Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria PETROŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria PETROŞANI la data de 02-02-2015
ROMANIA
JUDECATORIA PETROSANI
JUDETUL HUNEDOARA
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR.29/2015
Ședința publică din data 2 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. A. B.
Grefier: D. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Petroșani – a fost legal reprezentat de procuror –L. D.
S-a luat în dezbatere amânarea pronunțării cauzei penale privind pe inculpata Ț. E.,trimisă în judecată pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 c.pen. din 1968, cu aplicare art. 5 noul c.pen
Procedura a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2015 când au fost formulate concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise de către apărătorul ales al inculpatei,a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani din data de 20 iunie 2014 fost trimisă în judecată inculpata Ț. E. - fiica lui I. și D., născută la 15.11.1956 în Tg. Logrești, jud.Gorj, cetățean român, studii 10 clase, CNP_, domiciliată în V., ., jud. Hunedoara, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 c.pen. din 1968, cu aplicare art. 5 noul c.pen.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Petroșani sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței s-a reținut ca stare de fapt că:
La data de 21.03.2012, persoana vătămată Mârșava V. a depus la Poliția orașului V. un denunț penal în care a susținut că inculpata Ț. E. a falsificat testamentul defunctei M. O. și, în consecință, a intrat în mod ilegal în posesia tuturor bunurilor mobile și imobile ale acesteia, formulând totodată plângere penală și împotriva numitului Ț. N. – fiul inculpatei Ț. E. – despre care a susținut că, la data de 18.02.2012 ar fi amenințat-o că îi dă foc și o omoară.
Din cercetărilor efectuate s-a reținut că, din anul 2006 numita Mârșava V. a început să o îngrijească pe vecina ei M. O., care era bolnavă și în vârstă – având la aceea dată 80 de ani – și care nu avea persoane apropiate care să o îngrijească, iar în schimb, numita M. O. a întocmit la Biroul Notarului Public M. B., la data de 5.07.2006, un testament autentificat prin încheierea nr.1848, conform căruia a lăsat întreaga sa avere mișcătoare și nemișcătoare pe care o va avea la data morții, în părți egale, numiților Mârșava V. și Ș. C..
În cursul anului 2009 între numita M. O. și numita Mârșava V. au intervenit unele neînțelegeri, astfel încât, la data de 7.08. 2009, prin încheierea de autentificare nr.1129 a Biroului Notarului B., numita M. O. a revocat în întregime testamentul autentificat prin încheierea nr.1848 din 5.07.2006 de Biroul Notarului Public M. B., făcut în favoarea numiților Mârșava V. și Ș. C..
La aceeași dată, respectiv 7.08.2009, numita M. O. a încheiat o „procură generală de administrare” a imobilului pe care îl deținea în V., ., jud. Hunedoara, în favoarea numitului M. V. și a inculpatei Ț. E., acest act fiind autentificat prin încheierea nr.2899 din 7.08.2009 a Biroului Notarului Public M. G. A., iar după această dată inculpata Ț. E. s-a ocupat de îngrijirea numitei M. O..
La data de 12.11.2010 numita M. O. a decedat, ea fiind externată din Spitalul de Urgență Petroșani la data de 11.11.2010, fiind internată din data de 16.10.2010, ca urmare a mai multor afecțiuni de care suferea, printre care și neoplasm hepatic.
La data de 17.11.2010 inculpata Ț. E. a depus la Biroul Notarului Public M. G. A. o cerere pentru deschiderea procedurii succesorale, ea declarând că este legatara universală a defunctei M. O., în baza unui testament olograf încheiat de aceasta la data de 11.11.2010, în preziua decesului, înscris căruia i s-a dat dată certă prin „încheierea de dată certă” nr.9704 din data de 18.11.2010 a Biroului Notarului Public M. G. A..
La data de 30.11.2010 s-a emis de către Biroul Notarului Public M. G. A. „Certificatul de legatar nr.214”, în baza căruia inculpata Ț. E. a primit întreaga masă succesorală a defunctei M. O., printre alte fiind și imobilul locuință situat în V., ., jud. Hunedoara.
Inculpata a declarat că testamentul olograf a fost scris în întregime, datat și semnat de către defuncta M. O., în preziua decesului ei, fiind semnat în calitate de martori de numiții B. V. și V. I..
