Furt calificat (art.229 NCP). Sentința nr. 96/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 96/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 15633/211/2014
Dos. nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Sentința penală nr. 96
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Judecător – L. M.
Grefier – A. V.-R.
Ministerul Public reprezentat prin d-na A. M. T. - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N.
Pe rol este pronunțarea sentinței în cauza penală privind pe inculpații M. S. și S. T., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 9527/P/2010 din data de 08.07.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:
- inculpatul M. S., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit. b și d C.pen., cu aplic. art. 77 lit. a și art. 5 C.pen.
- inculpatul S. T., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b și d C.pen., cu aplic. art. 77 lit. a, art. 44 și art. 5 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților în dezbateri judiciare au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 21 ianuarie 2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru deliberare a amânat pronunțarea sentinței pentru data de 28 ianuarie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin rechizitoriul nr. 9257/P/2010 din data de 08.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M. S. și S. T., pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează: inculpatul M. S., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin.(1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.pen., cu aplic. art. 77 lit. a) și art. 5 C.pen. inculpatul S. T., cercetat în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin.(1), art. 229 alin.(1) lit. b) și d) C.pen., cu aplic. art. 77 lit. a), art. 41 și art. 5 C.pen.
Potrivit actului de sesizare, în fapt, s-a reținut că în noaptea dintre 23-24.09.2010, inculpatul S. T. împreună cu inculpatul M. S. și cu o terță persoană, prin escaladarea unui geam de la căminul 4 al Complexului Studențesc Observator, au pătruns în interior și prin efracție au sustras diferite unelte, scule și cabluri electrice; în noaptea dintre 23-24.09.2010, inculpatul M. S. împreuna cu inculpatul S. T. și cu o terță persoană, prin escaladarea unui geam de la căminul 4 al Complexului Studențesc Observator, au pătruns în interior și prin efracție au sustras diferite unelte, scule și cabluri electrice.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 26.09.2014, rămasă definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, potrivit art. 346 alin. (2) C.pr.pen.
La termenul de judecată din data de 10.12.2014, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului S. T. dispozițiile art. 374 alin. (4) și art. 375 rap. la art. 396 alin. (10) C.pr.pen., privind judecarea în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) C.pr.pen. Ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, cauza va fi soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Raportat la faptul că în faza de judecată, în ciuda demersurilor efectuate, inculpatul M. S. nu s-a prezentat în fața instanței, deși a fost legal citat la toate adresele cunoscute, la cererea procurorului s-a procedat la readministrarea unor probe efectuate în cursul urmăririi penale, fiind audiați martorii Călănuș Z. și Machek D., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (f. 75-76).
Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, în noaptea dintre 23-24.09.2010, inculpații M. S. și S. T. împreună cu o terță persoană, prin escaladarea unui geam de la căminul 4 al Complexului Studențesc Observator, au pătruns în interior și prin efracție au sustras diferite unelte, scule și cabluri electrice, pe care apoi le-au vândut lui Călănuș Z. pentru suma de 1.000 lei.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile inculpatului S. T. (f. 36-39 d.u.p.), respectiv declarația inculpatului M. S., din data de 30.09.2010 (f. 51 d.u.p.), din care rezultă că în noaptea dintre 23-24.09.2010, întrucât, la parterul căminului 4 din Complexul Observator, geamul aferent unei camere era rabatat, inculpatul S. T. a forțat sistemul de închidere al acestuia, astfel încât toți trei au intrat prin escaladare în interiorul imobilului, sustrăgând dintr-o încăpere de pe acel palier cabluri electrice, unelte și scule. Coroborând declarațiile inculpaților cu declarația părții civile P. S. (f. 35d.u.p.), precum și din planșa foto prezentă la dosar la filele 20-29, se reține că acțiunea de sustragere de obiecte a fost continuată de către cei trei participanți la săvârșirea faptei întrucât, prin dislocarea plăcii de la . cameră situată la etajul 1, aceștia au sustras bunuri constând în mașini de găurit, flexuri, respectiv conductor, cauzând un prejudiciu de 20.000 lei.
