Tulburarea de posesie (art. 220 C.p.). Sentința nr. 1413/2015. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1413/2015 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 15275/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SENTINȚA PENALĂ NR. 1413
Ședința publica din data de 01.07.2015
INSTANTA CONSTITUITA DIN
PREȘEDINTE: P. I.-I.
Grefier: C. F.-R.
Ministerul Public a fost reprezentat de prim procuror A. D. Dragovici din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Focșani.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpații C. A. și C. D.,trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr. 2635/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecatoria Focșani pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin 1, 2, 3 C. pen. cu aplicarea art.33 lit. a C.p.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de 17.06.2015, ulterior a amanat pronuntarea pentru astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani nr. 2635/P/2013din data de 20.12.2013, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2013 sub nr. _ , s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților C. A., fiul lui V. și M., născut la data de 01.11.1949 în ., domiciliat în com. P., ., CNP_ și C. D., fiica lui M. și G., născută la 29.09.1952 în ., domiciliată în ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută art. 220 alin 1, 2, 3 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că, în fapt, la data de 24.04.2013, inculpații au ocupat terenul aparținând părților vătămate Z. N., Ț. I. și Ț. T., împrejurare în care le-au adresat amenințări cu acte de violență.
Situația de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, rapoarte de expertiză tehnică topografică și fișele de cazier judiciar.
Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2014, având în vedere dispozițiile art. 6 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de procedură penală, instanța a dispus trimiterea cauzei judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342-348 C.p.p.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 25.03.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, fixând termen de judecată la data de 07.05.2014.
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, din data de 18.06.2015, ulterior citirii în extras, în baza art. 374 C. proc. pen., a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța le-a adus la cunoștință inculpaților fapta pentru care au fost trimiși în judecată și încadrarea juridică a acesteia, precum și împrejurarea că au dreptul să nu dea nicio declarație, atrăgându-le, totodată, atenția că, dacă vor da o declarație, tot ceea ce vor spune va putea fi folosit și împotriva lor. De asemenea, instanța i-a întrebat pe inculpați dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-le la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 C. proc. pen. Aceștia au precizat că nu recunosc săvârșirea acesteia și nu sunt de acord să beneficieze de aceste dispoziții, solicitând administrarea de probatorii pentru stabilirea circumstanțelor exacte.
Instanța a constatat că în cauză nu se impune aplicarea procedurii simplificate de judecată, prev de art. 375, art. 377 C.pr.pen., nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 396 alin. 10 C. proc. pen. potrivit cărora, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Totodată, inculpații au consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestora, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar la filele 42-44.
În apărare, inculpații au solicitat administrarea de probe, la același termen, instanța, apreciind asupra pertinenței, utilității și concludenței probelor solicitate, încuviințând proba cu înscrisuri, atât cele de la dosar, cât și alte înscrisuri, proba testimonială cu depozițiile martorilor P. I. și B. I., precum și emiterea unei adrese către Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară V. pentru a înainta planul parcelar, situația actuală a întregii tarlale 112, parcelele 2925 și următoarele, răspunsul nr. 2144/10.07.2014 al acestei instituții regăsindu-se la dosar la filele 49-83. .
La același termen de judecată, anterior citirii în extras a actului de sesizare a instanței, părțile vătămate Ț. I. și Ț. T. s-au constituit părți civile în procesul penal cu suma de 6750 lei, iar Z. N. cu suma de 3000 lei, reprezintând daune materiale – contravaloarea cantității de porumb cultivată de pe terenul ocupat de inculpați.
Astfel, în faza de cercetare judecătorească, la termenul de judecată din data de 18.06.2014, instanța a procedat la audierea părților vătămate Ț. I., Ț. T. și Z. N., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar la filele 41, 45 și 46.
