Abandonul de familie. Art.378 NCP. Sentința nr. 2255/2015. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2255/2015 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 11-11-2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA FOCSANI - JUDEȚUL V.
SENTINȚA PENALĂ NR. 2255
Ședința publică din data de 11.11.2015
Instanța constituită din :
Președinte- P. I. I.- Judecător
Grefier - B. I. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. A. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul B. C. TICUȚI, fiul lui D. și C., născut in O., jud. V. la data de 08.08.1978, domiciliat in comuna Broșteni, ., CNP_, cetățenie romană, necăsătorit, studii medii, măcelar, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cp.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de astăzi.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 1771/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani din data de 24.07.2015, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. C. Ticuți, fiul lui D. și C., născut în O., jud. V. la data de 08.08.1978, domiciliat in comuna Broșteni, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt, din luna noiembrie 2014, cu rea credință, inculpatul nu a plătit integral pensia de întreținere datorată minorilor B. L. A. și B. R. M., stabilită prin sentința civilă rămasă definitivă.
Situația de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, sentința civilă nr. 5746/08.11.2012 a Judecătoriei Focșani, adrese ITM V. și CAS V. și fișa de cazier judiciar.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 09.09.2015, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, fixând termen de judecată la data de 07.10.2015.
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras, în baza art. 374 C. proc. pen., a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului fapta pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acesteia, precum și împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declarație, atrăgându-i, totodată, atenția că, dacă va da o declarație, tot ceea ce va spune va putea fi folosit și împotriva sa. De asemenea, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 C. proc. pen. Acesta a precizat că este de acord să beneficieze de aceste dispoziții, sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar. La același termen, instanța, apreciind asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, a încuviințat probele administrate în faza de urmărire penală. La dosar au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere, respectiv înscrisuri care atestă calitatea de angajat și documente de plată..
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:
În fapt, inculpatul B. C. Ticuți a fost căsătorit cu numita M. V., din această relație născându-se minorii B. L. A. - la data de 05.11.2002 și B. R. M. - la data de 05.10.2005.
Cei doi părinți ai minorilor s-au despărțit în urma unor neînțelegeri, iar prin sentința civilă nr. 5746/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Focșani, s-a dispus desfacerea căsătoriei, încredințarea minorilor către mamă și obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere în cuantum total de 233 de lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, până la data majoratului minorilor.
Inculpatul B. C. Ticuți a achitat parțial această obligație, aspect care a dus la formularea mai multor plângeri penale de către reprezentantul legal M. V..
Începând cu luna noiembrie 2014, inculpatul nu a plătit integral pensia de întreținere în cuantum de 233 de lei lunar stabilită în favoarea minorilor, cu rea intenție, pe o perioada mai mare de trei luni.
Din probele administrate, rezultă că luna noiembrie 2014 până la formularea plângerii penale, inculpatul a plătit doar parțial obligația stabilită de instanță cu titlu de pensie de întreținere.
De asemenea, instanța mai reține că, inculpatul nu are un venit stabil, dar din data de 15.09.2015 lucrează ca măcelar la . Focșani, cu contract individual de muncă, obținând un salariu brut de 1050 lei/lunar.
După formularea plângerii penale împotriva sa, inculpatul a achitat integral pensia de întreținere în favoarea celor doi minori, cu mențiunea că ulterior a mai acumulat mici restanțe.
Așadar, instanța constată că, în mod indubitabil, în toată perioada începând cu luna noiembrie 2014, inculpatul nu a mai achitat lunar și în cuantumul stabilit de instanță pensia de întreținere la plata căreia a fost obligat.
În același timp, instanța reține că inculpatul nu a făcut dovada imposibilității sale obiective de a achita lunar pensia de întreținere, astfel că, în lipsa unor elemente indubitabile care să releve o atare situație de fapt, urmează a se reține reaua sa credință în ceea ce privește neachitarea pensiei de întreținere, aceasta reieșind și din declarațiile sale, în care a arătat faptul că a considerat că nu are suficiente venituri care să-i permită să achite pensia de întreținere, deși raportul dintre cuantumul veniturilor realizate și cuantumul pensiei de întreținere îi permitea acest lucru, fără a avea repercursiuni grave asupra nivelului său de trai. Așadar, neplata pensiei de întreținere în tot acest interval de timp s-a datorat relei sale credințe, dat fiind că inculpatul dispunea de posibilități financiare pentru a-și îndeplini această obligație nu numai legală, dar și morală.
