Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Sentința nr. 289/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 289/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 24-08-2015
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
Sentința penală nr. 289/2015
Ședința publică din data de 24.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. LIVIȘOR
GREFIER: C. A. I.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Judecătoria Cornetu a participat procuror B. A. C..
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul L. G., trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art 193 alin. 2 C.p., săvârșită în stare de recidivă prev. de art. 41 alin. 1 C.p., două infracțiuni de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1 și 2 C.p., săvârșite în stare de recidivă prev. de art. 41 alin. 1 C.p., două infracțiuni de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 – 234 alin. 1 lit. d C.p., săvârșite în stare de recidivă prev. de art. 41 alin. 1 C.p. și două infracțiuni de amenințare prev. de art. 206 alin. 1 C.p., toate săvârșite în concurs real prev. de art. 38 alin. 1 din C.p., partea civilă B. E. și persoana vătămată D. M..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 03.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, în temeiul art. 391 alin. 1 C.p.p a stabilit pronunțarea pentru 10.08.2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24.08.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1546/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de arest, inculpatul L. G. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) Cod Penal săvârșită în stare de recidivă prev. de art. 41 alin. (1) Cod Penal, două infracțiuni de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) și (2) Cod penal săvârșite în stare de recidivă prev. de art. 41 alin. (1) Cod Penal, două infracțiuni de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 - 234 alin. (1) lit. d din Cod Penal săvârșite în stare de recidivă prev. de art. 41 alin.(l) Cod Penal și două infracțiuni de amenințare prev. de art. 206 alin. 1 C.P., toate săvârșite în concurs real prev. de art. 38 alin. (1) din Cod Penal.
În fapt, s-a reținut că în cursul serii de 12.03.2015, în jurul orelor 18:30, inculpatul L. G., fiind în stare de ebrietate, a pătruns fără drept în imobilul din oraș P., ., jud. Ilfov, unde locuiește partea civilă în vârstă de 16 ani, B. E. cu care a avut o relație de concubinaj, iar pe fondul discuțiilor cu privire la această relație inculpatul a devenit violent și a început să o lovească cu pumnii în zona coastelor. În momentul în care părții civile B. E. i-a sunat telefonul mobil și a intenționat să răspundă, inculpatul i-a smuls telefonul din mâna și i-a cerut să-i arate cum se deblochează, a mușcat-o de obrazul stâng, a tras-o de păr după care a părăsit locuința, însușindu-și astfel telefonul mobil marca Blackberry aparținând părții civile B. E..
Ulterior în jurul orelor 19:00 partea civilă D. M. (mama părții civile B. E.) s-a întâlnit în apropierea locuinței cu inculpatul L. G., acesta din urma a însoțit-o până la ușa de acces în imobil, unde a pătruns în interior, deși partea civilă s-a opus. În interiorul locuinței inculpatul L. G. a lovit din nou partea civilă B. E., cu telefonul mobil sustras anterior de la aceasta, în zona capului, context în care partea civilă D. M. a fugit în camera alăturată cu intenția să sune la 112. Inculpatul L. G. a urmat-o și i-a smuls telefonul din mâna și a exercitat acte de violență asupra sa, în sensul că i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona capului și a tras-o de păr, împrejurare în care a intervenit și partea civilă B. E. pentru a-l împiedica pe inculpat să mai exercite acțiuni violente asupra mamei sale. Inculpatul L. G. i-a mai aplicat și acesteia (partea civilă B. E.) câteva lovituri și a tras-o de păr cauzându-i leziuni ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru recuperare.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul a amenințat părțile civile că le omoară în seara respectivă, după care persoana vătămată D. M. a fugit din casă și a reușit să sune organele de poliție de pe telefonul mobil aparținând unui vecin, iar inculpatul L. G. a părăsit locuința părților civile, însușindu-și cele două telefoane mobile.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu s-a reținut în baza următoarelor mijloace de probă menționate în actul de sesizare: declarații parte civilă B. E. (f.57-60 d.u.p); declarații parte civilă D. M. (f.50- 54 d.u.p.); concluziile preliminarii examinare medico-legală parte civilă B. E. (f. 62 d.u.p.); concluzii preliminarii examinare medico-legală parte civilă D. M. (f. 55 d.u.p.); proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f.66- 86 d.u.p.); declarații martor B. M. (f.92-95 d.u.p.); declarații martor B. N. (f.96-99 d.u.p.); declarația martorei B. E. (f. 106-107 d.u.p.); declarația martorei B. S. (f. 100-101 d.u.p.); declarația martorului B. C. (f. 102 d.u.p.); declarația inculpatului L. G. (f. 114-117 d.u.p.); înscrisuri (126-133 d.u.p.).
