Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 335/2015. Judecătoria PETROŞANI

Judecătoria PETROŞANI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 335/2015 pronunțată de Judecătoria PETROŞANI la data de 05-10-2015

ROMANIA

JUDECATORIA PETROSANI

JUDETUL HUNEDOARA

DOSAR NR._

SENTINȚA PENALĂ NR.335/2015

Ședința publică din data 5 octombrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: C. A. B.

Grefier: D. D.

Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Petroșani – a fost legal reprezentat de procuror –L. D.

Pe rol fiind soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul P. M. R., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 din C. pen,cu aplicarea art. 5 din C.pen. și art. 83 alin. 3 din C.pen. vechi.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat S. Ș. pentru inculpat-apărător ales cu împuternicire avocațială nr._/2.01.2015-depusă la dosar (f.138),partea civilă L. F. asistat de avocat S. L.-avocat ales cu împuternicire avocațială nr._/21.01.2015-depusă la dosar la (f.140) și pentru mama persoanei vătămate M. A. M. cu împuternicire avocațială nr._/21.01.2015-depusă la dosar la (f.139),lipsă fiind inculpatul P. M. R.,partea civilă S. C. de Urgență pentru Copii L. Ț. Timișoara,partea responsabilă civilmente . SA București și mama persoanei vătămate M. A. M..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită conform disp. art. 353 C. proc. pen.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:

Reprezentanta Ministerului Public,avocat S. L. pentru partea civilă și pentru mama persoanei vătămate și avocat S. Ș. pentru inculpat,au declarat că nu mai au cereri de probe de formulat și au solicitat acordarea cuvântului în fond.

Instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul P. M. R. a fost trimis în judecată,respectiv din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2 și 3 din C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2, al.4 Cod Penal 1968 și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 387 C. proc. pen. a constatat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul în fond,în ordinea prev.de art. 388 C. proc. pen și cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei.

Reprezentanta Ministerului Public a arătat că este de acord cu schimbarea încadrării juridice,legea penală veche fiind mai favorabilă.A expus pe larg starea de fapt așa cum a fost reținută în rechizitoriu și a pus concluzii de condamnare la pedeapsa închisorii a inculpatului P. M. R. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2, al.4 cod penal 1968 ,faptă pe deplin dovedită și recunoscută de inculpat în instanță considerente în baza cărora a solicitat aplic.disp.art.396 al.10 c.pr.penală și aplic.disp. art.86 indice 1 c.penal privind suspendarea sub supraveghere.

De asemenea a solicitat admiterea în parte a daunelor morale solicitate,admiterea daunelor materiale proporțional cu culpa fiecăruia și obligarea inculpatului la plata acestora în solidar cu partea responsabilă civilmente.

A mai solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea minorului L. D. E. în S. C. de Urgență pentru Copii Louis Ț. Timișoara, iar în baza art.274 al.1 c.pr.penală să se dispună cu privire la cheltuielile judiciare către stat.

Avocat S. L. pentru partea civilă L. F. și pentru mama persoanei vătămate M. A. M.,a arătat că lasă la aprecierea instanței latura penală a cauzei,iar în ceea ce privește latura civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 80.000 lei cu titlu de daune materiale,100.000 lei daune morale și 2000 lei cu titlu de prestație periodică conform constituirii,acestea fiind justificate pe deplin,că minorul L. D. E. se află în aceeași situație,este semiparalizat,că își târâie piciorul,că din punct de vedere intelectual acesta nu este un copil normal,că nu se poate reține o culpă comună,nefiind stabilite proporțiile,față de locul unde s-a produs accidentul ,nu poate fi vorba de o culpă comună,că minorul la data accidentului avea vârsta de 3 ani,că inculpatul nu a respectat viteza regulamentară,că dacă inculpatul ar fi avut viteza de 40/km/h,nu-l arunca în aer pe minor,că nu l-a căutat niciodată,considerente în baza cărora a solicitat admiterea cererii de despăgubiri civile în totalitate,cu plata cheltuielilor judiciare.

