cu toate celelalte probe aflate în cele două dosare de urmărire penală, respectiv: plângerea penală și declarația persoanei vătămate (f 8, 21 dos. nr.2836/P/2009), procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexată (f 9-20 dos. nr.2836/P/2009), declarațiile martorilor P. I., C. I., C. Ieronim (f 41-45 dos. nr.2836/P/2009), declarațiile inculpatului T. C. M. (f 34-39 dos. nr.2836/P/2009), procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexată (f 27-28, 31-38 dos. nr.1444/P/2010), procesul verbal de depistare și planșa cu fotografiile judiciare (f 39-40, 43-44 dos.nr.1444/P/2010), declarațiile reprezentantului persoanei vătămate (f 53 dos.nr.1444/P/2010), declarațiile martorilor asistenți Miheiestean M. și V. Gyozo I. (f 80-82, 83-86 dos. nr.1444/P/2010), procesul verbal de reconstituire și planșa cu fotografiile judiciare (f 45-46, 49-51 dos. nr.1444/P/2010), raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 26.02.2010 (f 62-75, 78-79 dos. nr.1444/P/2010), dovezile de ridicare-predare bunuri (f 54, 55 dos. nr.1444/P/2010), declarațiile inculpatului T. L. B. (f_-103 dos. nr.1444/P/2010) și ale inculpatului T. C. M. (f 89-91, 92-93 dos. nr.1444/P/2010), instanța reține în fapt că la data de 22.03.2009, în jurul orei 0930, inculpații B. S. și T. C.-M. s-au întâlnit în baraca inculpatul T. C.-M. unde au consumat aproximativ 10 doze de bere și pentru că nu mai aveau bani, cei doi au hotărât împreună să se deplaseze în municipiul C.-N. pentru a căuta lăzi goale de bere pe care să le valorifice prin magazinul „Kaufland". În jurul orei 1300, în timp ce se deplasau pe . lângă atelierul A.R.U.M., inculpatul T. C.-M. a propus inculpatul B. S. să „spargă" hala atelierului, întrucât în ea se găsesc cabluri de cupru. Fiind de acord, sus-numiții au escaladat gardul atelierului și printr-un geam deschis, au intrat în atelier. Cu ajutorul unei răngi, inculpatul T. C.-M. a forțat 8 lacăte de pe ușile atelierului, distrugându-le. Cei doi au luat cablurile atârnate de aparatele de sudură împreună cu ștecherele de racordare la rețeaua de curent electric și le-au pus într-un sac de rafie găsit în atelier, după care au părăsit locul faptei prin același loc prin care au intrat. Inculpații au transportat cablurile sustrase pe câmpul din apropierea străzii Pata Rât, unde au ars izolația de cauciuc, iar cuprul rămas în urma arderii l-au vândut martorului P. I., după ce l-au asigurat pe acesta că nu provine din furt, primind suma de 145 de lei, ce reprezenta contravaloarea a 24 de kilograme de cupru, bani ce au fost împărțiți de inculpați în mod egal. Din declarațiile celor doi rezultă că odată cu arderea izolației de cauciuc de pe cabluri, s-au ars și ștecherele și prizele conectate pe acestea. Ambii inculpați au recunoscut săvârșirea faptei care rezultă și din celelalte probe sus menționate ce coincid sub toate aspectele (dos.UP nr.2836/P/2009).
Persoana vătămată, prin reprezentant R. V., a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 2737,03 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal întrucât bunurile furate nu au fost recuperate (f 21 dos.UP nr.2836/P/2009). Inculpatul a recunoscut valoarea prejudiciului invocat de persoana vătămată, încercând pe parcursul procesului chiar să-l repare (f 46).