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 04.05.2015, definitivă, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
În cursul judecății, la termenul de judecată din data de 17.06.2015, instanța a adus la cunoștința inculpatului prevederile art. 396 alin. (10) raportat la art. 374 alin. (4) și art. 375 din Codul de procedură penală privind procedura simplificată și i-a prezentat consecințele urmării acestei proceduri.
Fiind ascultat, inculpatul L. G. a precizat că nu recunoaște faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței.
Având în vedere cele ce preced, în cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: - a fost audiat inculpatul L. G. (f.201-202 d.i. vol.I și f.13 d.i. vol.II); au fost audiate persoanele vătămate B. E. și D. M. (f.197-200; 210-213 d.i. vol.I și f.12 d.i. vol.II); au fost audiați martorii B. M., B. N., B. S., B. C., D. T., B. E., B. E. și B. Florența (f.234-243 d.i. vol.I și f.3-4 vol.II); a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere (f.244-247 d.i. vol.I).
În context, instanța reține că la data de 06.05.2015, prin Serviciul Registratură, s-au depus la dosarul cauzei de către IPJ Ilfov-Poliția orașului P.-rapoartele de expertiză medico-legale cu nr.A1/J/79/2015 și A1/J/78/2015 cu privire la persoanele vătămate B. E. și D. M. (f.152-153 d.i. vol.I).
La dosarul cauzei s-a depus fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.76 d.i. vol.I)
Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt.
Mai întâi, în cadru general, instanța reține că de-a lungul timpului atât persoana vătămată D. M., cât și, mai apoi, fiica acesteia B. E., au avut relații de concubinaj cu inculpatul L. G.. Din spusele persoanei vătămate B. E. (f.55 d.u.p.) rezultă că relația cu inculpatul L. s-a întrerupt undeva în cursul lunii ianuarie 2015, aspect ce, însă, nu este confirmat de inculpatul L., acesta declarând că nu s-a despărțit de B. E. și că amândoi îl creșteau, la data faptelor (12.03.2015), pe L. L. (f.116 verso d.u.p.).
În acest context fiind, în ziua de 12.03.2015, în jurul orelor 15:00, persoana vătămată B. E. a fost contactată telefonic de către inculpatul L. G. care i-a reproșat că nu este la muncă. Ulterior, în jurul orelor 18:00, aceasta a ajuns la locuința sa din oraș P., ., județ Ilfov, a intrat în casă, unde se afla și fratele său B. M. în vârstă de 13 ani, și l-a sunat pe inculpatul L. G. să vădă ce vroia să-i spună mai devreme. În timp ce discuta cu acesta la telefon l-a observat pe fereastă. Apoi, inculpatul L. G., deși B. E. i-a spus să nu vină la ea pentru că este băut, a intrat în locuință pe fereastră. În locuință, de această dată pe ușa deschisă de inculpat, a intrat și minorul în vârstă de 6 ani L. L., fiul inculpatului.
În locuință, în timp ce stăteau de vorbă, inculpatul L. G. a devenit recalcitrant, reproșându-i persoanei vătămate B. E. faptul că nu mai dorește să continue relația. În același timp, inculpatul L. a început să o tragă de păr pe B. E. și să o lovească cu pumnul în zona coastelor. La un moment dat, telefonul mobil al persoanei vătămate a sunat, iar inculpatul i-a luat telefonul din mână spunându-i să-i arate cum se deblochează. Apoi, inculpatul a început să o tragă din nou de păr pe B. E., a mușcat-o de obrazul stâng, după care a ieșit din imobil luând cu el telefonul mobil. Copilul inculpatului, respectiv L. L., a rămas în locuință.
În apropierea locuinței, inculpatul L. G. a folosit telefonul mobil al persoanei vătămate B. E., în sensul că a apelat o anume persoană din agenda telefonului. În timp ce discuta cu persoana respectivă, de inculpat s-a apropiat persoana vătămată D. M. și fiul minor al acesteia B. N.. În acel moment, inculpatul a luat-o forțat de gât pe D. M. și a apropiat-o de telefon, spunându-i ceva de genul: hai vino să vezi cu cine umblă fii-ta. Ulterior, cei trei s-au îndreptat către locuință, iar în fața porții inculpatul L. G. i-a dat, de bunăvoie, persoanei vătămate D. M. telefonul mobil aparținând fiicei acesteia, respectiv telefonul mobil marca Blackberry.
Înainte de a intra în locuință, persoana vătămată D. M. i-a spus inculpatului L. G. să rămână la poartă, însă acesta a urmat-o îndeaproape, spunându-i că în casă se află copilul său.
