Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Sentința nr. 596/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 596/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 24-09-2015

Acesta nu este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Sentința penală Nr. 596/2015

Ședința publică de la 24 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – M. M. O.

GREFIER – M. R.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror Z. M..

Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul C. G., trimis în judecată în stare de libertate prin rechizitoriul nr._/P/2009 din data de 15.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, pentru săvârșirea infracțiunilor de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, participație improprie (în forma instigării) la uzul de fals și instigare la falsul în declarații, fapte prevăzute în art. 322 alin. (1) din Codul penal, art. 52 alin. (3) rap, la art. 323 din Codul penal, art. 47 rap. la art. 326 din Codul penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (1), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 din Codul penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen pentru pronunțare la data de 24.09.2015.

Asupra cauzei penale de față:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr._/P/2009 din data de 15.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul instanței sub nr._ din data de 29.10.2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, participație improprie (în forma instigării) la „uzul de fals” și instigare la „falsul în declarații”, fapte prevăzute în art. 322 alin. (1) din Codul penal, art. 52 alin. (3) rap, la art. 323 din Codul penal, art. 47 rap. la art. 326 din Codul penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (1), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 din Codul penal.

În actul de sesizare a instanței a fost reținută următoarea situație de fapt:

1. Fapta inculpatului C. G. care în data de 17.09.2008 cu ocazia încheierii cu avocatul B. G. M. din Baroul București a contractului de asistență juridică nr._/17.09.2008, și-a atribuit în mod nereal calitatea de rudă – văr primar - a numitei N. M., fiind consemnate aceste împrejurări nereale în cuprinsul convenției, și a semnat respectivul înscris la rubrica Client/Reprezentant, constituie infracțiunea de falsul în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 322 alin. (1) din Codul penal.

2. Fapta inculpatului C. G. care în ziua de 17.09.2008 l-a determinat cu intenție pe avocatul B. G. M. să folosească fără vinovăție la Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 1 fotocopia contractului de vânzare-cumpărare aparent autentificat de BNP I. M. sub nr. 3619/17.07.1996 (despre care inculpatul cunoștea că este fals) în vederea stabilirii impozitului datorat și deschiderii rolului fiscal pentru terenul situat în ., sect. 1, constituie infracțiunea de participație improprie (în forma instigării) la uzul de fals, prevăzută în art. 52 alin. (3) din Codul penal rap. la art. 323 din Codul penal.

3. Fapta inculpatului C. G. care în ziua de 17.09.2008 l-a determinat pe avocatul B. G. M. să completeze în numele numitei N. M. (decedată la data de 14.05.2007) o declarație fiscală, depusă ulterior la sediul DITL Sector 1 în vederea în vederea stabilirii impozitului datorat și deschiderii rolului fiscal pentru terenul situat în ., sect. 1, teren care nu a aparținut și nu aparținea susnumitei, constituie infracțiunea de instigare la falsul în declarații, prevăzută în art. 47 din Codul penal rap. art. 326 din Codul penal.

Situația de fapt a fost reținută în cursul urmăririi penale pe baza următoarelor mijloace de probă: denunțul DITL sector 1 (f. nr. 72-74 d.u.p.); delegația avocațială nr._/17.09.2008 (f. nr. 75 d.u.p.); contractul de vânzare cumpărare încheiat între P. E. și P. D., în calitate de vânzători, și N. M., în calitate de cumpărător, aparent autentificat la BNP I. M. sub nr. 3619/17.07.1996, în copie legalizată (f. nr. 76-80 d.u.p.); fotocopia cărții de identitate . nr._ a numitei N. M. (f. nr. 92 d.u.p.); adresa nr. C13468/5.12.2011 a Camerei Notarilor Publici București (f. nr. 115-116 d.u.p.); adresa nr. 900/3.11.2010 a BNR C. I. (f. nr. 118 d.u.p.); contractul de asistență juridică nr._/17.09.2008 încheiat de inc. C. G. cu martorul avocat B. G. M. (f. nr. 125 d.u.p.); raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr._/6.01.2011 (f. nr. 129-133 d.u.p.); adresa nr. F/_/12.08.2013 a Primăriei Mun. Pitești (f. nr. 44 d.u.p.); înscrisuri privind situația reală a terenului din ., sect. 1 (f. nr. 34-41 d.u.p.); Ordonanța nr. 1976/P/2008 din 2.11.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (f. nr. 62-63 d.u.p.); fișa de evidență informatizată a persoanei a numitei N. M. (f. nr. 181 d.u.p.); declarațiile martorului B. G. M. (f. nr. 47, 64-68, 144-146 d.u.p.); declarațiile martorului N. V. P. (f. nr. 147-150 d.u.p.); declarațiile inculpatului C. G. (f. nr. 13, 136-143 d.u.p.).