Instanța mai reține în fapt că la data de 07.02.2010, în jurul orei 19, inculpații T. L. B., T. C. M. și B. S. s-au întâlnit în colonia Pata Rât, iar inculpatul T. C. M. le-a propus celorlalți să meargă să fure fier vechi, susținând că știe un loc în care pot găsi astfel de obiecte. Inculpații au luat un cărucior, un clește și un patent și s-au deplasat pe . lângă o clădire a Regionalei de Poștă din C.-N. înspre hala atelierului ARUM, cu intenția de a intra în curtea interioară a atelierului. Inculpații au ascuns căruciorul între niște tufișuri lângă gardul ARUM, apoi au sărit gardul în curtea Regionalei de Poștă, după care au sărit gardul ce desparte curțile interioare ale Regionalei de Poștă și halei ARUM. Din curtea halei, inculpații au adunat mai multe componente metalice pe care le-au transportat lângă gardul din beton ce împrejmuiește curtea halei, continuând să caute alte obiecte din fier. În timp ce se plimbau prin curtea societății în acest scop, aceștia au observat mai multe boxe îngrădite cu un gard din fier, iar inculpatul B. S., cu ajutorul cleștelui patent pe care îl avea asupra sa, a tăiat plasa de sârmă a gardului respectiv, intrând în boxe de unde inculpații au mai adunat obiecte din fier. Ulterior, cei trei inculpați au transportat fierul vechi pe care l-au găsit în exteriorul curții, prin locul pe unde intraseră și după ce au lăsat fierul în vecinătatea curții, aceștia au intrat din nou în curte pentru a mai căuta fier. Pentru că n-au mai găsit, au ieșit din nou, au încărcat fierul în căruciorul cu care au venit și au plecat în colonia Pata Rât unde au ascuns fierul sustras într-o încăpere de lângă baraca lui T. C. M., acoperindu-l cu niște haine pentru a nu fi găsit.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că țarcul halei ARUM este împrejmuit cu un gard din plăci de beton, deasupra cărora se află trei fire de sârmă ghimpată, accesul în țarc făcându-se printr-o poartă asigurată cu lacăt, că în curtea halei se află mai multe containere tip C. și diferite piese metalice, iar pe zăpadă au fost descoperite urme de încălțăminte în ambele sensuri de mers, atât în curtea Regionalei de poștă, cât și în cea a halei, precum și în partea exterioară, pe spațiul aflat între . ., loc în cere au fost depistate și două urme de roată de vehicul cu tracțiune manuală. Cu aceeași ocazie s-a observat că în curtea societății, plasa din sârmă a unei boxe era tăiată, lângă aceasta observându-se mai multe urme de încălțăminte, plasa din sârmă a magaziei dinspre țarc era tăiată, pe zăpadă observându-se urme de încălțăminte ce duceau spre boxele magaziei și containerele tip C. aflate în țarc. S-a constatat de asemenea că urmele imprimate în zăpadă aparțineau a trei persoane diferite, fiind distincte (două de gheată și una de adidas) și că acestea prezentau aceleași caracteristici ca trei tipuri de urme de încălțăminte descoperite în partea exterioară a societății, lângă urmele de roți, cu sens de deplasare spre Pata Rât.
Din procesul verbal de depistare rezultă că organele de poliție au urmat urmele lăsate de căruciorul cu care inculpații au transportat bunurile furate, până la baraca inculpatului T. L. B., situată în colonia de rromi de pe . fiind întrebat de organele de poliție, în prezența martorilor asistenți Miheiestean M. și V. Gyozo I., acest inculpat a recunoscut fapta anterior descrisă, că între timp a sosit și inculpatul B. S. care a relatat organelor de poliție, în prezența acelorași martori asistenți că împreună cu ceilalți doi inculpați au intrat prin escaladare în curtea atelierului ARUM de unde au sustras mai multe componente metalice pe care le-au transportat cu căruciorul la baraca inculpatul T. C. M. (f 39-40 dos.UP). Cu această ocazie s-a constatat că urmele de încălțăminte a numitului T. L. B. prezintă aceleași caracteristici cu una dintre cele trei urme găsite la fața locului. Același proces verbal de depistare atestă faptul că, fiind conduși de cei doi inculpați la baraca inculpatului T. C. M., lucrătorii de poliție au descoperit în baraca în care inculpatul. T. C. M. își ține lemnele pentru foc, niște piese metalice acoperite de haine, și anume o bucată de cablu metalic de tracțiune cu dispozitiv de încărcare pentru automacara, patru bucăți arcuri de vagon și o bucată bară reglare frână vagon, piese care au fost ridicate și predate pe bază de dovadă reprezentantului părții vătămate (f 52 dos.UP)
Procesul verbal de reconstituire relevă de asemenea modul de comitere a faptei pe care inculpații l-au descris în același fel, respectiv conform celor mai sus menționate (f 45-46).
În raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 26.02.2010 se concluzionează că două dintre urmele de încălțăminte descoperite la locul comiterii faptei puteau fi create de obiecte de încălțăminte ce prezintă desene antiderapante asemănătoare cu cele ale tălpilor ghetelor ridicate de la inculpatul T. L. B. (f 62-75, 78-79 dos. nr.1444/P/2010).
Persoana vătămată, prin reprezentant R. V., a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 1180 lei, sumă cu care însă nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, susținând că bunurile furate au fost recuperate (f 52, dos. UP nr.1444/P/2010).
Potrivit art.5, alin.1 din Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, dar potrivit deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of.nr.372 din 20 mai 2014, data la care a intrat în vigoare, legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, iar nu pe instituții autonome, neputându-se combina dispoziții din legi succesive.
Potrivit art.147, alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Întrucât de la data săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului și până la judecarea definitivă a cauzei au fost în vigoare succesiv Codul penal din 1968 și noul Cod penal, instanța va aplica legea penală mai favorabilă care este în acest caz Codul penal din 1968 întrucât în ciuda faptului că pentru infracțiunea de furt calificat, noul Cod penal prevede în art.229 limite mai reduse, cuprinse între 1 și 5 ani închisoare față de articolul 209, alin.1 din vechiul cod penal care prevede pentru aceeași infracțiune pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 și 15 ani, sub aspectul regimului sancționator al concursului de infracțiuni, vechiul cod penal nu impune aplicarea unui spor de contopire în timp ce noul Cod penal impune în acest caz aplicarea unui spor de contopire de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, iar sub aspectul regimului sancționator al stării de recidivă postcondamnatorie, noul cod penal impune cumulul aritmetic al pedepselor în art.43, alin.1 raportat la art.104 (privind revocarea liberării condiționate), spre deosebire de vechiul cod penal care în art.61 prevede contopirea pedepselor într-o astfel de situație și de asemenea în privința regimului sancționator al stării de recidivă postexecutorie, noul cod penal impune majorarea cu jumătate a limitelor speciale de pedeapsă în art.43, alin.5, spre deosebire de vechiul cod penal care în art.39 prevede doar un spor facultativ într-o astfel de situație.
În drept, așa cum au fost descrise, recunoscute și probate, fapta inculpatului B. S. care în data de 22.03.2009, prin escaladare și efracție, împreună cu inculpatul T. C. M., au luat în scopul însușirii pe nedrept cabluri de alimentare electrică, ștechere, prize electrice și lacăte din posesia ARUM C. a . - Agenția de Trafic Combinat C., cauzând persoanei vătămate o pagubă materială de 2737,03 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută si pedepsită de articolul 208, alin.1, 209, alin.1, lit. a și i din Codul penal din 1968, iar fapta inculpatului B. S. care în data de 07.02.2010, în jurul orei 19, împreună cu inculpații T. L. B. și T. C. M., au pătruns prin escaladare în curtea societății comerciale T. ARUM C.-N., de unde au sustras mai multe componente din fier, cauzând astfel persoanei vătămate un prejudiciu estimat de aceasta la suma de 1180 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută si pedepsită de articolul 208, alin.1, 209, alin.1, lit. a, g și i din Codul penal din 1968.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f 321-dos. dinainte de rejudecare), instanța constată că inculpatului i-a fost aplicată prin sentința penală nr.164/15.02.2007 a Judecătoriei C.-N. pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Faptele pentru care este judecat inculpatul în prezenta cauză au fost săvârșite în datele de 22.03.2009 și 07.02.2010, iar pentru fapta judecată prin sentința penală sus menționată, inculpatul arestat la data de 10.04.2007, a fost eliberat condiționat la data de 13.02.2009, cu un rest neexecutat de 420 zile închisoare.