Avocat S. Ș. pentru inculpatul P. M. R.,a arătat că legea penală veche este mai favorabilă. A solicitat să se rețină culpa comună așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit,că locul unde s-a produs accidentul nu era marcat pentru trecerea pietonilor,că minorul nu era supravegheat,că cele două expertize criminalistice au stabilit o culpă comună,considerente în baza cărora a solicitat ca la individualizarea judiciară a pedepsei ce i se va aplica acestuia,să se aibă în vedere că inculpatul a recunoscut fapta,că este o persoană tânără,nu avea viteză,că a fost de acord cu plata daunelor în măsura dovedirii,motiv pentru care a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere prev.art.86 indice 1 c.pr.penală.

De asemenea a solicitat să se constate calitatea de asigurator a părții responsabile civilmente . SA București.

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

I. Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani nr.3657/P/2011 din data de 07.11.2014, a fost trimis în judecată inculpatul P. M. R., CNP_, născut la data de 24.02.1987, în Lupeni, jud. Hunedoara, fiul lui D. și M., cetățenie română, domiciliat în Uricani, ., ., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C.pen. și art. 83 alin. 3 din C.pen. vechi.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Petroșani sub nr._ .

În actul de sesizare a instanței s-a reținut ca stare de fapt că:

În data de 15.08.2011, în jurul orelor 1800, inculpatul P. M. R., conducând autoturismul marca VW Golf, cu numărul de înmatriculare_, se deplasa pe ., în direcția de mers Lupeni – Câmpu lui N., ascultând muzică și vorbind la telefonul mobil. Când a ajuns la o distanță de 3,4 m, după marcajul pietonal din dreptul imobilului blocului nr. 5, din cauza neatenției în conducere, l-a surprins și accidentat pe minorul L. D. E., în vârstă de 4 ani, care s-a angajat în traversarea drumului public fără o asigurare corespunzătoare, în alergare, de la stânga la dreapta în raport cu sensul său de mers.

Ca urmare a accidentului, victima a fost proiectată pe partea carosabilă, ulterior fiind transportată la S. Lupeni cu autoturismul implicat în accident, după care inculpatul s-a întors cu autoturismul la locul accidentului și l-a reașezat în poziția în care acesta s-a oprit după producerea accidentului.

Inculpatului i s-a recoltat o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind negativ.

În data de 16.08.2011minorul L. D. E. a fost internat în S. C. nr. 3 de Copii din Timișoara cu dgs. ,,Politraumatism prin accident rutier. TCCac. Închis. Comă gr.II/III. Fractură subtrohanteriană transversală femur dr. Hematom subdural parietal dr. Hemipareză dr. Leziuni axonale difuze. Contuzie pulmonară bilaterală. Șoc hemoragic. Șoc traumatic.

Din certificatul medico-legal nr. 1364/10.11.2011, rezultă că minorul L. D. E. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 110-120 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Fiind audiat în calitate de suspect, P. M. R. a declarat că în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf, cu numărul de înmatriculare_, după marcajul unei treceri de pietoni, la o distanță de aproximativ 20-30 metri, i-a sărit în față un minor de aproximativ 5 ani pe care l-a lovit cu partea stângă față a autoturismului, neavând posibilitatea de a-l evita.

P. M. R. nu a fost audiat în calitate de inculpat, întrucât este plecat la muncă în străinătate.

Susținerea inculpatului a fost respinsă, întrucât este s-a considerat a fi infirmată de următoarele probe:

Din procesul verbal de cercetare la fața locului a rezultat că segmentul de drum pe care a avut loc evenimentul rutier este în aliniament, fără denivelări sau declivități. Circulația este organizată pe două benzi, câte o bandă pe sens, sensurile de deplasare fiind delimitate doar cu marcaj longitudinal discontinuu. Evenimentul a avut loc în zona unui spațiu destinat traversării pietonale, nesemnalizat prin indicatoare, fiind prevăzut doar cu marcaj transversal specific. La locul accidentului nu s-au constatat urme imprimate de pneurile autoturismului.

La solicitarea inculpatului, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară auto, al cărei raport a concluzionat următoarele:

-În plan transversal, impactul s-a produs la o distanță de cca 4,0 m față de bordura din stânga a drumului, iar în plan longitudinal la o distanță de cca 4,30 m față de capătul dinspre Câmpu lui N. al marcajului pietonal.

- Viteza autoturismului VW Golf din momentul impactului a fost de cca 33km/h.