Prin același rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor față de autor necunoscut sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută în art. 320 din Codul penal (cu privire la falsificarea contractului de vânzare-cumpărare aparent autentificat de BNP I. M. sub nr. 3619/17.07.1996).

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 22.01.2015 au fost respinse cererile și excepțiile formulate de către inculpat, iar în baza art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2009 din data de 15.10.2014 emis de către Ministerul Public– P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București privind pe inculpatul C. G., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, participație improprie (în forma instigării) la „uzul de fals” și instigare la „falsul în declarații”, fapte prevăzute în art. 322 alin. (1) din Codul penal, art. 52 alin. (3) rap, la art. 323 din Codul penal, art. 47 rap. la art. 326 din Codul penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (1), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 din Codul penal. În baza aceluiași text de lege s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul C. G..

La primul termen de judecată din data de 18.03.2015 (fixat după rămânerea definitivă a încheierii de cameră preliminară prin necontestare), instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea pe Cameră Preliminară în vederea comunicării încheierii din 22.01.2015 inculpatului la penitenciarul în care este deținut (astfel cum rezulta din fișa de cazier a inculpatului depusă după pronunțarea încheierii de cameră preliminară).

Prin hotărârea din data de 21.05.2015, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul București – Secția I penală a respins contestația formulată de inculpat împotriva încheierii de cameră preliminară din data de 22.01.2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 1 București.

În cursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare a instanței în extras, inculpatul, prezent personal în fața instanței de judecată, nu a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate reglementate de art. 374 alin. (4), art. 357 și art. 296 alin. (10) din Codul de procedură penală, dispoziții legale care i-au fost aduse inculpatului la cunoștință de către instanță, motiv pentru care instanța a dispus judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

În consecință, în conformitate cu prevederile art. 378 din Codul de procedură penală, instanța a procedat, la termenul din data de 24.06.2015, la luarea unei declarații inculpatului care a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei (f. 47-48 dosar instanță).

La același termen de judecată, având în vedere faptul că inculpatul a contestat sub aspectul temeiniciei declarația martorului B. G. M., instanța a dispus audierea acestui martor în conformitate cu prevederile art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală. La același termen de judecată, instanța a pus în vedere inculpatului să precizeze în scris, pentru următorul termen de judecată, dacă solicită suplimentarea probatoriului.

La termenul de judecată din data de 19.08.2015, instanța a admis proba solicitată de inculpat constând în audierea martorului A. N. și a respins celelalte probe solicitate de inculpat, pentru considerentele arătate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată.

Procedând la judecata cauzei, a fost administrată proba constând în audierea martorului B. G. M. (f. 203-204 dosar instanță) și A. N. (f. 221 dosar instanță).

De asemenea, la dosar a fost comunicată, la solicitarea din oficiu a instanței, fișa de cazier judiciar a inculpatului, Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București (f. 59-98 dosar instanță), precum și alte sentințe penale de condamnare emise pe numele inculpatului, cu referate de la Biroul executări penale al instanțelor cu privire la data și modalitatea rămânerii definitive a acestora și situația executării pedepselor aplicate – inclusiv Sentința penală nr. 961/16.06.2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 7042/2004, definitivă prin neapelare la data de 29.06.2004 (f. 156, 170-173 dosar instanță).

La termenul de judecată din data de 16.09.2015, Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. G. din infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, participație improprie (în forma instigării) la uzul de fals și instigare la falsul în declarații săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, prevăzute în art. 322 alin. (1) din Codul penal, art. 52 alin. (3) din Codul penal rap. la art. 323 din Codul penal și art. 47 din Codul penal rap. art. 326 din Codul penal, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (1) din Codul penal, toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, în infracțiunile de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, participație improprie (în forma instigării) la „uzul de fals” și instigare la „falsul în declarații” săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, prevăzute în art. 290 alin. (1) din Codul penal din 1969, art. 31 alin. (2) din Codul penal din 1969 rap. la art. 291 din Codul penal din 1969 și art. 25 din Codul penal rap. art. 292 din Codul penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

La același termen, inculpatul, prin avocat, a arătat că nu dorește stabilirea unui alt termen de judecată ca urmare a formulării unei cereri de schimbare de încadrare juridică.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:

În fapt, instanța reține că la data de 17.09.2008 inculpatul C. G. l-a indus în eroare pe avocatul B. G. M. cu privire la o presupusă relație de rudenie cu numita N. M. – văr primar al acesteia, persoană decedată, și l-a determinat în mod intenționat să completeze în fals (sub aspectul gradului de rudenie) contractul de asistență juridică nr._/17.09.2008. Inculpatul a semnat în numele său la rubrica client, contractul de asistență juridică, atribuindu-și în mod nereal calitatea de rudă a susnumitei (care devenea client al avocatului B. G. M.), și totodată, prin acest demers l-a determinat pe avocatul B. G. M. să completeze în numele lui N. M. o declarație fiscală, depusă ulterior la sediul DITL Sector 1 în vederea stabilirii impozitului pe un teren care ar fi aparținut acesteia.