Din raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr.295.643 din 23.10.2013 întocmit de IPJ Hunedoara – Serviciul Criminalistic rezultă că „scrisul olograf depus pe testamentul numitei M. O., întocmit în data de 11.11.2010 a fost executat de către numita Ț. E., iar semnătura depusă pe testament, din dreptul numelui M. O., nu a fost executată de către M. O.”.
Inculpata a continuat să nege că ea ar fi întocmit, în fals, acel testament și a solicitat efectuarea unei expertize criminalistice grafice de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj.
Din Raportul de expertiză criminalistică grafică nr. 100 din 30 mai 2014, întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, rezultă că „testamentul olograf întocmit pe numele M. O. la data de 11.11.2010 nu a fost scris, semnat și datat de către testatoarea M. O.; testamentul olograf în litigiu din 11.11.2014 a fost scris, semnat și datat de către numita Ț. E.”.
S-a reținut de către organele de urmărire penală că martorul B. V., care a semnat testamentul în litigiu în calitate de martor, a declarat în prezenta cauză că, la data de 11.11.2010, când a fost scris testamentul, el se afla în curtea gospodăriei numitei M. O., unde tăia lemne și a fost chemat în casă de către inculpată, care i-a spus că M. O. a întocmit un testament și vrea să-l treacă martor, fapt cu care martorul a fost de acord - și la fel s-a procedat și cu celălalt martor trecut în testament, numitul V. I., care nu a fost audiat în prezenta cauză, fiind plecat de mai mult timp în străinătate – dar martorul a declarat că nu știe cine a scris testamentul.
Inculpata Ț. E. nu a recunoscut în timpul urmăririi penale comiterea faptelor reținute în sarcina sa, atât în declarațiile date în calitate de suspect, cât și de inculpat susținând că testamentul în litigiu a fost scris, semnat și datat de către defuncta M. O., dar aceste susțineri au fost infirmate de probele administrate în cauză, motiv pentru care, inculpata a fost trimisă în judecată pentru fapta comisă.
În ce privește infracțiunea de amenințare reclamată de persoana vătămată Mârșava V. ca fiind comisă la data de 18.02.2011 de către numitul Ț. N., s-a reținut că nu există probe că acesta ar fi comis fapta, afirmația persoanei vătămate nefiind confirmate de alte probe, astfel încât, în ce privește această infracțiune, s-a dispus clasarea cauzei.
În fața instanței de judecată, inculpata și-a menținut poziția procesuală prezentată anterior, respectiv a arătat faptul că nu recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, că în data de 11.11.2010 defuncta M. O. și-a manifestat voința de a testa în favoarea inculpatei, motiv pentru care aceasta din urmă s-a prezentat la notarul public în vederea demarării procedurilor în acest sens, obținând un formular pe care l-a ridicat de la notar și i l-a prezentat defunctei, care a fost cu conținutul său, și la îndemnul funcționarului public, a întocmit un testament olograf ce a fost semnat de martorii V. I., B. V., de față fiind și martora C. I., că în momentul în care defuncta a scris testamentul martorii B. și V. nu s-au aflat de față, efectuând verificări în gospodărie, prezentându-se doar în momentul în care le-a fost solicitat de către defunctă să semneze testamentul în calitate de martori și că în noaptea de 12/13.11.2010 numita M. O. a decedat, motiv pentru care nu s-au mai putut prezentat la notar în vederea autentificării astfel cum se stabilise- fila 134 dosarul instanței.
