Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Sentința nr. 402/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 402/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 04-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
Sentința penală nr. 402/2015
Ședința publică din data de 04.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. LIVIȘOR
GREFIER: U. A. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost reprezentat de procuror B. C. A..
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul D. F., trimis în judecată în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 337 din Codul penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, personal și asistat de avocat ales M. A., în împuternicirii avocațiale nr._, din data de 27.10.2015, pe care o depune în ședință.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 372 alin. 1 din CPP, instanța procedează la verificarea identității inculpatului, care se legitimează cu CI, . nr._, cu valabilitate până la data de 2015, CNP_, cu domiciliul în ., .. 16, ocazie cu care acesta precizează că locuiește efectiv la adresa consemnată în cartea de identitate.
Instanța, în baza prevederilor art. 374 alin. 1 CPP dispune ca grefierul de ședință să dea citire actului de sesizare al instanței.
Se dă citire actului de sesizare al instanței.
Instanța, în baza art. 374 alin. 2 CPP, îi aduce la cunoștință inculpatului în ce constă învinuirea, îl înștiințează cu privire la faptul că are dreptul de a nu face nicio declarație, precizându-i totodată, că orice declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și împrejurarea că nu va suporta nicio consecință defavorabilă, în contextul în care refuză să dea declarații.
Instanța, potrivit dispozițiilor art. 374 alin. 4 CPP coroborate cu dispozițiile art. 375 și art. 396 alin. 10 CPP, îi aduce la cunoștință inculpatului că dacă recunoaște fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței și solicită ca judecata să se desfășoare numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fără a solicita administrarea altor probe, cu excepția probei cu înscrisuri, beneficiază în cazul unei condamnări, de o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzue de lege.
La interpelarea instanței, inculpatul menționează că recunoaște săvârșirea faptei și solicită să fie judecat conform procedurii recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 CPP.
În baza art. 375 alin. 1 CPP coroborat cu art. 107-110 CPP, instanța procedează la audierea inculpatului D. F., declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța pune în discuție, în temeiul dispozițiilor art. 375 alin. 1 CPP, cererea inculpatului de judecare a cauzei conform procedurii recunoașterii învinuirii.
Reprezentanta Ministerului Public solicită, în baza art. 375 alin. 2 CPP, admiterea cererii inculpatului de judecare a cauzei conform procedurii recunoașterii învinuirii.
Avocatul inculpatului arată că este de acord cu admiterea cererii inculpatului de judecare a cauzei conform procedurii recunoașterii învinuirii.
Instanța încuviințează cererea inculpatului de judecare a cauzei conform procedurii recunoașterii învinuirii, observând manifestarea de voință materializată în cuprinsul declarației, cu privire la poziția procesuală, în sensul recunoașterii faptei astfel cum a fost precizată în actul de sesizare al instanței, precum și probele administrate în cursul urmăririi penale.
În baza prevederilor art. 375 alin. 2 CPP, instanța acordă cuvântul asupra probei cu înscrisuri.
Avocatul inculpatului menționează că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în cicumstanțiere, respectiv patru caracterizări emise de către primăria comunei Brănești, biserică, de doi vecini, precum și acte medicale care atestă starea gravă de sănătate a părinților inculpatului, de a căror îngrijire se ocupă în totalitate acesta.
Instanța pune în discuție cererea inculpatului de încuviințare a probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentanta Ministerului Public precizează că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de către avocatul inculpatului.
Apreciind necesară și utilă soluționării cauzei, instanța încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere și în consecință primește la dosarul cauzei înscrisurile de care inculpatul înțelege să se folosească în prezenta cauză și constată astfel proba cu înscrisuri administrată, luând act de poziția avocatului inculpatului cum că acestea sunt toate înscrisurile de care înțelege să se folosească.
Reprezentanta Ministerului Public, în temeiul dispozițiilor art. 386 alin. 1 din CPP raportate la prevederile art. 5 alin. 1 din CP, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 337 alin. 1 din CP în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
Instanța aduce la cunoștință inculpatului că potrivit dispozițiilor art. 377 alin. 4 CPP are posibilitatea de a solicita lăsarea cauzei mai la urmă, pentru a-și pregăti apărarea.
Avocatul inculpatului menționează că nu solicită lăsarea cauzei mai la urmă, pentru a-și pregăti apărarea, precizând totodată că este de acord cu admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către reprezentanta Ministerului Public.
Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de către reprezentanta Ministerului Public, instanța se va pronunța odată cu fondul cauzei.
Instanța, nemaifiind alte cereri de pus în discuția părților, în baza art. 387 CPP constată terminată cercetarea judecătorească, iar conform art. 388 CPP, acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită în temeiul art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 din CP, precum și a art. 396 alin. 2 și 10 din CPP, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre mediu, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 alin. 1 din CP 1969.
