Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Sentința nr. 555/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 555/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 03-09-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA PENALĂ Nr. 555/2015

Ședința publică de la 03 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte – D. B. A.

Grefier - D. R.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost reprezentat prin procuror Z. M..

Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpații A. C. și W. E. și persoana vătămată ., având ca obiect - delapidarea (art.295 NCP).

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen în vederea pronunțării astăzi, 03.09.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

1. Prin Rechizitoriul nr. 10477P/2017 din data de 16.07.2014, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:

a. W. E. (fostă O. P., fostă C. P.), fiica lui N. – P. și V., născută la data de 30.01.1968 în București, domiciliată în București, .. 19, .,., posesoare C.I. . nr._, CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 308 C.pen. din 2009 rap. la art. 295 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 C.pen. din 2009 și instigare la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri de semnătură privată în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.47 C.pen. din. 2009 rap. la art. 322 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. din 2009, toate cu aplic art. 38 alin. 1 din C.pen. din 2009 și art. 5 C.pen. din 2009.

b. A. C., fiul lui D. și M., născut la data de 26.06.1951 în jud. B., domiciliat în București, calea Văcărești, nr. 322, ., ., ., CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. și ped. de art. 308 C.pen. din 2009 rap. la art. 295 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 C.pen. din 2009 și a infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 322 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. din 2009, toate cu aplic art. 38 alin. 1 din C.pen. din 2009 și art. 5 C.pen. din 2009.

2.În fapt, s-a reținut:

a. În sarcina inculpatei W. E., președinte al Consiliului de Administrație al S.C. R. S.A, că în perioada 21.06._07 beneficiind de ajutorul inculpatului A. C., ce ocupa funcția de șef serviciu contabilitate, în baza aceeași rezoluții infracționale, și-a însușit în interes propriu, din fondurile societății S.C. R. S.A. al cărei președinte al Consiliului de Administrație a fost în perioada respectivă, suma totală de 380.790,81 lei.

În același timp în sarcina acesteia s-a reținut că în baza aceleiași rezoluții infracționale l-a determinat pe inculpatul A. C. să completeze în fals ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 în valoare de 12.100 lei și nr. 303/05.10.2005, în valoare de 6.000 de lei prin care, din conturile S.c. R. S.a., s-au virat către contul bancar nr. RO38RNCB5080C_ deschis la BCR – Sucursala Ș. cel M., aparținând susnumitei, suma de 12.100 lei la data de 21.06.2005 și suma de 6.000 lei la data de 05.10.2005.

De asemenea s-a reținut în sarcina inculpatei W. E. că l-a determinat pe inculpatul A. C. să efectueze, în perioada august-decembrie 2006, înregistrări fictive în contabilitatea aceleași societăți pentru a acoperii sumele sustrase de ea respectiv, să înregistreze în contabilitatea societății suma transferată prin ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005, ca plată furnizori și să întocmească notele contabile din luna august, septembrie și decembrie 2006, prin care a debitat în mod necorespunzător contul „furnizori” cu suma de 195.754,37 lei din contul „avansuri de trezorerie”.

b. În sarcina inculpatul A. C., Șef Serviciu Financiar contabilitate al S.c. R.. S.a, care exercita în fapt atribuțiile contabilului șef, că în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada 21.06.2005 – 30.06.2007, și-a însușit suma de 1.297 lei, prin decontarea a două facturi false și totodată a acordat sprijin inculpatei W. E. să își însușească suma de 238.946,06 lei, completând cu mențiuni fictive și semnând ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005, justificând aceste operațiuni în evidențele contabile ca plată furnizori și întocmind notele contabile din lunile notele contabile din luna august, septembrie și decembrie 2006, prin care a debitat în mod necorespunzător contul „furnizori” cu suma de 195.754,37 lei din contul „avansuri de trezorerie”.

De asemenea în sarcina inculpatului s-a reținut că a întocmit în fals facturile BACT nr._/07.01.2005 în valoare de 369,22 lei și . nr._/28.11.2005 în valoare de 396 lei, a completat în fals ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005, a înregistrat în contabilitatea S.c. R. S.a. suma transferată prin ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005 ca plată furnizori și a întocmit notele contabile din lunile notele contabile din luna august, septembrie și decembrie 2006 pentru a debita contul „furnizori” cu suma de 195.754,37 lei din contul „avansuri de trezorerie”.

3.În drept, s-a reținut că:

a. Faptele inculpatei W. E. care în perioada 21.06._07 beneficiind de ajutorul inculpatului A. C., șef serviciu contabilitate, în baza aceeași rezoluții infracționale, și-a însușit în interes propriu, din fondurile societății S.C. R. S.A. al cărei președinte al Consiliului de Administrație a fost în perioada respectivă, suma totală de 380.790,81 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 308 C.pen. din 2009 rap. la art. 295 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 C.pen. din 2009.

Faptele aceleiași inculpate care în baza aceleași rezoluții infracționale l-a determinat pe inculpatul A. C. să completeze în fals ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 în valoare de 12.100 lei și nr. 303/05.10.2005, în valoare de 6.000 de lei, prin care din conturile S.c. R. S.a. s-au virat către contul bancar al inculpatei nr. RO38RNCB5080C_ deschis la BCR – Sucursala Ș. cel M., suma de 12.100 lei la data de 21.06.2005 și suma de 6.000 lei la data de 05.10.2005 și să efectueze în perioada august-decembrie 2006 înregistrări fictive în contabilitatea aceleași societăți pentru a acoperii sumele sustrase de ea respectiv să înregistreze în contabilitatea societății suma transferată prin ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005, ca plată furnizori și să întocmească notele contabile din luna august, septembrie și decembrie 2006, prin care a debitat în mod necorespunzător contul „furnizori” cu suma de 195.754,37 lei din contul „avansuri de trezorerie” întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri de semnătură privată în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.47 C.pen. din. 2009 rap. la art. 322 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. din 2009.

b. Faptele inculpatului A. C. care în baza aceleași rezoluții infracționale în perioada 21.06.2005 – 30.06.2007 și-a însușit suma de 1.297 lei, prin decontarea a două facturi false și totodată a acordat sprijin inculpatei W. E. să își însușească suma de 238.946,06 lei, completând cu mențiuni fictive și semnând ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005, justificând aceste operațiuni în evidențele contabile ca plată furnizori și întocmind notele contabile din lunile notele contabile din luna august, septembrie și decembrie 2006, prin care a debitat în mod necorespunzător contul „furnizori” cu suma de 195.754,37 lei din contul „avansuri de trezorerie” întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. și ped. de art. 308 C.pen. din 2009 rap. la art. 295 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 C.pen. din 2009.

Totodată faptele aceluiași inculpa care a întocmit în fals facturile BACT nr._/07.01.2005 în valoare de 369,22 lei și . nr._/28.11.2005 în valoare de 396 lei, a completat în fals ordinele de plată ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005, a înregistrat în contabilitatea S.c. R. S.a. suma transferată prin ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005 ca plată furnizori și a întocmit notele contabile din lunile notele contabile din luna august, septembrie și decembrie 2006 pentru a debita contul „furnizori” cu suma de 195.754,37 lei din contul „avansuri de trezorerie” întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri de semnătură privată în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 322 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. din 2009

4. În timpul urmăririi penale au fost efectuate următoarele activități și fost întocmite următoarele acte:

- plângere S.c. R. S.a. și cerere de constituire parte civilă (f. 16 - f.22 d.up. vol. I);

- declarație C. C. (f. 93 - f.96 d.up. vol. I);

- declarație inculpat W. E. (f. 562 - f. 587 d.up. vol. I, vol. I, f. 93 – f.95 d.up. vol V);

- declarație inculpat A. C. (f. 540 - f.555 d.up. vol. I, f. 55 – f.57 d.up. vol V, f. 70 – f.74 d.up. vol V);

- declarație martor M. I. (f. 469 – f. 474 d.up. vol. I);

- declarație martor P. A. - E. (f. 474 – f. 476 d.up. vol. I);

- declarație martor M. C. M. (f. 480 d.up. vol. I);

- declarație martor I. D. - N. (f. 481 – f.482 d.up. vol. I);

- declarație martor M. A. B. (f. 483 d.up. vol. I);