Analizând ansamblul mijloacelor de probă administrate atât în cursul în cursul urmăririi penale cât și în mod nemijlocit în fața instanței de judecată, instanța reține aceeași situație de fapt cu cea avută în vedere prin rechizitoriu, dovedită cu plângerea și declarația persoanei vătămate Mârșavă V. din care reiese că o cunoștea pe defuncta M. O. de mult timp, în anul 2006 aceasta întocmind un testament în favoarea sa, că în anul 2009, urmare a unei discuții ce a avut loc între inculpată și defunctă, reșația dintre aceasta din urmă și persoana vătămată s-a deteriorat, că în anul 2011 sau 2012 luând cunoștință de faptul că defuncta a întocmit un testament în favoarea inculpatei și comparând scrisul și semnătura ce se susținea a fi a defunctei, aplicate pe testament, cu cele aplicate pe alte înscrisuri ce le avea în posesie, a constat că testamentul este falsificat, că a luat cunoștință de faptul că testamentul întocmit în favoarea sa a fost revocat, în același moment în care a luat cunoștință de existența testamentului falsificat și că faptul că a luat la cunoștință că există un testament olograf întocmit în favoarea altei persoane a afectat-o puternic (f. 4-6, 18-19 d.u.p., fila 137-138 dosarul instanței ); copie testament (f.12-13 d.u.p.); raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr.295.643 din 23.10.2013 întocmit de IPJ Hunedoara – Serviciul Criminalistic prin care s-a stabilit urmare a comparării testamentului obiect material în cauză și a diferitelor înscrisuri ce aparțin defunctei M. O. și inculpatei faptul că înscrisul depus pe testamentul aparținând numitei M. O. întocmit la data de 11.11.2010 a fost executat de inculpată și că semnătura depusă pe testament nu a fost executată de către M. O.(f.29-43 d.u.p.); raportul de expertiză criminalistică grafică nr. 100 din 30 mai 2014, întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, care a concluzionat că testamentul olograf întocmit pe numele M. O. la data de 11.11.2010 nu a fost scris, semnat și datat de către aceasta, ci de către inculpată (f.59-68 d.u.p.); declarațiile martorului B. V. date fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată, unde a arătat că nu poate preciza cine a scris testamentul în cauză, nefiind de față în acel moment, că înscrisul a fost semnat de martor și de către martorul V. I., care era șoferul inculpatei, că nu a fost de față nici în momentul în care testamentul a fost semnat de către acesta din urmă (f. 20-21 d.u.p.), copia certificatului de legatar eliberat pe numele inculpatei ca urmare a prezentării testamentului olograf întocmit pe numele defunctei M. O.- fila 15 d.u.p.
În fața instanței de judecată a fost audiat martorul V. I. - care a arătat că a auzit-o pe defuncta M. O. exprimându-și dorința de a testa în favoarea inculpatei, că a însoțit inculpata la notar pentru a demara procedurile pentru întocmirea unui testament autentic, că a fost prezent în momentul în care defuncta M. O. a scris și semnat testamentul, spre deosebire de martorul B. V., care părăsea ocazional camera în care se afla defuncta pentru a se îngriji de treburile gospodărești, și martora C. I., care a arătat de asemenea că a fost prezentă în momentul în care defuncta a scris și semnat testamentul olograf întocmit în favoarea inculpatei, că a auzit-o pe defuncta M. O. exprimându-și dorința de a testa în favoarea inculpatei, că, contrar susținerilor martorului B. V., ambii martori au semnat testamentul unul în prezența celuilalt și că martora era cea care a avea în grijă pe defunctă. - filele 172-175 dosarul instanței.
În ceea ce privește depozițiilor celor 2 martori- V. I. și C. I., față de concluziile celor 2 probe științifice- raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr.295.643 din 23.10.2013 întocmit de IPJ Hunedoara – Serviciul Criminalistic și raportul de expertiză criminalistică grafică nr. 100 din 30 mai 2014, întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, care se coroborează, concluzionând, contrar susținerilor martorilor, faptul că testamentul efectuat în numele defunctei M. O. este întocmit de către inculpată, le va înlătura din ansamblul probatoriu, ca fiind nesincere.
Reține instanța că față de legăturile personale apropiate existente între martorii V. I., C. I. și inculpată ( din declarația martorului B. V. reieșind faptul că martorul V. I. era șoferul inculpatei, iar din declarația martorei C. I. reieșind faptul că aceasta era apropiată de defunctă, ocupându-se de îngrijirea acesteia, deducându-se că din moment ce inculpata era în relații bune cu defuncta, este evident că și între martora și inculpată exista o apropiere), declarațiile celor 2 martori sunt subiective, spre deosebire de concluziile rezultate din administrarea probelor științifice, care nu pot fi decât obiective.
Pentru aceleași motive, instanța va înlătura din ansamblul probator și declarațiile inculpatei date în fața instanței de judecată și în fața organelor de urmărire penală, având scop sustragerea de la răspundere penală.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța constată că existența faptei și a vinovăției inculpatei au fost pe deplin dovedite, declarațiile persoanei vătămate coroborându-se cu declarațiile martorului B. V., cu raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr.295.643 din 23.10.2013 întocmit de IPJ Hunedoara – Serviciul Criminalistic și raportul de expertiză criminalistică grafică nr. 100 din 30 mai 2014, întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj.