La termenul de judecată din data de 10.09.2014, instanța a procedat la audierea
martorilor P. I. și B. I., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar la filele 91-94. La același termen de judecată, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice topometrice - solicitată de inculpați (raportul de expertiză și anexele fiind atașate la dosar la filele 128 - 144), precum și a unei expertize tehnice judiciare de evaluare a cantității de porumb constituind prejudiciul produs prin infracțiune - solicitată de părțile vătămate (raportul de expertiză și anexele fiind atașate la dosar la filele 109 - 117).
La termenul de judecată din data de 08.04.2015, instanța a dispus completarea expertizei tehnice topometrice cu obiecțiunile formulate de apărătorul ales al inculpaților (completarea la raportul de expertiză și anexele fiind atașate la dosar la filele 159 - 167).
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 24.04.2013, părțile vătămate Ț. I., Ț. T. și Z. N. au formulat plângeri penale împotriva inculpaților C. A. și C. D., la P. de pe lângă Judecătoria Focșani fiind înregistrat dosarul penal cu nr. unic 2635/P/09.05.2015. În conținutul plângerilor, aceaștia arată faptul că la data de 24.04.2013, inculpații le-au ocupat terenurile proprietate situate în punctul „Casa de A.", de pe raza orașului O., împrejurare în care le-au adresat amenințări cu acte de violență.
În urma cercetărilor efectuate, lucrătorii de poliție judiciară din cadru I.P.J. V. - Poliția orașului O., sub supravegherea procurorului de caz, au stabilit că între părțile vătămate și inculpați au avut loc mai multe litigii având ca obiect suprafețele de teren din punctul respectiv, pe rolul unității de parchet fiind înregistrate mai multe dosare penale în perioada 2011-2012, respectiv dosarul penal cu nr. unic 3184/P/2011 în care s-au dispus soluții de neîncepere a urmăririi penale precum și de scoatere de sub urmărirea penală față de toate părțile implicate. În cauză s-au efectuat și două expertize topografice, care au concluzionat că „Z. N. și Ț. I. nu au ocupat vreo suprafață de teren de la C. A. și C. G.", respectiv că ,,proprietățile C. A. și C. M. def. (moștenitor C. D.) sunt deplasate, ocupând astfel amplasamentul C. D. def (moștenitor Z. N.) și Ț. I. ".
La data de 24.04.2013, părțile vătămate Z. N. (moștenitoarea defunctei C. D.), Ț. I. și Ț. T. au mers la câmp, în punctul „Casa de A.", de pe raza orașului O., pentru a efectua lucrări de primăvară – însămânțare cu porumb a suprafețelor de teren arabil amplasate în tarlaua nr. 112, . care ar fi avut discuții contradictorii cu inculpații C. A. și C. D., legate de delimitarea terenurilor, în cadrul cărora inculpații le-ar fi adresat amenințări cu acte de violență și injurii, C. A. gesticulând cu bățul pe care-l avea asupra sa, rupându-i ruleta lui Ț. I..
Suprafețele de teren arabil ale părților vătămate se învecinează în partea de nord cu suprafețele de teren arabil ale inculpaților. Z. N., Ț. I. și Ț. T. au plecat de la fața locului la Poliția orașului O., unde au sesizat cele întâmplate și au formulat plângeri penale împotriva inculpaților C. A. și C. D. .
În acest sens, prin referatul de terminare a urmăririi penale din data de 04.11.2013, lucrătorii de poliție judiciară din cadru I.P.J. V. - Poliția orașului O., au propus întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată a inculpaților C. A. și C. D. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută art. 220 alin 1, 2, 3 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969.
Situația de fapt mai sus-prezentată a fost dovedită prin coroborarea întregului material probator, administrat în cursul urmăririi penale.
Fiind audiată atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești partea vătămată Z. N. a declarat faptul că în dimineața zilei de 24.04.2013, a mers în punctul „Casa de A.", de pe raza orașului O., pentru a însămânța cu porumb suprafața de teren arabil amplasată în tarlaua nr. 112, . defunctei C. D.. Aceasta arată că suprafața sa de teren se învecinează cu familia Ț. pe de-o parte și cu familia C. pe de altă parte.