- declarație martor V. I. (f. 484 d.up. vol. I);

- declarație martor I. P. (f. 485 d.up. vol. I);

- declarație martor C. C. (f.4 – f.6 d.up. vol V);

- declarație martor N. E. - G. (f.151 – f.154 d.up. vol V);

- raport de constatare tehnico științifică (f. 487 - f. 509 d.up. vol. I, f. 511 - f. 520 d.up. vol. I);

- raport de expertiză contabilă, precizări și răspuns la obiecțiuni (f. 138 - f.79 d.up. vol. I);

- înscrisuri ( dovada achitării onorariului de expert contabil f.20 – f. 22 d.up. vol. I, certificat de înregistrare ONRC, statutul S.c. R. S.a. și actul constitutiv al societății f.23 – f.48 d.up. vol. I, procese verbale al Consiliului de Administrație din data de 28.09.2007, din data de 01.11.2007, 03.12.2007, 18.01.2008 f. 25 – f.67 d.up. vol. I, raport de expertiză extrajudiciară f.67 – f.88 d.up. vol. I, contracte de vânzare cumpărare 278 din 2005, 279 din 2005, 280 din 2005, 281 din 2005, 282 din 2005, 283 din 2005 cu anexele și chitanțele aferente f.95 – f.121 d.up. vol. I, extras ONRC S.c. R. S.a. f. 123 - 135 d.up. vol. I, documente financiar contabile f.192 – f.200 d.up. vol. I, documente contabile vol. II d.up., relații solicitate de organele de poliție vol. III d.up., avansuri spre decontare în original vol. IV d.up.);

5. Procedura cercetării judecătorești,constatând conform art. 349 C.pr.pen. că probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei și ținând cont de cererea inculpatului A. C., care a recunoscut faptele așa cum acestea au fost reținute prin actul de sesizare al instanței solicitând aplicarea procedurii prevăzută art. 375 alin.1 C.pr.pen, instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat a dispus ca judecarea cauzei cu privire la acesta să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În același timp inculpata W. E. prin declarația dată la termenul de judecată din data de 02.02.2015 nu a recunoscut infracțiunea reținută în sarcina sa, totodată instanța a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpatul A. C., pentru inculpata W. E. proba testimonială cu audierea martorilor din timpul urmăririi penale, a prorogat solicitarea de audiere a martorilor C. C. și C. A., precum și încuviințarea unei expertize contabile. (f.184-186 d.i. vol I).

Prin încheierea din data de 03.02.2015 instanța a încuviințat cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile aparținând inculpatei W. E. (f.188-189 d.i. vol I);

La termenul din data de 16.04.2015 instanța a procedat la audierea I. R. M. și Ghorghe A. B., Negoită E. G., P. A. E., M. A. și I. D. N..

La termenul din data de 11.05.2015 instanța a procedat la audierea numitei M. I. și M. C..

La termenul de judecată din data de 16.04.2015 instanța a respins solicitarea inculpatei de a încuviința o nouă expertiză contabilă și a încuviințat proba testimonială cu martorii C. C. și C. A..

La termenul de judecată din data de 22.06.2015 instanța a procedat la audierea numiților C. A. și C. C..

6. Analizând materialul probator instanța reține următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 20.07.2007 S.c. R. S.a a sesizat organele judiciare cu privire la săvârșirea mai multor infracțiuni de către C. P. și A. C.. Astfel aceasta a susținut că, pentru a analiza eficiența activității personalului angajat, Adunarea Generală a Acționarilor a solicitat un control desfășurat de o echipă de experți contabili în urma căruia au fost constatate mai multe nereguli la nivelul conducerii. În continuare a arătat că fostul președinte al Consiliului de Administrație din perioada 2005 –iulie 2007, W. E. (fostă C. P., fostă O. P.) cu sprijinul inculpatului A. C., Șef Serviciu Financiar au efectuat cheltuieli foarte mari ridicând avansuri de trezorerie care nu au fost ulterior justificate pe baza de documente.

Totodată la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză extrajudiciară efectuat în cauză de persoana vătămată, din acesta reieșind că, în cadrul societății nu se respectau normele impuse de către legislație, o parte din personalul angajat a ridicat un număr mare de avansuri spre decontare la care ulterior nu au fost atașate documente justificative, experții concluzionând că inculpata W. E. are de restituit suma totală de 344.095,54 lei. În același timp s-a constatat că în contabilitatea societății nu era ținută o evidența nominală a personalului care ridica avansuri de trezorerie.

Acest aspect a fost susținut de martora N. E. G., care a participat la efectuarea expertizei extrajudiciare, aceasta afirmând totodată că expertiza a avut loc în cadrul societății și nu au fost scoase acte contabile din sediul acesteia. Astfel martora a afirmat că a fost surprinsă de numeroasele încălcări ale normelor ce reglementează activitatea contabilă nefiind luate de conducere cele mai minime măsuri în vederea împiedicării însușirii de bunuri de către angajați.

Prin ordonanța din data de 28.08.2009 organele de cercetare penală au dispus efectuarea unei expertize contabile în cauză, conform concluziilor raportului de expertiză conducerea administrativă a societății a fost asigurată în perioada 2005 – iulie 2007 de inculpata W. E., iar compartimentul Financiar Contabil a fost condus de către inculpatul A. C.. Totodată expertul în cauză a afirmat că inculpatul A. C. nu îndeplinea cerințele legale pentru a ocupa funcția de contabil întrucât nu avea studii superioare precum și faptul că inculpatul a semnat două fișe ale postului, una din care nu rezultă clar că acesta ar fi avut atribuții de conducere a compartimentului Financiar Contabil, iar una în care inculpatul figurează ca fiind contabil stagiar menționându-se totodată atribuțiile acestuia privitoare la lucrările financiar contabile. În același timp expertul a afirmat că inculpata W. E. a ridicat avansuri spre decontare în cursul anului 2006 și până în data de 30.06.2007 la care nu a atașat documente justificative, cauzând astfel un prejudiciu de 329.081,45 lei.

De asemenea, referitor la forma și conținutul tipului de document de acordare a avansurilor spre decontare expertul a stabilit că acestea nu respectau condițiile impuse de O.M.F. nr. 1850 din 14.12.2004, având menționate doar unele elemente specifice obligatorii conform legislației în vigoare.

Totodată conform concluziilor raportului de expertiză numita M. I. a decontat în perioada 2005-iunie 2007 suma totală de 153.075,09 lei fără a lua nici un avans spre decontare iar numita M. C. are de primit de la societate suma de 9.249,46 lei.

Fiind audiată cu privire la acest aspect inculpata W. E. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, susținând că în conformitate cu Decizia nr. 1 din 01.04.2004 președintele Consiliului de Administrația trebuia să aprobe, să certifice și semneze de toate avansurile de trezorerie cât și deconturile cheltuieli are societății, decizie care a fost luată chiar de inculpată, conform înscrisurilor depuse la dosar. Studiind avansurile de decontare în original depuse la vol. IV d.up. instanța constată că acestea trebuiau semnate de către Directorul Consiliului de Administrație – respectiv inculpata W. E., de Seful Serviciului Financiar Contabil – respectiv de inculpatul A. C. și de Titular - respectiv de cel care solicita avansul spre decontare. Astfel apărările inculpatei sunt neîntemeiate întrucât aceasta trebuia să semneze avansurile spre decontare numai la rubrica „Directorul Consiliului de Administrație” și nu la cea „Titular” care trebuia însușită de persoana care ridica suma de bani. Acest aspect a fost susținut și de către casiera societății care a menționat că la rubrica „Titular” semna cel care ridica suma de bani. De asemenea instanța constată că, și în cursul anului 2015, când decizia anterior menționată își găsea aplicabilitatea au fost ridicate sume de bani de către inculpata W. E., care însă ulterior au fost justificate. În același timp instanța constată că în perioada 2005 - iulie 2007 au fost ridicare avansuri spre decontare de mai multe persoane, inclusiv de către inculpatul A. C. și de martora M. C., aspect ce reiese din concluziile raportului de expertiză, iar dacă susținere numitei W. E. ar fi fost adevărate, numai aceasta trebuia să figureze ca fiind persoana care ridica avansuri spre decontare.