Având în vedere declarația inculpatului S. T. de recunoaștere a săvârșirii faptei astfel cum a fost aceasta constatată pe baza probelor din cursul urmăririi penale, precum și din declarațiile martorului Călănuș Z. (f. 62-63 d.u.p., f. 74 d. jud.), s-a dovedit că ulterior evenimentului infracțional, cei trei s-au deplasat pe . din Cluj-N. la domiciliul martorului indicat, căruia i-au vândut parte din obiectele sustrase cu suma de 1000 lei, bani pe care apoi și i-au împărțit. A reieșit, astfel cum a recunoscut și inculpatul S. T., faptul că doi saci în care se aflau cabluri de cupru au rămas în posesia acestuia, însă potrivit procesului verbal de ridicare bunuri (f. 53 d.u.p.), în data de 24.09.2010, obiectele în cauză au fost ridicate de la acesta.
Astfel cum reiese din dovada de predare bunuri (f. 55 d.u.p.), precum și din declarațiile martorului M. D. (f. 58 d.u.p., f. 75 d. c.j.) bunuri constând în patru bucăți de role cablu cupru 100 m, trei role culoare roșie cablu cupru, două role culoarea neagră cablu cupru și trei role culoare maro cablu cupru, au fost restituite martorului menționat.
Așadar, fapta inculpatului M. S., care în noaptea dintre 23-24.09.2010, împreună cu inculpatul S. T. și cu o terță persoană, prin escaladarea unui geam de la căminul 4 al Complexului Studențesc Observator, au pătruns în interior și prin efracție au sustras diferite unelte, scule și cabluri electrice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 228 alin. (1) și art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.pen. 2009, cu aplic. art. 5 C.pen. 2009
Fapta inculpatului S. T., care în noaptea dintre 23-24.09.2010, împreună cu inculpatul S. T. și cu o terță persoană, prin escaladarea unui geam de la căminul 4 al Complexului Studențesc Observator, au pătruns în interior și prin efracție au sustras diferite unelte, scule și cabluri electrice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen. 1969 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen. 1969 și art. 5 C. pen. 2009
Instanța va analiza legea aplicabilă având în vedere că între momentul săvârșirii faptei (23-24.09.2010) și pronunțarea prezentei sentințe (28.01.2015) a intervenit o lege penală nouă, respectiv Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal (Codul penal în continuare), în baza art. 5 C. pen., instanța având obligația de aplicare a legii penale mai favorabile. Totodată, urmează a se avea în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 470 din 26 iunie 2014, a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții autonome.
Reținând că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile este prin stabilirea mecanismului de răspundere penală cuprins în ambele coduri, aplicând fiecărui inculpat legea penală al cărei conținut se dovedește a avea, în concret, un caracter favorabil.
Așadar, pentru a determina legea mai favorabilă aplicabilă în cauză, instanța va analiza comparativ dispozițiile relevante din legile penale succesive, având în vedere drept criterii, următoarele: conținutul infracțiunii și pedeapsa (natura și limitele acesteia), precum și instituția pluralității de infracțiuni, fie în stare de recidivă cu prezenta faptă, fie în stare de concurs.
În ceea ce privește situația juridică a inculpatului M. S., instanța constată din fișa de cazier judiciar (f. 18) că acesta are antecedente penale, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare prin sentința penală nr.1246 din 01.11.2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., definitivă prin nerecurare la 06.12.2011. Având în vedere că fapta reținută în prezenta cauză a fost săvârșită la data de 23-24.09.2010, instanța constată incidentă pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului real.
Astfel, potrivit legii noi, fapta va fi încadrată juridic în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) – art. 229 alin.(1) lit, b) și d) cu aplic. art. 77 lit. a) C.pen. [1-5 ani închisoare]. Având în vedere efectele circumstanței agravante prevăzute de art. 78 alin. (1) C.pen., a căror aplicare este una facultativă, persoana inculpatului, dar și celelalte criterii de individualizare care vor fi ulterior detaliate, instanța apreciază necesară aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare.
În continuare, conform art. 40 alin. (2) rap. la art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. instanța va aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Prin urmare, instanța va realiza următorul calcul: va aplica pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare la care va adăuga un spor de 4 luni (1/3 din 1 an), inculpatul urmând a executa o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Comparativ cu prevederile C.pen. din 1969, în baza cărora fapta inculpatului ar fi încadrată ca furt calificat potrivit art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen. [3 ani -15 ani închisoare] reiese, în mod evident, caracterul favorabil al legii noi din prisma limitelor de pedeapsă prevăzute încadrării juridice stabilite. Reținând că pentru inculpatul M. S. este necesar a fi aplicat tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța a constatat că și în raport de acest criteriu, legea favorabilă aplicabilă este cea nouă.