-Cauza determinantă, din punct de vedere tehnic, a producerii accidentului constă în angajarea în traversarea carosabilului drumului în fugă, fără o asigurare corespunzătoare și printr-un loc nemarcat și nesemnalizat în acest sens de către minorul L. D. E..

-Cauza favorizantă, din punct de vedere tehnic, a producerii accidentului constă în neintreprinderea la timp a manevrelor de evitare de către conducătorul auto P. M. R..

-Prin modul cum s-a angajat în traversarea carosabilului ., victima a încălcat prevederile art.35 al.1, art.72 al.2 și 3 din OUG 195/2002, m-r, coroborat cu art. 167 al.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.

-Prin modul cum a acționat în traficul rutier, conducătorul auto P. M. R. a încălcat prevederile art. 35 al.1 din OUG 195/2002.

La cererea numitului L. F., bunicul victimei, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice, al cărei raport, amplu motivat, a concluzionat următoarele:

-În plan transversal, impactul s-a produs la o distanță de cca 4,5 m față de bordura din stânga a drumului, iar în plan longitudinal la o distanță de cca 3,4 m față de capătul dinspre Câmpu lui N. al marcajului pietonal.

- Viteza probabilă de deplasare a autoturismului VW Golf, din momentul impactului, a fost de cca 40 km/h.

-Nu se poate stabili viteza inițială de deplasare a autoturismului VW Golf.

-Nu se poate stabili dacă, în condițiile date, în raport cu viteza sa inițială de deplasare, inculpatul putea sau nu opri autoturismul pe care îl conducea până în locul impactului, astfel încât nu se poate stabili dacă aceasta putea evita producerea accidentului.

-Inculpatul putea evita producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita admisă pe acel segment de drum și dacă ar fi luat măsurile de evitare în momentul declanșării stării de pericol iminent.

-Minorul L. D. E. putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi asigurat în cursul traversării părții carosabile.

-Pe de o parte, accidentul s-a produs fie din cauza deplasării autoturismului, condus de către inculpat, cu o viteză superioară limitei admisă pe acel segment de drum, fie din cauza neluării, de către aceasta, a măsurilor de evitare la trecerea pentru pietoni.

-Pe de altă parte, accidentul s-a produs și datorită neasigurării corespunzătoare, în traversare în alergare, a minorului L. D. E..

Expertul, în mod corect, a precizat că ,,Declanșarea unei stări de pericol iminent îi privește pe toți participanții la trafic, cu deosebirea că cel care a declanșat-o avea și posibilitatea de prevenire a producerii coliziunii. Starea de pericol iminent pentru P. M. R. s-a declanșat odată cu angajarea în traversare a victimei. Pentru a reține astfel avem în vedere că este vorba despre un copil minor, în vârstă de 5 ani, care s-a angajat în traversare în alergare, conducătorul autovehiculului neputându-se aștepta la o reacție pozitivă din partea acestuia în sensul opririi la axul drumului și a asigurării în traversare. Acesta reprezintă momentul din care conducătorul auto trebuia și putea să ia măsurile de evitare, intersecția traiectoriilor de deplasare ale participanților la trafic devenind, din acel moment, ireversibilă.”

Stabilind viteza de deplasare probabilă a autoturismului VW Golf, din momentul impactului, de cca 40 km/h, expertul a constatat, pe baza calculelor efectuate, că ,,spațiul necesar opririi autoturismului de la viteza de 40 km/h (15 m) este inferior celui de care a dispus conducătorul auto pentru luarea măsurilor de evitare(23,48 m)” și a concluzionat că ,,în ipoteza în care conducătorul auto se deplasa, inițial, cu o viteză de 40 km/h, acesta putea evita producerea accidentului dacă ar fi luat măsurile de evitare în momentul declanșării stării de pericol iminent, respectiv putea opri autovehiculul până în planul determinat de traiectoria, în traversare, a victimei”.

Expertul, în mod corect a constatat că ,,evenimentul rutier a avut loc pe un segment de drum pe care este prevăzută reducerea vitezei.

Pe de altă parte, impactul a avut loc la o distanță de cca 3,4 m după marcajul pietonal. Ca atare, se reține că traversarea a avut loc în afara marcajului pietonal, dar, dată fiind distanța redusă existentă între limita marcajului și poziția de traversare, nu se poate afirma că pietonul putea preveni producerea accidentului dacă ar fi traversat în interiorul limitelor marcajului. Rezultatul s-ar fi produs cu aceiași intensitate, respectiv traversarea în afara marcajului nu poate fi considerată nici măcar o condiție favorizatoare”.

