Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Sentința nr. 135/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 135/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 29472/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
Dosar penal nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 135
Ședința publică din data de 11.02.2015
Președinte: C. L. – judecător
Grefier: E. R. D.
MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT PRIN
PROCUROR: C. A., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C.
Pe rol pronunțarea sentinței în cauza privind pe inculpatul P. G. trimis în judecată prin rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 11.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.01.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care - având nevoie de timp pentru a delibera – în baza art. 391 alin. 1 C.proc.pen., a fost amânată pronunțarea sentinței pentru astăzi, 11.02.2015, când
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul numărul_/P/2013 din data de 11.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12.09.2014 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P. G. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că la data de 24.08.2013, orele 10.30, inculpatul P. G. a condus autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_ proprietatea lui Fudulia E., pe DN 2A în orașul O. dinspre municipiul C. către . când a ajuns la trecerea de pietoni din dreptul străzii Arțarului a accidentat pe numita M. A. care se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal din partea dreaptă a conducătorului auto iar în urma accidentării sale, persoana vătămată M. A. a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 120-125 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 3962/A1rutier/2013 din 29.11.2013 al SJML C., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele probe/mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului, schița și planșa fotografică, raport de expertiză tehnică auto cu răspunsul la obiecțiuni, raport de constatare medico-legală nr. 3962/A1rutier/2013/29.11.2013 emis de SJML C. pentru persoana vătămată, fișă cazier judiciar, declarații persoană vătămată, declarații martori, declarații inculpat.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 03.11.2014, rămasă definitivă la data de 03.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, după citirea actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.proc.pen..
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a probei cu înscrisuri în circumstanțiere depuse de inculpat la termenul de judecată.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 24.08.2013, orele 10.30, inculpatul P. G. a condus regulamentar autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_, pe drumul public DN 2A în orașul O. dinspre municipiul C. către . când a ajuns la trecerea de pietoni din dreptul străzii Arțarului a accidentat pe numita M. A. care, fără o asigurare prealabilă s-a angajat, în mod intempestiv, în traversarea străzii pe marcajul pietonal din partea dreaptă a conducătorului auto iar în urma accidentării sale, persoana vătămată M. A. a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 120-125 zile de îngrijiri medicale. Accidentul s-a datorat în exclusivitate culpei persoanei vătămate care nu s-a asigurat înainte de a pătrunde pe partea carosabilă, pe marcajul pietonal, apărând intempestiv pe traseul de rulare al autoturismului Skoda cu numărul de înmatriculare_ care circula regulamentar, fără nicio abatere de la regimul circulației pe respectivul sector de drum.
Obligația reținută în sarcina inculpatului ca fiind încălcată și anume: conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, nu presupune obligația conducătorului auto, aflat în rulare, de a monitoriza, anticipativ, traficul pietonal de pe trotuarul din zona trecerilor de pietoni pentru a identifica care dintre pietoni ar urma să traverse partea carosabilă. O astfel de diligență ar fi, de altfel, imposibil de realizat și impus în mod legal, predictibil pentru destinatarul normei (conducătorul auto), fiind lesne de observat că amenajările urbanistice ale trotuarelor (garduri de delimitare, arbori, cabine telefonice, stâlpi și coșuri de gunoi) nu asigură, în toate cazurile, o vizibilitate neobstrucționată a conducătorului auto, atent ca nu cumva un pieton să decidă brusc traversarea carosabilului.
Instanța reține că obligația legală de a acorda prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, reținută împotriva inculpatului, este aplicabilă acelor situații în care 1) pietonul s-a angajat în traversarea părții carosabile din timp, în mod predictibil sau 2) pietonul își manifestă diligent, prin mișcări explicite (ce implică în mod necesar și o asigurare din partea sa, conform art. 72 alin. 3 din OUG nr. 195/2002) intenția de a se angaja în traversarea părții carosabile, pe trecerea de pietoni. În același sens, se reține că obligația prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002nueste aplicabilă acelor situații în care prezența pietonului pe partea carosabilă ia forma cazului fortuit – împrejurare exterioară a cărei intervenție imprevizibilă se adaugă peste acțiunea unei persoane și care conduce, astfel, la producerea unui rezultat ce nu putea fi prevăzut, cum este situația persoanei vătămate M. A..
