Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 1378/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 1378/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-11-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 1378/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 06.11.2015
Instanța constituită din:
Judecător de cameră preliminară: M. Ș. G.
Grefier: A. G. L.
Ministerul Public este reprezentat prin d-na F. T., procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de către petenții S. B. I. R., S. B. L. C. în contradictoriu cu intimații C. M., B. M., D. S. E., D. C. împotriva ordonanței procurorului emisă în dosarul nr. 5308/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul participanților la procesul penal au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.10.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de o perioadă mai îndelungată în vederea deliberării, a stabilit pronunțarea pentru data de 30.10.2015, dată la care a amânat pronunțarea astăzi, 06.11.2015.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 08 septembrie 2015 sub nr._, petenții S. B. I. R. și S. B. L. C. au solicitat desființarea soluției de clasare din data de 26.06.2015, dată de procurorul de caz în dosarul nr. 5308/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus clasarea cauzei față de suspecții D. C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C.p. de la 1969, D. S. E., cercetată sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 rap. la art. 290 alin. (1) din C.p. de la 1969, B. M., cercetată sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 rap. la art. 290 alin. (1) din C.p. de la 1969, C. M., cercetată sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 rap. la art. 290 alin. (1) din C.p. de la 1969, precum și a ordonanței nr. 346/II-2/2015 din data de 05.08.2015, a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., iar, în consecință trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, prin administrarea probatoriului indicat de petenți.
În motivarea plângerii, petenții au arătat că apreciază ordonanțele pronunțate de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și de procurorul de caz ca fiind categoric nelegale și vădit netemeinice, fiind emise cu încălcarea flagrantă a legii și a drepturilor procesuale ale petenților, precum și cu nesocotirea pieselor dosarului. Astfel, aceștia au invocat în esență următoarele neregularități:
- prin ordonanța nr. 36/II-2/2015 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a făcut o analiză extrem de superficială a plângerii petenților și nu analizat mai multe motive invocate de aceștia pentru desființarea ordonanței procurorului de caz, respectiv: modul nelegal de administrare a probei cu expertiza grafoscopică de către o comisie formată din 3 experți, în condițiile în care petenții au contestat scriptele de comparație trimise de procuror spre expertizare care-l priveau pe intimatul D. C., precum și pe Gall I., astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 09.02.2015; raportul de expertiză este incomplet, întrucât experții au procedat la examinarea comparativă a semnăturii contestate numai cu semnăturile de comparație atribuite lui G. I., nu și cu cele atribuite lui D. C.; au fost împiedicați să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, procurorul de caz dispunând soluția de clasare la mai puțin de 3 zile de la eliberarea către petenți a unei copii după raportul de expertiză; au fost împiedicați să depună punctul de vedere al expertului asistent S. G., pe care-l anexează plângerii; au fost lipsiți de posibilitatea de a solicita audierea unui expert din cadrul comisiei de experți; comisia de experți n-a răspuns la toate obiectivele, ci doar la acelea care îl favorizau pe intimatul D. C.;
- nu s-a procedat la audierea intimatei B. M., deși acest lucru s-a dispus prin încheierea judecătorului de cameră preliminară și nu s-au întreprins demersuri credibile în vederea identificării domiciliului acesteia;
- soluționarea cauzei de către procurorul de caz este categoric nelegală, întrucât aceasta și-a spus anterior părerea cu privire la dosarul penal prin rezoluția din 13.01.2014. În plus, același procuror a soluționat și dosarul de urmărire penală nr. 3300/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., având aproximativ aceleași părți, însă cu calități inversate, favorizându-i pe intimați;
- modalitatea în care a fost administrată proba cu declarațiile olografe ale celor 3 suspecți D. C., D. S. E. și respectiv C. M. ridică suspiciuni. Au evidențiat petenții că declarațiile olografe ale făptuitorilor de la acea data (D. C. și D. S.) date în fața organului de cercetare penală la data de 29.10. 2009 sunt identice, atât timp cât frazele sunt concepute la fel și au fost folosite expresii având același conținut, fiind imposibil ca învinuiții să fi fost audiați separat;
- în mod de neexplicat și categoric nelegal, procurorul de caz a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C.p.p., respectiv că fapta nu există, soluție vădit favorizantă suspecților, atât timp cât același procuror a dispus începerea urmăririi penale față de suspecți pentru faptele reținute în sarcina acestora, deși existau 3 declarații de persoane vătămate care se coroborează perfect cu două rapoarte de expertiză grafoscopică ce indică neechivoc existența infracțiunii de fals în sarcina învinuiților. Consideră că procurorul de caz, menționând faptul că există dubii cu privire la vinovăția celor 4 suspecți, a acceptat implicit că ar exista argumente pro și contra privitor la vinovăția celor cercetați.
