Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR.28
Ședința publică de la 26.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. O. R.
Grefier A. I. A.
MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT DE PROCUROR: D. M.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat O. C., având ca obiect-conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP).
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 19.01.2015 când instanța a fixat termen pentru pronunțare la data de 26.01.2015, când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de 26.06.2014 din dosar nr._/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 08.10.2014 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului O. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alineat 2 C.pen. și conducerea pe drumurile publice a unui vehicul, sub influența alcoolului sau altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin 1 din Noul Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 din Noul Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 18.07.2009, în jurul orelor 23:00 inculpatul a fost depistat de organele de poliție în timp ce conducea autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_ pe .. București, sector 1, având suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice din data de 13.03.2009 și o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcohol pur în sânge.
Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o alcoolemie de 0,99 mg/l alcool în aerul expirat, fiind condus apoi la INML unde i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind de 1,80 gr %0 și 1,65 gr %0, rezultat necontestat de inculpat.
Situația de fapt a fost reținută în cursul urmăririi penale pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de depistare în flagrant (f.11, dos. de urm. pen.), buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei(f.13 dos. de urm. pen.), declarații inculpat (f. 20-22), declarații martor D. C. (filele 33-34), raportul de expertiză medico-legală (filele 25,26).
Procedura în faza camerei preliminare:
Prin Încheierea de cameră preliminară din data de 07.11.2014, în baza art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a constatat competența teritorială și materială a Judecătoriei Sectorului 1 București, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2009 din data de 26.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București privind pe inculpatul O. C., trimis în judecată pentru săvârșirea în stare de concurs a infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alineat 2 C.pen. și conducerea pe drumurile publice a unui vehicul, sub influența alcoolului sau altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin 1 din Noul Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 din Noul Cod penal. În baza aceluiași text de lege, s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr._/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și s-a dispus începerea judecății cauzei.
La primul termen de judecată s-a prezentat în instanță inculpatul care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, arătând că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, declarația acestuia fiind consemnată la dosarul cauzei.
Constatând ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 349 alin. 2 N.C.pr.pen, instanța a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei pe baza dovezilor administrate în dosarul de urmărire penală nr._/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 București.
În cauză nu au fost administrate probe noi.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 18.07.2009, în jurul orelor 22 :45, organele de poliție din cadrul Secției 5 Poliție, au oprit în trafic, autoturismul marca Dacia, de culoare albă, condus de inculpat, care se deplasa pe .. București, sector 1, cu luminile stinse. Conducătorului auto i s-a solicitat permisul de conducere, însă acesta nu l-a putut prezenta, deoarece în data de 13.09.2009 i-a fost reținut pentru conducerea sub influența alcoolului. De asemenea, organele de poliție au procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest, în prezența martorului D. C., rezultând o alcoolemie de 0,99 mg/l alcool în aerul expirat și a fost condus apoi la sediul INML M. Minovici unde i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind de 1,80 gr %0 și 1,65 gr %0, rezultat necontestat de inculpat.
Aceste aspecte rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante aflat la fila 11 d.u.p., coroborat cu buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 2218/20.07.2009 eliberat de INML M. Minovici, aflat la fila 13 dos.urm.pen.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale și în fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că în seara zilei de 18.07.2009, în jurul orelor 22:30, a plecat de la reședința sa din ., cu autoturismul marca Dacia, de culoare albă, după ce în prealabil a consumat aproximativ 3 litri de bere, iar în timp ce se deplasa pe . oprit de un echipaj de poliție care i-a solicitat permisul de conducere, însă nu l-a putut prezenta deoarece în data de 13.03.2009, i-a fost reținut pentru conducerea sub influența alcoolului.
În cauză, declarațiile inculpatului sunt susținute de celelalte mijloace de probă, martorul D. C. declarând că în seara zilei de 18.07.2009, în jurul orelor 23:00, inculpatul a fost depistat de un echipaj de poliție în timp ce conducea în stare de ebrietate autoturismul marca Dacia Break, de culoare albă, pe .> De asemenea, organele de poliție au efectuat verificări în baza de date « Deținători permise auto », constatând că inculpatul a avut suspendat dreptul de a conduce din data de 13.03.2009, iar prin Sentința penală nr. 136/26.01.2010 a Judecătoriei G., acestuia i s-a anulat permisul de conducere ca urmare a condamnării pentru săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel cum reiese din procesul-verbal aflat la fila 24 d.u.p. precum și din Sentința penală nr. 136/26.01.2010 aflată la fila 19 dosarul instanței.