Conform art. 86 indice 1 CP 1969, solicită suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 indice 2 CP 1969, precum și aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 86 indice 3 din CP 1969. Totodată, solicită să se atragă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 indice 4 Cp 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Reprezentanta Ministerului Public solicită obligarea inculpatului la plata de cheltuieli judiciare către stat potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 CPP.
Avocatul inculpatului solicită să se aibă în vedere faptul că acesta a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, conduita procesuală anterioară și ulterioară săvârșirii faptei, împrejurarea că s-a prezentat în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat, educația acestuia, situația sa familială, precum și faptul că și-a manifestat acordul în sensul prestării unei munci neremunerate în folosul comunității, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, circumstanțele reale și personale, respectiv că este întreținătorul atât al părinților săi, cât și al fiicei sale, care este studentă.
De asemenea, precizează că cei doi ani scurși de la data săvârșirii faptei au fost suficienți pentru inculpat, pentru a conștientiza gravitatea infracțiunii comise.
Având în vedere aspectele precizate, avocatul inculpatului solicită să se dispună aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 396 alin. 10 CPP și ale art. 91 CP referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt menționează că regretă enorm și recunoaște săvârșirea faptei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6245/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.337 din C.pen.
În actul de sesizare, în esență, s-a reținut că inculpatul D. F. în data de 12.10.2013, în jurul orelor 22:40, a condus autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv pe . Brănești, sub influența băturilor alcoolice, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu s-a reținut în baza următoarelor mijloace de probă menționate în actul de sesizare: proces verbal de depistare; declarații D. F.; declarații martori S. D. G. și Gate G..
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 07.10.2015, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, și a dispus începerea judecății.
La termenul din data de 04.11.2015 s-a dispus citirea rechizitoriului, iar inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, învederând că dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 374 C.pr.pen., privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii. La aceeași dată a fost audiat inculpatul, declarația acestuia de recunoaștere fiind consemnată și atașată la dosar, după semnare.
La același termen de judecată reprezentanta Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.337 din C.pen. în infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din OUG 195/2002, rep.
La dosarul cauzei s-a atașat cazierul judiciar al inculpatului (f. 17), iar inculpatul a depus înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
La data de 12.10.2013, în jurul orelor 22:40, inculpatul D. F. a condus autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv pe . Brănești, unde a fost oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere. Întrucât inculpatul emana vapori de alcool, i s-a solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,92 mg/l.
În acest context, inculpatului i s-a solicitat să însoțească organele de poliție la spital pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta a refuzat deplasarea menționând că nu dorește întrucât are probleme.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută este susținută de ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv: proces verbal de depistare (f.8 d.u.p.); declarațiile inculpatului D. F. din cursul urmăririi penale (f.11-22 d.u.p.); declarațiile martorilor S. D. G. și Gațe G. (f.25-28 d.u.p.).
Astfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în fața organelor de urmărire penală în faza de urmărire penală, dar și în fața instanței de judecată. Declarațiile acestuia din cursul urmăririi penale, în care menționează că a consumat băuturi alcoolice și a refuzat să i se recolteze probe biologice, se coroborează cu procesul- verbal de constatare a infracțiunii din care rezultă că la data de 12.10.2013, în jurul orelor 22:40, inculpatul D. F. a condus autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv pe . Brănești, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, precum și cu cele declarate de martorii S. D. G. și Gațe G..
Având în vedere probatoriul administrat la urmărirea penală, însușit de inculpat, ținând cont și de poziția procesuală exprimată de acesta în conformitate cu art. 374 alin. 4 C. pr. pen., instanța constată că acest probatoriu dovedește existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Cu privire la legea penală mai favorabilă, instanța reține următoarele:
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Potrivit art. 5 alin.1 din C.pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Instanța constată că inculpatul a săvârșit fapta la data de 12.10.2013, dată la care fapta acestuia întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, rep., pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii, limitele de pedeapsă fiind de 2-7 ani. Pe de altă parte, potrivit legii noi, anume art. 337 C.pen., infracțiunea se pedepseste cu închisoarea, însă limitele de pedeapsă sunt de 1-5 ani. Așadar, legea nouă poate fi considerată mai favorabilă prin prisma tratamentului sancționatoriu, care, la art. 337 C.pen., indică limita minimă de 1 an și limita maximă de 5 ani, în vreme ce dispozițiile art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 permit aplicarea unei pedepse cu închisoarea între minimul de 2 ani și maximul de 7 ani.
Prin urmare, instanța va respinge cererea reprezentantei Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.337 din C.pen. în infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din OUG 195/2002, rep.
Așadar, în drept, fapta inculpatului D. F. constând în aceea că în data de 12.10.2013, în jurul orelor 22:40, a condus autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv pe . Brănești, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune prelevarii de mostre biologice prev. de art. 337 Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal.