Conform articolului 37, litera a din Codul penal când după condamnarea definitivă pentru o infracțiune intenționată la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune intenționată sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, fapta este săvârșită în stare de recidivă mare postcondamnatorie.
Pentru că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat cu forma de vinovăție a intenției după ce a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune intenționată la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni (pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.164/15.02.2007 a Judecătoriei C.-N.), dar înainte de executarea pedepsei, iar pedepsele prevăzute de lege pentru noile infracțiuni sunt mai mari de 1 an, instanța va reține în sarcina inculpatului și dispozițiile articolului 37, litera a din Codul penal pentru ambele infracțiuni.
Conform articolului 37, litera b din Codul penal când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, fapta este săvârșită în stare de recidivă mare postexecutorie.
Pentru că inculpatul a săvârșit infracțiunea din 07.02.2010 cu forma de vinovăție a intenției după ce a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune intenționată la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni (pedeapsa de 1 an închisoare conform fișei de cazier) și după executarea acestei pedepse, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracțiune este mai mare de 1 an, instanța va reține în sarcina inculpatului și dispozițiile articolului 37, litera b din Codul penal.
Având în vedere încadrarea în drept a faptelor săvârșite, instanța va condamna pe inculpat pentru fiecare din infracțiunile săvârșite la câte o pedeapsă la individualizarea judecătorească a cărora vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal din 1968, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse însă potrivit art.396, alin.10 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptelor, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea cuantumului pedepselor, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptelor și autorului lor pentru aprecierea căruia ține seama de împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată încă de la început, nu a contestat valoarea prejudiciului cauzat, și-a exprimat regretul pentru încălcarea legii penale și s-a declarat de acord să repare paguba cauzată persoanei vătămate în măsura posibilităților, că valoarea prejudiciului cauzat prin fapta din 07.02.2010 a fost reparată integral în natură prin restituirea bunurilor furate, dar va reține în defavoarea inculpatului numărul infracțiunilor comise în concurs de infracțiuni, valoarea destul de ridicată a prejudiciului cauzat persoanei vătămate, împrejurarea că prejudiciul a fost reparat doar parțial, deși au trecut deja circa 5 ani de la comiterea faptelor, dar și antecedența penală a inculpatului care a mai fost anterior condamnat pentru infracțiuni contra patrimoniului.
În consecință, în temeiul articolului 208, alin.1, 209, alin.1, lit.a și i din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.37, alin.1, lit. a din Codul penal din 1968 cu aplicarea articolului 374, alin.4 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, instanța va condamna pe inculpatul B. S. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 22.03.2009.
În temeiul articolului 208, alin.1, 209, alin.1, lit. a, g și i din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.37, alin.1, lit. a și b din Codul penal din 1968 cu aplicarea articolului 374, alin.4 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, instanța va condamna pe inculpatul B. S. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 07.02.2010.
În temeiul dispozițiilor articolului 585 din Codul de procedură penală, instanța va descontopi toate pedepsele contopite prin sentința penală nr.800/15.06.2011 a Judecătoriei C.-N., definitivă prin decizia penală nr.1983/06.12.2011 a Curții de Apel C. și va repune în individualitatea lor pedepsele de: 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.800/15.06.2011 a Judecătoriei C.-N., 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.935/28.12.2009 a Judecătoriei C.-N., definitivă prin neapelare la data de 20.01.2010 și 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.164/15.02.2007 a Judecătoriei C.-N..
În conformitate cu dispozițiile articolului 61, aliniatul 1 din Codul penal, dacă cel liberat condiționat săvârșește din nou o infracțiune în intervalul de timp cuprins între data eliberării sale condiționate și până la împlinirea duratei pedepsei, instanța poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea acesteia în funcție de gravitatea noii infracțiuni, iar în acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc.