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele probe (mijloace de probă):
- proces verbal de constatare a evenimentului rutier, schița accidentului și planșa fotografică (f.12-18.dup.), conform cărora, la fața locului nu s-au găsit urme de frânare sau derapare, dovadă a apariției neprevăzute a persoanei vătămate pe trecerea de pietoni;
- proces verbal de constatare a stării tehnice a autoturismului (f.19-21.dup.) prin care se constată că vehiculul era corespunzător circulației pe drumurile publice;
- rezultatul printat al testării cu aparatul Dragger (f.22-23.dup.), rezultatul fiind negativ pentru ambele părți;
- raport de constatare medico-legală (f.25.dup.) care stabilește numărul de zile de îngrijiri medicale pentru persoana vătămată la 120-125 zile.
- declarație olografă a persoanei vătămate M. A. (f.29.dup.), singura declarație în care relatează împrejurările accidentării sale, și anume: În data de 24.08.2013, în jurul orei 10 am traversat șoseaua națională în localitatea O. pe trecere de pietoni în dreptul străzii arțarului. După ce am făcut doi pași am fost lovită de o mașină care circula din stânga mea. Din relatarea persoanei vătămate, se constată că aceasta nu s-a asigurat absolut deloc înainte de a se angaja în traversarea părții carosabile, nu a observat (apropierea) vehiculului, deci nu a manifestat nicio intenție de traversare care să fie percepută și respectată de conducătorul auto, în acord cu dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
- declarația inculpat P. G. (f.77-82.dup.) care relatează că în premomentul impactului i-a ieșit în față o persoană de gen feminin, am frânat dar ea a intrat pe trecere uitându-se spre localitatea K. și am lovit-o ușor cu partea față. (…) La un moment dat, când m-am apropiat de o trecere de pietoni am observat o persoană de sex feminin care s-a angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal brusc, eu neobservând-o anterior pe trotuarul din partea dreaptă a drumului, având în vedere sensul meu de deplasare. Am surprins momentul în care persoana a coborât pe partea carosabilă cu piciorul stângă în traversare, cu privirea îndreptată către partea sa dreaptă fără să se asigure în prealabil. Distanța la care autoturismul se afla în momentul în care am observat-o era de circa 5 metri. Am frânat energic și cu toate acestea impactul nu a putut fi evitat astfel că victima a fost lovită cu partea din față a autoturismului după care a căzut pe carosabil, pe marcaj, în fața autoturismului, pe banda 1. (…) Menționez faptul că nu am observat victima pe trotuar înainte de a coborî pe carosabil deoarece chiar în dreptul marcajului pietonal este un stâlp și un pom care a obturat vizibilitatea. De asemenea, în momentul impactului victima parcursese 2 pași pe partea carosabilă, respectiv a coborât cu piciorul stâng prima dată și când a pășit pe celălalt s-a produs impactul, respectiv apreciez o distanță parcursă de 1 metru, sau 1 metru jumătate.
- declarație martor C. F. (f.39-41.dup.), ocupant al locului din dreapta față a autoturismului_ care a relatat că ajungând la o trecere de pietoni am văzut o femeie coborând de pe trotuar în fața mașinii. (…) La un moment dat, când am privit în față am văzut că de pe trotuarul de pe partea dreaptă, având în vedere sensul nostru de mers, a coborât o persoană pe partea carosabilă pentru a traversa drumul național. Distanța mașinii față de pieton era mică, dar nu pot aprecia câți metri iar pietonul care era de sex feminin nu s-a asigurat în prealabil deoarece am observat că avea privirea îndreptată spre dreapta și a apărut pe carosabil după un stâlp situat pe trotuar. Conducătorul auto a frânat energic și a virat către stângă pentru a evita impactul dar acest lucru nu a fost posibil, victima fiind lovită cu partea din față a autoturismului (…). Astfel declarația martorului coroborată cu declarația inculpatului și declarația persoanei vătămate, relevă absența oricărei diligențe din partea acesteia pentru asigurare prealabilă înainte de a traversa.