Totodată inculpata a susținut că ea semna avansurile spre decontare iar ceilalți angajați depuneau documentele justificative la contabilitate. Studiind concluziile raportului de expertiză precum și declarațiile martorilor instanța consideră că apărările inculpatei sunt neîntemeiate, întrucât atât expertul desemnat de organele judiciare, cât și de către inculpata au constat că martora M. I. a decontat în perioada 2005-iunie 2007 suma totală de 153.075,09 lei fără a lua nici un avans spre decontare, iar martora M. C. are de primit de la societate suma de 9.249,46 lei întrucât a ridicat o . avansuri spre decontare, depunând documente justificative pentru o suma mai mare decât cea primită.

În ceea ce privește împrejurarea că martora M. I. a decontat în perioada 2005 - iunie 2007 suma totală de 153.075,09 lei fără a lua nici un avans spre decontare, instanța reține că aceasta a fost audiată atât în timpul urmăririi penale cât și în timpul judecății, ocazie cu care a susținut că personal, în interesul societății, nu a efectuat cheltuieli din banii proprii pentru ca ulterior să solicite decontarea acestor cheltuieli, ci existau angajați, printre care și inculpata W. E., care îi dădeau documentele justificative, îi solicitau să facă pe numele ei deconturile, iar ulterior le înmâna sumele de bani aferente. Totuși în ceea ce o privește pe inculpata W. E., acest aspect nu are relevanță penală, întrucât inculpata a fost trimisă în judecată pentru că și-a însușit nejustificat o sumă de bani prin depunerea avansurilor spre decontare pe care ulterior nu le justifica, iar așa cum susține martora M. I., toți banii ridicați ca deconturi pe baza documentelor justificative înmânate de inculpată, erau înmânați tot ei, deci afirmația acesteia rămâne fără relevanță, întrucât acest aspect nu explică lipsa documentelor justificative obținute ca avansuri spre decontare. Astfel se poate reține cel mult că inculpata ridica avansuri spre decontare, achita anumite servicii, iar cu documentele justificative pe care le înmâna martorei M. I., ulterior aceasta le deconta și obținea din nou suma de bani plătită rămânând astfel fără drept în posesia acesteia. Aceeași situație este prezentă și în cazul martorei M. C.

Conform expertizei grafologice au fost identificate cererile de avans de decontare semnate de inculpată la rubrica „Titular” respectiv un număr de 257 de formulare de avans spre decontare în valoare totală de 334.698,91 lei, iar potrivit expertizei contabile nu au fost justificate prin documente avansuri spre decontare totalizând suma de 220.846.06 lei.

Totodată instanța are in vedere și împrejurarea, că așa cum s-a reținut în raportul de expertiză, numitul A. C., a încălcat prevederile legale privind înregistrările contabile, respectiv atunci când, în registrele jurnal întocmite pe lunile august, septembrie și decembrie 2006, la solicitarea inculpatei W. E., a întocmit trei note contabile în valoare de 195.754,37 lei cu explicațiile reglare sold cont, reglare cont, reglare avans de trezorerie și reglare sold cont în vederea ascunderii soldurilor datorate de aceasta ca avans de trezorerie.

Acest aspect a fost recunoscut de către inculpatul A. C. în fața instanței de judecată, când a afirmat că inculpata W. E. i-a solicitat să ”rezolve problema” astfel încât să nu apară un o lipsă nejustificată în contul 542 „avans spre decontare”.

În același timp instanța reține că inculpata a declarat că în nici un moment nu a întrebat care sunt avansurile de decontare nejustificate, necunoscând că acestea reprezintă o suma așa de mare, aspect demontat de martora P. A. E. care a declarat că a întrebat-o când va obține o evidență a avansurilor spre decontare întrucât acestea au un cuantum foarte ridicat însă inculpata nu a răspuns fiind a foarte deranjată de solicitarea martorei.

De asemenea instanța reține că inculpata este acuzată că în baza aceleași rezoluții infracționale l-a determinat pe inculpatul A. C. să completeze în fals ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 în sumă de 12.100 lei și nr. 303/05.10.2005, în sumă de 6.000 de lei prin care din conturile S.c. R. S.a. s-au virat către contul bancar al inculpatei nr. RO38RNCB5080C_ deschis la BCR – Sucursala Ș. ce l M., suma de 12.100 lei la data de 21.06.2005 și suma de 6.000 lei la data de 05.10.2005, pe care ulterior și-a însușit-o.

Astfel fiind audiată martora C. C. a declarat că în cursul anului 2005 la sugestia inculpatei W. E., a depus o cerere de cumpărare a apartamentelor din Ghermănești care se aflau la stadiul de structură, iar la data de 16.12.2005, după ce fosta cumnată i-a transmis evaluarea apartamentelor, a dat banii spre achitarea avansului asistentei sale, respectiv martorei B. M., care la rândul ei le-a înmânat martorei I. D.. După câteva ore a sunat-o pe fosta ei cumnată aceasta confirmând primirea banilor și semnarea contractelor însă i-a comunicat că nu îi poate înmâna chitanțele aferente întrucât caseria este închisă. Ulterior, cu ocazia controlului a aflat că sumele nu au fost înregistrate în societate însă inculpata nu i-a oferit nicio explicație cu privire la acest aspect.

Fiind audiate martorele B. M. și I. D., au confirmat cele susținute de către numita C. C., numita I. D. menționând că își amintește cu exactitate momentul în care a înmânat suma de bani inculpatei pentru cumpărarea celor șase apartamente. În același timp aceasta a declarat că știa că banii sunt pentru cumpărarea unor apartamente din Ghermănești, precum și împrejurarea că anterior s-a deplasat la o casă de schimb valutar întrucât plata trebuia să se facă în lei. De asemenea a susținut că își amintește că între C. C. și fosta cumnată au avut loc anumite discuții, după 2-3 zile de la remiterea banilor întrucât acesteia nu i-au fost înmânate chitanțele.

Totodată aceleași aspecte au fost confirmate de către martorul C. A. care a afirmat că era la masă cu fosta lui soție când acesteia i-a fost înmânată suma de bani pentru cumpărarea apartamentelor.

Fiind audiată inculpata a confirmat că a primit suma de bani, însă a susținut că aceasta i-a fost înmânată numitei M. I. în vederea înregistrării, precum și împrejurarea că martora C. C. a trimis contractele de vânzare cumpărare deja completate, aspect ce infirmat de materialul probator, respectiv de declarațiile inculpatului A. C. cât și de cele ale martorilor audiați în cauză, respectiv a martorei M. I. care a afirmat că a fost chemat în biroul inculpatei de către aceasta pentru a semna contractele de vânzare cumpărare la rubrica consilier juridic, lucru cu care a fost de acorde după insistențele susnumitei precum și faptul că nu a primit nicio sumă de bani reprezentând avansul acestor contracte în vederea predării acesteia în caserie.

Astfel instanța reține că inculpata și-a însușit suma de bani reprezentând avansurile de contractelor de vânzare cumpărare operațiune pe care nu a înregistrat-o în evidențele contabile.

Fiind audiat inculpatul A. C. a recunoscut împrejurarea că din ordinul inculpatei W. E. a completat în fals ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005 și a înregistrat în contabilitatea S.c. R. S.a. suma transferată prin ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005 ca plată furnizori, inculpata susținând că această sumă de bani a fost cerută de acționarul majoritar C. P.. Totodată a afirmat că inculpata este cea care indicat contul în care să fie virați banii și că a menționat în ordinele de plată “restituire avans pentru locuință conform Legii nr. 112/1995” pentru ca bancă să accepte transferul.

Din adresa BCR – sucursala Ș. cel M. reiese că, contul nr. RO38RNCB5080C_ a fost deschis de la cererea inculpatei, fiind emise două carduri unul pentru aceasta și unul pentru fostul soț.

De asemenea instanța reține că, atât în conformitate cu concluziile raportului de expertiză, cât și cu susținerile inculpatului A. C., tot la solicitarea inculpatei, acesta a contabilizat în mod eronat suma de bani transferată în contul inculpatei, în sensul în care a fost alocat ca “plată furnizori ” și nu ca debit pentru a fi recuperat ulterior.