În locuință, persoana vătămată D. M. a pus telefonul mobil marca Blackberry pe colțul unui birou. La scurt timp, telefonul mobil a început să sune, iar persoana vătămată B. E. a răspuns. În acest moment, inculpatul L. a devenit iarăși agresiv cu persoana vătămată B. E.. De această dată, inculpatul L., luând telefonul mobil marca Blackberry, cel mai probabil din mâna persoanei vătămate B. E., a început să lovească cu el în colțul unei mese, spargându-l. Apoi, inculpatul L. s-a îndreptat spre B. E. și a lovit-o pe aceasta cu telefonul în cap, trăgând-o și de păr.
Pe acest fond al desfășurării evenimentelor, persoana vătămată D. M. a luat decizia să alerteze organele de poliție. În acest sens, aceasta s-a deplasat în camera alăturată și a luat telefonul mobil marca Samsung cu intenția de a suna la 112. Persoana vătămată D. M. nu a reușit să apeleze serviciul de urgență întrucât inculpatul L. G. a urmat-o în cealaltă cameră și i-a smuls telefonul din mână, după care a început să o lovească cu pumnul în cap până ce a căzut pe podea. Apoi, inculpatul L. a târât-o pe D. M. până în cealaltă cameră, unde acesta a început să o lovească iarăși pe B. E.. Totodată, inculpatul L. le-a amenințat pe cele două, spunându-le că le omoară.
În aceste împrejurări, persoana vătămată D. M. a apelat la cei doi copii minori ai săi, spunându-le să fugă și să alerteze poliția. După ce ambii copii au părăsit locuința, inculpatul L. a continuat să le agreseze fizic pe cele două persoane vătămate. La un moment dat, persoana vătămată D. M. a reușit să scape și, astfel, a părăsit locuința solicitând sprijinul la diferiți vecini, în sensul de a o ajuta să sune la poliție, lucru ce, într-un final, s-a realizat. În urma sa, în locuință, a rămas inculpatul L. G., fiul acestuia L. L. și persoana vătămată B. E..
La scurt timp, inculpatul L. G., însoțit de fiul său, a părăsit locuința și s-a deplasat la domiciliu. La momentul la care a părăsit locuința inculpatul L. G. avea asupra sa cele două telefoane mobile marca Blackberry și Samsung, ce aparțineau persoanelor vătămate B. E. și, respectiv, D. M..
Ulterior, organele de poliție l-au identificat pe inculpatul L. G. pe . d.u.p.) și, cu ocazia efectuării controlului corporal (f.137 d.u.p.), au identificat asupra acestuia, printre altele, două telefoane mobile marca Nokia. Prin urmare, deși martorul B. N. a afirmat că la momentul la care organele de poliție l-au găsit pe L. G. în fața porții acesta avea asupra sa telefonul mamei sale - marca Samsung -(f.98 d.u.p.), instanța constată că o astfel de împrejurare nu se verifică.
În consecință, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză nu oferă posibilitatea de a exprima o concluzie certă cu privire la ceea ce a făcut inculpatul L. G. cu cele două telefoane mobile. Cel mai probabil, acesta, în drum spre locuință, a aruncat cele două telefoane mobile.
Situația de fapt astfel reținută rezultă din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: declarații parte civilă B. E. (f.57-60 d.u.p); declarații parte civilă D. M. (f.50- 54 d.u.p.); concluziile preliminarii examinare medico-legală parte civilă B. E. (f. 62 d.u.p.); concluzii preliminarii examinare medico-legală parte civilă D. M. (f. 55 d.u.p.); proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f.66- 86 d.u.p.); declarații martor B. M. (f.92-95 d.u.p.); declarații martor B. N. (f.96-99 d.u.p.); declarația martorei B. E. (f. 106-107 d.u.p.); declarația martorei B. S. (f. 100-101 d.u.p.); declarația martorului B. C. (f. 102 d.u.p.); declarația inculpatului L. G. (f. 114-117 d.u.p.); înscrisuri (126-133 d.u.p.); declarații inculpat L. G. (f.201-202 d.i. vol.I și f.13 d.i. vol.II); declarații persoane vătămate B. E. și D. M. (f.197-200; 210-213 d.i. vol.I și f.12 d.i. vol.II); declarații martori B. M., B. N., B. S., B. C., D. T., B. E., B. E. și B. Florența (f.234-243 d.i. vol.I și f.3-4 d.i. vol.II); rapoarte de expertiză medico-legale cu nr.A1/J/79/2015 și A1/J/78/2015 cu privire la persoanele vătămate B. E. și D. M. (f.152-153 d.i. vol.I).