În cauză a fost întocmit și Raportul de expertiză medico-legală nr. 1424/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemie, în concluziile acestuia arătându-se că la data de 18.07.2009 ora 22 :45 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 2,05 g%0.
În drept, faptele inculpatului O. C., care la data de 18.07.2009, a condus pe un drum public autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, pe .. București, sector 1, având suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice din data de 13.03.2009 și o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alineat 2 C.pen. și conducerea pe drumurile publice a unui vehicul, sub influența alcoolului sau altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin 1 din Noul Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 din Noul Cod penal.
Cu privire la apărarea formulată de inculpat prin apărător privind intervenirea prescripției răspunderii penale, instanța reține următoarele:
Cele două fapte au fost săvârșite la data de 18.07.2009. Conform Codului penal din 1969, ale cărui dispoziții sunt aplicabile raportat încadrarea juridică dată faptelor conform acestui cod, termenul de prescripție al răspunderii penale este 5 ani(raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni). Conform art. 122 alin 1 C.pen din 1969: “Cursul termenului prescripției prevăzute la art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal“. În speță, cursul termenului de prescripție a fost înterupt la data începerii urmăririi penale, respectiv 23.01.2013, astfel că la această dată, termenul de prescripție al răspunderii penale nu s-a împlinit. Nici cursul termenului de prescripție specială prevăzut de art. 124 C.pen din 1969, de 7 ani și jumătate, socotit de la data săvârșirii infracțiunii, nu s-a împlinit în cauză.
Conform Noului Cod penal, ale cărui dispoziții sunt aplicabile raportat încadrarea juridică dată faptelor conform acestui cod, termenul de prescripție al răspunderii penale este 5 ani(raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni). Conform art. 155 alin 1 C.pen din 1969: “Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză“. În speță, cursul termenului de prescripție a fost înterupt la data începerii urmăririi penale, respectiv 23.01.2013, astfel că la această dată, termenul de prescripție al răspunderii penale nu s-a împlinit. Nici cursul termenului de prescripție specială prevăzut de art. 155 C.pen din 1969, de 10 ani, socotit de la data săvârșirii infracțiunii, nu s-a împlinit în cauză.
Prin urmare, în cauză nu a intervenit prescripția răspunderii penale.
Analizând încadrarea juridică dată faptelor prin Rechizitoriu, instanța constată următoarele:
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Potrivit art. 5 din N.C.pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Instanța constată că pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de conducere i-a fost suspendată (art. 335 alin. 2 C.p.), pedeapsa prevăzută de noul Cod penal este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, aceeași pedeapsă fiind prevăzută și de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, neexistând nicio diferență de incriminare sau tratament sancționator între infracțiunile prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și art. 335 alin. 2 C.p.
De asemenea, în ceea ce priveste infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, legea prevede ca unica sanctiune pedeapsa inchisorii, limitele de pedeapsa fiind de 1-5 ani. Pe de alta parte, potrivit legii noi, și anume art. 336 alin.1 noul C.pen., infractiunea se pedepseste cu inchisoarea (limitele fiind de 1-5 ani) sau cu amenda. Așadar, legea nouă poate fi considerata mai favorabilă prin prisma modificării regimului sancționator, care, la art. 336 alin. 1 C.pen. prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii, in vreme ce dispozițiile art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 permit doar aplicarea unei pedepse cu inchisoarea.
Așa cum rezultă din considerentele Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale: pentru identificarea concreta a legii penale mai favorabile trebuie avute in vedere o . criterii care tind fie la inlaturarea raspunderii penale, ori a consecintelor condamnarii, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiza vizeaza in primul rand conditiile de incriminare, apoi cele de tragere la raspundere penala si, in sfarsit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constitutionala a statuat ca „Determinarea caracterului «mai favorabil» are in vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau continutul pedepselor, conditiile de incriminare, cauzele care exclud sau inlatura responsabilitatea, influenta circumstantelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva etc. Asa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au in vedere atat conditiile de incriminare si de tragere la raspundere penala, cat si conditiile referitoare la pedeapsa. Cu privire la aceasta din urma pot exista deosebiri de natura (o lege prevede ca pedeapsa principala amenda, iar alta inchisoarea), dar si deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsa si, evident, la modalitatea stabilirii acestora in mod concret.” Cat priveste determinarea concreta a legii penale mai favorabile, Curtea Constitutionala a statuat ca „aceasta vizeaza aplicarea legii, si nu a dispozitiilor mai blande, neputandu-se combina prevederi din vechea si din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, in pofida dispozitiilor art. 61 din Constitutie, ar permite judecatorului sa legifereze” .