În aceste condiții, inculpatul, în aceeași împrejurare, în cursul lunii septembrie 2008 l-a determinat cu intenție pe avocatul B. G. M. să folosească fără vinovăție la DITL Sector 1 fotocopia contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP I. M. sub nr. 3619/17.07.1996 (despre care inculpatul cunoștea că este fals) în vederea deschiderii rolului fiscal pentru terenul situat în ., sect. 1.

De menționat este faptul că prin Ordonanța nr. 1976/P/2008 din 2.11.2009, P. de pe lângă Curtea de Apel București a dispus conform art. 10 alin. (1) lit. b) indice 1 din Codul de procedură penală din 1968, art. 18 indice 1 din Codul penal din 1969, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului avocat B. G. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, prevăzute în art. 290 alin. (1) și art. 292 alin. (1) din Codul penal din 1969. totodată, i-a fost aplicată învinuitului avocat B. G. M. o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 600 de lei (f. nr. 62-63 d.u.p.). În sarcina avocatului s-a reținut că a încheiat în fals prin contrafacerea semnăturii clientului contractul de asistență juridică nr._/17.09.2008, aparent încheiat de avocat cu numita N. M., decedată la data de 14.05.2007, precum și împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență. Ulterior a declarat date false (întrucât N. M. era decedată și nu era proprietară a imobilului pentru care a cerut deschiderea rolului fiscal) la DITL Sector 1, prezentând instituției și contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP I. M. sub nr. 3619/17.07.1996 fals. Prin aceeași Ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea dosarului nou-format Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 pentru efectuarea de cercetări față de inc. C. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și instigare la fals în declarații. Dosarul nou înregistrat a primit la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 nr._/P/2009.

Instanța reține situația de fapt mai sus – expusă din următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată:

Astfel, la data de 14.10.2008 la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 s-a înregistrat denunțul formulat de Direcția de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute în art. 288 din Codul penal din 1969 (f. nr. 72-74 d.u.p.).În motivarea denunțului s-a arătat că la data de 17.09.2008 la DITL Sector 1 a fost depusă sub nr._/17.09.2008 declarația fiscală în vederea stabilirii impozitului pe teren prin care a fost declarat imobilul teren situat în ., sect. 1. Declarația a fost însoțită de următoarele înscrisuri:

contractul de vânzare-cumpărare dintre P. E. și P. D., în calitate de vânzători, și N. M., în calitate de cumpărător, autentificat la BNP I. M. sub nr. 3619/17.07.1996;
împuternicirea avocațială nr._/17.09.2008 pentru avocatul B. G. din cadrul Baroului București;
fotocopie a cărții de identitate . nr._, posesor N. M..

În urma verificărilor efectuate de către funcționarii DITL a rezultat împrejurarea că la BNP I. M. nu a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3619/17.07.1996, acesta fiind, așadar, falsificat.

Din materialul probatoriu administrat în cauză rezultă următoarele:

În cursul lunii septembrie 2008 inculpatul C. G. a intrat în legătură cu avocatul B. G. M..

Inculpatul l-a indus în eroare pe martor, susținând în mod mincinos că este vărul numitei N. M. - o rudă din provincie - care ar fi proprietara terenului situat în ., sector 1. C. G. i-a solicitat ajutorul martorului avocat în vederea depunerii unei declarații de impunere la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1 pe numele presupusei rude a inculpatului. De menționat faptul că, potrivit declarației inculpatului dată în fața instanței de judecată, acesta cunoștea că doar prin apelarea la un avocat se putea ajunge la depunerea declarației fiscale (și nu putea fi depusă personal de către inculpat) întrucât, în caz contrar avea nevoie de o procură de reprezentare din partea numitei N. M. (care figura proprietar al imobilului, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP I. M. sub nr. 3619/17.07.1996) sau trebuia să se prezinte personal numita N. M. la sediul DITL sector 1.

În acest scop, inculpatul i-a prezentat avocatului copia legalizată a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP I. M. sub nr. 3619/17.07.1996 și fotocopia cărții de identitate pe numele N. M. (f. nr. 77-79, 92 d.u.p.).

Avocatul B. G. M. și inculpatul C. G. au încheiat contractul de asistență juridică nr._/17.09.2008 pentru clientul „N. M.”. În cuprinsul acestui act juridic inculpatul C. a declarat în mod nereal că este rudă (văr primar) cu N. M.. Inculpatul a semnat contractul depunând o semnătură la rubrica Client/Reprezentant fără să rezulte dacă semnează în nume propriu (ca presupusă rudă) sau dacă depune, în fapt, semnătura numitei N. M..