Astfel, instanța constată că împrejurările, astfel cum au fost reținute, cu privire la ceea ce s-a întâmplat în locuința persoanei vătămate D. M. până la sosirea acesteia, rezultă din coroborarea declarațiilor persoanei vătămate B. E. (f.57-60 d.u.p.- unde aceasta, în esență, arată că în data de 12.03.2015, în jurul orelor 18:00, inculpatul L. G. s-a deplasat la locuința sa și, pe fondul discuțiilor cu privire la relația ce o aveau, a devenit violent, a început să o lovească cu pumnii în zona coastelor, iar, în momentul în care i-a sunat telefonul și a intenționat să răspundă, inculpatul i-a smuls telefonul din mâna și i-a cerut să-i arate cum se deblochează, a mușcat-o de obrazul stâng, a tras-o de păr, după care a părăsit locuința având telefonul asupra sa) și a martorului B. M. (f.92-95 d.u.p. și 234-235 vol.I d.i. - acesta fiind consecvent în depozițiile sale succesive), precum și cu cele rezultate din raportul de expertiză medico-legală cu nr.A1/J/79/2015 (f.152 d.i. vol.I).
Apoi, ceea ce s-a întâmplat în afara locuinței și până la momentul în care persoana vătămată D. M. și inculpatul L. au intrat în locuință, rezultă din depozițiile succesive ale persoanei vătămate D. M. (f.50-54 d.u.p., f.210-213 d.i. vol.I), ce, sub aspectul remiterii telefonului mobil marca Blakberry, se coroborează parțial cu cele declarate de persoana vătămată B. E. (f.57-60 d.u.p.-aceasta menționează că remiterea telefonului marca Blakberry către D. M. s-a petrecut în locuință și nu în afara acesteia).
De asemenea, cele petrecute în locuința persoanei vătămate D. M. după sosirea acesteia rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarații parte civilă B. E. (f.57-60 d.u.p.); declarații parte civilă D. M. (f.50- 54 d.u.p.); proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f.66-86 d.u.p.- ce atestă împrejurarea că inculpatul a spart telefonul marca Blackberry de colțul unei mese, prin aceea că pe o masă din centrul camerei a fost identificată o bucată de material plastic de culoare neagră ce provine de la carcasa telefonului mobil marca Blackberry); declarații martor B. M. (f.92-95 d.u.p. și 234-235 vol.I d.i.-ce atestă, de asemenea, împrejurarea că inculpatul a spart telefonul marca Blackberry de colțul unei mese); declarații martor B. N. (f.96-99 d.u.p.); declarație persoană vătămată D. M. (f. 210-213 d.i. vol.I); rapoarte de expertiză medico-legale cu nr.A1/J/79/2015 și A1/J/78/2015 cu privire la persoanele vătămate B. E. și D. M. (f.152-153 d.i. vol.I).
În fine, împrejurările, astfel cum au fost descrise, cu privire la ceea ce s-a întâmplat atât în locuința persoanei vătămate D. M., cât și în afara acesteia, după momentul la care aceasta a părăsit imobilul pentru a alerta organele de poliție, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarații parte civilă B. E. (f.57-60 d.u.p.-în care aceasta menționează că inculpatul L. G. a părăsit imobilul având asupra sa cele două telefoane mobile); declarații parte civilă D. M. (f.50-54 d.u.p.); proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f.66- 86 d.u.p.-din cuprinsul căruia rezultă că cele două telefoane mobile nu au fost identificate în locuința persoanei vătămate D. M. cu ocazia cercetării locului faptei); declarații martor B. M. (f.92-95 d.u.p. și f.234-235 vol.I d.i.-ce confirmă aspectul susținut de B. E. în cursul urmăririi penale cum că inculpatul L. G. a părăsit imobilul având asupra sa cele două telefoane mobile); declarații martor B. N. (f.96-99 d.u.p.); declarația martorei B. E. (f. 106-107 d.u.p.); declarația martorei B. S. (f. 100-101 d.u.p.); declarația martorului B. C. (f. 102 d.u.p.); proces verbal de căutare telefoane mobile (131 d.u.p.-din care rezultă faptul că în data de 13.03.2015 organele de poliție au căutat pe terenul viran aflat în fața imobilului aparținând persoanei vătămate D. M. telefoanele mobile marca Blackberry și Samsung, rezultatul fiind negativ, precum și faptul că au procedat la apelarea numerelor aferente celor două telefoane mobile, mesajul recepționat fiind „numărul nu este în serviciu”); declarație persoană vătămată D. M. (f.210-213 d.i. vol.I și f.12 d.i. vol.II); declarații martori B. M., B. S., B. C., D. T., B. E. și B. E. (f.234-235, 239-243 d.i. vol.I).
Urmare a celor ce preced, instanța va exclude din materialul probator, ca fiind nesincere, depozițiile persoanei vătămate B. E. (f.197-200 d.i. vol.I) și a martorului B. Florența (f.3-4 d.i. vol.II).