S-a apreciat că se impune luarea în considerare a raportului de expertiză criminalistică, întrucât la elaborarea acestuia s-au avut în vedere elemente pertinente atât de ordin practic cât și de ordin tehnic și științific.

Din declarația martorei U. D., a rezultat că la data și ora producerii accidentului, aceasta se afla în parcul din Uricani și, la un moment dat a auzit o bubuitură puternică pe . a întors privirea în direcția respectivă a văzut un autoturism care a oprit și din acesta a coborât conducătorul auto care vorbea la telefonul mobil. În momentul când conducătorul auto a deschis ușa autoturismului din acesta se auzea foarte tare muzica. În spatele autoturismului oprit a văzut o persoană în vârstă care împreună cu conducătorul auto au ridicat un copil căzut, au urcat în autoturism și au plecat la spital. Cât timp martora a stat în acel loc a auzit de la alte persoane că autoturismul care a lovit minorul avea viteză mare, iar conducătorul auto vorbea la telefonul mobil. Aceste persoane mai discutau despre faptul că nu pot să înțeleagă de ce conducătorul auto nu a văzut minorul și nu a frânat, întrucât drumul era liber, iar distanța dintre autoturism și minorul care traversa . a opri.

Din declarația martorei C. L., a rezultat că aceasta, la data producerii accidentului, stând în fața barului ,,. pe . a observat un autoturism, care se deplasa pe direcția Uricani -Câmpu lui N., având viteză mare, iar din autoturism se auzea foarte tare muzica.

După câteva secunde a auzit o bubuitură puternică și îndreptându-și privirea în direcția respectivă a observat acel autoturism oprit, conducătorul auto vorbind la telefonul mobil a coborât și s-a deplasat în spatele autoturismului unde la o distanță de aproximativ 4-5 metri se afla un minor căzut, pe care împreună cu numitul L. F., pe care îl cunoaște, l-au ridicat și l-au transportat la spital. Ulterior, la reconstituire, martora, fiind intrigată de acest eveniment i-a spus inculpatului ,,măi nenorocitule vezi că aproape ai omorât acest copil”, inculpatul răspunzându-i ,,credeți că eu am vrut, dar nu l-am văzut”.

Din declarația martorului O. M., s-a reținut că acesta, la data producerii accidentului, stătea pe o bancă în parcul pentru copii din Uricani și, la un moment dat, la circa 15 metri de trecerea pentru pietoni din zona blocului nr. 24 de pe . un minor în vârstă de circa 4 ani care a sărit brusc în fața unui autoturism care circula pe direcția Uricani - Câmpu lui N.. Conducătorul auto, deși a frânat nu l-a mai putut evita și l-a lovit cu partea din față a autoturismului.

Analizând materialul probator administrat în cauză se poate constata că inculpatul a încălcat prevederile art.35 din O.U.G. 195/2002, conform cărora: „Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private”, prevederile art.123 al.1 din lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, conform cărora ,,Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km./h, în localități, sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații:

h) la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare” și prevederile art.148 alin. 1 pct.8 din același regulament conform cărora ,, Se interzice conducătorului de autovehicul sau tramvai:

8. Să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția ori să folosească instalații de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranță, a lui și a celorlalți participanți la trafic.”

De asemenea, se poate constata că victima a încălcat prevederile art.35 din O.U.G. 195/2002, conform cărora: „Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private”, ale art.72 al.2: „Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor” și ale art.72 al.3 ,,Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic” și ale art.167 al.1 lit. d din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, ,,Se interzice pietonilor și persoanelor asimilate acestora să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise”.

Prin urmare, s-a apreciat de către procurorul de caz că viteza excesivă în conducerea autovehiculului, reacția tardivă a inculpatului datorată neatenției în conducere și apariția pe carosabil a victimei, care a traversat drumul în fugă și în loc nepermis, fără să se asigure, constituie împrejurări ce impun reținerea vinovăției conducătorului autoturismului, în condițiile culpei comune.

II. În fața instanței de judecată, în ședința publică din data de 22.01.2015 inculpatul P. M. R. a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, în condițiile culpei comune (fila 141 d.i.), solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, aplicându-se procedura de judecată prev. de art. 375 Cod Proc. P..