Astfel instanța constantă că inculpata W. E. a avut pe tot parcursul procesului penal o atitudine de negare a faptelor fără însă a oferi o explicație viabilă raportat la probele acuzării preferând să invoce o înscenare a numitei C. C. cauzată de relațiile familie ce au încetat de-a lungul timpului.

Pentru toate aceste motive instanța reține că situația de fapt descrisă în rechizitoriu este dovedită probele coroborându-se în totalitate, demonstrând vinovăția celor doi inculpați.

5.În drept, conform art. 15 alin.2 din Constituția României “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” iar potrivit. art.5 din Legea 286/2009 privind Codul Penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Astfel aplicarea legii penale mai favorabile are un caracter obligatoriu iar pentru a aplica dispozițiile anterior menționate trebuie îndeplinite mai multe condiții precum: succesiunea de reglementări ulterior comiterii faptei, prezența unui element de continuitate între cele două reglementări precum și existența unor diferențe intre pedepsele aplicabile.

Pentru a determina legea penală mai favorabilă instanța instanța urmează a se raporta la o . elemente cum ar fi: condițiile de incirminare, cuantumul sau conținutul pedepselor, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare participație și la recidivă.

Instanța constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

În ceea ce privește data săvârșirii faptei, instanța constată că infracțiunile de care sunt acuzați inculpații au fost săvârșită în perioada 2006 – iunie 2007, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Penal.

Atât art. 215 ind. 1 C.pen. din 1969 cât și art. 295 C.pen. incriminează însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, existând o continuitate între cele două legislații, mai mult instanța constată că între cele două reglementări nu există nicio diferență legiuitorul preferând sa transpună în Noul Cod Penal vechea legiuire intru totul.

În ceea ce privește infracțiunea de delapidare elementul material constă în însușirea de către inculpata W. E. a sumelor de bani pe care le administra și a inculpatului A. C. a sumelor de bani pe care le gestiona.

Urmarea imediată a faptei constă într-o pagubă ce s-a produs în patrimoniul părții civile.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate, instanța reține că aceasta este dovedită raportat la materialul probator.

Din punct de vedere subiectiv inculpații a prevăzut rezultatul faptelor lor (respectiv obținerea sumelor de bani în mod injust) și l-a și urmărit, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției directe.

Reținerea formei continuate se justifică întrucât aceștia în baza aceleași rezoluții infracționale a întreprins elementele constitutive ale infracțiunilor la diferite perioade de timp.

În același timp ajutorul dat de inculpatul A. C. inculpatei W. E. în a însuși sumele de bani caracteristică formei complicității este absorbită în forma autoratului respectiv în împrejurarea că și-a însușit suma de 1.297 lei, prin decontarea a două facturi false.

Referitor la apărările inculpatei W. E., instanța le va respinge pentru următoarele considerente:

Conform art. 147 C.pen. din 1969 prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145, iar prin funcționar se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

Totodată potrivit art. 308 C.pen. din 2009 Dispozițiile art. 289-292, 295, 297-301 și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

Astfel conform materialului probator și actelor de la dosar, inculpata deși acționar al S.c. R. S.a., a deținut funcția de Președinte al Consiliului de Administratori în perioada în care și-a însușit sume de bani aparținând societății, fiind evident că îndeplinea activități în interesul societății mai sus menționate, având atribuții de administrare a patrimoniului acesteia.

Totodată existența uni contract de muncă nu are relevanță juridică aspect ce reiese chiar din articolele anterior menționate.

Conformat art. 272 alin. 1 din Legea 31/1990 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghetori al directoratului sau reprezentantul legal al societății care a) dobândește, în contul societății, acțiuni ale altor societăți, la un preț pe care îl știe vădit superior valorii lor efective, sau vinde, pe seama societății, acțiuni pe care aceasta le deține, la prețuri despre care are cunoștință că sunt vădit inferioare valorii lor efective, în scopul obținerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba societății; b) folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect; c) se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioară limitei prevăzute la art. 1444 alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societăți să îi acorde vreo garanție pentru datorii proprii; d) încalcă dispozițiile art. 183.

Astfel susținerea numitei W. E. este neîntemeiată întrucât nu se poate afirma că inculpata a folosit suma de bani, acest alineat neavând drept obiect material o sumă de bani ci alte bunuri aparținând societății. Nici ideea împrumutului sumei de bani nu este susținută de materialul probator întrucât împrumutul presupune un acord de voință al părților, care lipsește, ba mai mult inculpata nu a recunoscut că a “împrumutat” sume de bani în nici un moment, negând acest aspect, motiv pentru care în temeiul art. 386 C.pr.pen. va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de delapidare în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 308 C.pen. din 2009 rap. la art. 295 C.pen. din 2009, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. din 2009 în infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1, lit. b din Legea 31/1990.

În ceea ce privește existența infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată instanța reține că atât art. 290 C.pen din 1969 cât și art. 322 C.pen. din 2009 incriminează falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii subscrierii sau prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Elementul material constă în atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului de către inculpatul A. C. respectiv a întocmit în fals facturile BACT nr._/07.01.2005 în valoare de 369,22 lei și . nr._/28.11.2005 în valoare de 396 lei, a completat în fals ordinele de plată ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005, a înregistrat în contabilitatea S.c. R. S.a. suma transferată prin ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005 ca plată furnizori și a întocmit notele contabile din lunile notele contabile din luna august, septembrie și decembrie 2006 pentru a debita contul „furnizori” cu suma de 195.754,37 lei din contul „avansuri de trezorerie”.

Urmarea imediată a faptei constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică prin folosirea înscrisurilor falsificate..

În ceea ce privește raportul de cauzalitate, instanța reține că aceasta este dovedită raportat la materialul probator.

Din punct de vedere subiectiv inculpatul A. C. a prevăzut rezultatul faptelor a sale (respectiv denaturarea realității) și l-a și urmărit, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției directe.

Reținerea formei continuate se justifică întrucât acesta în baza aceleași rezoluții infracționale a întreprins elementele constitutive ale infracțiunilor la diferite perioade de timp.

Totodată instanța reține în sarcina inculpatei W. E. forma instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată întrucât l-a determinat pe inculpatul A. C. să completeze în fals ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 în sumă de 12.100 lei și nr. 303/05.10.2005, în sumă de 6.000 de lei prin care din conturile S.c. R. S.a. s-au virat către contul bancar al inculpatei nr. RO38RNCB5080C_ deschis la BCR – Sucursala Ș. ce l M., suma de 12.100 lei la data de 21.06.2005 și suma de 6.000 lei la data de 05.10.2005.

De asemenea inculpata l-a determinat pe inculpatul A. C. să efectueze în perioada august-decembrie 2006 înregistrări fictive în contabilitatea aceleași societăți pentru a acoperii sumele sustrase de ea respectiv să înregistreze în contabilitatea societății suma transferată prin ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005, ca plată furnizori și să întocmească notele contabile din luna august, septembrie și decembrie 2006, prin care a debitat în mod necorespunzător contul „furnizori” cu suma de 195.754,37 lei din contul „avansuri de trezorerie”.

Astfel numitul A. C. a susținut că inculpata l-a rugat să facă aceste falsuri pentru ca avansurile de decontare să nu apară în contabilitatea societății la sfârșitul anului 2006, iar în ceea ce privește ordinele de plată nr. 201/21.06.2005 în sumă de 12.100 lei și nr. 303/05.10.2005 l-a convins să le întocmească pentru a putea ridica acești bani de la bancă.

Pentru aceste motive reținerea formei instigării cât și cea a infracțiunii continuate se justifică.

În același timp sunt aplicabile prevederile concursului de infracțiuni întrucât ambii inculpați au săvârșit fapte penale înainte pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitivă.

Primele două condiții enumerate anterior sunt îndeplite motiv pentru care determinarea legii penale mai favorabile urmează a fi stabilită raportat la difențele existente raportat la pedepsele aplicabile inculpaților.

Instanța constată că prin Decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.proc.pen.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Astfel instanța apreciază că, așa cum a susținut apărătoarea inculpatei, instiuția prescipției răspunereii penale este una autonomă, având particularități specifice fiecărei forme de reglementare, fie că este vorba de Codul Penal din 1969 sau cel din 2009, totuși pentru motivele arătate anterior, interpretând decizia Curții constituționale, aplicarea legii penale mai favorabile nu poate avea loc prin combinarea prevederilor celor două coduri, ci numai global.