Printr-o analiză comparativă a modalității de calcul a pedepsei rezultante în situația concursului de infracțiuni, potrivit legilor succesive amintite, s-a evidențiat o agravare a acestui regim sancționator în noua lege, amintind că în regimul vechiului cod penal, raționamentul aplicat era unul al stabilirii pedepsei celei mai grele care, în mod facultativ, putea fi sporită. La o analiză a tratamentului sancționator aplicat inculpatului din prezenta cauză se constată că regimul mai favorabil al concursului din veche lege nu este suficient pentru a se stabili, în concret, o pedeapsă rezultantă mai ușoară, acest fapt fiind influențat de limitele încadrării juridice din aceeași lege care sunt cu mult mai aspre decât cele cuprinse în noua reglementare. Orientarea pedepsei concrete înspre minimul limitelor ar fi impus stabilirea, dintr-un început, a unei pedepse cu închisoare de 3 ani, ceea ce în mod singular și în lipsa oricărui spor facultativ, se dovedește a fi o pedeapsă mai aspră decât pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită potrivit calculului efectuat conform dispozițiilor legii noi. Astfel, legea penală mai favorabilă inculpatului M. S. este legea penală nouă.
În ceea ce privește situația juridică a inculpatului S. T. din fișa de cazier judiciar (f. 15-16) reiese că acesta figurează ca având antecedente penale, fiind condamnat definitiv prin sentința penală nr. 714 din 03.09.2010 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă prin nerecurare la 15.09.2010, infracțiune în raport de care cea care face obiectul prezentei sentințe a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie. De asemenea, analizând conținutul cazierului judiciar se constată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 770 din 27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița.
Analizând fapta care formează obiectul judecății de față prin prisma prevederilor din noua reglementare se constată că aceasta poate fi încadrată în prevederile art. 228 alin.(1), art. 229 alin.(1) lit. b) și d) C.pen., cu aplic. art. 77 lit. a), art. 41 și art. 5 C.pen. ca fiind o infracțiune de furt în formă calificată, care se pedepsește cu închisoarea de la 1 an la 5 ani. Se are în vedere, totodată, posibilitatea instanței de a da efect circumstanței agravante, potrivit art. 78 alin. (1) C.pen. Comparativ cu prevederile Codului penal din 1969, se constată că încadrarea juridică ar fi cea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen. 1969 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen. 1969 și art. 5 C. pen. 2009 a cărei sancțiune ar consta în pedeapsa cu închisoarea de la 3 ani la 15 ani.
Deși prevederile noii legi ar fi mai favorabile din punct de vedere al limitelor de pedeapsă mai reduse, prin prisma tratamentului sancționator al recidivei și al concursului de infracțiuni, astfel cum sunt acestea prevăzute în noua reglementare, se constată că dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile.
Potrivit art. 43 din C.pen. 2009 pedeapsa în caz de recidivă postcondamnatorie se stabilește prin cumularea pedepsei stabilite pentru fapta nouă cu pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat, iar pedeapsa în caz de concurs de infracțiuni se stabilește în baza art. 39 lit. b) C.pen. 2009 prin aplicarea pedepsei închisorii celei mai grele, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Potrivit art. 39, respectiv art. 34 alin. (1) lit. b) din C.pen. 1969 tratamentul sancționator al recidivei și al concursului de infracțiuni constă în cumul juridic cu spor facultativ – față de cumulul aritmetic la recidivă postcondamnatorie și cumul juridic la concurs, dar cu spor obligatoriu conform noii reglementări.
Așadar, se constată că în raport de numărul ridicat al infracțiunilor aflate în stare de pluralitate, legea penală mai favorabilă inculpatului S. T., la o analiză globală a instituțiilor, dar in concreto pentru situația juridică a acestuia, este C.pen. din 1969 urmând a se aplica art. 5 din C.pen. 2009.
Cât privește individualizarea pedepsei pentru inculpatul S. T. reținem următoarele:
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) și art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.pen., instanța reține că elementul material, respectiv luarea pe nedrept a unui bun mobil din posesia unei persoane fizice, s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a sustrage obiecte constând în unelte, scule și cabluri electrice din interiorul căminului 4 Complex Observator – componenta deposedării, pe care le-a trecut în sfera sa de stăpânire, prin preluarea lucrurilor din încăperile în care se aflau și părăsirea imobilului – componenta împosedării. Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la protecția dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile corporale ale unei persoane, valoare socială ocrotită penalmente, și crearea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, prevăzută de art. 16 alin.(3) lit.a) C.pen., întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin sustragerea bunurilor în scopul însușirii pe nedrept.