Astfel, instanța constată că cele două persoane, prin depozițiile date în cursul judecății, au încercat să acrediteze ideea potrivit căreia cele două telefoane mobile, marca Blackberry și Samsung, au fost găsite în locuință după data de 12.03.2015.
Faptul că depozițiile acestora nu exprimă realitatea rezultă dintr-o . contradicții, respectiv (cu titlu de exemplu):
- dacă B. E., pe de o parte, a declarat că telefonul mobil marca Samsung, ce aparținea mamei sale, a fost găsit în locuință de fratele său B. N., iar telefonul său mobil marca Blackberry a fost găsit de sora sa B. Florența, martora B. Florența, pe de altă parte, susține contrariul, în sensul că ea a găsit ambele telefoane;
- deși B. E. a declarat că telefonul marca Samsung, după ce a fost găsit de B. N., a ajuns în posesia mamei sale, iar aceasta a anunțat acest aspect organelor de poliție, mama acesteia, respectiv persoana vătămată D. M., nu confirmă această împrejurare; de asemenea, D. M. a precizat că nu este adevărată nici împrejurarea potrivit căreia fiica sa B. Florența a găsit telefonul marca Blackberry.
În aceeași ordine de idei, instanța constată că depoziția persoanei vătămate B. E. din cursul judecății este într-o într-o vădită contradicție cu cea dată în cursul urmăririi penale, când a oferit o . informații credibile în legătură cu evenimentele petrecute în locuința sa la data de 12.03.2015, aspectele relatate de aceasta în cursul urmăririi penale fiind confirmate de o . mijloace de probă administrate în cauză, anterior enunțate.
Apărarea inculpatului L. G..
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor menționând doar că are o relație de concubinaj cu B. E., iar în după-amiaza zilei de 12.03.2015 a stat acasă împreună cu fiul său în vârsta de 12 ani și spre seara a ieșit din curtea imobilului pentru a se plimba, moment în care a fost găsit de organele de poliție.
În cursul judecății, inculpatul își retractează depoziția inițială, însă, deși recunoaște deplasarea la domiciliul numitei D. M. și faptul că a lovit-o pe B. E., neagă orice interacțiune cu persoana vătămată D. M. (deși, de această dată, afirmă că aceasta îi era concubină), precum și faptul că în vreun moment a intrat în posesia telefonului mobil al numitei B. E..
Reținând astfel că depozițiile succesive ale inculpatul L. G. sunt contradictorii, atât între ele, cât și cu restul probatoriului administrat în cauză, instanța constată că acestea nu sunt în măsură să conducă la aflarea adevărului cu referire la cele petrecute în seara zilei de 12.03.2015.
În drept.
Mai întâi, instanța, în temeiul art. 396 alin. 6 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g și art.17 alin.2 C.pr.pen. cu referire la art. 158 C.pen., va înceta procesul penal față de inculpatul L. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de: lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal (fapta, astfel cum a fost descrisă, în esență, în actul de sesizare a instanței, constând în aceea că în cursul serii de 12.03.2015, în jurul orelor 19:00, inculpatul a pătruns în locuința numitei D. M., unde a exercitat din nou acte de violență față de B. E., provocându-i leziuni pentru care a necesitat îngrijiri medicale de 2-3 zile), violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal (fapta, astfel cum a fost descrisă, în esență, în actul de sesizare a instanței, constând în aceea că în cursul serii de 12.03.2015, în jurul orelor 18:30, a pătruns în locuința părții civile B. E. fără acordul acesteia, unde au purtat o discuție pe fondul unei relații de concubinaj dintre cei doi), și amenințare, prev. de art. 206 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal (fapta, astfel cum a fost descrisă, în esență, în actul de sesizare a instanței, constând în aceea că inculpatul în seara de 12.03.2015 a amenințat-o cu moartea pe B. E.), ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată minoră B. E.-f.199 vol.I d.i.-(manifestarea de voință a acesteia fiind încuviințată potrivit art.158 alin.3, fraza a II-a, C.pen.- f.12 d.i. vol.II).
De asemenea, instanța, în temeiul art. 396 alin. 6 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g și art.17 alin.2 C.pr.pen. cu referire la art. 158 C.pen., va înceta procesul penal față de inculpatul L. G. și pentru săvârșirea infracțiunilor de: violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal (fapta, astfel cum a fost descrisă, în esență, în actul de sesizare a instanței, constând în aceea că inculpatul în cursul serii de 12.03.2015, în jurul orelor 19:00, a pătruns fără acordul părții civile D. M. în curtea și, ulterior, locuința acesteia), și amenințare, prev. de art. 206 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal (fapta, astfel cum a fost descrisă, în esență, în actul de sesizare a instanței, constând în aceea că inculpatul în seara de 12.03.2015 a amenințat-o cu moartea pe D. M.), ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată D. M. (f.212-verso vol.I d.i.).