Instanța în continuare va analiza prescripția pentru cele două infracțini, respectiv delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată:

În ceea ce preivește infracțiunea de delapidare, în conformitate cu art. 215¹ C.pen. din 1969, însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani. În cazul în care delapidarea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Raportând aceste prevederi la cele ale art. 122 alin.1 lit. b C.pr.pen. instanța constată că termenul de prescripție este de 10 ani, iar cum ultimul act material al infracțiunii a avut loc la data de 30.06.2007, termenul de prescripție al răspunderii penale este 30.06.2017, fără a face aplicabilitatea și a prevederilor art. 124 C.pen. din 1969.

Conform art. 308 C.pen. din 2009 rap. la art. 295 C.pen. din 2009 și al Deciziei nr. 1 din 19 ianuarie 2015 a ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea de la 1 an și 4 luni închisoare la 5 ani și 8 luni și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Raportând aceste prevederi la cele ale art. 154 alin.1 lit. c C.pr.pen. instanța constată că termenul de prescripție este de 8 ani, iar cum ultimul act material al infracțiunii a avut loc la data de 30.06.2007, termenul de prescripție al răspunderii penale este 30.06.2015.

Totuși instanța apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile 155 alin. 4 C.pen. din 2009 privind prescripția specială, în cauză termenul de prescripție fiind întrerupt prin efectuarea actelor de procedură, în cauză neexistând momente de inactivitate, astfel încât termenul de prescripție este 30.06.2023.

Pentru aceste motive instanța constată că raportat la cele două reglementări, infracțiunea de delapidare nu este prescrisă.

Analizând infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată instanța constă că în conformitate cu 322 C.pen. din 2009 falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Raportând aceste prevederi la cele ale art. 154 alin.1 lit. c C.pr.pen. instanța constată că termenul de prescripție este de 5 ani, iar cum ultimul act material al infracțiunii a avut loc la data de luna decembrie 2006, termenul de prescripție al răspunderii penale este decembrie 2011.

Totuși instanța apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile 155 alin. 4 C.pen. din 2009 privind prescripția specială, în cauză termenul de prescripție fiind întrerupt prin efectuarea actelor de procedură, astfel încât termenul de prescripție este decembrie 2016.

Conform art. 290 C.pen. din 1969 falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Raportând aceste prevederi la cele ale art. 122 alin.1 lit. b C.pr.pen. instanța constată că termenul de prescripție este de 5 ani, iar cum ultimul act material al infracțiunii a avut loc în decembrie 2006, termenul de prescripție al răspunderii penale este decembrie 2011.

Raportat la dispozițiile 124 C.pen. din 1969 privind prescripția specială, în cauză termenul de prescripție fiind întrerupt prin efectuarea actelor de procedură ce trebuie comunicate învinuitului sau inculpatului, astfel încât termenul de prescripție este decembrie 2016.

Însă instanța constată că prin Legea 63/2012 prevederile art. 124 C.pen. au fost modificate, respectiv termenul de prescripție specială a fost modificat de la depășirea cu „încă o jumătate”, la depășirea cu „încă o dată”.

Și în acest caz se va raporta la aplicabilitatea legii penale mai favorabile și având în vedere și Decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012 (referitoare la constituționalitatea art. 124 C. pen., modificat prin art. I pct.3 din Legea nr. 63/2012), instanța reține cu privire la prescripție că "dat fiind caracterul de normă de drept penal material, nu se impune instituirea unor dispoziții tranzitorii, întrucât, în acord cu art. 15 alin. (2) din Constituție reflectat în art. 13 C. pen., legislația prevede soluția de urmat în cazul conflictului de legi"; raportat la art. 15 alin. (2) din Constituție se arată: "Legea fundamentală a statuat că, ori de câte ori există norme mai favorabile, acestea vor fi aplicate fie retroactivând, fie ultraactivând", respectiv "este indiscutabil recunoscut în teoria juridică că regula generală de soluționare a conflictelor de legi în timp în materie penală, impune aplicarea normelor mai puțin severe"".

Nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului [Kokkinakis împotriva Greciei; Dragoloniu și M.-Pidnorni împotriva României; Kafkaris împotriva Ciprului (MC); S.F. SRL și alții împotriva Italiei; Scoppola împotriva Italiei (nr. 2) (MC); M. T. împotriva României; Del Rio Prada împotriva Spaniei] și a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza C-3 87/02, Silvio Berlusconi, 2005, ECR 1-0000 și Cauza C-457/02, Nisseli, 2004, ECR 1-0000) referitor la aplicarea legii penale în timp, în sensul că legea penală nouă poate retroactiva doar dacă este mai favorabilă persoanei acuzate și dacă nu încalcă standardele de previzibilitate.

Raportat la dispozițiile 124 C.pen. din 1969 așa cum erau în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în cauză termenul de prescripție fiind întrerupt prin efectuarea actelor de procedură, motiv pentru care termenul de prescripție este iunie 2014.

Astfel instanța concluzionează că în conformitate cu prevederile Codului Penal din 1969, așa cum era în vedere la momentul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, acestea sunt prescrise.

Totuși pentru a aprecia aplicabilitatea legii penale mai favorabile, instanța va analiza individualizarea pedepsei pentru cei doi inculpați.

6. La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpaților, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Funcția de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare corectă a pedepsei, astfel încât instanța trebuie să analizeze atât circumstanțele reale ale faptei cât și cele persoanele ale inculpatului.

a. În ceea ce o privește pe inculpata W. E. instanța constată că aceasta nu are antecedente penale fapt ce constituie o circumstanță favorabilă. În același timp instanța constată că aceasta este integrată social, având mijloacele de asigurare a traiului.

Conform înscrisurilor de la dosar, inculpata era acționar minoritar la S.c. R. S.a., împreună cu soțul acesteia, precum și cu cumnata ei C. C., ocupând funcția de Președinte al Consiliului de Administrare. Astfel instanța observă că S.c. R. S.a. reprezenta o afacere de familie, bazată pe încrederea aspect ce reiese și din împrejurarea că, atât expertiza judiciară cât și cea extrajudiciară, au identificat mai multe nereguli raportat la modul în care era condusă această societatea, departamentul Financiar Contabil nerespectând norme minime impuse de legislația în vigoare, S.c. R. S.a. neavând un personal angajat care să poată descoperi și preveni comiterea unui acest gen de infracțiuni.

Acest aspect reiese și din împrejurarea că în momentul în care martora C. C., în prezent Administratorul S.c. R. S.a. a dorit să cumpere cele șase apartamente, a fost urmată o procedură atipică, respectiv contractele au fost încheiate la distanță, banii au fost predați inculpatei și nu la casierie așa cum era normal, iar actele nu au fost încheiate la notariat și nu au o dată certă.

În același timp instanța ia act că inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei penale, nu a achitat de bunăvoie nicio parte din prejudiciu și l-a convins pe inculpatul A. C. să participe la comiterea faptelor penale, întrucât, folosindu-se de funcția pe acare o ocupa și de relațiile familiale cu acționarul majoritar, l-a determinat pe acesta să înregistreze date neconforme realității în contabilitate. De asemenea instanța ia act că activitatea infracțională s-a desfășurat pe o perioadă lungă de timp, respectiv într-un an și jumătate, în care inculpata a perseverat în activitatea sa infracțională.

Pentru aceste motive instanța va aplica inculpatei o pedeapsă orientată spre mediu atât raportat la infracțiunea de delapidare cât și la cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fără a fi necesar aplicarea unui spor de pedeapsă raportat la prevederile infracțiunii continuate.

Având în vedere dispozițiile vechiului Cod penal care incrimina infracțiunea de delapidare și prevedea o pedeapsă de la 1 la 15 ani, instanța consideră că legea penală mai favorabilă, având în vedere că noua reglementare prevede o pedeapsă de la 1 an și 4 luni închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare, legea penală mai favorabilă este Codul penal din 2009.