În speță, liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.164/15.02.2007 a Judecătoriei C.-N. a fost deja revocată prin sentința penală nr.800/15.06.2011 a Judecătoriei C.-N.. Întrucât infracțiunile pentru care este judecat inculpatul în prezenta cauză au fost comise în intervalul de timp cuprins între data eliberării sale condiționate și până la împlinirea duratei pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală sus menționată, în temeiul articolului 61 din Codul penal din 1968, instanța va contopi restul neexecutat de 420 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.164/15.02.2007 a Judecătoriei C.-N. cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pentru fapta din data de 22.03.2009 și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul dispozițiilor articolului 61 din Codul penal din 1968, instanța va contopi de asemenea restul neexecutat de 420 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.164/15.02.2007 a Judecătoriei C.-N. cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pentru fapta din data de 07.02.2010 și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În conformitate cu dispozițiile articolului 36, aliniatul 1 din Codul penal, dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile articolelor 34 și 35 din Codul penal.
P. urmare, în temeiul dispozițiilor articolului 36, aliniatul 1 din Codul penal din 1968 raportat la articolele 33, litera a și 34, litera b din Codul penal din 1968, instanța va contopi cele două pedepse rezultante de câte 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin prezenta sentință penală cu pedepsele de: 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.800/15.06.2011 a Judecătoriei C.-N., 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.935/28.12.2009 a Judecătoriei C.-N., definitivă prin neapelare la data de 20.01.2010 și 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.164/15.02.2007 a Judecătoriei C.-N., iar dintre aceste pedepse va alege pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care va adăuga un spor de 6 luni și va aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul dispozițiilor articolului 36, aliniatul 3 din Codul penal din 1968 instanța va scădea din durata acestei pedepse rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare, perioada executată începând cu data de 10.04.2007 și până la data de 13.02.2009 și începând cu data de 15.12.2011 și până la data de 09.10.2012.
Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968 condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în articolul 64, literele a-c din Codul penal din 1968 din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Dar prin decizia nr.74/2007 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii, obiect al dosarului nr.45/2007, s-a decis că dispozițiile art.71 din Codul penal din 1968 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) – c) din Codul penal din 1968 nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal din 1968.
În consecință, considerând că infracțiunile comise de inculpat generează o incompatibilitate morală cu dreptul de a alege, cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și cu dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968, instanța va interzice inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64, litera a și b din Codul penal din 1968 pe durata executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, potrivit art. 397 din Codul de procedură penală, instanța va lua act că persoana vătămată ., reprezentată de administrator judiciar CONSULTA 99 SPRL, nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal pentru infracțiunea de furt calificat comisă la data de 07.02.2010 (f 52-dos.UP).
Instanța constată că persoana vătămată ., reprezentată de administrator judiciar CONSULTA 99 SPRL, s-a constituit însă parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2737,03 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând valoarea bunurilor sustrase de inculpat (f 21-dos.UP).
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, cu vinovăție, a luat din posesia persoanei vătămate, fără consimțământul acesteia și cu scopul de a și le însuși pe nedrept, bunuri care nu au mai putut fi recuperate. Așadar, în urma faptei inculpatului, persoana vătămată a suferit un prejudiciu material, constând în valoarea bunurilor furate și nerecuperate. Inculpatul nu a contestat valoarea prejudiciului pretins de persoana vătămată, declarându-se de acord să-l repare în măsura posibilităților sale financiare.
Analizând temeinicia pretențiilor civile formulate de partea civilă, instanța reține că potrivit art.1349, alin.1 și 2 din Noul Cod Civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane și cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Raportând starea de fapt la acest text legal, instanța constată îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale (existența faptei ilicite, vinovăția inculpatului, existența prejudiciului și legătura sa de cauzalitate cu fapta) și în consecință, în temeiul articolelor 25, alin.1 și 397, alin.1 din noul Cod de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Codul civil, instanța va admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către persoana vătămată ., reprezentată de administrator judiciar CONSULTA 99 SPRL, și va obliga pe inculpat să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 2737,03 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.
