Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 84/2015. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 84/2015 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 26-05-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._ art. 208 - 209 Cod penal anterior
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Operator de prelucrare a datelor cu caracter personal nr. 5012
SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 84/2015
Ședința publică de la 26 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Grefier E. P.
Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, reprezentat prin procuror C. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul T. M. și pe persona vătămată I. D.-D., având ca obiect săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g din Codul penal de la 1969.
Fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 29 aprilie 2015, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față, constată:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, întocmit la data de 23.01.2014 în dosarul de urmărire penală nr. 731//P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 1 lit. g din Cod penal.
În rechizitoriu s-a reținut că în noaptea zilei de 16/17.05.2011 inculpatul T. M. s-a deplasat la un imobil aparținând numitului I. D. D., situat pe raza satului Șendrulești, ., de unde a sustras pentru cabluri de oțel, în lungime de 50 de metri fiecare, bunuri ce erau folosite la împrejmuirea acestui teren. S-a mai arătat că pe data de 19.05.2011 inculpatul T. M. s-a deplasat la un centru de colectare a materialelor feroase de pe raza comunei Valea Danului, județul Argeș, unde a comercializat bunurile sustrase, ce cântăreau 300 de kg, în schimbul sumei de 230,85 de lei, acestea fiind evaluate ca deșeu feros. S-a mai menționat că martorii I. F. și T. I. s-au deplasat la sediul societății S.C. Remat Argeș S.A. împreună cu organele de poliție, unde au identificat bunurile sustrase, având în vedere asemănările evidente cu firul de cablu ce nu a fost sustras, cât și particularitățile acestor bunuri, produse prin tăierea prin sudură și urmele lăsate de belciugele bulumacilor. S-a mai reținut că prejudiciul produs părții vătămate Ioescu D. D., în cuantum de 840 de lei, nu a fost recuperat în totalitate, având în vedere că acesta a recuperat bunurile sustrase de la S.C. Remat Argeș S.A. în schimbul predării unei cantități identice de fier, provenită din gospodăria acestuia.
Situația de fapt reținută în actul de sesizare a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: denunțul formulat de numitul I. F., declarații parte vătămată I. D. D., declarațiile martorilor: I. F., T. I., F. I., P. D., L. E., L. I. și D. I., procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, copia certificatului de moștenitor suplimentar nr. 186/22.10.2010, adresa emisă de Primăria comunei Cepari, copia adeverinței de primire și de plată emisă de S.C. Remat Argeș S.A., procesul-verbal de predare-primire, adresa privind prejudiciul produs părții vătămate emisă de S.C. First Elia Tom 94 S.R.L., procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, caracterizarea inculpatului, fișa de cazier judiciar al inculpatului, declarațiile inculpatului și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
S-a mai reținut în rechizitoriu că în cursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, arătând faptul că în dimineața zilei de 19.05.2011, în jurul orelor 5:00, a fost pe zăvoiul din satul Șendrulești, . apropierea locului sustragerii) doar pentru a încărca nisip din râul Topolog cât și faptul că nu este autorul faptului comis, fiind o coincidență faptul că a vândut cabluri de oțel, la un timp atât de scurt de sustragerea comisă în dauna părții vătămate, acesta învederând că bunurile comercializate îi aparțineau acestuia. S-a mai consemnat că inculpatul a mai arătat faptul că bunurile comercializate în data de 19.05.2013 la centrul de colectare a materialelor feroase i-au fost aduse în urmă cu mai mulți ani de către ginerele său, fiind bucăți de cablu rămase după ridicarea unei construcții pe raza satului Tigveni.