Obiectul contractului a fost: asistare, reprezentare DITL sector 1 declarație de impunere fiscală, rol fiscal (f. nr. 125 d.u.p.).

În baza acestui contract de asistență juridică, avocatul B. G. M. a emis delegația avocațială nr._/17.09.2008. Delegația a fost semnată de avocat iar la rubrica Client/Reprezentant s-a trecut mențiunea Cf. contract (f. nr. 75 d.u.p.).

În aceeași zi de 17.09.2008, avocatul B. G. M. s-a prezentat la sediul DITL sector 1 din Calea Griviței, nr. 208-210, sector. 1, unde a completat Declarația fiscală pentru stabilirea impozitului pe teren în cazul persoanelor fizice pe numele N. M. pentru deschiderea rolului fiscal (f. nr. 76 d.u.p.).

În urma verificărilor interne realizate de funcționarii DITL sector 1, cum s-a arătat anterior, au fost sesizate organele de urmărire penală.

Cu privire la caracterul fals al contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP I. M. sub nr. 3619/17.07.1996, instanța reține următoarele:

Potrivit acestui înscris, P. D. și P. E. vând numitei N. M. terenul situat în București, ., sect. 1, în schimbul sumei de 85.000.000 de lei vechi. Contractul este aparent autentificat la BNP M. I. sub nr. 3619/17.07.1996 (f. nr. 119-120 d.u.p.).

În urma solicitării organelor de urmărire penală, Camera Notarilor Publici București a comunicat faptul că nu deține în păstrare contractul autentificat sub nr. 3619/17.07.1996 la BNP M. I. însă, potrivit Registrului General Notarial aferent anului 1996, la poziția 3619 nu figurează respectivul contract ci un cu totul alt înscris autentic și cu o altă dată. Astfel, la nr. 3619/28.11.1996 apare autentificată o procură notarială pentru RUOTOLO GAVIN ANTHONY (f. nr. 115-116 d.u.p.).

Prin adresa nr. F/_/12.08.2013, Primăria Municipiului Pitești a comunicat faptul că numita N. M. nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile și imobile supuse impozitelor și taxelor locale (fila nr. 44 d.u.p.).

Având în vedere că inculpatul C. G. i-a prezentat martorului avocat B. G. M. o fotocopie legalizată a respectivului contract, au fost solicitate informații notarului public ce a legalizat copia înscrisului în cauză.

Astfel, BNP C. I. din Pitești, jud. Argeș, a comunicat faptul că pentru contractul autentificat sub nr. 3619/17.07.1996 la BNP M. I. au fost emise 3 copii legalizate prin încheierile nr._,_ și_/12.09.2008 de notarul public C. I.. Pentru legalizare acest notar a confirmat împrejurarea că a fost prezentat contractul nr. 3619/17.07.1996. Nu s-a putut stabili identitatea celui ce a solicitat și primit fotocopiile legalizate întrucât notarul public nu a reținut aceste date (adresele BNP C. I. – f. nr. 118 și 121 d.u.p.).

De asemenea, au fost efectuate investigații cu privire la prezumtivii vânzători ce apar menționați în cuprinsul contractului nr. 3619/17.07.1996. Astfel, a rezultat faptul că P. D. și P. E. nu au locuit niciodată la adresa din ., sect. 1, cum în mod nereal se menționează în cuprinsul actului autentic falsificat (f. nr. 122 d.u.p.).

În aceste condiții, instanța reține ca fiind falsificat contractul autentificat sub nr. 3619/17.07.1996 la BNP M. I. (cu privire la identificarea autorului acestui fals, cauza fiind disjunsă în faza de urmărire penală).

Cu privire la caracterul fals al contractului de asistență juridică nr._/17.09.2008 încheiat de inculpatul C. G. cu avocatul B. G. M., instanța reține următoarele:

Inculpatul C. G. i s-a prezentat martorului avocat drept rudă (văr primar) a numitei N. M., decedată anterior, respectiv la data de 14.05.2007.

În aceste condiții cei doi au încheiat contractul în cauză în cuprinsul căruia s-au inserat mențiunile false cu privire la calitatea de rudenie dintre inculpat și N. M..

În plus, inculpatul C. G. a semnat la Client/Reprezentant fără să rezulte dacă semnează în nume propriu (ca presupusă rudă) sau dacă depune, în fapt, semnătura numitei N. M..

Apreciem că această ambiguitate este voită din partea inculpatului pentru a o folosi în apărarea sa în măsura în care operațiunea frauduloasă ar fi fost devoalată, ceea ce s-a și întâmplat.

