Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 712/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 712/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-05-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA PENALĂ NR. 712/2015
Ședința publică din data de 29 mai 2015
Completul constituit din:
Judecător: M. G. M.
Grefier: R. E. P.
Ministerul Public reprezentat prin d-na A. L., procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe contestatoarea P. ortodoxă Popești și pe intimații G. F., C. L. V. și . având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului de caz din data de 08.12.2014, confirmată prin ordonanța prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., dată în dosarul nr. 43/II/2/2015.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 mai 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de o perioadă mai îndelungată în vederea deliberării a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 22.05.2015 și apoi pentru azi 29.05.2015, când a hotărât următoarele:
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ :
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 27.02.2015, contestatoarea P. ORTODOXĂ Popești a atacat soluția de clasare dispusă prin Ordonanța nr.5836 din 08.12.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus clasarea cauzei privind pe C. L. V., . și G. F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244, alin.1 din Codul penal.
În plângerea sa, contestatoarea a susținut în esență că în mod greșit s-a pronunțat clasarea motivat de intervenirea prescripției răspunderii penale, că nu a intervenit prescripția răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii sus menționate pentru că prin prisma art.155 din Codul penal, cursul termenului de prescripție a răspunderii penale s-a întrerupt întrucât au fost îndeplinite nenumărate acte de procedură: s-au emis citații, s-au audiat martori, s-a precizat plângerea penală, s-a admis chiar o plângere contra soluției procurorului.
Judecătorul a solicitat din oficiu și a fost atașat dosarul penal nr.5836 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și Ordonanța nr.43/II/2/2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a respins plângerea formulată de către contestatoare împotriva soluției procurorului din Ordonanța nr.5836 din 08.12.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus clasarea cauzei.
În dosarul penal nr.5836 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., finalizând cercetările efectuate, procurorul a dispus prin Ordonanța din data de 08.12.2014, clasarea cauzei privind pe C. L. V., . și G. F., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244, alin.1 din Codul penal.
Împotriva acestei ordonanțe, contestatoarea a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. care a fost respinsă prin Ordonanța nr.43/II/2/2015 din 30.01.2015.
Împotriva Ordonanței nr.5836 din 08.12.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., contestatoarea a formulat în termenul legal, plângere la Judecătoria Cluj-N. care a fost înregistrată sub nr.de mai sus.
Analizând dosarul cauzei și probele administrate în cauză de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., judecătorul constată că în cauză, procurorul reținând ca fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, nu s-au mai efectuat acte de cercetare penală pentru soluționarea plângerii penale formulate de contestatoare împotriva numiților C. L. V., . și G. F..
Judecătorul reține în fapt, așa cum în mod corect a reținut și procurorul care a pronunțat soluția atacată, că la data de 27 noiembrie 2008, între contestatoare pe de o parte si .., reprezentată de către intimatul G. F., în calitate de asociat al intimatului C. L. V., pe de altă parte, s-a încheiat un contract de prestări servicii prin care .. s-a obligat să construiască o capela mortuară, într-un termen de 12 luni, în perioada 1 decembrie 2008-1 decembrie 2009, în schimbul prețului de 90.000 de lei (f 18-30). Întrucât nu au fost respectate termenele de execuție, contestatoarea a fost de acord cu prelungirea termenelor contractuale (f 17), însă deși prețul a fost achitat integral la data de 8 decembrie 2008, nici noile termene nu au fost respectate, motiv pentru care la data de 6 iunie 2010, contestatoarea a sesizat organele judiciare prin plângerea penală formulată împotriva intimaților pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Inițial, în dosarul penal nr.5836 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., finalizând cercetările efectuate, procurorul a dispus prin Rezoluția din data de 01.07.2013, neînceperea urmăririi penale privind pe C. L. V., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215, alin.1 din Codul penal din 1968 și împotriva acestei Rezoluții, contestatoarea a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. care a fost respinsă prin Ordonanța prim procurorului.
Împotriva Rezoluției nr.5836 din 01.07.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., contestatoarea a formulat însă în termenul legal, plângere la Judecătoria Cluj-N. care a fost înregistrată sub nr._/211/2013 și prin sentința penală nr.200/12.02.2014 a Judecătoriei Cluj-N. judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea contestatoarei, desființând soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. din data de 01.07.2013 dată în dosarul penal nr.5836/P/2010 și trimițând cauza la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva suspectului C. L. V., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 al. 1 din Codul penal, procurorul urmând să facă verificările arătate de instanța de judecată în considerentele sentinței, adică să facă verificări cu privire la situația financiară si de personal a .. de la finalul anului 2008 si imediat ulterior, persoana care a efectuat plăți sau a ridicat numerar, să verifice în mod cât mai precis care a fost valoarea lucrărilor efectuate în favoarea contestatoarei, pentru a concluziona dacă este vorba despre un început al executării contractului, sau lucrări fără semnificație substanțiala si să audieze pe numitul C. L. V..
Analizând motivul invocat de contestatoare în plângerea sa raportat la starea de fapt reținută în cauză pe baza probelor administrate, judecătorul apreciază că acesta este neîntemeiat.
Potrivit art.5, alin.1 din Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, dar potrivit deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of.nr.372 din 20 mai 2014, data la care a intrat în vigoare, legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, iar nu pe instituții autonome, neputându-se combina dispoziții din legi succesive.