Petenții au mai arătat că în opinia lor nu au fost administrate toate probele relevante în cauză, respectiv: proba cu audierea expertului din comisie, depunerea obiecțiunilor la expertiză și a punctului de vedere al expertului asistent, audierea suspectei B. M., proba testimonială solicitată în cursul urmăririi penale și respinsă.
ina
În drept, s-au invocat prevederile art. 340 din C.p.p.
În probațiune, petenții au anexat plângerii înscrisuri (f. 11-22).
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. din data de 13.01.2014 în dosarul penal nr. 5308/P/2009, în temeiul art. 243, art. 249 din C.p.p. din 1968, art. 10 alin. (1) lit. a) și art. 11 pct. 1 lit. b) din C.p.p. de la 1968, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul D. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. 290 alin. (1) din C.p. din 1969; scoaterea de sub urmărire penală față de învinuita D. S. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 rap. la art. 290 alin. (1) din C.p. de la 1969, scoaterea de sub urmărire penală față de învinuita B. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 alin. (1) din C.p. de la 1969, scoaterea de sub urmărire penală față de învinuita C. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 alin. (1) din C.p. de la 1969.
Prin încheierea penală nr. 489/05.05.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Cluj-N. s-a admis plângerea formulată de petentul Gall I. împotriva rezoluției menționate, desființarea acestei rezoluții și trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.
Prin aceeași încheiere, s-a stabilit obligația procurorului de a completa probatoriul administrat în cauză cu efectuarea unei noi expertize de către o comisie de formată din trei experți din cadrul I.N.E.C. București, care să stabilească dacă semnătura de la rubrica „vânzător” de pe înscrisul sub semnătură privată întitulat contract de vânzare-cumpărare datat 07.07.2000 încheiat între numitul G. I., în calitate de vânzător, și D. C., în calitate de cumpărător, a fost executată de numitul G. I. sau de către numitul D. C.. S-a mai dispus ca, în măsura în care este posibil, suspecta B. M. să fie audiată.
Prin ordonanța prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. din data de 23.06.2014 s-a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale în dosarul penal nr. 5308/P/2009.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. din data de 1.03.2015 s-a dispus efectuarea unei noi expertize în sensul celor dispuse prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, raportul de expertiză criminalistică nr. 74 fiind întocmit în data de 03.06.2015 și comunicat Parchetului la data de 11.06.2015.
Prin ordonanța din data de 26.06.2015, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din C.p.p. s-a dispus clasarea cauzei privind pe cei patru suspecți, soluție împotriva căreia petenții au formulat plângere.
În motivare, procurorul de caz a reținut concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 74/03.06.2015 efectuat de cei trei experți de la I.N.E.C. București, din care rezultă că semnătura de la poziția vânzător din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare din data de 07.07.2000 a fost executată de titularul G. I., neputându-se stabili vechimea înscrisului.
A relevat existența mai multor raporturi de expertiză contradictorii în privința provenienței semnăturii de la poziția vânzător din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare din data de 07.07.2000.
Procurorul a afirmat că, în sprijinul nevinovăției suspecților sunt și împrejurările și acțiunile persoanelor vătămate care au precedat momentului încheierii contractului de donație dintre Gall I. și soții S. B. I. R. și S. B. L. C., împrejurări și acțiuni din care reiese că exista posibilitatea ca persoanele vătămate să fi cunoscut de existența contractului de vânzare-cumpărare din data de 07.07.2000. Astfel, persoanei vătămate Gall I. i s-a emis certificatul care atestă calitatea sa de moștenitor al defunctului Gall I. în cursul anului 2001, iar din acest certificat rezultă că în masa succesorală nu a fost inclus și terenul în cauză, în timp ce persoanele vătămate au căzut de acord cel mai târziu în anul 2004 ca persoana vătămată G. I. să înstrăineze către soții S. terenul, context în care ar fi fost de așteptat ca soții S. să îi fi cerut lui G. I. să facă dovada dreptului său de proprietate.