Potrivit concluziilorRaportului de constatare tehnico-științifică nr._/06.01.2011, semnătura de la rubrica „Client/Reprezentant“ de pe al doilea exemplar al contractului de asistență juridică nr._/17.09.2008 a fost executată de inculpatul C. G. (f. nr. 127-133 d.u.p.).

Fiind audiat în faza actelor premergătoare, inculpatul C. G. a declarat că în ziua de 17.09.2008 a mers la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1 pentru a verifica situația terenului situat în București, ., Sector 1, teren pe care un anumit „V.“ i l-ar fi oferit spre vânzare.

Inculpatul a arătat că a primit de la „V.” un exemplar al unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între P. D., P. E. și numita N. M., copie a cărții de identitate pe numele N. M. și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată emis de Prefectura municipiului București nr.729/10.12.1994.

În timp ce se afla în incinta sediului DITL sector 1, l-a sunat pe avocatul său B. G. M. pentru a-l ajuta cu actele. A încheiat un contract de asistență juridică cu B. G., avocatul a completat declarația fiscală și a depus-o împreună cu actele enunțate mai sus. Ulterior, inculpatul a renunțat să cumpere terenul deoarece prețul cerut de „V.” i s-a părut exagerat, iar avocatul și-a exprimat îndoieli cu privire la acte. Inculpatul a arătat că a semnat delegația în calitate de plătitor al acesteia și nu a știut că actele depuse la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1 sunt false.

Referitor la relația de rudenie cu N. M., inculpatul C. G. a declarat că din discuțiile purtate cu numitul „V.” a dedus că ar fi rudă cu ea. A mai declarat inculpatul că „V.” i-a înmânat fotocopii de pe actele respective și originalele au rămas la el. Inculpatul nu a putut oferi date care să ajute la identificarea numitului „V.”, susținând că l-a cunoscut la un casino și era sunat de acesta de pe un telefon public (filele nr. 136-138 d.u.p.).

După începerea urmăririi penale, inculpatul C. G. a dat o declarație contradictorie cu cea din faza actelor premergătoare, deși a arătat că își menține și declarația inițială.

Astfel, a arătat că se afla la sediul DITL sector 1 împreună cu avocatul său, martorul B. G. M. când s-a întâlnit cu numitul „V.”. Acesta din urmă ar fi fost în posesia unor documente cu privire la un imobil al cărei proprietar era N. M. despre care inculpatul știa că este soția unei rude de-a sale din ..

„V.” l-ar fi rugat pe inculpat să discute cu avocatul său în vederea reprezentării la DITL sector 1. Inculpatul a mai arătat că a încheiat el contractul de asistență juridică pe motiv că era înrudit cu N. M. după care ar fi plecat și l-ar fi lăsat pe „V.” împreună cu avocatul. Inculpatul a mai susținut că nu a cunoscut ce înscrisuri ar fi fost depuse la instituția publică (f. nr. 142-143 d.u.p.). Aceeași declarație a fost dată de inculpat și în faza judecății, cu mențiunea că în faza de cercetare judecătorească a afirmat că numita N. M. urma să se căsătorească cu un văr de-al său – A. N. zis „N. a lui Tândai” și de aici confuzia că N. M. ar fi fost ruda sa, cu toate că inculpatul precizează că nici A. N. nu era vărul său primar.

Declarațiile inculpatului în sensul prezentat mai sus au fost contrazise de martorul B. G. M. care a arătat că în data de 17.09.2008 a fost contactat de către inculpatul C. G. pentru a-l ajuta să depună o declarație de impunere la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1. martorul a arătat că inculpatul i-a precizat că proprietarul terenului este o rudă de-a sa din provincie și a fost de acord să încheie contractul de asistență juridică nr._ pe care C. G. l-a încheiat în calitate de rudă. Avocatul a declarat că a completat declarația de impunere și a depus-o împreună cu documentele primite de la inculpat (contract de vânzare-cumpărare în copie legalizată, fotocopia cărții de identitate pe numele N. M.) și delegația avocațială, urmând ca după câteva zile el sau N. M. să ridice certificatul fiscal de la DITL sect. 1. Martorul a menționat că în ziua de 17.09.2008 când s-a întâlnit cu inculpatul acesta era însoțit doar de șoferul său, dar acesta nu a participat la discuția dintre ei și nu s-a întâlnit cu nicio persoană pe nume „V.”. Martorul B. G. M. a mai susținut că nu a cunoscut împrejurarea că N. M. era decedată (f. nr. 144-146 d.u.p.). Această declarație a fost menținută de martorul B. G. M. și în faza cercetării judecătorești.