Analizând ansamblul mijloacelor de probă administrate, instanța reține aceeași situație de fapt cu cea avută în vedere prin rechizitoriu, dovedită cu:

-procesul-verbal de constatare încheiat de organele de poliție în data de 15.08.2011, în prezența martorilor asistență Curcanu M. A. și Ciachiru D. T., fotografiile judiciare și schița accidentului(f.6-16 d.u.p. );

-declarația părții civile L. F., tutore al persoanei vătămate, care a arătat că în data de 15.08.2011 se afla în locul de joacă amenajat, împreună cu persoana vătămată L. D. E., de care s-a depărtat la un moment dat, iar când s-a întors, a observat mai multe persoane agitate, și pe persoana vătămată fusese victima unui accident rutier, persoana care se afla la volan fiind inculpatul, împreună cu care au mers la spital pentru acordarea de îngrijiri persoanei vătămate (f.17-18 d.u.p.),

-certificatul medico-legal nr. 1364/10.11.2011 emis de SJML Hunedoara, din care rezultă că persoana vătămată a suferit leziuni ce pot data din 15._, leziuni ce s-ar fi putut produce în condițiile unui accident rutier, și pentru care sunt necesare 110-120 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunile punând în primejdie viața victimei (f.20 d.u.p.),

-declarațiile inculpatului, care a arătat că în data de 15.08.2011, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din Uricani, la un moment dat, la cca 20-30 metri după o trecere de pietoni, i-a apărut în față un minor de cca 5 ani, lovindu-l cu partea stângă față a autoturismului. A coborât din autoturism și, împreună cu bunicul minorului, au condus persoana vătămată la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale. A arătat inculpatul că nu a avut posibilitatea de a evita persoana vătămată, invocând culpa comună în săvârșirea infracțiunii(f.57-63 d.u.p.),

-protocol etilotest, poziție_(f.69 d.u.p.), buletinul de examinare clinică încheiat cu ocazia prelevării de probe biologice de la inculpat (f.70-71 d.u.p.), și buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 1130, din data de 18.08.2011, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara, din care rezultă că inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice(f.17 d.u.p.),

-raportul de expertiză tehnică judiciară auto, care a concluzionat astfel: În plan transversal, impactul s-a produs la o distanță de cca 4,0 m față de bordura din stânga a drumului, iar în plan longitudinal la o distanță de cca 4,30 m față de capătul dinspre Câmpu lui N. al marcajului pietonal; Viteza autoturismului VW Golf din momentul impactului a fost de cca 33km/h; Cauza determinantă, din punct de vedere tehnic, a producerii accidentului constă în angajarea în traversarea carosabilului drumului în fugă, fără o asigurare corespunzătoare și printr-un loc nemarcat și nesemnalizat în acest sens de către minorul L. D. E.; Cauza favorizantă, din punct de vedere tehnic, a producerii accidentului constă în neîntreprinderea la timp a manevrelor de evitare de către conducătorul auto P. M. R.; Prin modul cum s-a angajat în traversarea carosabilului ., victima a încălcat prevederile art.35 al.1, art.72 al.2 și 3 din OUG 195/2002, m-r, coroborat cu art. 167 al.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002;Prin modul cum a acționat în traficul rutier, conducătorul auto P. M. R. a încălcat prevederile art. 35 al.1 din OUG 195/2002. (f.77-93 d.u.p.),

- raportul de expertiză criminalistică, care a concluzionat astfel: -În plan transversal, impactul s-a produs la o distanță de cca 4,5 m față de bordura din stânga a drumului, iar în plan longitudinal la o distanță de cca 3,4 m față de capătul dinspre Câmpu lui N. al marcajului pietonal; Viteza probabilă de deplasare a autoturismului VW Golf, din momentul impactului, a fost de cca 40 km/h.; Nu se poate stabili dacă, în condițiile date, în raport cu viteza sa inițială de deplasare, inculpatul putea sau nu opri autoturismul pe care îl conducea până în locul impactului, astfel încât nu se poate stabili dacă aceasta putea evita producerea accidentului; Inculpatul putea evita producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita admisă pe acel segment de drum și dacă ar fi luat măsurile de evitare în momentul declanșării stării de pericol iminent.; Minorul L. D. E. putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi asigurat în cursul traversării părții carosabile; Pe de o parte, accidentul s-a produs fie din cauza deplasării autoturismului, condus de către inculpat, cu o viteză superioară limitei admisă pe acel segment de drum, fie din cauza neluării, de către aceasta, a măsurilor de evitare la trecerea pentru pietoni.; Pe de altă parte, accidentul s-a produs și datorită neasigurării corespunzătoare, în traversare în alergare, a minorului L. D. E..