Aspectul de calificare al infracțiunii de furt este atras de întrunirea circumstanțelor agravante prevăzute la art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.pen., având în vedere că săvârșirea faptei s-a produs în timpul nopții (23-24.09.2010), iar modalitatea de pătrundere în incinta căminului a fost stabilită ca fiind realizată prin efracția geamului rabatat al unei camere de la parter, urmată de acțiunea de escaladare a acestuia asigurându-se astfel accesul în încăpere.
Săvârșirea faptei împreună cu inculpatul S. T. alături de o terță persoană atrage incidența circumstanței agravante generale prevăzute de art. 77 lit. a) C.pen.
În ceea ce privește participația inculpatului la săvârșirea infracțiunii, instanța apreciază că aceasta este coautor la faptă întrucât a pătruns în două camere din interiorul căminului indicat de unde a sustras obiecte pe care apoi le-a scos din imobil și le-a vândut pentru suma de 1.000 lei, contribuind astfel, în mod direct, la realizarea atât a elementului de luare cât și a celui de împosedare.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.(2) C.proc.pen., fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța va dispune condamnarea inculpatului M. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. art. 228 alin. (1) și art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.pen. 2009, cu aplic. art. 77 lit. a) și art. 5 C.pen. 2009.
Cât privește individualizarea pedepsei pentru inculpatul M. S., reținem următoarele:
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen. 1969, instanța reține că elementul material, respectiv luarea pe nedrept a unui bun mobil din posesia unei persoane fizice, s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a sustrage obiecte constând în unelte, scule și cabluri electrice din interiorul căminului 4 Complex Observator – componenta deposedării, pe care le-a trecut în sfera sa de stăpânire, prin preluarea lucrurilor din încăperile în care se aflau și părăsirea imobilului – componenta împosedării. Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la protecția dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile corporale ale unei persoane, valoare socială ocrotită penalmente, și crearea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, prevăzută de art. 19 alin.(1) pct.1 lit.a) C.pen.1969, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin sustragerea bunurilor în scopul însușirii pe nedrept.
Aspectul de calificare al infracțiunii de furt este atras de întrunirea circumstanțelor agravante prevăzute la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen. 1969, având în vedere că săvârșirea faptei s-a produs împreună cu inculpatul M. S. alături de o terță persoană, în timpul nopții (23-24.09.2010), iar modalitatea de pătrundere în incinta căminului a fost stabilită ca fiind realizată prin efracția geamului rabatat al unei camere de la parter, urmată de acțiunea de escaladare a acestuia pentru a se asigura accesul în încăpere.
În ceea ce privește participația inculpatului la săvârșirea infracțiunii, instanța apreciază că aceasta este coautor la faptă întrucât a distrus sistemul de închidere al geamului unei camere de la parterul căminului 4 Observator, a pătruns în interiorul imobilului indicat de unde a sustras obiecte pe care apoi le-a scos din incintă și pe care le-a vândut pentru suma de 1.000 lei, contribuind astfel în mod direct la realizarea atât a elementului de luare cât și a celui de împosedare.
Întrucât, inculpatul S. T. a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa în prezentul dosar înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 714 din 03.09.2010 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă prin nerecurare la 15.09.2010, în cauză sunt incidente și prevederile art. 37 lit. a) C.pen. 1969, fiind întrunite cerințele recidivei postcondamnatorii.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.(2) C.proc.pen., fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța va dispune condamnarea inculpatului S. T. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen. 1969 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen. 1969 și art. 5 C. pen. 2009.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, având în vedere că inculpaților li se atrage răspunderea penală potrivit unor legi distincte, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în conținutul prevederilor aplicabile fiecărui inculpat în parte.
Mai întâi, în ceea ce îl privește pe inculpatul M. S., instanța a stabilit pedeapsa prin raportare la criteriile cuprinse în art.74 C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În ceea ce îl privește pe inculpatul S. T., în vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei, instanța a stabilit pedeapsa analizând criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 Codul penal 1969, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal 1969, limitele de pedeapsă fixate în cadrul art. 208 alin. (1), a art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) din Codul penal 1969 (de la 3 ani la 15 ani închisoare), gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.