Potrivit art. 274, alin.1 din Codul de procedură penală, în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului. P. urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 272 din Codul de procedură penală suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat B. O. I. se va avansa din FMJ în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul articolului 208, alin.1, 209, alin.1, lit.a și i din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.37, alin.1, lit. a din Codul penal din 1968 cu aplicarea articolului 374, alin.4 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul B. S., fiul lui I. și C., născut la data de 12.06.1978, în localitatea C.-N., cu domiciliul în localitatea Bucium, nr.218, jud.S., CNP_, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 22.03.2009.
În temeiul articolului 208, alin.1, 209, alin.1, lit. a, g și i din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.37, alin.1, lit. a și b din Codul penal din 1968 cu aplicarea articolului 374, alin.4 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul B. S., fiul lui I. și C., născut la data de 12.06.1978, în localitatea C.-N., cu domiciliul în localitatea Bucium, nr.218, jud.S., CNP_, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 07.02.2010.
În temeiul dispozițiilor articolului 585 din noul Cod de procedură penală descontopește toate pedepsele contopite prin sentința penală nr.800/15.06.2011 a Judecătoriei C.-N., definitivă prin decizia penală nr.1983/06.12.2011 a Curții de Apel C. și repune în individualitatea lor pedepsele de: 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.800/15.06.2011 a Judecătoriei C.-N., 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.935/28.12.2009 a Judecătoriei C.-N., definitivă prin neapelare la data de 20.01.2010 și 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.164/15.02.2007 a Judecătoriei C.-N..
În temeiul dispozițiilor articolului 61 din Codul penal din 1968, contopește restul neexecutat de 420 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.164/15.02.2007 a Judecătoriei C.-N. (liberarea condiționată din această pedeapsă fiind deja revocată prin sentința penală nr.800/15.06.2011 a Judecătoriei C.-N.), cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pentru fapta din data de 22.03.2009 și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul dispozițiilor articolului 61 din Codul penal din 1968, contopește restul neexecutat de 420 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.164/15.02.2007 a Judecătoriei C.-N. (liberarea condiționată din această pedeapsă fiind deja revocată prin sentința penală nr.800/15.06.2011 a Judecătoriei C.-N.), cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pentru fapta din data de 07.02.2010 și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul articolului 36, aliniatul 1 din Codul penal din 1968 raportat la articolele 33, litera a și 34, litera b din Codul penal din 1968, contopește cele două pedepse rezultante de câte 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin prezenta sentință penală cu pedepsele de: 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.800/15.06.2011 a Judecătoriei C.-N., 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.935/28.12.2009 a Judecătoriei C.-N., definitivă prin neapelare la data de 20.01.2010 și 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.164/15.02.2007 a Judecătoriei C.-N., iar dintre aceste pedepse alege pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă un spor de 6 luni și aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul dispozițiilor articolului 36, aliniatul 3 din Codul penal din 1968 scade din durata acestei pedepse rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare, perioada executată începând cu data de 10.04.2007 și până la data de 13.02.2009 și începând cu data de 15.12.2011 și până la data de 09.10.2012.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal interzice acestui inculpat drepturile prevăzute de articolul 64, litera a și b din Codul penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul articolului 397 din Codul de procedură penală, ia act că persoana vătămată ., reprezentată de administrator judiciar CONSULTA 99 SPRL, cu sediul în București, . 2, nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal pentru infracțiunea de furt calificat comisă la data de 07.02.2010.
În temeiul articolelor 25, alin.1 și 397, alin.1 din noul Cod de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Noul cod civil admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către persoana vătămată ., reprezentată de administrator judiciar CONSULTA 99 SPRL, cu sediul în București, . 2 și în consecință obligă pe inculpat să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 2737,03 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.
În temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 350 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 272 din Codul de procedură penală suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat B. O. I. se va avansa din FMJ în favoarea Baroului C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 martie 2015.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. P. R. E.
Red /Dact.26.07.2015
M.M.G.
| ← Tâlhărie (art.211 C.p.). Sentința nr. 353/2015. Judecătoria... | Tăinuirea (art.270 NCP). Sentința nr. 321/2015. Judecătoria... → |
|---|