În acea zi, la suprafața de teren se mai aflau și părțile vătămate Ț. I. și Ț. T., precum și martorul B. I. și inculpații. În timp ce aștepta la marginea tarlalei pentru a însămânța terenul, inculpata C. D. a venit la ei și le-a spus că acolo este terenul ei, ocazie cu care le-a adresat cuvinte jignitoare, timp în care inculpatul C. A. gesticula cu un băț și i-a rupt ruleta lui Ț. I..
Martorul mai arată că în acel punct au fost mereu litigii privind suprafețele de pământ arabil, că ultima punere în posesie a fost făcută în anul 2011 de către o comisie de la Primăria comunei P. care a măsurat terenurile și a arătat fiecăruia ce suprafețe dețin, soții C. primind 1,13 ha, apoi urmează ea cu 0,25 ha și apoi soții Ț. cu 0,50 ha. Deasemenea, arată că nu mai stăpânește terenul din anul 2013, acesta fiind lucrat efectiv de inculpați.
Fiind audiați atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești părțile vătămate Ț. I. și Ț. T. au declarat faptul că dețin suprafața de 0,50 ha teren arabil situată în punctul „Casa de A.", de pe raza orașului O., tarlaua nr. 112, . de teren se află la poziția 24, la poziția 23 fiind partea vătămată Z. N. cu suprafața de 0,25 ha teren arabil, iar la poziția 22 fiind inculpații C. cu suprafața de 1,13 ha teren arabil.
Aceștia arată că au avut nenumărate litigii cu inculpații de-a lungul timpului, de când terenul era lucrat de defunctul Ț. A. I., au fost efectuate și expertize topografice pentru clarificarea situației, dar soții C. susțin în continuare că terenul este proprietatea lor.
Aceștia arată că ultima oară au însămânțat efectiv terenul în anul 2011, de atunci acesta fiind în posesia inculpaților care l-au cultivat și au cules fructele, părțile vătămate nemaifiind ,,stăpâne’’ pe teren nu au mers la fața locului până în primăvara anului 2013.
Astfel, în dimineața zilei de 24.04.2013, aceștia au mers la suprafața de teren în litigiu pentru a o însămânța cu porumb. În timp ce măsurau suprafețele de teren cu o ruletă, împreună cu partea vătămată Z. N., inculpații au venit la ei și le-a adresat cuvinte jignitoare, timp în care inculpatul C. A. gesticula cu un băț și i-a rupt ruleta lui Ț. I., fără a lovi însă pe cineva. Inclusiv tractoristul le-a spus să nu mai plătească nimic întrucât lucrarea a foist plătită de inculpați.
Fiind audiat atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, martorul B. I. a relatat faptul că deține o suprafață de teren arabil situată în punctul „Casa de A.", de pe raza orașului O., tarlaua nr. 112, . cu suprafața de teren aparținând lui Ț. I..
În acea . proprietari, din comunele P. și S.. În anii 2013 și 2014, pe proprietatea părților vătămate Ț. I. și Ț. T. au fost efectuate lucrări de numita M. I. din . știe că deține teren la marginea canalului și nu acolo, dar a avut acceptul primarului din S. și s-a impus cu forța să lucreze acea suprafață de teren.
La data de 24.04.2013, fiind prezentă la teren pentru a-l însămânța, arată că a avut loc un conflict între M. I. și Z. N., iar toate persoanele prezente trăgeau de o ruletă cu care se efectuau măsurători, aceasta fiind astfel ruptă.
Deasemenea, din câte cunoaște, inculpații C. A. și C. Dodrița își lucrează terenul proprietatea acestora, proprietatea părților vătămate Ț. I. și Ț. T. fiind luată de M. I., iar a părții vătămate Z. N. fiind luată prin ,,alunecare’’ de ceilalți proprietari. De circa 6 ani, aceasta nu mai este vecină cu familia Ț., terenul fiind lucrat de M. I..