A fost audiat în cauză și martorul N. V.-P.. Acesta a arătat că a fost căsătorit cu N. M. până în cursul anului 2004 când cei doi au divorțat. Martorul nu-l cunoaște pe inculpat, nu este rudă cu el și în timpul căsătoriei nu a auzit-o pe soția sa vorbind despre acesta sau spunând că ar avea rude în ..

Martorul a declarat că soția sa nu a deținut niciun bun imobil în timpul căsătoriei și nu i-a spus că ar deține vreun teren în București. Cu privire la semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare, N. V.-P. a precizat că nu mai cunoaște cu exactitate cum semna fosta soție, dar din câte își amintește, respectiva semnătura nu pare să fi fost executată de N. M.. A mai susținut că nu cunoaște împrejurările în care fotocopia de pe cartea de identitate a fostei soții a ajuns în posesia inculpatului dar a menționat că în perioada 2006-2007 N. M. se deplasa la București pentru a efectua un tratament medical și a cunoscut un șofer de taxi care o transporta între Pitești și București, dar nu știe cine este întrucât l-a văzut o singură dată la înmormântarea fostei soții (f. nr. 147-149 d.u.p.).

Referitor la apărările inculpatului, instanța reține în primul rând că declarațiile inculpatului pe de o parte în sensul în care ar fi rudă cu N. M. sau că ar fi crezut astfel și pe de altă parte în sensul în care ar fi tratat cumpărarea terenului cu individul necunoscut „V.” sunt nesincere, fiind în profundă discordanță cu ansamblul probatoriu administrat în cauză.

Astfel, din nicio probă administrată în dosar nu rezultă un minim indiciu în sensul în care inculpatul C. G. ar fi (fost) rudă cu defuncta N. M.. Cei doi provin din județe diferite, martorul N. V.-P. a precizat că nu cunoaște ca fosta soție să se fi înrudit cu inculpatul iar acesta din urmă nu a făcut vreo minimă dovadă în sensul în care ar fi fost văr sau alt fel de rudă cu N. M.. Nu în ultimul rând instanța reține că, deși inculpatul susține că este rudă sau așa a avut reprezentarea, acesta „nu cunoștea” împrejurarea că N. M. decedase cu un an și 4 luni înaintea încheierii contractului de asistență juridică cu avocatul B.. Instanța nu poate primi nici apărările inculpatului din cursul judecății în sensul că numita N. M. urma să se căsătorească cu un văr de-al său – A. N. zis „N. a lui Tândai” și de aici confuzia că N. M. ar fi fost ruda sa. Astfel, aceste declarații, dacă ar fi fost adevărate, fiind în favoarea sa, le-ar fi precizat inculpatul de la prima sa audiere. Cu toate acestea, în declarația din faza actelor premergătoare și din declarația din faza de urmărire penală nu rezultă aceste aspecte. Mai mult, din faza de urmărire penală, rezultă că inculpatul ar fi dedus că numita N. M. era rudă cu numitul „V.”, cel care i-ar fi propus achiziționarea terenului, conform declarațiilor aceluiași inculpat, numitul V. nefiind aceeași persoană cu numitul A. N. zis „N. al lul Tândai”. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost adevărată relația dintre numita N. M. și A. N. zis „N. al lul Tândai”, chiar inculpatul (ca de altfel și martorul A. N.) precizează că nici A. N. nu era vărul său primar; ca atare, inculpatul nu avea de unde să concluzioneze că prin căsătorie, N. M. ar fi devenit vară primară cu inculpatul.

Cu privire la existența lui „V.”, declarațiile inculpatului apar a fi total nesincere. Astfel, deși inculpatul C. G. susține că ar fi tratat cu respectivul dobândirea terenului din ., sect. 1, inculpatul nu i-a reținut nici măcar numele întreg. Or, este nefiresc pentru o persoană ce dorește să cumpere un bun important cum este un teren să nu cunoască identitatea celui cu care negociază. În plus, cu privire la pretinsa implicare a lui „V.” în cauză cum (în mod nesincer) insinuează inculpatul, este inexplicabil de ce inculpatul și-a asumat efectuarea formalităților necesare privind deschiderea rolului fiscal pentru terenul cu privire la care susține că și-a manifestat interesul de a-l dobândi. Or, eventualele formalități privind deschiderea rolului fiscal la DITL nu erau în sarcina inculpatului. În măsura în care acesta urmărea cumpărarea terenului, inculpatul C. G. trebuia să pretindă potențialului vânzător îndeplinirea tuturor formalităților cerute de lege, iar nu să își asume personal acest demers cu atât mai mult cu cât din declarațiile inculpatului rezultă că acesta este familiarizat cu tranzacțiile imobiliare (de altfel inculpatul fiind și condamnat, între timp, pentru fapte similare – a se vedea în acest sens Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București).