- declarație martor B. V. (f.45.dup.), martor ocular, în calitate de pieton, care relatează că am văzut victima când s-a angajat în traversarea părții carosabile pe marcajul pietonal dar în momentul în care aceasta a coborât pe carosabil, nu am observat și moment impactului cu autoturismul care rula pe banda 1 deoarece în fața mea era un stâlp și un pom care obtura vizibilitatea, astfel că am surprins apoi doar moment în care victima era căzută pe carosabil. Faptul că martorul a văzut victima pășind pe partea carosabilă însă nu a văzut momentul accidentării sale întrucât câmpul vizual îi era obturat de un stâlp și un pom (cu diametre reduse, observând planșa fotografică) relevă intervalul de timp extrem de scurt între momentul pătrunderii pe partea carosabilă și momentul impactului, fapt ce dovedește pătrunderea intempestivă a persoanei vătămate pe partea carosabilă, punând inculpatul în imposibilitatea obiectivă de a respecta obligația prevăzută de art. 135 lit. h din Regulament.
- declarație martor S. M. (f.48.dup.), expert tehnic auto care a declarat că persoana vătămată s-a angajat în traversarea drumului public prin loc marcat și semnalizat corespunzător, dar fără niciun fel de asigurare prealabilă privind siguranța efectuării acestei manevre. Conducătorul auto, la viteza determinată prin raportul de expertiză tehnică, nu a avut posibilitatea tehnică de evitare a accidentului, conducerea până la limita evitării oricărui pericol nu se mai regăsește în nicio prevedere actuală. În zona respectivă, respectiv carosabil cu două benzi pe sens, pentru conducătorul auto nu există vreo limitare specială de viteză decât cea de localitate, de 50 km/h. În raportul de expertiză am stabilit o viteză de evitare a accidentului dar care, repet, nu își avea vreo motivație. Prin declarația dată, martorul și-a menținut punctul de vedere formulat în raportul de expertiză.
- raport de expertiză tehnică auto (f.60-65.dup.) în concluzii căruia s-a precizat: 1) autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_ era condus regulamentar de către inculpat la momentul accidentului, persoana vătămată a pătruns pe trecerea de pietoni din partea dreaptă a inculpatului, dar fără o asigurare corespunzătoare; 2) factorul viteză, stabilit la 30 km/h, nu se constituie în cauza determinantă a producerii accidentului; 3) impactul a avut loc pe marcajul pietonal; 4) generarea stării de pericol și momentul apariției acesteia au fost determinate de pătrunderea și deplasarea persoanei vătămate pe suprafața carosabilă, într-o zonă semnalizată corespunzător, fără o asigurare corespunzătoare, parcurgând o distanță de 1.5-1.75 metri, în 1-1.2 secunde, timp în care autoturismul a parcurs 9-11 metri; 5) cauza determinantă a producerii accidentului o constituie un cumul de factori și anume: în principal, pătrunderea și deplasarea pietonului pe suprafața carosabilă, pe marcajul trecerii de pietoni, fără o asigurare prealabilă corespunzătoare, alături de: neacordarea priorității de trecere a pietonului angajat regulamentar în traversarea carosabilului de către conducătorul auto; 5) producerea și urmările accidentului puteau și trebuiau să fie evitate în principal de pieton, dacă acesta se asigura că poate efectua manevra fără pericol pentru ea și pentru ceilalți participanți la trafic și, în plan secund, de către conducătorul auto care trebuia să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat atunci când acesta se află pe sensul de mers al autovehiculului, în condițiile dinamicii producerii accidentului. Au fost identificat prevederile legale încălcate – art. 72 alin. 3 și 4 din OUG nr. 195/2002 în sarcina persoanei vătămate și art. 135 lit. h din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1391/04.10.2006) în sarcina inculpatului.