În rechizitoriu s-a apreciat că susținerile inculpatului nu se coroborează cu mijloacele de probă administrate în cază, având în vedere faptul că numitul P. D., cumnat al inculpatului, ce a locuit în imediata apropiere a imobilului despre care acesta face referire cât și martorii propuși de inculpat în susținerile sale, respectiv L. E. și L. E., au învederat faptul că au fost folosite cabluri la ridicarea construcțiile, însă în integralitate acestea au fost încorporate în imobilul aparținând inculpatului de pe raza satului Tigveni. S-a mai arătat că deși inculpatul a arătat faptul că bunurile comercializate au fost depozitate anterior în interiorul domiciliului său și au fost tăiate cu ajutorul unui polidisc la momentul utilizării lor, din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat faptul că respectivele cabluri de oțel, ce au fost recuperate de la centrul de colectare al materialelor feroase, aveau urme lăsate, în puncte apropiate, rezultând în mod vădit faptul că au fost folosite la împrejmuirea unui grad, cât și faptul că acestea au fost secționate prin sudură termică și nu prin secționarea mecanică cu polidiscul. S-a apreciat astfel că susținerile inculpatului sunt nesincere, având în vedere particularitățile bunurilor sustrase, descrise în cele de mai sus. S-a mai menționat că, cu ocazia comercializării bunurilor sustrase, astfel cum rezultă din declarația martorului F. I., inculpatul T. M. i-a învederat acestuia faptul că firele de oțel provin dintr-un gard, spre deosebire de cele afirmate în fața organelor de cercetare penală, prin care a arătat că respectivele bunuri au fost achiziționate în urmă cu câțiva ani și au depozitate pentru mai mult timp într-o locuință a acestuia.
S-a mai menționat în rechizitoriu că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș nr. 959 din 10.10.2007 s-a dispus sancționarea administrativă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 180 alin. 2 din C.p. și 217 alin. 1 din C.p.
Prin încheierea de ședință din camera preliminară din 28 martie 2014, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis la data de 23.01.2014 în dosarul nr. 731/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, privind pe inculpatul T. M., trimis în judecată, în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208, art.209 alin.1lit.g din C.penal din anul 1969, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul T. M..
În cursul cercetării judecătorești s-a ascultat inculpatul, care nu a recunoscut săvârșirea faptei așa cum este descrisă în rechizitoriu, s-a audiat persoana vătămată I. D. D., care s-a constituit parte civilă în cauză, s-au audiat martorii F. I., T. I., I. F., P. D., L. E., L. I., T. E., D. I., s-au solicitat relații de la IPJ Argeș, s-au depus înscrisuri de către persoana vătămată (certificat de moștenitor nr. 166/22 octombrie 2010).
Examinând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș întocmit la data de 23 ianuarie 2014 în dosarul de urmărire penală nr. 731/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 1 lit. g din Cod penal, persoana vătămată fiind I. D. D., fapta imputată fiind săvârșită la data de 16/17 mai 2011.
Având în vedere că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare noul Cod penal și noul Cod de procedură penală, potrivit disp. art. 3 și art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi, iar cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a legii noi rămân în competența aceleiași instanțe, judecata urmând a se desfășura potrivit legii noi.
Potrivit art. 5 Cod penal, care reglementează aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Așa cum este descrisă fapta dedusă judecății, raportat la conținutul constitutiv și pedepsele prevăzute pentru infracțiunile contra patrimoniului, respectiv furt calificat, așa cum sunt reglementate în art. 229 Cod penal, la modalitatea de executare și consecințele pedepsei, se apreciază că legea penală mai favorabilă în cazul de față este legea veche, respectiv art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal din 1969, dispoziție legală în vigoare la data săvârșirii faptei.
Cercetările penale în cauză s-au demarat ca urmare a denunțului numitului I. F., înregistrat la data de 23 mai 2011 la organele de cercetare penală, în care se arătă că acesta deține în punctul Șendrulești o suprafață de teren împrejmuită cu gard confecționat din cablu de oțel, iar în ziua de 19 mai 2011 s-a deplasat până la grădină, fiind anunțat de Tascu I. că ar fi dispărut pe o porțiune aproximativ 40 – 50 metri liniari cele trei din patru fire de cablu ce asigurau împrejmuirea terenului. Numitul I. F. a mai arătat că nu cunoaște cine ar fi putut să-i sustragă gardul care cântărea aproximativ 300 kg fier cablu.