Prin prisma acestei decizii, contrar celor reținute de procuror, aplicarea termenului de prescripție a răspunderii penale dintr-un cod penal impune subordonarea întregii instituții a prescripției răspunderii penale, incluzând regimul juridic al întreruperii cursului termenului de prescripție, aceluiași cod, întrucât prescripția răspunderii penale este o instituție unitară de drept material, care este guvernată integral de legea penală determinată ca fiind mai favorabilă în cazul concret.
Potrivit art.154, alin.1, lit.d din Codul penal, termenul de prescripție a răspunderii penale aplicabil în cauză este de 5 ani întrucât pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244, alin.1 din Codul penal, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.
Raportând acest termen la data săvârșirii faptei reclamate, adică la data încheierii contractului (27.11.2008) sau cel mai târziu la data achitării prețului (08.12.2008), judecătorul reține că termenul de 5 ani de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 27.11.2013 sau cel mai târziu la data de 08.12.2013.
Este real că potrivit art.155, alin.1 din același Cod penal, cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, însă în ciuda susținerilor contestatoarei conform cărora, acest termen ar fi fost întrerupt, judecătorul reține că în speță, în interiorul termenului de prescripție a răspunderii penale, început la data de 27.11.2008 sau cel mai târziu la 08.12.2008 și împlinit la data de 27.11.2013 sau cel mai târziu la data de 08.12.2013, au fost efectuate doar acte premergătoare potrivit vechiului cod de procedură penală (f 11-15 dos UP), acte ce nu pot fi echivalate cu actele de procedură apte să întrerupă cursul termenului de prescripție a răspunderii penale nici în sensul noului cod penal întrucât ele au fost efectuate în afara unui cadru procesual, respectiv anterior începerii procesului penal care are loc odată cu începerea urmăririi penale ce în prezenta cauză n-a fost niciodată dispusă. Chiar sentința penală nr.200/12.02.2014 a Judecătoriei Cluj-N. prin care judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea contestatoarei, trimițând cauza la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva suspectului C. L. V., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 al. 1 din Codul penal, a fost pronunțată ulterior împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale potrivit noului cod penal.
Întrucât instituția actelor premergătoare (acte extraprocesuale efectuate anterior începerii urmăririi penale și procesului penal, deci în afara cadrului procesului penal) nu a mai fost reglementată de noul cod de procedură penală, judecătorul apreciază că este evident că aceste acte n-au fost avute în vedere de legiuitorul noului cod penal în categoria actelor de procedură apte să întrerupă cursul termenului de prescripție a răspunderii penale și că art.155 din Codul penal vizează doar orice act de procedură, adică orice act efectuat în cadrul procesului penal, iar nu actele extraprocesuale, cum sunt cele premergătoare.
Judecătorul concluzionează astfel că actele premergătoare începerii urmăririi penale, efectuate în condițiile vechiului cod de procedură penală, nu au aptitudinea să întrerupă termenul de prescripție a răspunderii penale în cauzele supuse dispozițiilor noului cod penal întrucât pe de o parte, aceste acte nu au avut această putere legală nici în vechea procedură deoarece ele nu intră în categoria celor care trebuie comunicate învinuitului sau inculpatului în sensul art.123 din vechiul cod penal, nefiind acte de urmărire penală, iar pe de altă parte, nu sunt considerate nici de dispozițiile tranzitorii ca fiind acte de urmărire penală, în timp ce actuala legislație le elimină în totalitate. Așadar, aplicând global legea penală mai favorabilă, nu vom ajunge niciodată să discutăm despre regimul actelor premergătoare din vechea lege prin raportare la întreruperea prescripției din perspectiva legii noi.
Judecătorul constată astfel că soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. este temeinică și legală.
În consecință, în temeiul articolului 341, aliniatul 6, litera a din Codul de procedură penală, judecătorul va respinge ca nefondată plângerea formulată de către contestatoarea P. ORTODOXĂ Popești și va menține Ordonanța nr.5836 din 08.12.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus clasarea cauzei privind pe C. L. V., . și G. F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244, alin.1 din Codul penal și Ordonanța nr.43/II/2/2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a respins plângerea formulată de către contestatoare împotriva soluției procurorului din Ordonanța nr.5836 din 08.12.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
În temeiul articolului 275, aliniatul 5 raportat la aliniatul 2 din Codul de procedură penală, judecătorul va obliga contestatoarea să plătească suma de 10 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
În temeiul articolului 341, aliniatul 6, litera a din Codul de procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de către contestatoarea P. ORTODOXĂ Popești, cu sediul procesual ales în Cluj-N., ., ..
Menține Ordonanța nr.5836 din 08.12.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus clasarea cauzei privind pe C. L. V., cu domiciliul în localitatea Popești, ., jud.Cluj, ., cu sediul în localitatea Popești, ., jud.Cluj și G. F., cu domiciliul în localitatea Nădășelu, ., jud.Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244, alin.1 din Codul penal.
Menține Ordonanța nr.43/II/2/2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a respins plângerea formulată de către contestatoare împotriva soluției procurorului din Ordonanța nr.5836 din 08.12.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus clasarea cauzei.
În temeiul articolului 275, aliniatul 5 raportat la aliniatul 2 din Codul de procedură penală, obligă contestatoarea să plătească suma de 10 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2015.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. P. R. E.
Red./Dact 10.08.2015
M.M.G.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