În concret, sub aspectul gravității infracțiunii săvârșite de către inculpați împreună, raportat la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, instanța are în vedere modalitatea organizată în care a fost desfășurată activitatea infracțională, înțelegerea anterioară a inculpaților de a se deplasa la locul faptei pentru a sustrage bunuri, denotând o pregătire prealabilă a comportamentului infracțional. Având în vedere momentul temporal de săvârșire al faptei, respectiv în timpul nopții, asiguându-se accesul în incinta căminului prin efracție, respectiv escaladare, se poate concluziona că fapta prezintă un caracter de gravitate mediu spre ridicat, generat și de numărul participanților la săvârșirea acesteia, acela de 3 persoane. Astfel, s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la protecția dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile ale unor persoane, prin crearea unui prejudiciu mai multor persoane vătămate, în cuantum de aproximativ 28.000 lei, reprezentând valoarea bunurilor sustrase de către inculpați. Instanța a ținut cont, însă, că deși imobilul în care s-a săvârșit activitatea infracțională este unul destinat locuinței studenților pe perioada anului universitar, astfel că, în mod normal, un asemenea comportament ar fi putut reprezenta un act suficient de intimidant și apt să instaureze o stare reală de pericol social pentru protecția libertății psihice și fizice ale persoanei, în concret, în perioada respectivă acel spațiu era nelocuit, întregul imobil aflându-se în renovare.
În ceea ce privește persoana inculpatului M. S., instanța reține că acesta are vârsta de 34 ani și este divorțat. Sub aspectul periculozității inculpatului, instanța are în vedere faptul că M. S. are antecedente penale, analizând cazierul judiciar (f. 18) constatându-se că acesta a mai fost condamnat de două ori tot pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, ceea ce conturează un profil al inculpatului care denotă o implicare cu ușurință în activitatea ilicită și o perseverență în linia de săvârșire a acestor categorii de infracțiuni contra patrimoniului. De asemenea, conduita după săvârșirea infracțiunii și atitudinea pe care a manifestat-o pe parcursul procesului penal reprezintă aspecte de care instanța stabilește în concret pedeapsa. Astfel, deși în declarația dată în cursul urmăririi penale (f. 51 d.u.p.) s-a dovedit a fi relatat în mod sincer desfășurarea actului infracțional, aspecte evidențiate ca fiind reale potrivit ansamblului material probatoriu administrat, totuși s-a constatat o lipsă de cooperare cu organele judiciare, inculpatul neprezentându-se în fața acestora citat fiind, în vederea audierii sale.
Având în vedere aceste aspecte, în baza art. 228 alin. (1) și art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.pen. 2009, cu aplic. art. 77 lit. a) și art. 5 C.pen. 2009, instanța îl va condamna pe inculpatul M. S. la o pedeapsă cu închisoarea orientată înspre minimul special, în cuantum de 1 an închisoare, apreciind că este necesară executarea acesteia în regim de detenție pentru atingerea scopului preventiv și punitiv al sancțiunii, conducând la îndreptarea inculpatului prin conștientizarea și adoptarea unui comportament conform cerințelor legale.
În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, conform art. 12 alin.(1) din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, acestea se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Având în vedere că în cauza de față, în privința inculpatului M. S., a fost stabilită ca lege mai favorabilă legea nouă, oportunitatea aplicării pedepselor complementare și a pedepselor accesorii va fi analizată din perspectiva C.pen. 2009, ca fiind legea mai favorabilă acestui inculpat.