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, martorul P. I. a relatat faptul că în tarlaua în litigiu, părțile vătămate Z. N., Ț. I. și Ț. T. dețin loturi de pământ fiind vecini cu suprafețele deținute de inculpați. La data de 24.04.2013, a fost prezent la acel teren pentru a o ajuta la lucrări pe Z. N., dar nu a văzut dacă a avut loc un conflict între părțile vătămate și inculpați și nici nu l-a văzut pe inculpatul C. A. să aibă vreun băț sau alt obiect în mână.
Deasemenea, este sigur de prezența inculpatului C. A. la teren în ziua respectivă, cunoscându-l pe acesta de cca. 30 ani. În ultimii 3 ani, terenul în litigiu a fost în posesia inculpaților care l-au și lucrat, Z. N. nemaiefectuând nicio lucrare la teren.
Fiind audiat cu privire la faptele imputate atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. A. nu a recunoscut săvârșirea faptei de tulburare de posesie, motivând că de circa 6-7 ani nu a mai fost la teren din cauza stării precare de sănătate. Mai arată că suprafața de teren în litigiu este propritatea lui întrucât are acte de proprietate și nu ar fi ocupat niciodată alte suprafețe de teren.
Fiind audiată cu privire la faptele imputate atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpata C. D. nu a recunoscut săvârșirea faptei de tulburare de posesie, motivând că suprafața de teren în litigiu este propritatea familiei ei conform titlului de proprietate pe care îl deține și nu a trecut niciun centimetru pe alte suprafețe de teren. Dealtfel, ea lucrează acel teren de cca. 24 ani, iar părțile vătămate nu l-au mai lucrat de cca. 10 ani. Admite că au existat mai multe litigii asupra terenului și că au fost efectuate mai multe expertize topografice pentru clarificarea situației, dar susține în continuare că suprafața de teren arabil de 1,13 ha este proprietatea lor, aflată la poziția 22.
Cu privire la fapta din data de 24.04.2013, inculpata arată că a plătit tractoristului pentru însămânțarea suprafeței de 1,13 ha pe care o deține și nu a ocupat abuziv alte suprafețe de teren.
Pentru a se stabili cu exactitate situația faptică a terenurilor în litigiu s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, expertul tehnic concluzionând cătarlaua nr. 112, . în punctul ,,Casa de apă’’ de pe raza orașului O., jud. V. și a făcut obiectul legilor funciare. Cetățenii au fost astfel puși în posesie cu loturi consecutive de la poziția 1 la pozția 43. Ulterior, . divizat în două unități administrativ teritoriale, respectiv . S., tarlaua sus menționată fiind împărțită astfel între cele două comune, respectiv de la lotul nr. 1 la lotul nr. 25 pentru . la lotul nr. 26 pentru . între proprietarii celor două comune fiind hotarul între lotul părții vătămate Ț. I. și lotul lui A. A..
Inculpații C. A. și C. D. au efectiv în proprietate terenul din titlul de proprietate, dar posesia actuală nu este pe amplasamentul descris în planul parcelar și de coordonatele punctelor de contur din documentația cadastrală în baza căreia aceștia și-au intabulat terenul în cartea funciară a orașului O., jud. V.. cu nr._.
În prezent, inculpații nu au în posesie vreo suprafață de teren în plus față de suprafața de 1,13 ha din titlul de proprietate, iar suprafața acestora de teren se suprapune peste suprafațele din proprietatea părților vătămate Z. N. (2500 mp), Ț. I. și Ț. T. (4400 mp).
Expertul a stabilit că liniile de hotar din teren (faptice) ale suprafeței de teren proprietatea inculpaților sunt incorecte, situație care a condus la suprapunerea peste amplasamentele corecte ale părților vătămate.
Pentru stabilirea corectă a limitelor de hotar dintre părțile în litigiu se impune o nouă trasare a punctelor de hotar, conform schiței anexă de la raportul de expertiză sau a coordonatelor punctelor de contur din cartea funciară.