Mai mult decât atât, segmentul de drum pe care a avut loc evenimentul rutier este unul caracterizat printr-un pericol potențial specific în raport cu care se impunea chiar reducerea vitezei la o valoare care să nu o depășească pe cea de 30 km/h.Pe de altă parte, impactul a avut loc la o distanță de cca 3,4 m după marcajul pietonal. Ca atare, se reține că traversarea a avut loc în afara marcajului pietonal, dar, dată fiind distanța redusă existentă între limita marcajului și poziția de traversare, nu se poate afirma că pietonul putea preveni producerea accidentului dacă ar fi traversat în interiorul limitelor marcajului. Rezultatul s-ar fi produs cu aceiași intensitate, respectiv traversarea în afara marcajului nu poate fi considerată nici măcar o condiție favorizatoare”. (f.95-106 d.u.p.),

-declarațiile martorilor U. D., C. L., O. M. (f.107-110 d.u.p.);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 137.140/B/12.05.2015 emis de SJML Hunedoara, din care rezultă că persoana vătămată a suferit leziuni ce pot data din 15.08.2011, că între leziunile constate și accidentul rutier există raport de cauzalitate directă, că sunt necesare 110-120 zile îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite, persoana vătămată prezentând o infirmitate permanentă și aflându-se încadrat în grad de handicap.- fila 239-243

Poziția procesuală a inculpatului de recunoaștere a vinovăției exprimată prin declarația dată în fața instanței de judecată se coroborează cu celelalte probe administrate în timpul urmăririi penale și reprezintă starea de fapt astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare a instanței.

Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța constată că existența faptei și a vinovăției inculpatului au fost pe deplin dovedite, reținând culpa inculpatului în săvârșirea faptei în procent de 50%, întrucât prin acțiunile sale a încălcat dipozițiile art. 35 al.1 din OUG 195/2002 .

Reține culpa în procent de 50% a victimei minore, întrucât a încălcat prevederile art.35 al.1, ale art.72 al.2, ale art.72 al.3 din O.U.G. 195/2002 și ale art.167 al.1 lit. d din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și prin acțiunile sale a contribuit la săvârșirea faptei.

În drept, față de starea de fapt prezentată, instanța constată că fapta inculpatului P. M. R., care în data de 15.08.2011, în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe ., în direcția de mers Bulevardul Muncii . de deplasare pe acest sector de drum și din cauza neatenției în conducere a surprins și accidentat pe minorul L. D. E. provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 110-120 zile de îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viața persoanei vătămate și i-au provocat o infirmitate permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 din C. pen., atât în ceea ce privește latura obiectivă cât și în ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul acționând cu forma de vinovăție a culpei.

La individualizarea pedepsei instanța are în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite de către inculpat, periculozitatea infractorului, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, contribuția inculpatului la săvârșirea faptei, natura și gravitatea rezultatului produs- persoana vătămată suferind leziuni ce au necesitat spre vindecare 110-120 zile îngrijiri medicale, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, urmând a aplica inculpatului pedeapsa închisorii.

Instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 396 alin.10 Cod Procedură Penală, care prevăd că atunci când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Instanța constată că de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea acesteia au intervenit 2 legi penale, astfel că în aplicarea art. 5 CP, constată că starea de fapt astfel cum a fost reținută își găsește încadrarea juridică în drept și în art. 184 al.2, al.4 Cod Penal 1968.

În compararea celor 2 legi succesive, instanța are în vedere limitele pedepsei prevăzute de cele 2 prevederi legale dar și modalitățile de individualizare a executării pedepsei.

În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța constată că potrivit Noului Cod Penal are la îndemână următoarele instituții juridice: renunțarea la aplicarea pedepsei- art. 80- 82 NCp, amânarea aplicării pedepsei- art. 83- 90 NCP, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere- art. 91- 98 NCp.