În drept, față de starea de fapt prezentată, instanța constată că fapta inculpatei Ț. E., care în cursul lunii noiembrie 2010 a falsificat testamentul olograf al numitei M. O., pe care l-a folosit în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv a obținerii tuturor bunurilor mobile și imobile ale defunctei M. O., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 c.pen. din 1968, atât în ceea ce privește latura obiectivă cât și în ceea ce privește latura subiectivă a faptei, inculpata acționând cu forma de vinovăție a intenției directe față de lezarea încrederii publice de care se bucură înscrisurile sub semnătură privată.
La individualizarea pedepsei instanța are în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, faptul că inculpata se află la primul conflict cu legea penală astfel cum reiese din cazierul fiscal atașat dosarului de urmărire penală la fila 80, urmând a aplica acestuia o pedeapsă reprezentând minimul pedepsei cu închisoarea prevăzute de lege.
Deoarece săvârșirea infracțiunii ce face obiectul prezentei a fost săvârșită înainte de . Noului Codul penală, instanța constată că starea de fapt reținută își găsește corespondentul atât în prevederile art. 290 Cod penal 1968, cât și în art. 322 al. 1 Cod penal, urmând a stabili aplicabilitatea art. 5 Codul penal actual.
În compararea celor 2 legi succesive, instanța are în vedere limitele pedepsei prevăzute de cele 2 prevederi legale dar și modalitățile de individualizare a executării pedepsei.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța constată că potrivit Noului Cod Penal are la îndemână următoarele instituții juridice: renunțarea la aplicarea pedepsei- art. 80- 82 NCp, amânarea aplicării pedepsei- art. 83- 90 NCP, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere- art. 91- 98 NCp.
Potrivit prevederilor vechiului cod penal, instanța are la îndemână instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit art. 81 și următoarele 1968 și instituția suspendării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 ind 1 Cod penal 1968.
Față de circumstanțele reale și personale existente în cauză, față de împrejurarea că inculpata se află la primul conflict cu legea penală, astfel cum reiese din cazierul judiciar atașat dosarului de urmărire penală, instanța apreciază că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, iar această modalitate de individualizare a pedepsei va fi un „avertisment” pentru ca inculpatul să realizeze consecințele și gravitatea faptelor sale.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, care, spre deosebire de instituțiile de individualizare a executării pedepsei reglementate în Noul Cod penal, nu presupune supunerea inculpatului la îndeplinirea unor obligații de supraveghere a comportamentului în societate, reprezintă legea penală mai favorabilă inculpatei, apreciind că este suficientă pentru îndreptarea atitudinii antisociale prezentate de aceasta .
Concluzionând și evaluând în mod global legea penală mai favorabilă, respectiv Codul penal actual în comparație cu cel vechi, instanța apreciază așadar că, față de instituțiile de individualizare a executării pedepsei aplicabile inculpatei, legea penală mai favorabilă o reprezintă Codul Penal 1968.
În consecință, în baza art. 386 al.1 Cod Proc. P. raportat la art 5 Cod Penal va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal 1968 în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 al. 1 Cod penal.
Va condamna inculpata Ț. E. - fiica lui I. și D., născută la 15.11.1956 în Tg. Logrești, jud.Gorj, cetățean român, studii 10 clase, CNP_, domiciliată în V., ., jud. Hunedoara, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 c.pen. din 1968.
Față de natura și gradul de pericol social al faptei, făcând aplicarea art. 12 al.1 din Legea nr. 187/2012 și a art.71 alin. 2 Cod penal 1968, va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin.1 litera a) teza a -II –a și b) Cod penal 1968.
În baza art. 81 Cod penal 1968, va suspenda condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1968.
În baza art. 25 Cod Proc.P.. va dispune desființarea testamentului olograf încheiat pe numele M. O. la data de 11.11.2010 și atașat în copie dosarului de urmărire penală la filele 12-13 și la dosarul instanței fila 142 și desființarea pe cale de consecință a certificatului de legatar nr. 214 din data de 30.11.2010 din dosar nr. 276/2010 al BNP M. G. A. atașat în copie la dosarul de urmărire penală la fila 15.
În ceea ce privește latura civilă a faptei, instanța constată că în ședința publică din data de 27.10.2014 persoana vătămată Mârșavă V. s-a constituit parte civilă în scris cu suma de 10.000 euro reprezentând suferința produsă prin săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, arătând faptul că inculpata a urmărit înlăturarea sa de la moștenirea testamentară a defunctei testatoare, expunând-o oprobiului public, fiindu-i afectată așadar imaginea publică- fila 132-133 dosarul instanței.