Chiar dacă inculpatul nu a mai avut un loc de muncă stabil în ultima perioadă și nu a realizat venituri constante, fapt ce rezultă din coroborarea înscrisurilor anterior indicate cu depozițiile inculpatului, aceasta nu îl scutește de obligația de plată a pensiei de întreținere în favoarea copililor săi. Se prezumă astfel că, în condițiile în care inculpatul dispune de mijloace pentru a se întreține pe sine chiar și în lipsa unui serviciu, întrucât fiind sănătos și apt de muncă, dispune de mijloace pentru a contribui financiar și la creșterea și educarea minorilor, fiind cunoscut faptul că în cazul persoanelor care nu sunt angajate, pensia de întreținere se calculează raportat la venitul minim pe economia națională, sens în care instanța reține că veniturile obținute chiar și în mod sporadic de către inculpat erau suficiente pentru a achita pensia stabilită pe cale judecătorească.
Așadar, instanța reține că probatoriul analizat în considerentele ce preced susține întocmai situația de fapt prezentată de partea vătămată/civilă minoră.
În acest context, instanța reține că depozițiile părții vătămată/civile se coroborează cu probatoriul cauzei, împrejurare în raport de care constată incidența în cauză a prevederilor, potrivit cărora declarațiile părții civile făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În concluzie, se constată că situația de fapt descrisă anterior este pe deplin dovedită prin coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză, din care rezultă că inculpatul nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligația de a plăti pensie de întreținere în favoarea fiului său, în cuantumul stabilit în sentința civilă nr. 5746/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Focșani, deși, pe de o parte, a avut mijloace financiare în acest sens, iar pe de altă parte, nu a dovedit că s-ar fi aflat în imposibilitate de a-și îndeplini această obligație. Așadar, instanța constată că încălcarea dreptului părții civile minore de a primi pensie de întreținere se circumscrie atitudinii exclusive a inculpatului de a nu își îndeplini obligația corelativă acestui drept, contrar celor statuate în mod definitiv prin hotărârea judecătorească sus-menționată.
Fiind audiat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere a săvârșirii faptei și a modalității sale de comitere, motivând neplata pensiei de întreținere de faptul că nu a obținut venituri constante, nu mai are serviciu și desfășoară activități doar ocazional. Totuși, din data de 15.09.2015 lucrează ca măcelar la . Focșani, cu contract individual de muncă, obținând un salariu brut de 1050 lei/lunar.
În drept, fapta inculpatului care, din luna noiembrie 2014, cu rea credință, inculpatul nu a plătit integral pensia de întreținere datorată minorilor B. L. A. și B. R. M., stabilită prin sentința civilă rămasă definitivă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen.
Chiar dacă în speță este vorba despre doi minori, în practica judiciară și literatura de specilaitate, opinia majoritară este în sensul că săvârșirea unuia sau a mai multor variante alternative ale infracțiunii prevăzute de art. 378 Cod penal față de mai mulți membri de familie nu atrage o pluralitate de infracțiuni. În argumentarea soluției juridice s-a arătat că denumirea capitolului II din titlul VIII al codului penal se referă la infracțiuni contra familiei și nu împotriva membrilor de familie, iar codul civil stabilește într-un anumit procent pensia de întreținere raportat la numărul acestora.
Prealabil analizării conținutului constitutiv al infracțiunii, instanța constată că în cauză este îndeplinită situația premisă – constând în preexistența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să fie stabilită obligația de plată a pensiei de întreținere în sarcina inculpatului și în favoarea minorului, respectiv sentința civilă nr. 5746/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Focșani, rămasă definitivă.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii, instanța reține că elementul material al acesteia constă într-o inacțiune, și anume neplata consecutivă a pensiei de întreținere timp de două luni sau mai mult.
Având în vedere că, din probatoriul astfel cum a fost analizat în considerentele ce preced rezultă, fără îndoială, împrejurarea că, pe de o parte, pensia de întreținere a fost stabilită pe cale judecătorească, iar pe de altă parte, că nu a fost plătită mai mult de trei luni - instanța reține că sunt îndeplinite și cerințele esențiale atașate elementului material al laturii obiective a infracțiunii.