În data de 12 iulie 2012, printr-o declarație, I. D. D., fiul numitului I. F., a precizat că își însușește plângerea făcută de I. F. în cursul lunii mai 2011 cu privire la sustragerea cantității de 300 kg fier ce provenea din cabluri de oțel, și a solicitat să fie despăgubit de T. M. cu suma de 2.200 lei ce reprezintă prejudiciul suferit.
Ulterior, I. D. D. și-a susținut cererea de constituire ca parte civilă în cauză împotriva inculpatului, prin cereri și declarații în cursul urmăririi penale.
Inculpatul a susținut cu privire la fapta dedusă judecății aceleași aspecte, atât în timpul urmăririi penale cât și în faza de judecată. Astfel, inculpatul a arătat că nu a săvârșit fapta de furt, că a transportat în data de 19 mai 2011 doar cantitatea de maxim 50 kg și nu de 300 kg fier vechi la centrul de colectare, dar fierul provenea de la casa lui din . despre 4 bucăți de cablu de 10-15 metri, pentru care a primit suma de 220 lei, restul fiind obiecte de fier de uz casnic din gospodărie. Inculpatul a susținut că i-a fost înscenat acest furt, deoarece între el și persoana vătămată există de mai mult timp o relație de dușmănie.
Persoana vătămată I. D. D., care este proprietarul terenului din pct. Șendrulești (așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 166/22 octombrie 2010), a susținut că nu există o stare de dușmănie între el și inculpat, dar că în anul 1989 inculpatul a sustras niște mere de la ferma din Cepari, unde era șef de fermă tatăl persoanei vătămate, inculpatul fiind chiar condamnat pentru furt. A mai precizat că în schimbul unei cantități de fier, după cca. o lună de zile, a primit de la depozit cele 4 cabluri de oțel, care sunt în continuare în suluri, nefiind desfăcute sau măsurate.
În cursul judecății, martorul F. I., care era angajat la REMAT Argeș, a relatat că inculpatul a adus la centrul de colectare fier vechi niște cabluri de oțel, strânse și făcute colac, pe care nu le-a cântărit el ci un coleg, iar apoi a venit tatăl persoanei vătămate care i-a spus că acele cabluri au fost furate, iar la solicitarea acestuia din urmă au venit și organele de poliție. Martorul a precizat că acele cabluri nu au fost desfăcute, că nu știe ce grosime și ce lungime aveau, dar că se distingeau de cele aduse de alte persoane în alte ocazii.
În declarația dată în dosarul de urmărire penală, la data de 27 aprilie 2012, martorul F. I. a precizat că a procedat la cântărirea colacilor de cablu din oțel aduși de inculpat, rezultând cantitatea de 300 kg fier, pentru care a întocmit adeverință de primire și plată. A mai arătat că în ziua de 20 mai 2011 s-au prezentat organele de poliție împreună cu numitul I. F., care „a recunoscut cu ușurință cablul de oțel că i-a aparținut și că i-a fost sustras de la un gard”.
În cursul judecății, martorul T. I. a relatat că a observat dispariția a trei cabluri din gardul împrejmuitor al terenului persoanei vătămate, într-un interval de trei zile între ocaziile în care a fost el la teren, că i-a spus persoanei vătămate despre acest lucru, presupunând că acele cabluri au fost tăiate în intervalul de trei zile. Martorul a mai arătat că acele cabluri nu au fost tăiate ci au fost desprinse de gard, că după cca. 4 zile de când a constatat lipsa cablurilor a fost la depozitul de fier vechi unde erau mai multe grămezi de cabluri, care au fost ridicate de persoana vătămată. Martorul a mai menționat că la solicitarea organelor de poliție a tăiat o bucată din cablul care mai rămăsese în gard, iar unele din cablurile din grămezile identificate la depozitul de fier vechi erau mai subțiri decât bucata respectivă, altele erau identice iar altele erau mai groase. A mai precizat că se mai vedeau urmele de la scoabe, cablurile erau colac și nu au fost întinse și măsurate.