În baza art. 67 al. (1) C.pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al. (1) lit. a) și b) cu reținerea alin. (3) C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an, potrivit art. 68 al. (1) lit. c) C.pen. Apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății, inculpatul M. S. s-a dovedit a adopta cu ușurință un comportament contrar dispozițiilor legale și valorilor morale, având ca antecedente penale fapte săvârșite în mod similar, acesta nu corespunde profilului moral necesar unei persoanei care ar putea ocupa o poziție dobândită prin alegeri sau prin numirea sa într-o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Instanța, în baza art. 65 al. (1) raportat la art. 66 al. (1) lit. a), b) C.pen va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, astfel cum prevede art. 65 al. (3) C.pen. Având în vedere implicațiile socio-morale a faptei săvârșite de inculpat, gravitatea acesteia, precum și necesitatea protecției eficiente a mediului social și a intereselor legitime ale celorlalte persoane, instanța apreciază că se impune interzicerea exercițiului drepturilor menționate anterior, pe durata executării pedepsei principale.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului instanța a constatat că acesta are antecedente penale, fapta care face obiectul prezentei judecăți, săvârșită la data de 23-24.09.2010, fiind concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1246 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-N., definitivă prin nerecurare la 06.12.2011, având în vedere că aceste fapte au fost săvârșite înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
În baza art. 40 alin. (2) rap. la art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen. 2009 contopește pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1246 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-N., definitivă prin nerecurare la 06.12.2011 și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare, la care adaugă un spor de 4 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Reținând că pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1246 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-N., definitivă prin nerecurare la 06.12.2011, a fost stabilită sub imperiul Codului penal din 1969, iar potrivit art. 6 al. (1) din C.pen. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim, instanța a analizat aplicarea legii penale mai favorabile sub acest aspect. Astfel, constatând că pedeapsa aplicată pentru prima infracțiune este de 2 ani și 2 luni închisoare, care se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de art. 228 raportat la art. 229 al. (1) C.pen. 2009 (închisoare de la 1 la 5 ani), prin aplicarea art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, instanța reține că respectiva pedeapsă nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a noii legi, întrucât nu depășește maximul special prevăzut de dispozițiile acestei legi.
În baza art. 45 al. (1) C.pen. raportat la art. 68 al. (1) lit. c) C.pen. 2009, instanța va aplica pe lângă pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. (1) lit. a) și b) C.pen. 2009 respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an .
În baza art. 45 al. (5) C.pen. raportat la art. 45 al. (2) C.pen. cu aplicarea art. 65 al. (3) C.pen. aplică pe lângă pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 65 al. (1) raportat la art. 66 al. (1) lit. a) și b) C.pen. 2009, mai exact dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 40 alin. (3) C. pen. 2009 vom deduce din pedeapsa aplicată durata executată de la data de 27.02.2012 până la data liberării condiționate, respectiv 29.05.2013.
În ceea ce privește persoana inculpatului S. T., mai întâi,având în vedere că la termenul de judecată din data de 10.12.2014, cu procedura legal îndeplinită, inculpatul, prezent personal, a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, ca urmare a admiterii cererii sale, instanța va reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 396 alin.(10) C.proc.pen., potrivit cărora, în caz de condamnare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime.
Sub aspectul datelor inculpatului, instanța constată că acesta are vârsta de 29 ani, este necăsătorit, a absolvit 8 clase, are 2 copii și nu are vreo ocupație. Din punct de vedere al periculozității făptuitorului, instanța ține seama de împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru numeroase infracțiuni, multe fiind de aceeași natură, așa cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar de la filele 15-16, că fapta a fost comisă prin efracție, în timpul nopții și împreună cu alte două persoane, inculpatul dovedind un curaj deosebit în comiterea de fapte antisociale, certă fiind perseverența infracțională a acestuia.
În ceea ce privește conduita inculpatului după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, atitudinea acestuia a fost una sinceră și cooperantă, recunoscând și regretând fapta pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, deși prejudiciul în totalitate nu a fost reparat, în parte acesta a fost recuperat, fiind ridicate de la inculpat, bunurile sustrase în valoare de aproximativ 2.000 lei, în ziua ulterioară comiterii faptei.
Față de cele reținute, instanța va aplica inculpatului S. T. o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.208 alin.(1)-209 alin.(1) lit.a) g) și i) C.pen.1969 cu aplic art.37 lit.a) C.pen.1969 și art.5 NCP, considerând că executarea acesteia în regim de detenție este în măsură să răspundă atât necesității de a sancționa în mod corespunzător gravitatea infracțiunii, cât și realizării scopului educativ-preventiv.
Se constată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 770 din 27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, având în vedere că aceste fapte au fost săvârșite înainte de a fi intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele.
În conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (2) C.pen. 1969, dacă după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă, se aplică prevederile art. 34 și 35 C.pen. 1969, iar potrivit art. 585 C.pr.pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: concursul de infracțiuni, recidiva, pluralitatea intermediară sau acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.