S-a mai relevat că persoana vătămată Gall I., în loc să facă demersuri pentru clarificarea situației terenului, s-a prezentat la Primăria Comunei Chinteni, solicitând o adeverință din care să rezulte că Gall I. și G. I. sunt una și aceeași persoană (iar nu tată și fiu), aspect constatat în dosarul nr. 3300/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.. Utilizând această adeverință obținută (nr. 578/06.04.2005), persoanele vătămate s-au prezentat la notar în data de 24.08.2006 și au încheiat un contractul de donație.
În acest sens, procurorul a apreciat că acest comportament al persoanelor vătămate constituie un indiciu clar că la data încheierii contractului de donație au cunoscut de existența contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 07.07.2000 între defunctul G. I. și suspecții D. C. și D. S. E..
În concluzie, s-a apreciat că există dubii serioase în privința vinovăției suspecților, probele administrate relevând indicând o probabilitate ridicată ca înscrisul avut în vedere să poarte în mod real semnătura defunctului G. I..
Prin ordonanța din data de 05.08.2015, emisă în dosarul nr. 346/II-2/2015 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a respins, ca neîntemeiată, plângerea petenților.
Analizând plângerea formulată de petenți în raport cu probele dosarului de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară observă, în primul rând, faptul că aceștia au formulat plângere atât împotriva ordonanței procurorului de caz din data de 26.06.2015, prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la intimații din prezentul dosar, cât și împotriva ordonanței prim-procurorului din data de 05.08.2015, emise în dosarul nr. 346/II-2/2015, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenți.
Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C.p.p., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță a fost respinsă conform art. 339 din C.p.p. poate face plângere la judecătorul de cameră preliminară.
Din textul legal menționat reiese faptul că obiect al plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară îl reprezintă doar ordonanța prin care s-a dispus soluția de clasare, cu privire la care petentul a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 339 din C.p.p., iar nu și ordonanța prim-procurorului prin care a fost respinsă plângerea împotriva ordonanței procurorului de caz.
Pentru considerentele expuse, judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenții S. B. I. R. și S. B. L. C. împotriva ordonanței prim-procurorului din data de 05.08.2015, emise în dosarul nr. 346/II-2/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
Referitor la plângerea formulată de petenții S. B. I. R. și S. B. L. C. împotriva ordonanței procurorului din data de 26.06.2015, emisă în dosarul nr. 5308/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., judecătorul de cameră preliminară urmează să o respingă, ca nefondată, pentru considerentele care urmează:
O primă critică a petenților raportat la soluția de clasare dispusă în cauză vizează modalitatea nelegală de administrare a probei constând în raportul de expertiză grafoscopică efectuat de o comisie de 3 experți din cadrul I.N.E.C. București și aflat la filele 416-428 d.u.p.
Criticile aduse de petenți sunt nefondate.
Astfel, în primul rând, judecătorul de cameră preliminară reține că, în ceea ce privește scriptele de comparație contestate de petenți, înscrisurile care au fost depuse ca scripte de comparație pentru G. I. erau importante sub aspectul semnăturii olografe ce se afla executată pe acestea, neavând o importanță deosebită autoritatea de la care emană acestea. În privința probelor de scris luate ca scripte de comparație de la intimatul D. C. și apreciate ca insuficiente de petenți, judecătorul de cameră preliminară observă că prin adresa de la fila 402 a dosarului de urmărire penală intimatul a precizat că nu deține alte acte autentice contemporane cu înscrisul contestat de petenți.