Dealtfel, la data de 12.05.2015, părțile vătămate Z. N., Ț. I. și Ț. T. au formulat din nou o plângere împotriva inculpaților depusă la unitatea de P. din care rezultă că la data de 23.04.2015, o comisie din cadrul Primăriei P. formată din primarul B. T., inginer P. Melenica și inginer D. C. au convovat proprietarii suprafețelor de teren din tarlaua nr. 112, . punctul ,,Casa de apă’’ de pe raza orașului O., jud. V. pentru o nouă măsurare a terenurilor și jalonarea loturilor în vederea însămânțării, fiind prezente persoanele de la loturile 1-25, ocazie cu care Comisia a pus din nou în posesie proprietarii, stabilindu-se și semne de hotar.
Având în vedere că depozițiile părților vătămate, ale inculpaților și martorilor date în timpul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, dar și înscrisurile existente la dosar nu se coroborează, fiind contradictorii, instanța apreciază că în cauză nu există probe directe sau indirecte în sarcina inculpaților, în sensul celor reținute în actul de sesizare a instanței.
Astfel, instanța reține o stare de fapt diferită decât cea din rechizitoriu, considerând că nici o probă din cele administrate nu poate duce la concluzia certă că inculpații au ocupat fără drept terenul aparținând părților vătămate Z. N., Ț. I. și Ț. T., împrejurare în care le-au adresat amenințări cu acte de violență, din următoarele considerente:
În fapt, între părțile vătămate Z. N., Ț. I. și Ț. T. și inculpații C. A. și C. D. au avut loc mai multe litigii având ca obiect suprafețele de teren din tarlaua nr. 112, . punctul ,,Casa de apă’’ de pe raza orașului O., jud. V., pe rolul unității de parchet fiind înregistrate mai multe dosare penale în perioada 2011-2012, respectiv dosarul penal cu nr. unic 3184/P/2011 în care s-au dispus soluții de neîncepere a urmăririi penale precum și de scoatere de sub urmărirea penală față de toate părțile implicate.
În cursul derulării acestui litigiu s-au efectuat și două expertize topografice, care au concluzionat că „Z. N. și Ț. I. nu au ocupat vreo suprafață de teren de la C. A. și C. G.", respectiv că ,,proprietățile C. A. și C. M. def. (moștenitor C. D.) sunt deplasate, ocupând astfel amplasamentul C. D. def (moștenitor Z. N.) și Ț. I. ".
Deasemenea, în cursul cercetării judecătorești din prezenta cauză s-a efectuat o nouă expertiză tehnică judiciară, care a concluzionat că inculpații C. A. și C. D. au efectiv în proprietate terenul din titlul de proprietate – respectiv 1,13 ha, dar posesia actuală nu este pe amplasamentul descris în planul parcelar și de coordonatele punctelor de contur din documentația cadastrală în baza căreia aceștia și-au intabulat terenul în cartea funciară a orașului O., jud. V.. cu nr._. Totuși, în prezent, inculpații nu au în posesie vreo suprafață de teren în plus față de suprafața de 1,13 ha din titlul de proprietate, iar suprafața acestora de teren se suprapune peste suprafațele din proprietatea părților vătămate Z. N. (2500 mp), Ț. I. și Ț. T. (4400 mp).
Expertul a mai stabilit că liniile de hotar din teren (faptice) ale suprafeței de teren proprietatea inculpaților sunt incorecte, situație care a condus la suprapunerea peste amplasamentele corecte ale părților vătămate. Totodată, pentru stabilirea corectă a limitelor de hotar dintre părțile în litigiu se impune o nouă trasare a punctelor de hotar, conform schiței anexă de la raportul de expertiză sau a coordonatelor punctelor de contur din cartea funciară.