În declarația dată în dosarul de urmărire penală, la data de 11 noiembrie 2011, martorul T. I. a susținut că în ziua de 16 mai 2011 a fost la teren și a observat că erau gardurile, iar a doua zi, pe 17 mai 2011 a observat că pe o latură lipsește o porțiune de cablu de cca. 50 metri, respectiv trei dintre cele patru cabluri, cântărind după părerea lui aproximativ 300 kg. A mai precizat că s-a deplasat cu organele de poliție la centrul de colectare fier vechi unde a recunoscut „colacii de cabluri ce au fost sustrase de la I. F., observând foarte ușor semnele particulare de tăiere cu sudură, respectiv colacii care erau proaspăt îndoiți deoarece erau prinși cu sârmă, putându-se observa și semnele de la scoabele de pe bulumaci”.
În cursul judecății, martorul I. F., tatăl persoanei vătămate I. D. D., a relatat că o parte din fierul furat de inculpat de la fiul său se regăsește în placa de la casa inculpatului, așa cum i-au spus unele persoane, doar o parte fiind dus la fier vechi.
Martorul P. D., fostul ginere al inculpatului, precizând că a rămas în relații foarte rele cu acesta, a relatat că și înainte de plângerea din judecata de față, I. F. l-a acuzat pe T. M. că i-a furat niște cabluri de oțel în anul 2009, s-au formulat plângeri penale și s-a stabilit că acele cabluri din placa de la casa din Bîrsești au fost furate de T. M. de la I. din grădina din Șendrulești și de la G. I. tot de la gard din Șendrulești.
În cursul judecății, martora L. E., vecină cu inculpatul în Cepari, a relatat că nu știe dacă inculpatul avea cabluri de oțel la cealaltă casă din Bîrsești.
În cursul judecății, martorul L. I., care a fost vecin cu inculpatul, a relatat că inculpatul și I. F. nu erau în relații prea bune.
Martora T. E., soția inculpatului, a relatat că inculpatul este învinuit pe nedrept, deoarece au avut un litigiu în urmă cu mai mulți ani cu I. F.. A precizat că au dus la fier vechi fier casnic din gospodăria lor, vreo 3 colaci, printre care și cablu adus de ginerele lor, format din 6-7 joarde de mai multe grosimi, material pe care l-au avut depozitat lângă casa de la Cepari într-un zăvoi. A menționat că s-a făcut un singur transport cu mașina Dacia papuc, respectiv cantitatea de 220 kg, în care au fost incluse și oale, crătiți, pirostrii, o ramă de la plită, tablă de oală, iar fierul dus era întins drept și tăiat cu dalta, făcut colac.
Martorul D. I., ginerele inculpatului, a relatat că a adus de la sonde unde lucra, după 1991, cabluri de oțel de ancorare, care aveau 8 spire, în bucăți de cca. 8-12 metri, pe care le-a dus într-o grădină din Șendrulești, de unde inculpatul a luat când a avut nevoie. A mai precizat că inculpatul și tatăl persoanei vătămate au avut litigii, dar nu știe amânunte, iar între inculpat și fostul ginere au fost altercații și chiar un proces.