O altă critică adusă de petenți raportului de expertiză întocmit în cauză este aceea potrivit căreia raportul ar fi unul incomplet, deoarece experții au procedat la examinarea comparativă a semnăturii contestate numai cu semnăturile de comparație atribuite lui G. I., nu și cu cele atribuite lui D. C.. Judecătorul apreciază, astfel cum reiese și din cuprinsul raportului de expertiză nr. 74/03 iunie 2015 (primul paragraf de la f. 426 d.u.p.) că din moment ce autorul semnăturii în litigiu de la poziția vânzător de pe actul contestat a fost identificat în persoana titularului G. I., orice persoană bănuită se exclude ca posibil autor. Prin urmare, examenul comparativ față de semnăturile de referință ale numitului D. C. nu a mai fost realizat. Rezultă că nu a mai fost necesară efectuarea aceluiași demers comparativ în privința semnăturilor aparținând intimatului D. C., deoarece concluziile raportului sunt certe afirmative, fiind exclus ca vreo altă persoană în afară de G. I. să execute semnătura în litigiu. Astfel, nu s-a impus folosirea scriptelor de comparație contestate de petenți în privința intimatului D. C..
Au mai invocat petenții faptul că au fost împiedicați să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, procurorul de caz dispunând soluția de clasare la mai puțin de 3 zile de la eliberarea către petenți a unei copii după raportul de expertiză, precum și că au fost împiedicați să depună punctul de vedere al expertului asistent S. G., pe care-l anexează plângerii (f. 15-22). În măsura în care procurorul de caz se consideră pe deplin lămurit cu privire la concluziile raportului de expertiză, precum și la celelalte aspecte ale cauzei, are posibilitatea de a rezolva acea cauză potrivit concluziilor care se desprind din coroborarea ansamblului materialului probator administrat în cauză. Faptul că petenții nu au putut formula obiecțiuni și nu au putut depune punctul de vedere al expertului asistent S. G. nu poate atrage nelegalitatea soluției de clasare dispuse, în condițiile în care petenții nu au dovedit că prin nedepunerea obiecțiunilor și a punctului de vedere al expertului asistent li s-a produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel, expertiza în discuție nefiind prima și nici singura întocmită în cauză.
Raportat la susținerile petenților conform cărora au fost lipsiți de posibilitatea de a solicita audierea unui expert din cadrul comisiei de experți, judecătorul reține că potrivit art. 179 din C.p.p., expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală, la cererea părților, a subiecților procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea concluziilor expertului. Astfel, expertul poate fi audiat doar în măsura în care procurorul apreciază necesar a fi aduse lămuriri raportului de expertiză întocmit.
S-a mai arătat de către petenți că, prin raportul întocmit, comisia de experți n-a răspuns la toate obiectivele, ci doar la acelea care îl favorizau pe intimatul D. C.. Studiind raportul de expertiză, instanța reține că aceste afirmații sunt neîntemeiate, comisia de experți răspunzând la toate obiectivele stabilite de organul judiciar prin ordonanța din data de 17.03.2015. De altfel, petenții nu au formulat obiecțiuni la momentul stabilirii acestor obiective. Petenții nu au invocat niciun motiv pentru care apreciază că cei 3 experți ar fi imparțiali, iar judecătorul consideră că nimic nu susține o astfel de susținere.
În continuare, petenții au relecvat faptul că nu s-a procedat la audierea intimatei B. M., deși acest lucru s-a dispus prin încheierea judecătorului de cameră preliminară nr. 489/2014 și nu s-au întreprins demersuri credibile în vederea identificării domiciliului acesteia, cu toate că în prima procedură desfășurată în fața judecătorului de cameră preliminară aceasta a formulat o poziție procesuală, prin invocarea unei excepții. După cum rezultă din actele de urmărire penală efectuate în cauză, intimata B. M. nu s-a prezentat la chemările organelor de urmărire penală și nu s-a putut afla locația exactă a acesteia.