Analizând cererea de constituire ca parte civilă a persoanei vătămate Mârșavă V. și probele administrate în cauză, instanța constată că la data de 5 iulie 2006 defuncta M. O. a întocmit un testament în favoarea părții civile, testament care a fost revocat la data de 07.08.2009- fila 10 d.u.p., act de voință despre care aceasta afirmă în plângerea penală adresată organelor de cercetare penală că nu a avut cunoștință, că partea civilă a introdus o acțiune civilă ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Petroșani prin care a solicitat remunerarea serviciilor aduse defunctei în perioada în care s-a aflat în grija părții civile. Din sentința penală nr. 5621/2010 a judecătoriei Petroșani rezultă că pe rolul acestei instanțe a existat o acțiune civilă prin care partea civilă a solicitat defunctei M. O. să îi achite contravaloarea serviciilor prestate acesteia pentru o perioadă de 2 ani, consemnându-se și faptul că la dosarul cauzei se afla atașată declarația autentificată sub nr. 1109/07.08.2009 prin care defuncta a revocat testamentul întocmit pe numele părții civile- fila 156 dosarul instanței.
Având în vedere aceste aspecte, constatând faptul că partea civilă avea cunoștință la data la care s-a întocmit în numele defunctei testament în favoarea inculpatei, despre existența unui act autentic prin care s-a revocat de către defunctă testamentul întocmit anterior în favoarea părții civile, între cele 2 înscrisuri existând o diferență în timp de peste 2 ani, instanța apreciază că prin săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri private inculpata nu i-a adus un prejudiciu moral părții civile, acțiunea civilă promovată de aceasta fiind deci nefondată.
Aspectul că inculpata ar fi întreprins activități care a dus la răcirea relațiilor dintre defunctă și partea civilă nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni care să justifice exercitarea unei acțiuni penale căreia să i se alăture o acțiune civilă admisibilă.
În baza art. 19 și a art. 397 Cod Procedură Penală va respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de persoana vătămată Mârșavă V..
Prin cererea depusă la data de 08.08.2014 persoana vătămată a solicitat înființarea sechestrului asigurator asupra imobilului situat în V., ., jud. Hunedoara, imobil ce a fost „dobândit în mod fraudulos” de către inculpata Ț. Eleonira și este locuit de fiul acesteia.
Față de modalitatea de soluționare a acțiunii civile,în baza art. 397 al.2 Cod Proc.P.. va respinge cererea de instituire a unui sechestru asigurator asupra imobilului situat în V., ., jud. Hunedoara.
În baza art. 274 al.1 CPP, reținând culpa procesuală, va obliga inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 550 lei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 386 al.1 Cod Proc. P. raportat la art 5 Cod Penal respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal 1968 în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 al. 1 Cod penal.
Condamnă inculpata Ț. E. - fiica lui I. și D., născută la 15.11.1956 în Tg. Logrești, jud.Gorj, cetățean român, studii 10 clase, CNP_, domiciliată în V., ., jud. Hunedoara, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 c.pen. din 1968.
În baza art. 12 al.1 din Legea nr. 187/2012 și a art.71 alin. 2 Cod penal 1968, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin.1 litera a) teza a -II –a și b) Cod penal 1968.
În baza art. 81 Cod penal 1968, suspendă condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1968.
În baza art. 25 Cod Proc.P.. dispune desființarea testamentului olograf încheiat pe numele M. O. la data de 11.11.2010 și atașat în copie dosarului de urmărire penală la filele 12-13 și la dosarul instanței fila 142 și desființarea pe cale de consecință a certificatului de legatar nr. 214 din data de 30.11.2010 din dosar nr. 276/2010 al BNP M. G. A. atașat în copie la dosarul de urmărire penală la fila 15.
În baza art. 19 și a art. 397 Cod Procedură Penală respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de persoana vătămată Mârșavă V..
În baza art. 397 al.2 Cod Proc.P.. respinge cererea de instituire a unui sechestru asigurator asupra imobilului situat în V., ., jud. Hunedoara.
În baza art. 274 al.1 CPP obligă inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 550 lei .
O copie a prezentei se va comunica BNP M. G. A..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. A. B. D. D.
C./DD/5 ex.
Red. 26.02.2015
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