În context, instanța reține că inculpatul L. G. nu a dorit să beneficieze de dispozițiile art.18 C.pr.pen. privind continuarea procesului penal.
Cât privește infracțiunea de tâlhărie pretins a fi săvârșită de inculpatul L. G. în dauna persoanei vătămate B. E., instanța apreciază că sancționarea inculpatului sub acest aspect ar fi eronată, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă.
În acest sens, instanța reține că, potrivit art.233 alin.1 C.pen., constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.
Prin urmare, tâlhăria este o infracțiune complexă, care cuprinde în conținutul său constitutiv și conținutul constitutiv al infracțiunii de furt, iar pentru a stabili dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie se impune verificată, ca situație premisă, existența elementelor constitutive ale infracțiunii de furt, în formă consumată ori de tentativă.
Conform art.228 alin.1 C.pen., constituie infracțiunea de furt luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept. Așa fiind, pentru configurarea laturii subiective a infracțiunii de furt trebuie realizată cerința ca intenția de a săvârși acțiunea de luare a unui bun din posesia sau tutela unei persoane, fără voia sa, să aibă ca scop însușirea pe nedrept a acelui bun.
Prin urmare,latura subiectivă a tâlhăriei include și scopul însușirii pe nedrept al unui bun, care trebuie să existe, ca și în cazul furtului, în momentul săvârșirii faptei, fără a fi necesară realizarea sa efectivă. Dacă acest scop lipsește, nu se realizează activitatea principală a tâlhăriei (furtul) și, în consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile art.233 alin.1 C.pen., fapta constituind, după caz, infracțiunea de loviri și alte violențe sau amenințare.
În literatura de specialitate și în practica judiciară s-a statuat în mod constant că scopul însușirii pe nedrept este realizat ori de câte ori făptuitorul urmărește să treacă, fără îndreptățire și în mod definitiv, acel bun în stăpânirea sa efectivă, spre a dispune de el ca și când i-ar aparține.
Or, în speță, în raport de probatoriul administrat, instanța apreciază că inculpatul L. G. a luat telefonul din posesia persoanei vătămate B. E. cu intenția de a identifica un eventual iubit al acesteia, iar nu cu intenția de a și-l însuși pe nedrept.
Această apreciere, în opinia instanței, își găsește suport în împrejurarea că, după ce a luat telefonul mobil marca Blackberry din posesia persoanei vătămate B. E. și a purtat o convorbire telefonică cu o anume persoană, inculpatul L. G. a restituit de bunăvoie telefonul marca Blackberry numitei D. M., mama persoanei vătămate B. E..
Instanța apreciază că nici acțiunile inculpatului L. G., după ce acesta, alături de persoana vătămată D. M., a pătruns în locuință, nu au urmărit păstrarea telefonului, ci, dimpotrivă, acesta a acționat de o manieră violentă la adresa persoanei vătămate B. E. întrucât aceasta nu mai era dispusă să continue relația. Prin urmare, instanța apreciază că nu se poate reține existența unei intenții supravenite a inculpatului de a-și însuși telefonul, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a acționat cu o altă motivație, iar telefonul a rămas asupra sa în urma desfășurării rapide a evenimentelor, inculpatul continuând, practic, acțiunea de „pedepsire” a persoanei vătămate B. E..
Față de cele arătate, în temeiul art. 396 alin. 5 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b, teza a II-a, și art.17 alin.2 C.pr.pen., instanța va achita pe inculpatul L. G. acuzat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - 234 alin. 1 lit. d din Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal, în dauna persoanei vătămate B. E..
În context, instanța apreciază că nu se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în aceea de lovire sau alte violențe, apreciind că actele de violență exercitate de L. G. în data de 12.03.2015, în jurul orelor 18:30, asupra persoanei vătămate B. E. se înscriu, organic, în cea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal, reținută prin actul de sesizare a instanței și în raport de care B. E. și-a retras plângerea prealabilă. Totodată, instanța, în raport de dispozițiile art.371 C.pr.pen., apreciază că în cauză nu se putea dispune o altă schimbare de încadrare juridică întrucât descrierea faptei în cuprinsul actului de sesizare, ce a fost încadrată juridic ca reprezentând infracțiunea de tâlhărie calificată, s-a rezumat la cele petrecute în locuință în jurul orelor 18:30.
Pe de altă parte, instanța, în drept, reține că fapta inculpatului L. G., care la data de 12.03.2015, în jurul orelor 19:00, în momentul în care persoana vătămată D. M. intenționa să alerteze organele de poliție, a smuls din mâna acesteia telefonul mobil marca Samsung, după care a întrebuințat violențe la adresa acesteia, ca, mai apoi, să părăsească locuința cu telefonul mobil asupra sa, telefon pe care, cel mai probabil, l-a aruncat, întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - 234 alin. 1 lit. d din Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 1 și art. 43 alin.5 Cod Penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța reține că prin deposedarea cu violență a victimei și împosedarea inculpatului cu bunul acesteia s-a realizat elementul material complex al infracțiunii de tâlhărie.