Mai mult decât atât, instanța nu poate primi nici susținerile inculpatului din fața instanței de judecată în sensul că s-a ocupat personal de aceste formalități întrucât în caz contrar (respectiv dacă se ocupa personal numita N. M. de deschiderea rolului fiscal) numita N. M. ar fi crescut prețul (care era inițial de 26 Euro/m.p.). Astfel, este de notorietate faptul că la nivelul anului 2008, un preț de 26 Euro pentru un metru pătrat nu se găsea nici pentru un teren situat în afara municipiului București la 20 de km. distanță, pentru un teren situat chiar în București, sector 1, fiind imposibil de obținut acest preț, indiferent dacă vânzătorul ar fi avut sau nu actele în regulă (respectiv dacă ar fi avut sau nu rol fiscal deschis), indiferent de gradul său de școlarizare sau de inteligență, și indiferent de vârsta acestuia.

În final, instanța are în vedere și declarațiile martorului B. G. M. care a învederat că la discuțiile avute cu inculpatul și la încheierea contractului de asistență juridică nu a asistat nicio altă persoană și cu atât mai puțin pretinsul „V.” cum în mod neverosimil susține C. G. inclusiv în declarația dată în fața instanței de judecată (f. 47-48 dosar instanță) și cu atât mai mult martorul nu confirmă că inculpatul ar fi plecat iar martorul ar fi rămas să discute în continuare cu numitul „V.”.

Mai mult decât atât, din declarațiile martorului propus de către inculpat – A. N. a rezultat faptul că numita N. M. este cea care i-ar fi propus inculpatului C. G. să-i vândă un teren, și nu numitul „V.”.

În aceste condiții, nu numai că declarațiile succesive ale inculpatului nu se coroborează între ele, acestea fiind contradictorii (din care nu se poate concluziona decât faptul că inculpatul nu a cunoscut-o niciodată pe N. M., că această nu era vara sa primară, iar inculpatul cunoștea acest aspect, precum și pe bază de consecință faptul că inculpatul cunoștea că titlul de proprietate din care rezulta calitatea de proprietar a numitei N. M. era falsificat), dar, mai mult, la aproximativ 7 ani de la data săvârșirii infracțiunii, nu a reușit să identifice un martor care să îi confirme în totalitate versiunea finală pe care a adoptat-o în fața instanței de judecată.

Considerentele privind inexistența oricărei relații de rudenie între inculpat și N. M. și inexistența individului „V.” atrag două concluzii în raport cu faptele reținute în sarcina acestuia:

Astfel, inculpatul era în deplină cunoștință de cauză cu privire la decesul numitei N. M., care nu îi era în niciun fel rudă. A speculat această împrejurare și a încheiat contractul de asistență juridică, asumându-și în conținutul înscrisului mențiunile nereale cu privire la relația de rudenie, crezând că în acest mod avocatul avea șanse sporite în deschiderea rolului fiscal la DITL sector 1. Acest aspect rezultă și din declarația inculpatului în sensul că știa că dacă nu apela la un avocat, era nevoie să prezinte o procură de reprezentare, notarială, care să emane de la pretinsul proprietar - numita N. M., sau ca aceasta să se prezinte personal la sediul DITL sector 1 (declarație f. 48 dosar instanță).

A doua concluzie este în sensul în care inculpatul cunoștea pe deplin caracterul fals al contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP I. M. sub nr. 3619/17.07.1996, prezentat în copie legalizată. Această concluzie este întărită de conduita procesuală a inculpatului care, în loc să declare exact persoana de la care ar fi primit acest înscris falsificat și să ajute astfel organele de poliție la stabilirea persoanei care a falsificat acest înscris, a inventat o persoană pe nume „V.” despre care nu a putut da, în faza cercetărilor, niciun fel de relație pentru a fi identificat. Susținerea inculpatului din faza de judecată, prin avocat, în sensul că acest „V.” apare în dosarul „Mandatarilor” la care nu a avut acces (motiv pentru care a solicitat efectuarea unei adrese la parchet pentru a se comunica datele de identificare ale acestui „V.” – probă respinsă de instanță), apare ca fiind neverosimilă întrucât inculpatul C. G. (zis „G. B.”) a fost parte în acest dosar și ca atare, dacă acest „V.” ar fi fost real, ar fi precizat date de identificare în vederea audierii sale în cauză. Mai mult, instanța are în vedere și tiparul infracțional de care a dat dovadă inculpatul (a se vedea în acest sens Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București – f. 59-98 dosar instanță), din care pot rezulta indicii de săvârșire a faptei deduse judecății, raportat la modul de operare folosit de inculpat și în acel dosar.