Astfel, din relatările părților și martorilor aspecte esențiale ale cauzei au rămas neclare. În primul rând data sustragerii bunului este incertă (cu atât mai mult cu cât este vorba despre infracțiunea de furt calificat, respectiv furt săvârșit în timpul nopții), cel care a sesizat lipsa cablului, martorul T. I., susținând că a observat lipsa chiar a doua zi după sustragere, dar și că sustragerea s-a realizat în intervalul de trei zile cât nu a fost el la teren. Nici cantitatea de cablu de oțel sustrasă nu s-a stabilit în mod cert (toți martorii și organele de cercetare penală s-au referit la o cantitate de 300 kg ca fiind cea sustrasă, deși persoana vătămată a susținut că i-au fost sustrase doar trei fire de cablu a câte 50 metri lungime fiecare, deci 150 metri de cablu de 13 mm diametru), iar identificarea acelor colaci la depozitul de fier vechi este îndoielnică (s-a precizat expres că nu au fost desfăcuți colacii, dar că martorii au „observat cu mare ușurință semnele particulare de tăiere cu sudură, respectiv colacii care erau proaspăt îndoiți deoarece erau prinși cu sârmă, putându-se observa și semnele de la scoabele de pe bulumaci”, în condițiile în care în fotografiile de la filele 43 și 53 dosar se disting colacii de sârmă cu multe capete de cablu ieșind din toate părțile, deci formate din multe bucăți și nu din trei bucăți a câte 50 metri, așa cum sunt prezentate în fotografiile de la fila 44 și 45 dosar).
Nu numai că declarațiile martorilor sunt contradictorii, dar chiar contrazic celelalte probe administrate în cauză, respectiv înscrisuri și constatări ale organelor de cercetare penală.
Potrivit procesului-verbal încheiat în data de 20 mai 2011 organele de poliție s-au deplasat la S.C. REMAT Argeș S.A. – punct de lucru Valea Danului, împreună cu I. F., care ”a indicat mai mulți colaci de cablu de fier ce îi recunoaște că îi aparțin, fiindu-i sustrași de pe un gard împrejmuitor”, constatându-se „că fierul sustras fusese adus în ziua de 19.05.2011 de numitul T. M.”, iar „colacii de fier au o dimensiune de 1 m înălțime și 1,10 m lățime, iar fiecare cablu este lung de 50 m”.
Raportat la descrierea gardului în discuție, făcută atât de persoana vătămată cât și de martori, rezultă că acea zonă de gard sustrasă era formată din trei fire de cablu a câte 50 metri fiecare. Astfel, cantitatea de cablu sustrasă este determinată de 3 bucăți de câte 50 metri, deoarece din fotografiile realizate la terenul și gardul în litigiu se observă că pe bulumac erau prinse distinct câte patru cabluri, susținându-se că s-au sustras doar trei din cele patru fire cablu și doar pe o porțiune de cca. 50 metri.
Din adeverința de primire și de plată nr._ din 19 mai 2011 eliberată pentru inculpatul T. M., rezultă că aceasta a predat cantitatea de fier de 300 kg, în valoare de 230,85 lei.
În cursul urmăririi penale, s-a apreciat că acel cablu de oțel sustras avea diametru de 13 mm (așa cum rezultă din înscrisurile din dosarul de urmărire penală).
Verificându-se pe internet informații referitoare la cabluri de oțel, a căror vânzare se realizează pe un preț stabilit la kg, s-a constatat că pentru un cablu din oțel cu diametru 14 mm, un metru de astfel de cablu cântărește 0,6 kg (fila 106), iar pentru un cablu din oțel cu diametru de 12 mm, o rolă de 50 metri cântărește 27,97 kg (fila 107).
Față de aceste informații, rezultă că un cablu cu diametru de 13 mm și o lungime de 3 x 50 metri, așa cum este cel în litigiu (indicat ca fiind cablu sustras), cântărește între 83,91 kg (calculat la un diametru de 12 mm astfel: 27,97 kg x 50 metri x 3) și 90 kg (calculat la un diametru de 14 mm astfel: 0,6 kg x 150 metri). Deci, cablul sustras din gardul persoanei vătămate, respectiv trei fire de cablu a câte 50 metri lungime fiecare, la un diametru de 13 mm, nu putea cântări mai mult de maxim 100 kg.