De asemenea, având în vedere vârsta minorilor care se află în continuarea studiilor, instanța reține că acesta se află într-o incapacitate prezumată de a obține venituri proprii în vederea întreținerii sale, conform C.fam.
Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni constă într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv relațiile sociale care privesc familia din punctul de vedere al creșterii și educării minorilor și, în special, al legăturilor personale și patrimoniale dintre copii și părinții acestora.
Astfel, dreptul de a primi pensia de întreținere de la tatăl său, pensie al cărei rol, stabilit de principiile prevăzute în Codul familiei, este să îi asigure copilului condițiile necesare creșterii și educării sale corespunzătoare vârstei, prin neplata acestei sume este evident că s-a realizat urmarea imediată a infracțiunii, aceea a creării unei stări de pericol pentru normala dezvoltare a copilului.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind o infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții acestora, cu atât mai mult cu cât dragostea părintească, afecțiunea dintre copii și părinți, precum și respectul și grija pe care le poartă unii față de ceilalți se dezvoltă de-a lungul timpului și se păstrează, în mod firesc, pentru toată viața.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Astfel, sistând plata pensiei de întreținere în cuantumul stabilit, inculpatul a prevăzut și urmărit posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la viața de familie, precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză.
În varianta prevăzută de C.pen., legiuitorul folosește pentru caracterizarea poziției psihice a făptuitorului expresia „cu rea credință”, ceea ce are în vedere ca o cerință esențială pentru existența intenției – directe sau indirecte – posibilitatea făptuitorului de a îndeplini obligația de întreținere pe care însă nu și-o îndeplinește, el având cunoștință de obligația stabilită în sarcina sa și acceptând sau chiar urmărind posibilitatea afectării dezvoltării și creșterii minorului prin neexecutare.
Din probele administrate, instanța reține că inculpatului nu i-au lipsit resursele financiare, care să-i permită să-și achite măcar în parte, dacă nu integral, obligația de întreținere, ci dimpotrivă acesta a refuzat constant și o perioadă destul de lungă plata pensiei de întreținere, împrejurare ce denotă un dezinteres manifest față de copilul său.
Inculpatul a invocat pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești lipsa unui loc de muncă stabil, aspect ce nu poate transforma reaua credință în bună credință, astfel încât să fie generate piedici de ordin obiectiv în executarea obligației de întreținere. Împrejurarea că inculpatul nu are un loc de muncă stabil și un venit constant permanent este de înțeles, dar faptul de a-și neglija o perioadă mare de timp propriul copil, punându-l în imposibilitatea de a se dezvolta corespunzător vârstei și aspirațiilor sale, nu poate fi justificat prin atitudinea inculpatului și apărările formulate.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În acest sens, instanța reține următoarele: gradul de pericol social concret al faptei, având în vedere că inculpatul a întrerupt pentru o perioadă îndelungată de timp, plata pensiei de întreținere în cuantumul stabilit prin hotărârea judecătorească, periclitând, astfel, nu numai posibilitatea bunicii de a-și exercita în concret drepturile părintești referitoare la creșterea, educarea, pregătirea profesională ulterioară, dar mai ales dezvoltarea emoțională și afectivă echilibrată a minorului, încălcând, așadar, nu numai drepturile părintești ale ocrotitorului părții civile, cât mai ales interesul superior al copilului de a crește și a se dezvolta corespunzător nevoilor specifice vârstei sale, pentru asigurarea unei vieți echilibrate și armonioase.
Pe de altă parte, instanța mai reține și faptul că inculpatul a adoptat o atitudine procesuală de recunoaștere a săvârșirii faptei și a modalității sale de comitere, contribuind, așadar, la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei. În aceste condiții, instanța reține că inculpatul are obligația de a face eforturi pentru achitarea pensiei, astfel încât stabilirea unei pedepse privative de libertate nu ar fi în măsură nicicum să contribuie la creșterea și dezvoltarea armonioasă a părții civile, întrucât ar însemna lipsirea în continuare a părții civile de întreținerea datorată de inculpat.
Totodată, având în vedere că la termenul de judecată din data de 04.11.2015, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea de probe, instanța urmează a da deplină eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen. potrivit cărora, se va pronunța condamnarea inculpatului, care, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treimea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Astfel, infracțiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen., este sancționată cu pedeapsa închisorii sau cu amendă - limitele pedepsei fiind prevăzute de la de la 6 luni la 3 ani..
Prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 101 C.pr.pen., limitele pedepsei cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii se vor reduce cu o treime la o pedeapsă cu închisoarea între 4 luni și 2 ani,
Totodată, având în vedere că pedeapsa închisorii este stabilită alternativ cu pedeapsa amenzii penale, pentru motivele anterior expuse, instanța apreciază că, pentru garantarea rolului educativ și preventiv al pedepsei, amenda penală nu este corespunzătoare garantării acestui scop, executarea amenzii penale fiind de natură a periclita însăși drepturile și interesele minorului.
În consecință, instanța urmează a aplica inculpatului pedeapsa închisorii, care va asigura reeducarea acestuia și îl va face să înțeleagă necesitatea de a-și respecta obligațiile legale, având în vedere și caracterul pecuniar al pedepsei amenzii, care, afectându-i patrimoniul, l-ar pune în dificultate de a plăti pensia de întreținere către copiii săi.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că pronunțarea prezentei sentințe penale de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie înseamnă, implicit, dar neîndoielnic, recunoașterea încălcării de către inculpat a drepturilor părții civile la pensie de întreținere.
Prin prisma art. 8 din CEDO, condamnarea din prezenta cauză reprezintă respectarea de către autoritățile naționale a obligațiilor pozitive ce revin statelor membre în cazul executării hotărârilor judecătorești prin care sunt stabilite obligațiile părintești, pentru a asigura respectarea drepturilor persoanei și, totodată, pentru a adopta măsuri de protecție a vieții private, în raport de care salvgardarea interesului superior al copilului constituie fundamentul soluției adoptate de instanță.
Însă, mai presus de orice rațiuni de natură civilă, familială sau penală, instanța are în vedere complexitatea relațiilor interumane, cu precădere a celor care se formează între copii și părinții acestora, a căror reciprocitate are la bază sentimente profunde de iubire și respect.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța apreciază că există reale posibilități de îndreptare pentru inculpat, neimpunându-se aplicarea imediată a unei pedepse, fiind însă strict necesară monitorizarea comportamentului pentru o perioadă determinată de timp.
Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 396 alin. 1, 4 C. proc. pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., raportat la art. 378 alin. 5 C. pen., va stabili o pedeapsă de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța constată că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv.
De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat este de 3 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, art. 378 alin. 5 C. pen., cu referire la art. 83 C. pen., va amâna executarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune V., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune V..
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 88 C. pen. privind revocarea amânări aplicării pedepsei, precum și asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, în baza art. 276 alin. 3 C.pr.pen., va act că persoanele vătămate B. L. A. și B. R. M. – prin reprezentant legal M. V., domiciliată în comuna Broșteni, ., nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen.., instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen. – va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Onorariul apărătorului din oficiu (avocat L. M. - cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2201/08.09.2015 emisă de Baroul V.) în sumă de 390 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin. 1, 4 C. proc. pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., raportat la art. 378 alin. 5 C. pen., stabileșteîn sarcina inculpatului B. C. Ticuți, fiul lui D. și C., născut în O., jud. V. la data de 08.08.1978, domiciliat in comuna Broșteni, ., CNP_, cetățenie romană, necăsătorit, studii medii, măcelar, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, o pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.
În baza art. 378 alin. 5 C. pen., cu referire la art. 83 C. pen., amână aplicarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 alin. 1 C. pen., care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 lit. a-e C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere, de a căror verificare va răspunde Serviciul de Probațiune V.:
a.- să se prezinte la Serviciul de Probațiune, la datele fixate de acesta;
b.-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c.-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d.-să comunice schimbarea locului de muncă;
e.-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c – e C.pen, se comunică Serviciului de Probațiune V..
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 88 C.pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei, precum și asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 276 alin. 3 C.pr.pen., ia act că persoanele vătămate B. L. A. și B. R. M. – prin reprezentant legal M. V., domiciliată în comuna Broșteni, ., nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen., ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu (avocat L. M. - cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2201/08.09.2015 emisă de Baroul V.) în sumă de 390 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.11.2015.
Președinte Grefier
P. I.-I. B. I. – M.
Red. I.I.P. / Dact..I.M.B.
17.11.2015 / 2 ex.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