Instanța reține concluziile raportului de expertiză tehnică auto cu excepția celor privitoare la:
- cauza determinantă a producerii accidentului care s-ar constitui într-un cumul de factori, și anume culpa comună a părților, și
- producerea și urmările accidentului puteau și trebuiau să fie evitate și de către inculpat.
În esență, din economia raportului de expertiză tehnică auto, instanța reține culpa exclusivă a persoanei vătămate.
Astfel, conform art. 72 alin 3 și 4 din OUG nr. 195/2002 traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic, iar pietonii surprinșiși accidentațica urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.
Prevederile art. 72 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 nu disting între situația în care pietonul traversează prin locuri special amenajate și situația în care pietonul traversează pe la colțul străzii, raportat la obligația de diligență a acestuia, de asigurare prealabilă că poate traversa fără pericol pentru el și pentru ceilalți participanți la trafic.
Prevederile alineatului 4 al aceluiași articol plasează întreaga răspundere a accidentului în sarcina pietonului care este surprins și accidentat ca urmare a nerespectării și a altor obligații stabilite de normele rutiere, cum este cea prevăzută în alineatul 3, în condițiile în care conducătorul vehiculului a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.
Se reține că raportul de expertiză reține în mod artificial culpa (comună) a inculpatului (întemeiată pe art. 135 lit. h din Regulament), dictată de prezența pe trecerea de pietoni a persoanei vătămate, neglijând faptul că persoana vătămată a pătruns pe partea carosabilă în mod cu totul imprevizibil pentru inculpat (fără asigurare prealabilă), acesta fiind pus în imposibilitatea obiectivă (astfel cum rezultă din raport și declarația expertului cu privire la factorul viteză) de a da eficiență obligației prevăzute de art. 135 lit. h din Regulament. În chiar concluziile raportului de expertiză, la punctul 4.7. se reține culpa inculpatului în producerea accidentului prin aceea că nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea carosabilului, reținând în același timp că pietonul, persoana vătămată M. A., nu a traversat regulamentar partea carosabilă, neasigurându-se în prealabil conform art. 72 alin. 3 din OUG nr. 195/2002. Ori, față de circumstanțele cauzei, instanța reține că cei doi factori reținuți drept cauză determinantă a producerii accidentului nu pot coabita.
Pentru aceste considerente, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă în sarcina inculpatului P. G., sub aspectul laturii subiectivă, lipsind forma de vinovăție prevăzută de lege – culpa cu prevedere (ușurința) sau culpa fără prevedere (greșeală), iar în temeiul art. 396 alin. 5 C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b C.proc.pen. va achita pe inculpatul P. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție prevăzută de lege.
Pe latură civilă, va constata cauza disjunsă pentru soluționarea laturii civile prin încheierea de ședință din data de 27.01.2015
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 272 C.proc.pen. va dispune avansarea sumei de 100 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu conform delegației . nr.5451 din 26.09.2014, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 396 alin. 5 C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b C.proc.pen. achită pe inculpatul P. G. (fiul lui G. și O. născut la data de 07.07.1975 în municipiul B., jud. B., domiciliat în municipiul C., ., apartament 9, județul C., CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție prevăzută de lege.
Constată disjunsă cauza sub aspectul laturii civile.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 272 C.proc.pen. dispune avansarea sumei de 100 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu conform delegației . nr.5451 din 26.09.2014, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. L. E. R. D.
| ← Tâlhărie (art.233 NCP). Sentința nr. 216/2015. Judecătoria... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr.... → |
|---|