Chiar judecătorul de cameră preliminară a dispus, prin încheierea penală nr. 489/05.05.2014, ca suspecta B. M. să fie audiată în măsura în care acest lucru este posibil. Faptul că în acel dosar aceasta și-a exprimat o poziție procesuală nu poate conduce la concluzia că nu s-au efectuat demersuri în vederea localizării acesteia, mai ales că procedura respectivă s-a desfășurat fără citarea părților. În plus, din actele aflate la dosarul de urmărire penală reiese faptul că organele judiciare au întreprins demersuri în acest sens: a fost citată (f. 431 d.u.p), însă nu a fost găsită (proces-verbal de îndeplinire procedură de citare f. 46, 47, 48, 49, 50, 54, 432 d.u.p.), s-a emis mandat de aducere (f. 404 d.u.p.), iar din cuprinsul proceselor-verbale de îndeplinire a procedurii de citare aflate la f. 58, respectiv 326 d.u.p. reiese că aceasta este plecată în Spania din anul 2004, iar apartamentul este dat în chirie, chiriașul neavând numărul acesteia de telefon și nici adresa acesteia din Spania. Reiese că nu a fost posibilă audierea intimatei B. M., cu toate că organele judiciare au întreprins demersuri pentru localizarea acesteia.
De altfel, dispozițiile procesual penale nu obligă persoana care are calitatea de suspect într-o cauză penală să dea declarații, aceasta putând invoca dreptul la tăcere.
În egală măsură, criticile care se referă la faptul că soluționarea cauzei de către procurorul de caz este categoric nelegală, întrucât acesta și-a spus anterior părerea cu privire la dosarul penal prin rezoluția din 13.01.2014, ordonanța din data de 26.06.2015 fiind aproape identică acestei rezoluții date în primul ciclu procesual, precum și că a soluționat și dosarul de urmărire penală nr. 3300/P/2010, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., având aproximativ aceleași părți însă cu calități inversate, favorizându-i pe intimați, nu sunt întemeiate.
Dispozițiile din Codul de procedură penală nu interzic efectuarea/continuarea urmăririi penale de către același procuror care anterior a efectuat/supravegheat urmărirea penală într-un dosar având aceleași părți dacă în cauză nu este incident vreun caz de incompatibilitate reglementat de art. 64 alin. (1) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a)-d) și f) din C.p.p. Nu se poate afirma că un procuror prin soluția data s-a antepronunțat atât timp cât prevederile art. 64 alin. (3) din același act normativ nu îi sunt aplicabile.
De asemenea, împrejurarea că cele trei declarații luate intimaților în calitate de făptuitori ar fi identice întrucât frazele sunt concepute la fel, fiind folosite aceleași expresii, nu este de natură a înlătura valoarea probantă a acestora, în condițiile în care aceștia au mai fost audiați ulterior în calitate de învinuiți cu respectarea drepturilor și obligațiilor procesuale, iar declarațiile date au fost interpretate în mod coroborat cu ansamblul materialului probator administrat.
În privința criticii aduse temeiului de clasare apreciat a fi incident de către procurorul de caz, respectiv art. 16 alin. (1) lit. a) din C.p.p. – fapta nu există – judecătorul de cameră preliminară apreciază că soluția dispusă este legală și temeinică.
Judecătorul de cameră preliminară observă că declarațiile intimaților D. C., D. S. E. și C. M. se coroborează atât cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/16.12.2009, potrivit cărora semnătura depusă pe contractul de vânzare-cumpărare din data de 07.07.2000 la poziția vânzător a fost, probabil, executată de defunctul G. I., cât și cu cele ale raportului de expertiză criminalistică grafoscopică nr. 149/02.10.2013, conform cărora scrisul olograf privind numele și prenumele de la rubrica vânzătorului de pe înscrisul contract de vânzare-cumpărare din data de 07.07.2000, încheiat între G. I. în calitate de vânzător și D. C. în calitate de cumpărător, a fost executat de către numitul D. C., iar semnătura de la rubrica vânzătorului de pe înscrisul contract de vânzare-cumpărare datat 07.07.2000, încheiat între G. I. în calitate de vânzător și D. C. în calitate de cumpărător, a fost executată de către G. I..