Pentru aceste motive instanța o va condamna pe inculpata W. E. (fostă O. P., fostă C. P.), fiica lui N. – P. și V., născută la data de 30.01.1968 în București, domiciliată în București, .. 19, .,., posesoare C.I. . nr._, CNP_ la pedeapsa de 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 308 C.pen. din 2009 rap. la art. 295 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 C.pen. din 2009 și art. 5 C.pen. din 2009.

De asemenea instanța, în temeiul art. 67 alin. 1 și 2 C.pen. din 2009 urmează a aplica inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art.66 alin. 1, lit. a, b și g C.pen. din 2009, respectiv va interzice inculpatei exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. Astfel instanța reține că prin săvârșirea unei infracțiuni inculpata nu poate fi compatibil cu exercitarea unor funcții publice care prin natura lor presupun o mare responsabilitate. Totodată raportat la faptul că a săvârșit infracțiunea folosindu-se de calitatea de administrator al S.c. R.. S.a. și de autoritatea pe care aceasta o conferea față de ceilalți angajați instanța consideră necesar interzicerea inculpatei dreptului de a fi administrator la o societate comercială pentru a preveni săvârșirea de noi fapte antisociale.

În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. din 2009 rap. la art. art. 66 alin.1 C.pen. din 2009 instanța va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a, b și g C.pen., respectiv va interzice inculpatei exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Totodată instanța o va condamna pe inculpata W. E. la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri de semnătură privată în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.47 C.pen. din. 2009 rap. la art. 322 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. din 2009.

În temeiul art. 38 alin.1 C.pen. din 2009 va constata că infracțiunile pentru care inculpata W. E. a fost condamnată prin prezenta sunt concurente.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 38 alin. 1 C.pen. va contopi pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata urmând a executa pedeapsa de mai grea de 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni închisoare, căreia îi va aplica sportul obligatoriu de o treime din 1 (un) an și 3 (trei) lună închisoare, respectiv cu 5 (cinci) luni închisoare, inculpata urmând a executa în final 3 (trei) ani, închisoare.

În temeiul art. 45 alin. 1 C.pen. din 2009 va aplica inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art.66 alin. 1, lit. a, b și g C.pen. din 2009, respectiv va interzice inculpatei exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. Astfel instanța reține că prin săvârșirea unei infracțiuni inculpata nu poate fi compatibil cu exercitarea unor funcții publice care prin natura lor presupun o mare responsabilitate. Totodată raportat la faptul că a săvârșit infracțiunea folosindu-se de calitatea de administrator al S.c. R.. S.a. și de autoritatea pe care aceasta o conferea față de ceilalți angajați instanța consideră necesar interzicerea inculpatei dreptului de a fi administrator la o societate comercială pentru a preveni săvârșirea de noi fapte antisociale.

În temeiul art. 45 alin. 1 și 5 C.pen. din 2009 instanța va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a, b și g C.pen., respectiv va interzice inculpatei exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere pedeapsa aplicată inculpatei, că acesta nu este recidivistă, că este integrată social, instanța consideră că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a acesteia, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce o va determina pe acesta să nu mai săvârșească infracțiuni și să conștientizeze gravitatea infracțiunii săvârșite. Astfel prin executarea pedesei fără privarea efectivă de libertate se evită ruperea acestuia din cadrul familial un regim de executare efectivă a pedepsei prin privare de libertate ar fi inoportună în acest moment. În același timp instanța are în vedere perioada lungă de timp scursă de la momentul comiterii infracțiunii, aceasta atenuând periculozitatea faptei.

Pentru aceste motive, în baza art. 91 C.pen. instanța va dispune suspendarea executării pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare la care a fost condamnată inculpata W. E. prin prezenta pe o durată de 3 (trei) ani în condițiile art. 92 alin. 1 și 2 C. pen..

În baza art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata W. E. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 C. pen. va impune inculpatei W. E. ca pe durata termenului de încercare să execute următoarele obligații:

a) să frecventeze unul sau mai multe programe de integrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

În baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata W. E. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 zile în cadrul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 6, respectiv în cadrul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului sector 5.

Va încredința Serviciului de Probațiune București supravegherea inculpatei în legătură cu măsurile și obligațiile dispuse.

În baza art. 91 alin. 4 C.pen. va atrage atenția inculpatei W. E. asupra dispozițiilor art. 96 C.pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv dacă inculpatul nu respectă cu rea credință măsurile de supraveghere sau obligațiile impuse de instanță pe perioada termenului de încercare, ori săvârșește o nouă infracțiune în acest termen.

Totodată atrage atenția inculpatei că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, noua pedeapsă va avea un regim de executare cu privare de libertate după cum prevăd dispozițiile legale.

În temeiul art. 68 alin. 1 lit. b C.pr.pen. pedepsele complementare vor fi executate de la rămânerea definitive a prezentei.

În baza art. 65 alin. 3 C.pen. pe durata suspendării executării pedepsei va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

b. În ceea ce îl privește pe inculpatul A. C. instanța reține că acesta nu are antecedente penale, are o familie stabilă ce include și un copil minor în întreținere. În același timp instanța are în vedere că acesta a depus la dosar un număr de opt caracterizări de la diverși angajatori, printre care și de la societatea S.c. R. S.a., persoana vătămată din prezentul dosar, împrejurarea care conturează calitatea umană a acestuia, precum și convingerea instanța de judecată că săvârșirea infracțiunilor din prezentul dosar nu ar fi avut loc fără intervenția inculpatei W. E.. Astfel instanța consideră că fără contribuția inculpatei W. E., care s-a folosit de funcția pe care o ocupa, susnumitul nu ar fi comis nicio infracțiune acesta declarând că a acționat în acest fel întrucât îi era frică să nu își piardă locul de muncă. Autoritatea inculpatei la în cadrul societății reiese și din declarația martorei P. A. E. din care rezultă că atunci când a întrebat-o când va obține o evidență a avansurilor spre decontare susnumita a fost deranjată, motiv pentru care a adoptat o atitudine pasivă. Toți martorii angajați ai persoanei vătămate au susținut că aveau impresia că societatea este condusă de martora C. C., prin inculpata W. E., iar instanța consideră că în mod justificat aceștia aveau impresia că deciziile inculpatei reprezintă în fapt hotărârile acționarului majoritar, respectiv a martorei C. C.. Cum ceilalți membrii ai Consiliului de Administrație nu își îndeplineau efectiv atribuțiile, la fel ca și cenzorii societății, este de înțeles cum inculpatul a considerat că cea W. E. era cea care punea în executare ceea ce hotăra martora C. C., precum și faptul că nu avea posibilitatea obiectivă de a înștiința factorii decizionali cu privire la aceste nereguli. Astfel chiar dacă instanța a reținut săvârșirea infracțiunii de delapidare și cea a falsului în înscrisuri sub semnătură privată în forma intenției directe, are în vedere că inculpatul și-a însușit în concret o mică sumă de bani, aproximativ 1.300 de lei, pe care de altfel a și achitat-o, precum și faptul că acesta a motivat ajutorul dat inculpatei W. E. prin prisma faptului că a crezut că aceasta pune în aplicare deciziile martorei C. C., fiindu-i frică se le conteste întrucât putea să își piardă locul de muncă. Deși această afirmație nu îndeplinește cerințele unei cauze de nepedepsire, instanța o privește ca un element circumstanțial atenuant în raport de periculozitatea faptei.

În același timp instanța ia act că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor atât în timpul urmăririi penale cât și al judecății, a oferit declarații care au ajutat la stabilirea întregii situații de fapt și a achitat suma de bani pe care și-a însușit-o.

De asemenea instanța are în vedere că inculpatul este în continuare angajat al persoanei vătămate, S.c. R. S.a..

Toate aceste aspecte conving instanța de judecată că săvârșirea infracțiunilor de către inculpat reprezintă o întâmplare, astfel încât va aplica inculpatului A. C. o pedeapsă orientată spre minimul special pentru infracțiunea de delapidare.

Având în vedere aceste aspecte precum, faptul că infracțiunea de delapidare prevăzută de vechiul Cod penal are o limită specială minimă mai mică, precum și că pentru motivele anterior menționate, a constat că infracțiunea de fals sub semnătură privată este prescrisă conform Codului penal din 1969, instanța apreciată că prevederile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpatului A. C..