În ceea ce privește urmarea imediată a infracțiunii, instanța reține că aceasta este complexă, constând în paguba produsă patrimoniului persoanei vătămate D. M. prin sustragerea telefonului, iar, pe de altă parte, în atingerea adusă integrității fizice prin folosirea de violențe. Legătura de cauzalitate între acțiunile ce compun elementul material al infracțiunii și urmările efectiv produse rezultă din materialitatea faptelor.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că fapta a fost săvârșită cu intenție directă, calificată prin scop, inculpatul urmărind . posesia telefonului aparținând persoanei vătămate D. M..
Aprecierea instanței, în sensul că, de această dată, nu lipsește scopul însușirii pe nedrept, așa cum susține apărătorul inculpatului, ține de atitudinea subiectivă a inculpatului, care trebuie analizată și stabilită în raport și de manifestarea acestuia în planul lumii materiale. Astfel, așa cum rezultă din probele administrate, inculpatul L. G. a luat telefonul mobil al persoanei vătămate D. M. concomitent cu manifestarea violențelor, iar ulterior a dispus de acest bun pe nedrept. Prin urmare, inculpatul a procedat la scoaterea bunului din sfera de stăpânire a persoanei vătămate și l-a trecut, de această dată definitiv, în sfera sa de stăpânire, realizând ulterior și acte de dispoziție asupra lui, prin, cel mai probabil, aruncarea acestuia. Dacă ar fi reală susținerea inculpatului, prin apărător, în sensul că a încercat doar să o împiedice pe D. M. să sune la poliție, acesta ar fi abandonat telefonul la locul incidentului, mai exact în locuință, și nu și l-ar fi trecut definitiv în sfera sa de stăpânire, dispunând de el fără drept.
Prin urmare, instanța apreciază că atitudinea ulterioară a inculpatului care, după ce a scos bunul din sfera de dispoziție a persoanei vătămate, nu s-a mai interesat de telefon, în sensul că l-a aruncat, nu valorează o desistare întrucât, printr-o astfel de acțiune, inculpatul a acceptat că, în acest fel, creează un prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate D. M..
Având în vedere împrejurarea că fapta inculpatului L. G. s-a petrecut pe timp de noapte, instanța va reține forma calificată a infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 234 alin. 1 lit. d din Cod Penal.
Observând trecutul infracțional al inculpatului L. G. (f.76 vol.I d.i.), reprezentat de condamnarea prin sentința penală nr. 108 din_ a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1449 din 08.11.1990 a I.C.C.J., la o pedeapsă de 20 de ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 176 alin. 1 lit. c Cod Penal, liberat condiționat la data de_ cu un rest rămas de executat de 1666 zile, instanța va reține și incidența dispozițiilor art.41 alin.1 din C.pen.
În consecința celor ce preced, în temeiul art. 396 alin. 2 C. proc. pen., constatând că sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii penale a inculpatului și că fapta reținută în sarcina sa constituie infracțiune, instanța va dispune condamnarea inculpatului L. G..
Individualizarea judiciară a pedepsei.
Instanța are în vedere dispozițiile art. 74 C.pen. potrivit cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Ținând cont de aceste criterii, precum și de faptul că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie conform art. 43 alin. 5 C.pen., aspect ce atrage majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă (în cazul dat limitele, după majorare, fiind de 4 ani și 6 luni și, respectiv, 15 ani), instanța, în temeiul art. 233 - 234 alin. 1 lit. d din Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 1 și art. 43 alin.5 Cod Penal, va condamna pe inculpatul L. G. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (faptă săvârșită la data de 12.03.2015 în dauna persoanei vătămate D. M.).
Cu privire la pedeapsa complementară, instanța constată că aplicarea pedepsei complementare este obligatorie în cazul pronunțării unei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Prin urmare, în baza art. 67 alin. 2 C.pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
De asemenea, în temeiul art. 65 alin. 1 și 3 din C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen.
Măsuri preventive.
În temeiul art. 399 alin.1 C.pr.pen., va menține măsura arestării preventive a inculpatului L. G. (arestat în baza M.A.P. nr.22/13.03.2015 emis de Judecătoria Cornetu).
Instanța constată că în acest moment procesual, privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concluzie care decurge din criteriile oferite de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., respectiv evaluarea gravității faptei și circumstanțelor în care există suspiciunea că aceasta s-a petrecut, antecedența penală a inculpatului, precum și din reacția publică față amploarea actuală a faptelor contra patrimoniului.