Fapta pentru care a fost trimis în judecată în cauza de față inculpatul T. M., este furtul calificat al unei cantități de 300 kg cablu din oțel (trei cabluri de oțel în lungime de 50 de metri fiecare), bun sustras în noaptea de 16/17 mai 2011 din gardul proprietatea persoanei vătămate I. D. D., faptă prevăzută și sancționată de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal.
Trăsăturile esențiale ale infracțiunii sunt elementele care caracterizează infracțiunea în ansamblul ei, iar elementele constitutive ale infracțiunii sunt părțile componente ale infracțiunii care o particularizează, deosebind-o de alte infracțiuni. Urmarea imediată este element al laturii obiective a infracțiunii, care constă în rezultatul nemijlocit al acțiunii sau inacțiunii, putând consta fie într-o schimbare a stării anterioare existente, fie într-o leziune (vătămare materială).
În cauză de față, din toate probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, nu a rezultat în mod clar, fără nicio îndoială, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, așa cum aceasta este descrisă în rechizitoriu.
Dimpotrivă, s-a confirmat împrejurarea că între inculpat și martorul I. F., tatăl persoanei vătămate I. D.-D., există o stare anterioară conflictuală de notorietate. I. F. este persoana care de altfel a declanșat demersul judiciar prin denunțul datat 20 mai 2011 (înregistrat la parchet la data de 23 mai 2011) și cel care a susținut că a recunoscut la depozitul de fier vechi cablul sustras din gardul în litigiu chiar în ziua de 20 mai 2011 (așa cum rezultă din procesul-verbal din 20 mai 2011). Chiar și din referatul de cunoaștere întocmit de organele de urmărire penală rezultă că inculpatul T. M. „se află în relații de dușmănie cu numitul I. F. din ., de peste 20 de ani”. Și din depoziția fostului ginere al inculpatului a reieșit aceeași situație tensionată, acesta arătând că I. F. l-a acuzat pe T. M. că i-a furat niște cabluri de oțel în anul 2009.
Săvârșirea unei fapte de furt, în condiții neclare referitoare la aspecte esențiale, respectiv data săvârșirii și individualizarea bunului sustras (recunoașterea bunului fiind realizată chiar de persoana care este în relații notorii de dușmănie cu inculpatul și care și anterior l-a acuzat de furt), nu reprezintă automat temei pentru angajarea răspunderii penale a persoanei acuzate, ci trebuie să se dovedească în mod clar, fără nicio îndoială, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit disp. art. 396 Cod procedură penală, pentru a se dispune condamnarea trebuie ca instanța să constate, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Astfel, în baza art. 396 alin. 1 și 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, se va dispune achitarea inculpatului T. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, persoana vătămată fiind I. D.-D., deoarece nu există probe că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
În baza art. 397 rap. la art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, acțiunea civilă exercitată de partea civilă I. D.-D. va fi lăsată nesoluționată.
În baza art. 398 rap. la art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin. 1 și 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, achită pe inculpatul T. M., fiul lui V. și M., CNP_, născut la data de 22 aprilie 1944 în ., domiciliat în ., județul Argeș, căsătorit, studii 8 clase, fără ocupație, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, persoana vătămată fiind I. D.-D., CNP_, domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, .. 39 A, județul Argeș.
În baza art. 397 rap. la art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, lasă nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă I. D.-D..
În baza art. 398 rap. la art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 mai 2015.
Președinte,
M. U.
Grefier,
E. P.
Red. Jud. M.U/Tehn. A.D./5 ex./22.08.2015
Comunicat 3 ex.
1 ex. inculpatului T. M.
1 ex. persoanei vătămate I. D.-D.
1 ex. procuror
| ← Distrugere. Art.253 NCP. Sentința nr. 7/2015. Judecătoria... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