Potrivit prevederilor vechiului cod penal, instanța are la îndemână instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit art. 81 și următoarele 1968 și instituția suspendării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 ind 1 Cod penal 1968.

Față de circumstanțele reale și personale existente în cauză, față de împrejurarea că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, astfel cum reiese din cazierul judiciar atașat dosarului de urmărire penală, instanța apreciază că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, iar această modalitate de individualizare a pedepsei va fi un „avertisment” pentru ca inculpatul să realizeze consecințele și gravitatea faptelor sale.

Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, care, spre deosebire de instituțiile de individualizare a executării pedepsei reglementate în Noul Cod penal, nu presupune supunerea inculpatului la îndeplinirea unor obligații de supraveghere a comportamentului în societate, reprezintă legea penală mai favorabilă inculpatului, apreciind că este suficientă pentru îndreptarea inculpatului .

Concluzionând și evaluând în mod global legea penală mai favorabilă, respectiv Codul penal actual în comparație cu cel vechi, instanța apreciază așadar că, față de instituțiile de individualizare a executării pedepsei aplicabile inculpatului, legea penală mai favorabilă o reprezintă Codul Penal 1968.

În baza art. 386 al.1 Cod Proc. P. raportat la art 5 Cod Penal dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 din C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2, al.4 Cod Penal 1968.

Față de elementele de individualizare a pedepsei, va condamna inculpatul P. M. R., CNP_, născut la data de 24.02.1987, în Lupeni, jud. Hunedoara, fiul lui D. și M., cetățenie română, domiciliat în Uricani, ., ., ., la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2, al.4 Cod Penal 1968, cu aplicarea art. 396 al.10 CPP.

Va constata că inculpatul P. M. R. a fost condamnat prin sentința penală nr. 677/2010 a judecătoriei Târgu J. definitivă prin decizia 178A/2010 a Tribunalului Gorj, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni.- fila 204 d.i.

Inculpatul a săvârșit noua infracțiune în termenul suspendării condiționate a pedepsei.

Având în vedere dispozițiile art. 83 al.3 Cod penal 1968, nu va revoca prima suspendare condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1968 va suspenda executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea unor drepturi civile pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1968 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

III. În ceea ce privește latura civilă a cauzei:

Instanța constată că persoana vătămată L. D. E., prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 80.000 lei daune materiale reprezentând tratamentul la care a fost supus persoana vătămată pentru vindecarea leziunilor, deplasări efectuate pentru urmarea tratamentelor și efectuarea verificărilor medicale, cu suma de 150.000 lei daune morale și cu suma de 2000 lei cu titlu de prestație periodică lunară.- fila 153, vol I, fila3 vol II d.i.

A fost audiată martora L. Eszter bunica persoanei vătămate, care a arătat că viața persoanei vătămate a fost profund afectată de săvârșirea faptei, că întâmpină dificultăți în deplasare și în efectuarea activităților zilnice, școlare, că persoana vătămată a fost internată pentru o perioadă totală de 87 zile, că s-au efectuat deplasări pentru efectuarea verificărilor medicale la Timișoara, că și în prezent este suspus tratamentelor medicale, estimând valoarea cheltuielilor avansate la cca 80.000 lei.- fila 211- 212 d.i.

Aceste aspecte au fost confirmate și de martorele C. L. și U. D.- fila 213-214, 215-216 d.i.

Analizând latura civilă a cauzei, instanța constată ca sunt întrunite cumulativ condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului respectiv o faptă ilicita comisă de acesta, existenta vinovăției, un prejudiciu dovedit și pricinuit altuia și un raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului și prejudiciu.

În ceea ce privește daunele morale, instanța reține, față de natura infracțiunii, că orice suferință fizică de natura celei inerente leziunilor suferite se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suporta astfel, în mod automat, și o suferință psihică - așa cum este și cazul părții civile minore L. D. E..

Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța are în vedere că suma de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă și să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză dar și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin presații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.

Față de gravitatea faptei, față de urmările faptei, instanța constată însă că valoarea daunelor morale solicitate în cuantum de 150.000 lei de către partea civilă este exagerată și nerezonabilă, suma de 60.000 lei fiind suficientă pentru a compensa suferința psihică adusă părții civile prin acțiunea inculpatului.