În consecință, în temeiul art. 585 alin. (1) lit. a) C.pr.pen, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 770 din 27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor: 3 ani și 9 luni sporit cu 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 148 din 06.03.2014 a Judecătoriei Bistrița; 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 181 din 31.01.2014 a Judecătoriei Cluj-N.; 3 ani și 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1390 din 19.12.2013 a Judecătoriei Cluj-N. și 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 770 din 27.05.2014 a Judecătoriei Bistrița, înlăturând sporul de 2 luni închisoare.
Întrucât pedepsele stabilite în sarcina inculpatului pentru infracțiunile concurente sunt toate pedepse cu închisoarea, în temeiul art. 36 alin. (2) C.pen. 1969 rap. la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen. 1969 instanța va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani și 9 luni sporit cu 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 148 din 06.03.2014 a Judecătoriei Bistrița, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 181 din 31.01.2014 a Judecătoriei Cluj-N., pedeapsa de 3 ani și 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1390 din 19.12.2013 a Judecătoriei Cluj-N. și pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 770 din 27.05.2014 a Judecătoriei Bistrița, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 3 luni închisoare, la care adaugă un spor de 4 luni închisoare, stabilind pedeapsa rezultantă finală de 4 ani și 7 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.
Având în vedere că în cauza de față, în privința inculpatului S. T., a fost identificată ca lege penală mai favorabilă legea veche, instanța va analiza aplicarea pedepselor accesorii și complementare conform C.pen. 1969, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012.
Astfel, natura și gravitatea faptelor precum și antecedența penală a inculpatului conduc la concluzia incompatibilității morale cu calitatea de ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice fiind, totodată, nedemn pentru a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Prin urmare, instanța va da eficiență art. 71 C.pen. 1969 rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, și va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Vom constata că pedeapsa a fost executată începând cu data de 25.01.2011 până la data liberării condiționate, respectiv data de 19.11.2014.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța reține că în cursul urmăririi penale, persoana vătămată ., prin reprezentant legal S. I., s-a constituit parte civilă cu suma de 6.000 lei (f. 30 d.u.p), persoana vătămată P. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei (f. 35 d. u. p.), iar persoana vătămată M. D. s-a constituit parte civilă pentru suma de 2.000 lei (f. 58 d.u.p.), toate aceste sume reprezentând valoarea bunurilor sustrase de către inculpați.
Potrivit dovezii de primire (f. 52 d.u.p.), precum și a declarației părții civile M. D. (f. 58 d. u. p.) instanța constată că în cursul urmăririi penale, persoanei indicate, domiciliată în Cluj-N., ., jud. Cluj, i-au fost restituite bunurile pentru care s-a constituit parte civilă în procesul penal: patru bucăți de role cablu cupru 100 m, trei role culoare roșie cablu cupru, două role culoarea neagră cablu cupru și trei role culoare maro cablu cupru. Potrivit declarației sale în calitate de martor în faza de judecată, prejudiciul estimat la valoarea de 2.000 lei a fost reparat, astfel cum s-a evidențiat din cuprinsul dosarului de urmărire penală.
Din interpretarea dispozițiilor art. 1349 raportat la 1357 C.civ., rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției.
În ceea ce privește analiza îndeplinirii condițiilor mai sus enunțate, raportat la situația de fapt ce face obiectul prezentei cauze, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: ca urmare a faptei ilicite, constând în actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii de furt calificat comise de inculpați, părțile civile au suferit un prejudiciu prin sustragerea de către făptuitori, în modalitatea descrisă cu ocazia analizării elementului material al infracțiunii, a uneltelor și sculelor aparținând părților civile. Astfel, rezultă legătura de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciul cauzat, acesta constând în contravaloarea bunurilor sustrase, inculpații acționând cu intenție în momentul comiterii faptelor.
Totodată, potrivit art. 1382 C.civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat. Cu privire la modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat părților civile, instanța reține că mare parte din bunurile sustrase prin săvârșirea infracțiunii au fost ulterior vândute, astfel încât repararea prejudiciului nu se mai poate face în natură, prin restituirea obiectelor, repararea prejudiciului material urmând a se face în echivalent.