De asemenea, instanța constată că de la data ultimei verificări în ședință publică nu au trecut mai mult de 60 zile, iar arestarea preventivă a inculpatului nu a depășit durata maximă a arestării preventive în cursul judecății prev. de art. 239 alin. 1 C.pr.pen.
Totodată, instanța constată că prin pronunțarea soluției de condamnare în primă instanță, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, temeiul privării de libertate a inculpatului a devenit art. 5 par. 1 lit. a din Convenție. Astfel cum a statuat Curtea Europeană, art. 5 §1 lit. a) din Convenție este incident atunci când o persoană este privată de libertate ca urmare a pronunțării unei condamnări penale de către un tribunal competent. Acest caz de privare de libertate devine incident de la momentul pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță, nefiind necesară o hotărâre de condamnare definitivă. (Wemhoff c. Germaniei, par. 9)
În temeiul art. 72 C.pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L. G. durata reținerii și arestării preventive de la data de 13.03.2015 la zi.
Latura civilă.
În temeiul art.22 alin.1 C.pr.pen., se va lua act că părțile civile D. M. și B. E. au renunțat la pretențiile civile formulate în cursul urmăririi penale.
Alte măsuri.
Conform art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008, S.N.D.G.J. conține profile genetice, date cu caracter personal și date despre caz, cu privire la persoane condamnate definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă la pedeapsa închisorii, precum și persoanele pentru care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei.
Având în vedere că infracțiunea de tâlhărie se află enumerată printre infracțiunile înscrise în Anexa Legii nr. 76/2008 (pct. 22), instanța, în baza art. 7 alin. 1 și 2 și art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul L. G. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În temeiul art. 274 alin. 1 din C.pr.pen., va obliga inculpatul L. G. să plătească statului suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (urmărire penală și instanță).
În temeiul art.275 alin. 1 pct. 2 lit. b C.pr.pen., va obligă pe fiecare din persoanele vătămată D. M. și, respectiv, B. E. la plata către stat a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată B. E., în cuantum de 150 lei, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/20.05.2015, va rămâne în sarcina statului și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În temeiul art. 396 alin. 6 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g și art.17 alin.2 C.pr.pen. cu referire la art. 158 C.pen., încetează procesul penal față de inculpatul L. G. (fiul lui G. și M., născut la data de 22.04.1964 în București, cu domiciliu în oraș P., .. 17, jud. Ilfov, CNP_, cetățean român, cu antecedente penale) pentru săvârșirea infracțiunilor de: lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal, violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal, și amenințare, prev. de art. 206 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată minoră B. E. (manifestarea de voință a acesteia fiind încuviințată potrivit art.158 alin.3, fraza a II-a, C.pen.), precum și pentru săvârșirea infracțiunilor de: violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal, și amenințare, prev. de art. 206 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată D. M..
În temeiul art. 396 alin. 5 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b, teza a II-a, și art.17 alin.2 C.pr.pen., achită pe inculpatul L. G. acuzat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - 234 alin. 1 lit. d din Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal, în dauna persoanei vătămate B. E..
În temeiul art. 233 - 234 alin. 1 lit. d din Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 1 și art. 43 alin.5 Cod Penal, condamnă pe inculpatul L. G. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (faptă săvârșită la data de 12.03.2015 în dauna persoanei vătămate D. M.).
În temeiul art. 67 alin. 2 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 65 alin. 1 și 3 din C.pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen.
În temeiul art. 72 C.pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L. G. durata reținerii și arestării preventive de la data de 13.03.2015 la zi.
În temeiul art. 399 alin.1 C.pr.pen., menține măsura arestării preventive a inculpatului L. G. (arestat în baza M.A.P. nr.22/13.03.2015 emis de Judecătoria Cornetu).
În baza art. 7 alin. 1 și 2 și art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul L. G. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În temeiul art.22 alin.1 C.pr.pen., ia act că părțile civile D. M. și B. E. au renunțat la pretențiile civile formulate în cursul urmăririi penale.
În temeiul art. 274 alin. 1 din C.pr.pen., obligă inculpatul L. G. să plătească statului suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (urmărire penală și instanță).
În temeiul art.275 alin. 1 pct. 2 lit. b C.pr.pen., obligă pe fiecare din persoanele vătămată D. M. și, respectiv, B. E. la plata către stat a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată B. E., în cuantum de 150 lei, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/20.05.2015, rămâne în sarcina statului și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.
Pronunțată, în ședință publică, azi 24.08.2015.
PreședinteGrefier
D. LivișorChiță A. I.
Red. D.L./ teh. C.A.I./ 2 ex./09.10.2015
Comunicat ex, azi .Grefier,
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 359/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