Comisia de experți din cadrul I.N.E.C. București a statuat în același sens, concluzionând că scrisul olograf, inclusiv cel care completează poziția martori de pe înscrisul sub semnătură privată întitulat contract de vânzare cumpărare din data de 07.07.2000 a fost executat de numitul D. C., iar semnătura depusă la poziția vânzător de pe înscrisul sub semnătură privată întitulat contract de vânzare cumpărare din data de 07.07.2000, a fost executată de titularul G. I.. Prin urmare, apărările intimaților sunt confirmate de trei expertize efectuate în cauză, din coroborarea cărora reiese faptul că fapta de falsificare a contractului de vânzare-cumpărare din data de 07.07.2000 nu există, semnătura de la poziția vânzător fiind executată de titularul G. I., iar scrisul olograf de către intimatul D. C., aspect necontestat de părți.
Judecătorul reține faptul că susținerile petenților se coroborează doar cu raportul de expertiză criminalistică extrajudiciară nr. 199/14.01.2011, întocmit de expertul S. G., precum și cu pozițiile exprimate de acesta în calitate de expert-asistent desemnat de petenți. Judecătorul apreciază că raportul de expertiză criminalistică nr. 199/2010 nu poate fi avut în vedere, întrucât, după precizează și expertul, nu s-au oferit ca scripte de comparație pentru numitul G. I. materiale cu scris necontestat, iar semnăturile din registrul agricol au fost considerate reduse cantitativ. Cu toate acestea, expertiza s-a întocmit în cauză, la solicitarea expertului autorizat S. G., care a apreciat că și în aceste condiții lucrarea poate fi realizată.
Or, în condițiile expuse, judecătorul consideră că această expertiză s-a realizat fără ca intimații să aibă posibilitatea să conteste scriptele deupse pentru comparație, motiv pentru care nu va fi luată în considerare.
Judecătorul apreciază că în cauză, contrar celor susținute de petenți, au fost administrate probe relevante și suficiente pentru a se forma convingerea asupra soluției ce trebuie dispusă. Părerea diferită a expertului asistent nu este confirmată de cele statuate prin expertizele criminalistice efectuate în cauză, iar judecătorul apreciază că trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale doar pentru motivul că expertul-parte are o părere diferită ar conduce la tergiversarea soluționării acestei cauze ce datează din anul 2009 și în care s-a administrat un vast probatoriu, fiind puțin probabil ca expertul-asistent să nu exprime aceeași poziție la fiecare alt raport de expertiză criminalistică ce s-ar putea întocmi în cauză.
Așadar, după cum a reținut și procurorul, fapta nu există, întrucât probele dosarului au relevat faptul că semnătura de la rubrica vânzător din înscrisul intitulat contract de vânzare cumpărare din data de 07.07.2000 a fost realizată de către defunctul G. I., cel căruia îi era atribuită.
În plus, trebuie observat că înscrisul a fost folosit de către intimați în luna martie 2008, astfel că în luna septembrie 2015, termenul de prescripție a răspunderii penale (întrerupt, adăugându-se termenul de prescripție specială) s-a împlinit.
Pentru considerentele expuse, judecătorul de cameră preliminară consideră că soluția procurorului de clasare a cauzei în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C.p.p. – fapta nu există – este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C.p.p.,
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de către petenții S. B. I. R. și S. B. L. C., ambii cu domiciliul în Municipiul Cluj-N., ., ., jud. Cluj, prin avocat D. V L., împotriva ordonanței prim-procurorului din data de 05.08.2015, emise în dosarul nr. 346/II-2/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de către petenții S. B. I. R. și S. B. L. C., împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța procurorului din data de 26.06.2015, emisă în dosarul nr. 5308/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., intimați fiind D. C., cu domiciliul în Cluj-N., ., nr. 184, ., D. S. E., cu domiciliul în Cluj-N., .. 16, jud. Cluj (prin avocat M. C.), B. M., cu domiciliul în Cluj-N., ., jud. Cluj, respectiv C. M., cu domiciliul în ., jud. Cluj.
În temeiul art. 275 alin. (2) și (5) din C.p.p,
Obligă petenții la plata a câte 50 lei fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu astăzi, data de 06.11.2015.
Judecător de cameră preliminară, GREFIER,
M. Ș. G. A. G. L.
Red. și tehnored.: Jud. G.M.S.
9 ex./11.01.2016
| ← Confiscare specială. Art.315 lit. c NCPP. Încheierea nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 1426/2015.... → |
|---|