Având în vedere că cele două fapte au fost săvârșite în concurs, la indentificarea în concret a legii penale mai favorabile, instanța va analiza totodată, și modalitatea de sancționare a concursului de infracțiuni prevăzut în ambele legi, întrucât elementele de analiza vizeaza in primul rand conditiile de incriminare, apoi cele de tragere la raspundere penala si, în cele din urmă, criteriul pedepsei.
Comparându-se dispozițiile art. 33-34 din Codul penal din 1969-conform cărora în caz de concurs de infracțiuni se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani închisoare, cu prevederile art. 39 noul cod penal se constată că mai favorabile sunt prevederile din codul penal anterior.
Aceasta, deoarece art. 39 alin. 1 lit. b NCP, statuează că în caz de concurs de infracțiuni se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel încât în noul cod penal pentru concursul de infracțiuni este prevăzut un spor fix și obligatoriu iar pedeapsa rezultantă care s-ar stabili ar fi într-un cuantum mult mai mare decât cuantumul stabilit conform prevederilor art. 33-34 din codul penal anterior.
Astfel, prin raportare la regimul sancționator al concursului prevăzut în cele două reglementări penale succesive, instanța apreciază că este mai favorabil regimul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de art. 34 din Codul penal din 1969 care prevede aplicarea facultativă a unui spor de până la 5 ani, spre deosebire de art. 39 lit. b) din Nou Cod Penal care prevede obligativitatea aplicării unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, motiv pentru care, având în vedere și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei și nu pe instituții autonome, instanța va aplica în întregime prevederile vechiului cod penal.
În temeiul art. 386 N.C.pr.pen va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. C. din infracțiunile de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 335 alin 1 N.C.pen și art. 336 alin 1 N.C.pen, ambele cu aplicarea art.38 alin 2 C.pen, în infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art. 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art.5 alin 1 N.C.pen și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege, prevăzută și sancționată de art. 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art.5 alin 1 N.C.pen, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b C. pen din 1969.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art. 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând într-o acțiune de conducere a autoturismului pe un drum public, în înțelesul art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002- drum public însemnând “orice cale de comunicație terestră (…) special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice” -, având dreptul de a conduce suspendat.Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă, din însăși săvârșirea faptei, ex re.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 3 lit b C.pen. - intenție indirectă.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege, prevăzută și sancționată de art. 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, elementul material al laturii obiective este realizat prin fapta inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice aflat sub influența băuturilor alcoolice. Fapta inculpatului este socialmente periculoasă prin crearea unei stări de pericol cu privire la siguranța circulației pe drumurile publice. De asemenea, între fapta inculpatului și starea de pericol social există o legătură de cauzalitate ex re.
Instanța reține că sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta sub formă de vinovăție a intenției indirecte, deoarece el a prevăzut rezultatul faptei sale, anume producerea starii de pericol pentru siguranta circulatiei, si desi nu a urmarit producerea acestei urmari, a acceptat posibilitatea aparitiei acesteia, relevante fiind în această privință declarațiile date de către inculpat în care a recunoscut că a condus autoturismul pe drumurile publice în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Constatând că infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată și care avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzute de art. 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002, respectiv art. 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002, există, au fost săvârșite de către inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod proc. pen., instanța va dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul judecății.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 72 și art. 52Cod Penal din 1969.
Pentru a stabili în concret pedeapsa, instanța va avea în vedere că pedeapsa este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de asemenea, instanța va ține cont și de faptul că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferințe fizice si nici sa înjosească persoana condamnatului.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal din 1969, instanța va avea în vedere dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Instanța va reține că inculpatul a mai suferit o condamnare la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbinație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002, astfel cum rezultă din sentința penală nr. 136/26.01.2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ (filele 19-20).
Astfel, instanța va avea în vedere că inculpatul a mai suferit o condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002, ceea ce denotă perseverența infracțională a acestuia. Mai mult, instanta reține că inculpatul avea o concentratie de alcool în sange cu mult peste limita legala si prezenta simptomele unei persoane aflate în stare de ebrietate, astfel încat pericolul creat pentru ceilalti participanți la trafic, conducatori auto si pietoni și inclusiv pentru inculpat a fost unul major.