Pentru aceste motive, în temeiul art. 386 C.pr.pen. va admite cererea de schimbare a încadrării juridice invocate din oficiu pentru inculpatul A. C. din infracțiunea de delapidare în formă continuată, prev. și ped. de art. 308 C.pen. din 2009 rap. la art. 295 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 C.pen. din 2009 în infracțiunea de delapidare în formă continuată faptă prev. și ped. de art. 215¹ C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen. din 2009.

În temeiul art. 386 C.pr.pen. va admite cererea de schimbare a încadrării juridice invocate din oficiu pentru inculpatul A. C. din infracțiunea de fals material în înscrisuri de semnătură privată în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 322 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. din 2009 în infracțiunea de fals material în înscrisuri de semnătură privată în formă continuată, faptă prev. și ped. 290 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen. din 2009.

În temeiul art. 215¹ C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 396 alin. 10 și art. 5 C.pen. din 2009 îl va condamna pe inculpatul A. C., fiul lui D. și M., născut la data de 26.06.1951 în jud. B., domiciliat în București, calea Văcărești, nr. 322, ., ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată la pedeapsa închisorii de 8 (opt) luni închisoare.

În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).

Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală). Or, natura faptei săvârșite de inculpată, susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin. l lit.a teza a II-a și lit. b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare de a interzicerii dreptului inculpatului de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, raportat la faptul că inculpatul a primit caracterizări favorabile de la șapte locuri de muncă anteriore, că acesta este în prezent angajat al persoanei vătămate, precum și raportat la circumstanțele specifice dosarului, respectiv la instigarea de către inculpata W. E., instanța consideră că nu este necesară aplicare acesteia, întrucât nu există pericolul ca acesta să recidiveze.

În temeiul art. 396 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 16 lit.f C.pr.pen. va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prev. și ped. 290 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen. din 2009 întrucât s-a împlinit termenul de prescripție.

În baza art.81 C.pen. din 1969, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni calculat conform art.82 alin.3 C.pen. din 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Astfel instanța a avut în vedere că inculpatul este integrat social, are un loc de muncă stabil, o familie, un copil minor în întreținere, nu are antecedente penale.

Față de această modalitate de individualizare a executării pedepsei închisorii, în baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei vor fi suspendate și pedepsele accesorii.

Nu în ultimul rând, în temeiul art. 404 alin.2 C.proc.pen., va atrage atenția inculpatului că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în întregime în regim de detenție, dacă va săvârși din nou vreo infracțiune.

7. Sub aspectul laturii civile, instanța reține că persoana vătămată S.c R. S.a. s-a a depus în cursul urmăririi penale un înscris în care a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal solicitând obligarea inculpatei la pata sumei de 301.427,77 lei, din care 295.978,77 lei reprezentând prejudiciul cauzat la care se adaugă suma de 5.440 lei drept onorariu de expert, precum și la obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei.

Potrivit art.998 cod civil din 1865, în vigoare la data săvârșirii faptei ilicite, „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art.999 Cod Civil din 1865 „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența lui”.

Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, precum și existența capacității delictuale a celui care a săvârșit fapta ilicită.

Prin înscrisul depus la termenul din data de 13.07.2015 S.c R. S.a. a indicat daunele materiale în cuantum de 301,427,77 lei după cum urmează:

- suma de 136.034,12 lei reprezentând sume pe care inculpata W. E. le-a ridicat din casierie în perioada 2006-2007 pe baza formularelor “avans spre decontare”.

- suma de 18.100 lei reprezentând sume virate în mod nejustificat din contul persoanei vătămate în contul inculpatei

- suma de_,75 lei avans încasat de inculpată în baza contractelor de vânzare cumpărare 278 din 2005, 279 din 2005, 280 din 2005, 281 din 2005, 282 din 2005, 283 din 2005

- 5.440 lei onorariu expert

- 10.000 de lei daune morale.

Astfel instanța reține că în ceea ce privește prejudiciul cauzat prin completarea în fals a ordinelor de plată nr. 201/21.06.2005 în valoare de 12.100 lei și nr. 303/05.10.2005, în valoare de 6.000 de lei prin care din conturile S.c. R. S.a. s-au virat către contul bancar al inculpatei nr. RO38RNCB5080C_ deschis la BCR – Sucursala Ș. ce l M., suma de 12.100 lei la data de 21.06.2005 și suma de 6.000 lei la data de 05.10.2005, instanța consideră că acest este probată reieșind atât din expertiza contabilă, cât și din documentele depuse de către BCR. Deși inculpata a susținut că nu folosea acel cont bancar, conform înscrisurilor de la dosar ea era titulara contului și totodată este cea care cu ajutorul lui A. C. a transferat suma de bani în contul respectiv, iar ulterior pentru ascunderea din evidențele contabile ale firmei, astfel încât instanța consideră că inculpata și-a însușit suma de bani.

În ceea ce privește suma de 136.034,12 lei reprezentând suma pe care inculpata W. E. le-a ridicat din casierie în perioada 2006-2007 pe baza formularelor “avans spre decontare” instanța ia act că în conformitate cu expertiza grafologică inculpata W. E. a semnat un număr de 257 de formulare de avans spre decontare în valoare totală de 334.698,91 lei, iar potrivit expertizei contabile nu au fost justificate prin documente avansuri spre decontare totalizând suma de 220.846.06 lei.

Analizând materialul probator administrat în cauză că inculpata și-a însușit restul sumelor de bani ridicate ca avans spre decontare și nejustificate respectiv de 220.846.06 lei

Instanța a solicitat în nenumărate rânduri persoanei vătămată să individualizeze în mod concret daunele solicitate, aspect care s-a întâmplat la ultimul termen de judecată și acordând efect principiului disponibilității, instanța o va obliga pe inculpata W. E. la plata sumei de 136.034,12 lei reprezentând sume pe care inculpata le-a ridicat din casierie în perioada 2006-2007 pe baza formularelor “avans spre decontare”.

În ceea ce privește solicitarea persoanei vătămate de a obliga inculpata la plata sumei de 141.844,75 lei avans încasat de numita W. Erikaîn baza contracte de vânzare cumpărare 278 din 2005, 279 din 2005, 280 din 2005, 281 din 2005, 282 din 2005, 283 din 2005 încheiate de martora C. C., instanța consideră că aceasta este întemeiată întrucât, așa cum a stabilit raportul de expertiză contabilă, contractele nu au fost înregistrate în evidențele societății.

Conform situației de fapt reținută de instanță inculpata W. E. a primit suma de bani de la cumpărător, însă nu a înregistrat-o în contabilitatea societății, însușind-o pe nedrept.

Astfel instanța consideră că din momentul predării banilor, chiar dacă nu au fost înregistrați în evidențele contabile, aceștia aparțineau societății S.c. R. S.a. motiv pentru care apreciază că solicitarea persoanei vătămate este întemeiată și o va obliga pe inculpată la și la plata sumei de suma de_,75 lei reprezentând avans încasat de inculpată în baza contractelor de vânzare cumpărare 278 din 2005, 279 din 2005, 280 din 2005, 281 din 2005, 282 din 2005, 283 din 2005.

Acesta este și motivul pentru care martora C. P. nu a fost prejudiciată prin fapta inculpatei, întrucât contractele de vânzare încheiate sunt valabile și își produc efectele specifice.

Totodată, având în vedere că la ultimul termen de judecată, persoana vătămată a menționat că nu se mai constituie parte civilă în procesul penal față de inculpatul A. C., instanța va lua act de acest aspect.

Cât privește pretențiile formulate de partea vătămată cu titlu de daune morale și cuantificate la suma de 10.000 lei, instanța reține că daunele morale reprezintă acele consecințe nefavorabile și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personal nepatrimoniale.

În ceea ce privește prejudiciul de ordin moral cauzat persoanei juridice, instanța apreciază că acesta ar exista, de exemplu, în situația în care persoanei juridice i s-ar aduce atingere dreptului la denumire, sediu, emblemă, marcă de fabrică etc. prin desfășurarea unor activități cum ar fi concurența neloială, folosirea fără drept a emblemei/mărcii etc.