Având în vedere că la data de 23.04.2015, o comisie din cadrul Primăriei P. s-a deplasat la tarlaua nr. 112, . punctul ,,Casa de apă’’ de pe raza orașului O., jud. V., pentru o nouă măsurare a terenurilor și jalonarea loturilor în vederea însămânțării, fiind prezente persoanele de la loturile 1-25, ocazie cu care Comisia a pus din nou în posesie proprietarii, stabilindu-se și semne de hotar, instanța constată că la data săvârșirii pretisei fapte de tulburare de posesie situația juridică a terenului în litigiu era incertă.
Este adevărat că la data de 24.04.2013, părțile vătămate Z. N. (moștenitoarea defunctei C. D.), Ț. I. și Ț. T. au mers la câmp, în punctul „Casa de A.", de pe raza orașului O., pentru a efectua lucrări de primăvară – însămânțare cu porumb a suprafețelor de teren arabil amplasate în tarlaua nr. 112, . care ar fi avut discuții contradictorii cu inculpații C. A. și C. D., legate de delimitarea terenurilor, dar nu se poate stabili cu exactitate dacă și ce s-antâmplat între inculpați și părțilr vătămate, declarațiile părților fiind contradictorii și neexistând alte probe concrete și directe care să ateste susținerile acuzării sau apărările inculpaților.
În concret, nu se poate stabili cu exactitate dacă inculpații ar fi adresat amenințări cu acte de violență și injurii, C. A. gesticulând cu bățul pe care-l avea asupra sa, rupându-i ruleta lui Ț. I..
Părțile vătămate arată că ultima oară au însămânțat efectiv terenul în anul 2011, de atunci acesta fiind în posesia inculpaților care l-au cultivat și au cules fructele, părțile vătămate nemaifiind ,,stăpâne’’ pe teren nu au mers la fața locului până în primăvara anului 2013.
Și din declarațiile martorilor B. I. și P. I. rezultă că în anii 2013 și 2014, pe proprietatea părților vătămate Ț. I. și Ț. T. au fost efectuate lucrări de numita M. I. din . ultimii 3 ani, terenul în litigiu a fost în posesia inculpaților care l-au și lucrat, Z. N. nemaiefectuând nicio lucrare la teren. La data de 24.04.2013, a avut loc un conflict între M. I. și Z. N., iar toate persoanele prezente trăgeau de o ruletă cu care se efectuau măsurători, aceasta fiind astfel ruptă.
Mai mult, aceștia nu au văzut dacă a avut loc un conflict între părțile vătămate și inculpați și nici nu l-au văzut pe inculpatul C. A. să aibă vreun băț sau alt obiect în mână.
Martorii N. C. și M. G. au declarat în cursul urmăririi penale că în perioada în care ei au fost la câmp nu l-au văzut pe C. A. și nici nu au văzut dacă învinuita C. D. s-a certat cu cineva.
Deasemenea, este sigură prezența inculpatului C. A. la teren în ziua respectivă, acesta fiind văzut atât de martori cât și de părțile vătămate.
Cu privire la aplicarea legii mai favorabile, instanța constată că legea nouă este mai favorabilă inculpaților atât cu privire la condițiile de incriminare, eliminându-se modalitatea de comitere a faptei prin refuzul de eliberare a imobilului ocupat și agravanta comiterii faptei de două sau mai multe persoane împreună, cât și cu privire la limitele de pedeapsă care sunt mai reduse laart. 256 alin. 1 din noul Cod penal(de la 1 la 5 ani închisoare sau amendă) față de pedepsele aplicate pentru formele agravante prev. de art. 220 alin.2 și 3 Cod penal din 1969 (2-7 ani față de 3-10 ani).
Conform art. 256 alin.1 din noul Cod penal, constituie infracțiunea de tulburare de posesie fapta de a ocupa, în întregime sau în parte, fără drept, prin violență sau amenințare ori prin desființarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia.
Din jurisprudența națională și literatura de specialitate s-a statuat că prin incriminarea infracțiunii de tulburare de posesie legiuitorul a urmărit să apere posesia ca stare de fapt, respectiv acel element exterior, aparent și obiectiv necesar, conform căruia, la momentul comiterii faptei, subiectul pasiv stăpânește imobilul, adică îl deține efectiv.
În situația în care partea vătămată nu avea posesia (nu deținea în fapt, nu stăpânea efectiv) terenului reclamat a fi ocupat abuziv de inculpați, lipsind situația premisă pentru existența acestei infracțiuni, fapta inculpaților nu este prevăzută de legea penală, astfel că se impune achitarea acestora și lăsată nesoluționată acțiunea civilă. (Decizia penală nr. 189/A/12.03.2014 a Curții de Apel G.).
Astfel, situația premisă pentru existența acestei infracțiuni este aceea ca o anumită persoană să posede efectiv un imobil pentru ca făptuitorul să-i tulbure posesia prin ocuparea acelui imobil. Posesia este o stare de fapt, nu de drept, și care poate sau nu să aparțină titularului dreptului de proprietate.
Prin incriminarea infracțiunii de tulburare de posesie legiuitorul a urmărit să apere posesia ca stare de fapt, respectiv acel element exterior, aparent și obiectiv necesar, conform căruia, la momentul comiterii faptei, subiectul pasiv stăpânește imobilul, adică îl deține efectiv.
Clarificarea situației dreptului de proprietate cu privire la un imobil revendicat de mai multe persoane nu se poate face decât printr-o acțiune civilă.
În cauză, părțile vătămate nu au posedat și nici nu au stăpânit în fapt terenul pe care reclamă că l-au ocupat inculpații, aspect ce reiese și din declarațiile acestora care arată că ,,ultima oară au însămânțat efectiv terenul în anul 2011, de atunci acesta fiind în posesia inculpaților care l-au cultivat și au cules fructele, părțile vătămate nemaifiind ,,stăpâne’’ pe teren nu au mers la fața locului până în primăvara anului 2013 ’’.
Astfel, deși părțile vătămate dețin deține suprafațele de, 0,25 ha și respectiv 0,50 ha în tarlaua nr. 112, . nu sunt identificate efectiv în teren, niciun înscris sau proces verbal de punere în posesie a părților vătămate cu privire la suprafața de teren în litigiu, care face obiectul prezentei cauze, nefiind în măsură să ateste în mod concret situația juridical a terenului, acestea fiind pur formale și doar pe hârtie, nefiind făcută o punere în posesie efectivă cu privire la acest teren, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză și din înscrisurile de la dosar.
Un alt aspect care conduce la aceeași concluzie, respectiv lipsa posesiei asupra terenului de către părțile vătămate, este faptul că între părți au avut loc mai multe litigii având ca obiect suprafețele de teren în cauză, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani fiind înregistrat dosarul penal cu nr. unic 3184/P/2011 în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Z. I. și Ț. I. (prin rezoluția din data de 14.11.2011), precum și scoaterea de sub urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de C. D. ( prin ordonanța din data de 20.03.2013), tot pentru infracțiunea de tulburare de posesie. Astfel, și la acel moment terenul era stăpânit de inculpați și nu de părțile vătămate.
Inculpații au arătat constant că acel teren aparține lui C. A.și defunctuluiC. M. – moștenit de C. D., conform titlului de proprietate și lucrează acel teren de cca. 24 ani, iar părțile vătămate nu l-au mai lucrat de cca. 10 ani. Deși au existat mai multe litigii asupra terenului și au fost efectuate mai multe expertize topografice pentru clarificarea situației, inculpații susțin în continuare că suprafața de teren arabil de 1,13 ha este proprietatea lor, aflată la poziția 22, iar la data de 24.04.2013 au plătit tractoristului pentru însămânțarea suprafeței de 1,13 ha pe care o dețin și nu au ocupat abuziv alte suprafețe de teren. Susținerile inculpaților sunt confirmate parțial și de actele aflate la dosar.
Din cele învederate mai sus rezultă cu prisosință că la data de 24.04.2013, presupusă a se fi comis infracțiunea de tulburare de posesie de către inculpați, părțile vătămate nu aveau posesia și nu dețineau în fapt/nu stăpâneau efectiv terenul reclamat a fi ocupat abuziv de inculpați, lipsind situația premisă pentru existența acestei infracțiuni.
Totodată, se constată că inculpații aveau convingerea că terenul le aparține, conform titlului de proprietate, astfel că mai lipsește un element necesar existenței infracțiunii de tulburare de posesie, acela ca aceștia să acționeze fără drept.
Concluzionând, se constată că în speță fapta inculpaților nu este prevăzută de legea penală, astfel că se impunea achitarea acestora și lăsată nesoluționată acțiunea civilă, eventualele litigii între părți cu privire la proprietatea terenului putând fi soluționate printr-o acțiune civilă separată.
În acest context, instanța apreciază că devin incidente disp. art. 396 alin. 1 și 5 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen. și va achita pe inculpații C. A. și C. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 256 alin. 1 Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tulburare de posesie, prevăzută art. 220 alin 1, 2, 3 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969),
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că potrivit art. art. 19, 20, 25 alin.1, 84 alin. 1 C.pr.pen., partea vătămată Z. N. a depus un înscris si a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 de lei - reprezentând lipsa de folosință a terenului din 2011 până în present, iar partea vătămată Ț. I. a depus un înscris si a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5000 de lei - reprezentând lipsa de folosință a terenului din 2011 până în present.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de evaluare a cantității de porumb constituind prejudiciul produs prin infracțiune - solicitată de părțile vătămate.
Dar, față de soluția ce urmează a se dispune în prezenta cauză, respectiv achitarea inculpaților C. A. și C. D. în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., va lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de persoanele vătămate Z. N., Ț. I. și Ț. T., aceasta putând fi introdusă la instanța civilă, în temeiul art. 25 alin.1 și 5 C.pr.pen., rap. la art. 397 alin. 1 C.pr.pen.,
În baza art. 17 alin. 4 și art. 22 alin. 3 din Ordonanța nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, înștiințează inculpații despre suma rămasă de plată privind contravaloarea expertizei tehnice judiciare și obligă pe aceștia să efectueze plata sumei de 800 lei către expertul tehnic judiciar numit în cauză – V. I., în contul Biroului local pentru expertize tehnice judiciare, în termen de 5 zile de la înștiințare.
În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin. 1 și 5 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., achită pe inculpații C. A., fiul lui V. și M., născut la data de 01.11.1949 în ., domiciliat în com. P., ., CNP_, cetățenie română, studii 11 clase, căsătorit, pensionar, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale și C. D., fiica lui M. și G., născută la 29.09.1952 în ., domiciliată în com. P., ., CNP_, cetățenie română, studii 11 clase, fără antecedente penale, agricultor, căsătorită, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzutăndeart. 256 alin. 1 Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tulburare de posesie, prevăzută art. 220 alin 1, 2, 3 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969).
În temeiul art. 25 alin.1 și 5 C.pr.pen., rap. la art. 397 alin.1 C.pr.pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de persoanele vătămate Z. N., Ț. I. și Ț. T., aceasta putând fi introdusă la instanța civilă conform art. 1357 Cod civil.
În baza art. 17 alin. 4 și art. 22 alin. 3 din Ordonanța nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, înștiințează inculpații despre suma rămasă de plată privind contravaloarea expertizei tehnice judiciare și obligă pe aceștia să efectueze plata sumei de 800 lei către expertul tehnic judiciar numit în cauză – V. I., în contul Biroului local pentru expertize tehnice judiciare, în termen de 5 zile de la înștiințare.
În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.07.2015.
Președinte Grefier
P. I. - I. C. F. R.
Red. I.I.P. / Dact. I.I.P.
09.07.2015 / 8 ex.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1375/2015.... | Tâlhărie (art.233 NCP). Sentința nr. 1357/2015. Judecătoria... → |
|---|