De asemenea, și suma de 2000 lei solicitată cu titlu de prestație periodică apare ca exagerată, suma de 300 lei fiind suficientă a răspunde cerințelor speciale (urmare a săvârșirii faptei), ale persoanei vătămate minore, în desfășurarea normală a activităților cotidiene.

Instanța constată că în momentul producerii accidentului auto, exista încheiată o poliță de asigurare civilă auto RCA cu privire la autoturismul condus de inculpat, de către asiguratorul . SA- fila 65, 66 d.u.p.

În cazul accidentelor produse de autoturisme, prin care s-a cauzat decesul victimei, asigurătorul de răspundere civilă este obligat în mod direct, conform art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, în limitele prevăzute de dispozițiile legale, la repararea prejudiciului cauzat părții civile prin infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită de asigurat, inclusiv la plata sumelor reprezentând daune morale.

În consecință, baza art. 19, art. 397, art 86 Cod procedură penală raportat la art. 1 al 1, 2, art. 26 și art 28 al.1 din Ordinul 5/ 2010- în vigoare la data săvârșirii faptei, având în vedere culpa procesuală reținută inculpatului în săvârșirea faptei, în procent de 50 %, va admite în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată minoră L. D. E. prin reprezentant legal M. A. și va obliga persoana responsabilă civilmente . SA să achite suma de 40.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale, către acesta.

Va obliga persoana responsabilă civilmente . SA să achite persoanei vătămate minore L. D. E. suma de 300 lei cu titlu de prestație periodică lunară, începând cu data pronunțării prezentei și până la încetarea stării de nevoie.

Instanța constată că S. C. de Urgență pentru Copii Louis Ț. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2832,88 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru persoana vătămată L. D. E..- fila 33 d.u.p.

Fiind întrunite cumulativ condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, în baza art. 19, art. 397, art 86 CPP, raportat la art. 1 al 1, 2, art. 26 și art 28 al.1 din Ordinul 5/ 2010, și art. 313 din Legea 95/2006, va admite acțiunea civilă formulată de S. C. de Urgență pentru Copii Louis Ț. și va obliga persoana responsabilă civilmente . SA la plata sumei de 2832,88 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru persoana vătămată L. D. E..

În baza art. 274 al.1 CPP, reținând culpa procesuală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 550 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Condamnă inculpatul P. M. R., CNP_, născut la data de 24.02.1987, în Lupeni, jud. Hunedoara, fiul lui D. și M., cetățenie română, domiciliat în Uricani, ., ., ., la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2, al.4 Cod Penal 1968, cu aplicarea art. 396 al.10 CPP.

Constată că inculpatul P. M. R. a fost condamnat prin sentința penală nr. 677/2010 a judecătoriei Târgu J. definitivă prin decizia 178A/2010 a Tribunalului Gorj, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 81 și a art. 83 al.3 Cod penal 1968, suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate prin prezenta pe o perioadă de 2 ani și 5 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1968.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea unor drepturi civile pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1968 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 19, art. 397, art 86 Cod procedură penală raportat la art. 1 al 1, 2, art. 26 și art 28 al.1 din Ordinul 5/ 2010, admite în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată minoră L. D. E. prin reprezentant legal M. A. și obligă persoana responsabilă civilmente . SA să achite suma de 40.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale, către acesta.

Obligă persoana responsabilă civilmente . SA să achite persoanei vătămate minore L. D. E. suma de 300 lei cu titlu de prestație periodică lunară, începând cu data pronunțării prezentei și până la încetarea stării de nevoie.

În baza art. 19, art. 397, art 86 CPP, raportat la art. 1 al 1, 2, art. 26 și art 28 al.1 din Ordinul 5/ 2010, și art. 313 din Legea 95/2006, admite acțiunea civilă formulată de S. C. de Urgență pentru Copii Louis Ț. și obligă persoana responsabilă civilmente . SA la plata sumei de 2832,88 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru persoana vătămată L. D. E..

În baza art. 274 al.1 CPP obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 550 lei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

C. A. B. D. D.

C./DD/8 ex.

Red. 3.11.2015

← Înlocuire pedeapsă amendă cu închisoarea. Art.586 NCPP....		Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 194/2015.... →

Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 335/2015. Judecătoria PETROŞANI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 335/2015. Judecătoria PETROŞANI