Față de aceste considerente, în baza art. 19 și art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 1357 C.civ. instanța va admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către părțile civile ., prin reprezentant legal S. I., pentru suma de 6. 000 lei și partea civilă P. S., pentru suma de 20.000 lei și în consecință, obligă, în solidar, inculpații să plătească în favoarea părții civile ., suma de 6.000 lei, respectiv părții civile P. S., suma de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 272 al. 1 din C.p.p. onorariile avocaților desemnați din oficiu vor fi avansate din FMJ, iar în baza art. 274 al. 2 din C.p.p. vom obliga inculpații la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. 1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. 1969 și art. 5 C. pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul S. T., porecla Capu G., fiul lui S. I.-I. și S. E., născut la data de 24.03.1985 în Satu M., jud. Satu M., având CNP_, cu ultimul domiciliu în ., jud. Cluj, cetățean român, stare civilă necăsătorit, studii 8 clase, fără ocupație, recidivist, arestat preventiv în altă cauză, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Constată că fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului în condițiile art. 86^1, 86^2 din c.pen. din 1968 prin sentința penală nr. 714 din 03.09.2010 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă prin nerecurare la 15.09.2010.
Constată că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 714 din 03.09.2010 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă prin nerecurare la 15.09.2010a fost anulată prin sentința penală nr. 352 din 31.03.2011 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă prin D.P. 843/R/ la 24.05.2011 a Curții de Apel Cluj.
În baza art. 36 alin. 2 C.pen. din 1969 constată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 770 din 27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 770 din 27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor: 3 ani și 9 luni sporit cu 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani și 7 luni închisoare și 4 ani și 3 luni închisoare și înlătură sporul de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 36 alin. 2 C.pen. 1969 rap. la art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.pen. 1969 contopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință cu 3 ani și 9 luni sporit cu 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani și 7 luni închisoare și 4 ani și 3 luni închisoare, stabilește pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 3 luni închisoare, la care adaugă un spor de 2 luni închisoare și aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen. 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a și lit. b C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.
Constată că pedeapsa a fost executată începând cu data de 25 ianuarie 2011 până la data de 19 noiembrie 2014 când a fost liberat condiționat cu un rest de 217 zile de închisoare.
În baza art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b și d C.pen. 2009, cu aplic. art. 77 lit. a și art. 5 N.C.pen. condamnă pe inculpatul M. S., fiul lui M. A. și Gyemant I., născut la data de 27.09.1975 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, având CNP_, cu ultimul domiciliu cunoscut în mun. Cluj-N., ., ., cetățean român, stare civilă divorțat, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea de furt calificat.
În baza art. 40 alin. 2 C.pen. 2009 constată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 2 luni prin sentința penală nr. 1246 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-N., definitivă prin nerecurare la 06.12.2011.
În baza art. 40 alin. 2 rap. la art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. contopește pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1246 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-N., definitivă prin nerecurare la 06.12.2011, stabilește pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare, la care adaugă un spor de 4 luni, inculpatul M. S. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 67 al. 1 in N.C.pen. raportat la art. 66 al. 1 lit. a și b C.pen. 2009 și art. 12 din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an, care se va executa potrivit art. 68 al. 1 lit. c C.pen. 2009.
În baza art. 65 al. 1 raportat la art. 66 al. 1 lit. a și b și alin. 3 C.pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei închisorii, potrivit art. 65 al. 3 C.pen. 2009.
În baza art. 40 alin. 3 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata executată de la data de 27.02.2012 până la data liberării condiționate, respectiv 29.05.2013.
În baza art. 19 și art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 1357 C.civ. admite acțiunea civilă formulată în de către părțile civile ., prin reprezentant legal S. I., domiciliat în Cluj-N., .. 16, jud. Cluj și partea civilă P. S., domiciliat în mun. Cluj-N., Calea Turzii, nr. 164 A, jud. Cluj și în consecință, obligă, în solidar, inculpații M. S. și S. T. să plătească părții civile . suma de 6.000 lei, respectiv părții civile P. S., suma de 20.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 274 al. 2 din C.p.p. obligă inculpatul S. T. la plata sumei de 300 lei, iar pe inculpatul M. S. la suma de 300 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În baza art. 272 al. 1 din C.p.p. onorariile avocaților desemnați din oficiu, respectiv d-na CLEȚ D. de 300 lei și d-na C. A. L. de 300 de lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2015.
Judecător
L. M. Grefier
A. V.-R.
Red. 5 ex./L.M./20 februarie 2015
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Sentința nr. 62/2015.... | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Sentința nr. 51/2015.... → |
|---|