Elementul material al laturii obiective este realizat prin acțiunea inculpatului de a refuza să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Fapta inculpatului este socialmente periculoasă prin crearea unei stări de pericol cu privire la siguranța circulației pe drumurile publice. De asemenea, între fapta inculpatului și starea de pericol social există o legătură de cauzalitate ex re.
Instanța reține că sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta sub formă de vinovăție a intenției directe, relevante fiind în această privință declarațiile date de către inculpat în care a recunoscut că a consumat alcool înainte de a se urca la volan și că a refuzat recoltarea de probe biologice.
Pentru a stabili în concret pedeapsa, instanța va avea în vedere că pedeapsa este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de asemenea, instanța va ține cont și de faptul că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului.
În același sens, art. 74 C.pen. prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; modul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Prin urmare, pentru stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, va avea în vedere toate circumstanțele reale si personale în care a fost săvârșită fapta.
În privința împrejurărilor comiterii infracțiunii instanța are în vedere că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social sporit, având în vedere numărul mare al accidentelor de circulație din ultimul timp, printre ale căror cauze principale se află și conducerea unui autovehicul de către conducătorul auto după ce, în prealabil, a consumat alcool. În plus, instanța apreciază că inculpatul ar trebui să înțeleagă foarte bine pericolul pe care l-a creat pentru ceilalți participanți la trafic urcând la volan după ce a consumat alcool, iar faptul că această atitudine a inculpatului nu a avut urmări mult mai grave, cum ar fi un accident de circulație, s-a datorat probabil intervenției echipajului de poliție care l-a oprit.
Totodată, instanța constată că, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală fiind. De asemenea, la individualizarea pedepsei, instanța va ține seama că inculpatul a avut o atitudine sinceră. Totodată, instanța va avea în vedere că inculpatul este integrat social (aspect dedus din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei), astfel încât șansele ca acesta să persevereze pe drumul infracțional sunt relativ reduse.
Tinând cont, pe de o parte, că fapta inculpatului prezintă pericol public ridicat, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, pe de altă parte, instanța îi va aplica acestuia pedeapsa închisorii orientate spre minimul special prevăzut de lege, la individualizarea căreia va avea în vedere prevederile art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală.
În raport de cele ce preced, instanța nu va reține în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante judiciare, ținând seama și de faptul că atitudinea de recunoaștere a faptei a fost una pur formală, inculpatul fiind pus în fața unor probe mai presus de orice îndoială.
Astfel, în baza art. 337 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală și art.5 Cod penal, va condamna pe inculpatul D. F. la pedeapsa de 1 an închisoare (faptă comisă la 12.10.2013).
În privința pedepselor accesorii si complementare, instanța reține că potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Instanța are în vedere că Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal a fost identificată mai favorabilă față de infracțiunea dedusă judecății, iar potrivit art. 65 alin. 1 Cod Penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit a), b) și d)-o) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. Totodată, conform art. 67 alin. 1 Cod Penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
În consecință, aplicarea unei pedepse accesorii poate fi dispusă numai dacă, în raport de criteriile prev. de art. 67 alin. 1 Cod Penal, instanța dispune aplicarea unei pedepse complementare.
De asemenea, în cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție - a stabilit că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Or, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, aplicarea unei pedepse complementare sau accesorii nu este necesară.
Întrucât instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, în baza art. 91 Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 Cod penal și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În context, instanța apreciază că solicitarea inculpatului, de amânare a aplicării pedepsei, în condițiile art.83 din Codul penal, este nefondată, întrucât infracțiunea săvârșită nu prezintă o gravitate atât de redusă cât să justifice o astfel de clemență.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, va obliga inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, la datele stabilite de această instituție; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Având în vedere atitudinea inculpatului față de autorități, instanța, în baza art. 93 alin. 2 lit.b Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau Primăriei Brănești, pe o perioadă de 100 zile.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul D. F. la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român (urmărire penală și instanță).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea reprezentantei Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.337 din C.pen. în infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din OUG 195/2002, rep.
În baza art. 337 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul D. F. (fiul lui M. și P., ns. la 05.09.1969 în Brănești, cu domiciliul în Brănești, ..16, jud.Ilfov, cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP_) la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 91 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 Cod penal și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, la datele stabilite de această instituție; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit.b Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau Primăriei Brănești, pe o perioadă de 100 zile.
Un exemplar al prezentei sentințe se comunică Serviciului de Probațiune Ilfov.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Prezenta hotărâre se va comunica, la data rămânerii definitive, Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Ilfov care va proceda potrivit disp. art. 97 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul D. F. la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român (urmărire penală și instanță).
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată, în sedință publică, astăzi 04.11.2015.
Președinte, Grefier,
D. LivișorUrloi A. E.
Red. D.L./ teh. U.A.E./ 2 ex./04.11.2015
Comunicat ex, azi .Grefier,
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 488/2015.... → |
|---|