Analizând cererea părții vătămate se constată că aceasta nu a invocat producerea vreunui astfel de prejudiciu, împrejurare în care instanța apreciază că pretențiile solicitate cu titlu de daune morale sunt nefondate.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 397 alin. 1 din C.pr.pen., cu aplic. art. 19 din C.pr.pen., rap. la art. 998-999 din Codul civil din 1864, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.c. R. S.a., cu sediul în București, ..8, etaj. 2, sector 1, înregistrată la ONRC cu nr. J_, CUI R1590007 și va obligă pe inculpata W. E. la plata sumei de 295.978,77 lei reprezentând daune materiale.

Va respinge solicitarea de a obliga inculpata la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 ca neîntemeiată.

Totodată, în temeiul art. 404 alin.4 lit. c C.pr.pen. va menține măsura asiguratorie a sechestrului asigurator instituit prin încheierea din data de 03.02.2015.

Cum instanța a reținut că prejudiciul cauzat persoanei vătămate este de 380.790,91 lei, deducând suma de 295.978,77 lei, la care inculpata a fost obligată față de partea civilă, rămâne suma de 84.812,14 lei pe care inculpata și-a însușit-o și față de care S.c. R. S.a. nu și-a manifestat voința de a-i fi restituită, motiv pentru care va confiscată în temeiul art. 112 alin. 1 lit. e C.pr.pen întrucât provine din săvârșirea infracțiunii.

În temeiul art.25 alin.3 C.pr.pen. va dispune anularea înscrisurilor falsificate respectiv a facturilor BACT nr._/07.01.2005 în valoare de 369,22 lei, . nr._/28.11.2005 în valoare de 396 lei și BACL nr._ din 21.06.2005 și a ordinelor de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005.

În temeiul art. 276 alin.1 C.pr.pen. cu referire la art. 274 alin. 2 C.pr.pen. obligă inculpații la plata sumei de 3.720 lei fiecare către persoana vătămată, reprezentând cheltuieli de judecată respectiv onorariu expert și onorariu apărător ales.

În temeiul art. 274 alin.4 C.pr.pen., obligă pe inculpata W. E. și pe inculpatul A. C., la plata sumei de 1.200 de lei către stat reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

A. În temeiul art. 386 C.pr.pen. respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de delapidare în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 308 C.pen. din 2009 rap. la art. 295 C.pen. din 2009, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. din 2009 în infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1, lit. b din Legea 31/1990.

Condamna pe inculpata W. E. (fostă O. P., fostă C. P.), fiica lui N. – P. și V., născută la data de 30.01.1968 în București, domiciliată în București, .. 19, .,., posesoare C.I. . nr._, CNP_ la pedeapsa de 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 308 C.pen. din 2009 rap. la art. 295 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 C.pen. din 2009 și art. 5 C.pen. din 2009.

În temeiul art. 67 alin. 1 și 2 C.pen. din 2009 aplică inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1, lit. a, b și g C.pen. din 2009, respectiv interzice acesteia exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. din 2009 rap. la art. art. 66 alin.1 C.pen. din 2009 interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a, b și g C.pen., respectiv interzice inculpatei exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Condamna pe inculpata W. E. la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.47 C.pen. din. 2009 rap. la art. 322 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. din 2009.

În temeiul art. 38 alin.1 C.pen. din 2009 constată că infracțiunile pentru care inculpata W. E. a fost condamnată prin prezenta sunt concurente.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 38 alin. 1 C.pen. contopește pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata urmând a executa pedeapsa de mai grea de 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni închisoare, căreia îi va aplica sportul obligatoriu, respectiv cu 5 (cinci) luni închisoare, inculpata urmând a executa în final 3 (trei) ani, închisoare.

În temeiul art. 45 alin. 1 C.pen. din 2009 aplică inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art.66 alin. 1, lit. a, b și g C.pen. din 2009, respectiv interzice inculpatei exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. 1 și 5 C.pen. din 2009 interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a, b și g C.pen., respectiv va interzice inculpatei exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 91 C.pen. dispune suspendarea executării pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare la care a fost condamnată inculpata W. E. prin prezenta pe o durată de 3 (trei) ani în condițiile art. 92 alin. 1 și 2 C. pen..

În baza art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata W. E. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 C. pen. impune inculpatei W. E. ca pe durata termenului de încercare să execute următoarele obligații:

a) să frecventeze unul sau mai multe programe de integrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

În temeiul art. 93 alin. 3 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata W. E. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 zile în cadrul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 6, respectiv în cadrul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului sector 5.

Încredințează Serviciului de Probațiune București supravegherea inculpatei în legătură cu măsurile și obligațiile dispuse.

În baza art. 91 alin. 4 C.pen. atrage atenția inculpatei W. E. asupra dispozițiilor art. 96 C.pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 68 alin. 1 lit. b C.pr.pen. pedepsele complementare vor fi executate de la rămânerea definitive a prezentei.

În baza art. 65 alin. 3 C.pen. pe durata suspendării executării pedepsei suspendă și executarea pedepselor accesorii.

B. În temeiul art. 386 C.pr.pen. admite cererea de schimbare a încadrării juridice invocate din oficiu pentru inculpatul A. C. din infracțiunea de delapidare în formă continuată, prev. și ped. de art. 308 C.pen. din 2009 rap. la art. 295 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 C.pen. din 2009 în infracțiunea de delapidare în formă continuată faptă prev. și ped. de art. 215¹ C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen. din 2009 și din infracțiunea de fals material în înscrisuri de semnătură privată în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 322 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. din 2009 în infracțiunea de fals material în înscrisuri de semnătură privată în formă continuată, faptă prev. și ped. 290 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen. din 2009.

În temeiul art. 215¹ C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 396 alin. 10 și art. 5 C.pen. din 2009 condamna pe inculpatul A. C., fiul lui D. și M., născut la data de 26.06.1951 în jud. B., domiciliat în București, calea Văcărești, nr. 322, ., ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată la pedeapsa închisorii de 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În temeiul art. 396 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 16 lit.f C.pr.pen. dispune încetarea procesului penal față de inculpatul A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prev. și ped. 290 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen. din 2009 ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În temeiul art.81 C.pen. din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni calculat conform art.82 alin.3 C.pen. din 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei vor fi suspendate și pedepsele accesorii.

În temeiul art. 404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra prevederilor privind revocarea beneficiului suspendării condiționate.

În temeiul art. 397 alin. 1 din C.pr.pen., cu aplic. art. 19 din C.pr.pen., rap. la art. 998-999 din Codul civil din 1864, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.c. R. S.a., cu sediul în București, ..8, etaj. 2, sector 1, înregistrată la ONRC cu nr. J_, CUI R1590007 și va obligă pe inculpata W. E. la plata sumei de 295.978,77 lei reprezentând daune materiale.

Respinge solicitarea de a obliga inculpata la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 ca neîntemeiată.

Ia act că persoana vătămată S.c. R. S.a. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal față de inculpatul A. C..

În temeiul art. 404 alin.4 lit. c C.pr.pen. menține măsura sechestrului asigurator instituit prin încheierea din data de 03.02.2015.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. e C.pr.pen. confiscă suma de 84.812,14 lei de la inculpata W. E..

În temeiul art.25 alin.3 C.pr.pen. dispune anularea înscrisurilor falsificate respectiv a facturilor BACT nr._/07.01.2005 în valoare de 369,22 lei, . nr._/28.11.2005 în valoare de 396 lei și BACL nr._ din 21.06.2005 și a ordinelor de plată nr. 201/21.06.2005 și nr. 303/05.10.2005 (vol IV f.1-3).

În temeiul art. 276 alin.1 C.pr.pen. cu referire la art. 274 alin. 2 C.pr.pen. obligă inculpații la plata sumei de 3.720 lei fiecare către persoana vătămată, reprezentând cheltuieli de judecată respectiv onorariu expert și onorariu apărător ales.

În temeiul art. 274 alin.4 C.pr.pen., obligă pe inculpata W. E. și pe inculpatul A. C., la plata sumei de 1.200 de lei către reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 03.09.2015.

Președinte, Grefier,

D. B. A. D. R.

Red. /Dact. DBA/DR

2 ex/ 09.09.2015

← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice....		Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 569/2015. Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr. 682/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Sentința nr. 596/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr. 681/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Sentința nr. 679/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 569/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI