Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 128/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 128/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 04-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
Sentința penală nr. 128/2015
Ședința publică de la 04 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. V. G.
Grefier: K. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent G. L. și pe intimat P. M. C., având ca obiect plângere conform art. 104 din Legea 254/2013.
Fără participarea Ministerului Public.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Mihaly B. și martorul L. P. C., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În baza art. 105 Cod procedură penală, având în vedere că petentul nu înțelege limba română, se procedează la traducerea dezbaterilor între orele 10.05- 10.15 de către dna. interpret Sukos Imola.
Instanța procedează la audierea martorului L. P. C., depoziția acestuia fiind consemnată separat și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul din oficiu al petentului condamnat, arată că nu au de formulat cereri sau de solicitat probe.
Nefiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, în temeiul art. 387 C.p.p. rap. la art. 388 C.p.p., instanța declară terminată cercetarea judecătorească și, în conformitate cu disp. art. 388 C.p.p., declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Av. Mihaly B., pe fondul cauzei solicită admiterea contestației formulate împotriva Încheierii nr.701/2014 pronunțată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului M. C., arătând că petentul nu se face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare reținute în sarcina sa. Prin încheierea atacată judecătorul de supraveghere a respins plângerea formulată de petent și s-a reținut că din probele administrate rezultă că petentul l-a agresat pe deținutul L. P. C.. Se susține că încheierea atacată este neîntemeiată și nelegală, pentru mai multe motive. În primul rând, așa cum rezultă din declarația dată de petent și de martori, a existat un conflict între martor și petent, însă martorul nu a fost lovit de către petent, doar împins. În al doilea rând, motivarea încheierii pronunțate de judecătorul de supraveghere este neîntemeiată, reținându-se că declarațiile persoanelor private de libertate sunt subiective, datorită spiritului de solidaritate și comunitate de interese cu petentul, dar în cazul în care se admite această motivare, s-ar putea ajunge la concluzia că nici o persoană privată de libertate nu poate fi audiată, pe motiv de subiectivism și s-ar încălca și prevederile art.103 Cod proc.penală, care prevede că probele nu au o valoare dinainte stabilită de lege. Pentru aceste motive, se solicită admiterea contestației și anularea încheierii atacate.
Având ultimul cuvânt, conf. art. 389 C.p.p., condamnatul solicită admiterea cererii și arată că solicită ca minuta hotărârii să-i fie comunicată cât mai urgent, la data de 05.02.2015 situația lui fiind analizată de către comisia de liberări condiționate.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.12.2014 sub nr. dosar_, persoana condamnată G. L., fiul lui L. și E., născut la data de 30.06.1991, deținut în P. M. C., a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 701/03.12.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
În cuprinsul cererii contestatorul a arătat că nu se face vinovat de abaterea pentru care a fost sancționat disciplinar.
În drept, contestația nu este motivată.
La dosarul cauzei s-a atașat dosarul nr. 701/2014 al Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarului M. C..
Sub aspectul probatoriului, a fost audiat contestatorul și martorii F. A., T. R., L. P. C..
Nu s-au depus memorii sau concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța rețineurmătoarele:
Prin Hotărârea nr. 274/24.11.2014 a Comisiei de disciplină din P. M. C. deținutul G. L. a fost sancționat cu avertisment, pentru comiterea abaterii prevăzute de art. 82 lit. a din Legea nr. 254/1013, constând în faptul că în data de 17.11.2014 1-a agresat pe deținutul L. P. C., aplicându-i acestuia o lovitură în zona coastelor.
Împotriva hotărârii comisiei de disciplină la data de 25.11.2014 deținutul a formulat plângere la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
Prin Încheierea nr. 701/03.12.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate a fost respinsă plângerea formulată de petent.
Împotriva încheierii Judecătorului de supraveghere petentul a formulat, în termenul legal prevăzut de art. 104 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, contestația care face obiectul prezentei cauze.
Instanța reține că abaterea a fost constatată printr-o notă de constatare întocmită în baza următoarelor documente:
- raport de incident din data de 17.11.2014, în care agentul supraveghetor O. G. a consemnat că pe holul secției de deținere G. L. 1-a lovit fără motiv în zona coastelot cu pumnul pe deținutul L. P. C.;
- notă raport întocmită de același agent supraveghetor, în care relatează că deținutul în timp ce întorcea de la programul de plimbare s-a întâlnit cu deținutul L. P. C. și i-a dat acestuia un pumn în zona coastelot fără nici un motiv;
- declarația deținutului L. P. C., în care arată că se afla pe holul secției așteptând transferul, când a fost lovit de G. L. cu pumnul în coaste fără motiv;
- declarația deținutului G. L., în care arată că la întoarcerea de la plimbător s-a întâlnit cu L. P. C. care l-a înjurat pentru că nu i-a dat țigări, a încercat să îl lovească iar el l-a împins, dar nu l-a lovit;
- declarația deținutului F. A., în care arată că în timp ce se întoarceau de la plimbător G. L. s-a întâlnit cu L. P. C. care l-a înjurat și a încercat să îl lovească, iar G. L. l-a împins, dar nu l-a lovit;
- declarația deținutului T. G., în care arată că în timp ce se deplasau spre cameră G. L. s-a întâlnit cu un alt deținut care l-a înjurat și a încercat să îl lovească, iar G. L. l-a împins, dar nu l-a lovit;
În plângerea și în declarația dată în fața Judecătorului de supraveghere a privării de libertate, petentul a arătat că nu este adevărat că l-a lovit pe L. P. C., ci acesta a vrut să îl lovească pentru că nu i-a dat țigări iar el doar l-a împins, iar L. i-a spus agentului că l-a lovit.
În considerentele încheierii contestate Judecătorul de supraveghere a privării de libertate a reținut că, față de declarațiile detaliate și precizate ale persoanei agresate și agentului însoțitor, declarațiile persoanelor private de libertate F. A. și T. G. apar ca fiind subiective, datorate spiritului de solidaritate și comunitate de interese cu petentul. De altfel chiar petentul a recunoscut că cel puțin 1-a împins pe L. P. C. în consecință, din actele dosarului rezultă că petentul se face vinovat de comiterea abaterii pentru care a fost sancționat, motiv pentru care plângerea formulată a fost respinsă.
Aspecte menționate de petent în susținerea plângerii formulate la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate au fost reiterate și în prezenta cauză, prin contestația formulată și declarația dată în fața instanței. A menționat că de față au fost doar cei doi martori, F. A. și T. G., agentul supraveghetor Onosa G. era in spatele lor, la marginea scărilor și nu știe dacă a văzut incidentul. A precizat că 1-a impins pe L. P. C. cu brațele în zona umerilor, dar acesta nu a căzut și nu s-a dezechilibrat.
Martorul F. A. a declarat că la momentul incidentului se întorceau de la plimbător, când L. P. C. 1-a înjurat pe contestator de familie și de copil, iar acesta l-a impins pe Lacatuș. Este neclar dacă agentul supraveghetor din poziția în care se afla a putut să vadă incidentul.
Martorul T. G. a declarat că la momentul incidentului se întorceau de la curtea de plimbare, cand L. P. C. l-a injurat pe contestator, după care s-a repezit către acesta, care l-a impins pe L., moment în care a intervenit agentul supraveghetor. D. F. A. a mai fost de față.
Martorul L. P. C. a declarat că la momentul incidentului urma să fie transferat din penitenciar, moment în care i-a cerut lui G. L. niște țigări pe care i le datora, iar acesta i-a spus ca nu are țigari și l-a impins, fără a îl lovi. Agentul Onosea G. era mai la distanță, a văzut doar că l-a împins și l-a întrebat pe contestator ce s-a întâmplat, dar martorul nu mai era de față și pe el nu l-a intrebat ce s-a întâmplat. A precizat că prin faptul că a fost împins nu a avut vreo durere.
Se constată că declarația martorului L. P. C. este diferită de cea dată în cursul procedurii disciplinare. Din acest motiv, fără a mai aprecia asupra sincerității acestuia, instanța va înlătura declarația martorului ca fiind neobiectivă în raport cu vinovăția contestatorului.
Cu toate acestea, din ansamblul probelor existente la dosar se poate reține cu certitudine doar că a a avut loc un incident și că au fost implicați în acest eveniment cei doi deținuți. Cu privire la fapta de lovire se constată că victima L. P. C. a declarat inițial că a fost lovit fără motiv de către contestator, aspect consemnat și de agentul supraveghetor care îi însoțea. Contestatorul însă susține că a fost provocat de deținutul L. P. C., că acesta a încercat să îl lovească iar el l-a împins pentru a evita. Aceste aspecte sunt confirmate și de martorii aflați de față.
Se reține că acțiunea de lovire, chiar și numai sub forma împingerii, constituie abatere. Pentru aceasta însă trebuie să existe vinovăția făptuitorului, respectiv intenția de a agresa persoana. În cauză, instanța apreciază că există un dubiu rezonabil cu privire la vinovăția contestatorului, prezumția de nevinovăție determinând că orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea acestuia.
Din considerentele expuse, în baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 104 din Legea nr. 254/2013, va admite contestația formulată de persoana condamnată G. L. și va dispune anularea sancțiunii disciplinare aplicate petentului.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar suma reprezentând onorariul avocatului din oficiu precum și onorariul cuvenit interpretului autorizat desemnat în cauză se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 104 din Legea nr. 254/2013, admite contestația formulată de persoana condamnată G. L., fiul lui L. și E., născut la data de 30.06.1991, împotriva Încheierii nr. 701/03.12.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C. și, pe cale de consecință:
Admite plângerea formulată de petentul condamnat G. L. împotriva Hotărârii nr. 274/24.11.2014 a comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului M. C. și dispune anularea sancțiunii disciplinare aplicate petentului.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu precum și onorariul cuvenit interpretului autorizat desemnat în cauză se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2015.
Președinte,Grefier,
G. D. ViorelBoth K.
G.D.V./B.K.
Primit: 06.03.2015
Redactat: 06.03.2015
Ex: 5
| ← Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr.... | Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