Cu toate acestea, raportat la circumstantele de timp și de loc ale săvârșirii faptei instanța constată că starea de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice nu a fost una ridicată, având în vedere că acțiunea s-a derulat la o oră la care traficul era scăzut, iar cu privire la persoana inculpatului se va da eficiență faptului că a recunoscut încă de la momentul constatării săvârșirea infracțiunilor, iar în cursul procesului penal a manifestat interes față de situația sa.
Tinând cont pe de o parte că faptele inculpatului prezintă pericol public destul de ridicat, dar pe de alta parte și de circumstanțele personale ale inculpatului, instanta îi va stabili acestuia pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia vor fi avute în vedere prevederile art. 72 C.pen. din 1969 si. art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală.
Astfel, în baza art. 396 alin. 1, 4 și 10 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 N.C.pen. și 396 alin. 10 C.proc.pen. va stabili pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului O. C. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art. 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește pedepsele acesorii, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I C.pen din 1969, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal. Instanța apreciază că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 teza a-II-a și lit.b C.pen din 1969, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c, d și e C.pen din 1969. De asemenea, instanța apreciază că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a C.pen in 1969.
În baza art. 396 alin. 1, 4 și 10 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 N.C.pen. și 396 alin. 10 C.proc.pen. va condamna inculpatul O. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege, prevăzută și sancționată de art. 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 va aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969, pentru considerentele expuse mai sus.
Constatând că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în prezenta cauză sunt concurente cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 136/26.01.2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în baza art. 85 alin 1 C.pen din 1969 raportat la art. 15 alin 2 din Legea 187/2012, va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.136/26.01.2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
În baza art. 33 lit. a C.pen din 1969 raportat la art. 34 lit. b C.pen din 1969, va contopi pedepsele de 1 an închisoare și 2 ani închisoare, aplicate inculpatului prin prezenta cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 136/26.01.2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în pedeapsa rezultantă de 2 ani, la care se va adaugă un spor de 6 luni, rezultând o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
Având în vedere faptul ca inculpatul a avut o atitudine corespunzătoare în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, recunoscând săvârșirea faptei și că așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia, din 2010 și până în prezent nu a mai fost condamnat și nici nu s-a mai început urmărirea penală pentru fapte de natură penală, inculpatul având un comportament de conformare față de dispozițiile legale și regulile de conviețuire socială, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins si fără privare de libertate și în consecință, în temeiul art.861 C.pen din 1969, cu aplic. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, care se calculează conform art. 862 C.pen. din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
În baza art. 863 alin. 1 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune Teleorman la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen. din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 alin. 1,2 C.pr.pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 300 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 386 N.C.pr.pen schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. C. din infracțiunile de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 335 alin 1 N.C.pen și art. 336 alin 1 N.C.pen, ambele cu aplicarea art.38 alin 2 C.pen, în infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art. 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art.5 alin 1 N.C.pen și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege, prevăzută și sancționată de art. 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art.5 alin 1 N.C.pen, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen din 1969.
În baza art. 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art.5 alin 1 N.C.pen și art. 396 alin. 10 C.pr.pen, condamnă pe inculpatul O. C., fiul lui N. și S., născut la data de 20.04.1970 în localitatea Vârtoapele, jud. Teleorman, domiciliat în localitatea Vârtoapele de Jos, jud. Teleorman, CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art. 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art.5 alin 1 N.C.pen și art. 396 alin. 10 C.pr.pen, condamnă pe inculpatul O. C., cu aceleași date de identificare, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
Constată că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în prezenta cauză sunt concurente cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 136/26.01.2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
În baza art. 85 alin 1 C.pen din 1969 raportat la art. 15 alin 2 din Legea 187/2012, anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.136/26.01.2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
În baza art. 33 lit. a C.pen din 1969 raportat la art. 34 lit. b C.pen din 1969, contopește pedepsele de 1 an închisoare și 2 ani închisoare, aplicate inculpatului prin prezenta cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 136/26.01.2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în pedeapsa rezultantă de 2 ani, la care adaugă un spor de 6 luni, rezultând o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pe care o aplică inculpatului.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art.861 C.pen din 1969, cu aplic. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, care se calculează conform art. 86² C.pen. din 1969.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
În baza art. 863 alin. 1 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune Teleorman la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen. din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 alin. 1,2 C.pr.pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 300 lei se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. R. O. A. A.
Red/Tehnored/RRO/AA/2 ex/5.02.2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 384/2015.... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Sentința nr. 29/2015.... → |
|---|