În cauză a fost stabilit și regimul real al imobilului situat în București, ., sect. 1, rezultând următoarele:

Prin adresa nr._/12.08.2013, DITL sector 1 a comunicat organului de urmărire penală istoricul de rol fiscal și copii din dosarul fiscal din care rezultă că acest imobil nu a figurat niciodată în evidențele fiscale pe numele numiților P. D. și P. E. sau pe numele numitei N. M.. (f. nr. 34-41 d.u.p.).

Prin Dispoziția Primarului General al Mun. București nr._/11.06.2010 s-a dispus atribuirea terenului situat în București, ., sect. 1, numitei V. E. ca măsură reparatorie sub forma compensării cu alte bunuri potrivit sentinței civ. nr. 905/15.06.2009 a Trib. București, în temeiul Legii nr. 10/2001 (f. nr. 36 d.u.p.).

În drept, instanța reține următoarele:

1. Fapta inculpatului C. G. care în data de 17.09.2008 cu ocazia încheierii cu avocatul B. G. M. din Baroul București a contractului de asistență juridică nr._/17.09.2008, și-a atribuit în mod nereal calitatea de rudă – văr primar - a numitei N. M., fiind consemnate aceste împrejurări nereale în cuprinsul convenției, și a semnat respectivul înscris la rubrica Client/Reprezentant, constituie infracțiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută în art. 290 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

2. Fapta inculpatului C. G. care în ziua de 17.09.2008 l-a determinat cu intenție pe avocatul B. G. M. să folosească fără vinovăție la Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 1 fotocopia contractului de vânzare-cumpărare aparent autentificat de BNP I. M. sub nr. 3619/17.07.1996 (despre care inculpatul cunoștea că este fals) în vederea stabilirii impozitului datorat și deschiderii rolului fiscal pentru terenul situat în ., sect. 1, constituie infracțiunea de participație improprie (în forma instigării) la „uzul de fals” în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută în art. 31 alin. (2) din Codul penal din 1969 rap. la art. 291 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

3. Fapta inculpatului C. G. care în ziua de 17.09.2008 l-a determinat pe avocatul B. G. M. să completeze în numele numitei N. M. (decedată la data de 14.05.2007) o declarație fiscală, depusă ulterior la sediul DITL Sector 1 în vederea stabilirii impozitului datorat și deschiderii rolului fiscal pentru terenul situat în ., sect. 1, teren care nu a aparținut și nu aparținea susnumitei, constituie infracțiunea de instigare la „falsul în declarații” în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută în art. 25 din Codul penal rap. art. 292 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, instanța reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni încadrate potrivit dispozițiilor Codului penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014, iar la termenul din data de 16.09.2015, reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice potrivit Codului penal din 1969, ca lege penală mai favorabilă.

În același sens, instanța reține că legea penală mai favorabilă, care să fie aplicată global inculpatului potrivit Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, este în acest caz Codul penal din 1969. Astfel, pe de o parte instanța se raportează la tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii în care se afla inculpatul la data săvârșirii faptelor (limitele de pedeapsă se majorează obligatoriu cu jumătate potrivit Codului penal, iar potrivit Codului penal din 1969 adăugarea unui spor de pedeapsă fiind facultativă), precum și la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni (sporul este facultativ și limitat la 5 ani închisoare potrivit Codului penal din 1969, iar potrivit Codului penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014, sporul este obligatoriu, este fix – o treime din totalul celorlalte pedepse). Raportat la aceste considerații și la faptul că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu numeroase alte infracțiuni la care inculpatul a fost condamnat definitiv, ar însemna aplicarea unui spor de pedeapsă la pedeapsa cea mai grea extrem de mare.

Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și, în baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală și art. 5 din Codul penal, va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. G. din infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, participație improprie (în forma instigării) la uzul de fals și instigare la falsul în declarații săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, prevăzute în art. 322 alin. (1) din Codul penal, art. 52 alin. (3) din Codul penal rap. la art. 323 din Codul penal și art. 47 din Codul penal rap. art. 326 din Codul penal, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (1) din Codul penal, toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, în infracțiunile de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, participație improprie (în forma instigării) la „uzul de fals” și instigare la „falsul în declarații” săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, prevăzute în art. 290 alin. (1) din Codul penal din 1969, art. 31 alin. (2) din Codul penal din 1969 rap. la art. 291 din Codul penal din 1969 și art. 25 din Codul penal rap. art. 292 din Codul penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, acesta constă în acțiunea de falsificare a unui înscris sub semnătură privată în conținutul său (contractul de asistență juridică), prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului (calitatea inculpatului de rudă cu numita N. M.). Cu privire la soluția legislativă în vigoare la momentul comiterii infracțiuni de către inculpat (art. 290 din Codul penal din 1969), inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în practica sa (Decizia penală nr. 86/22.04.2013 a Completului de 5 judecători) împrejurarea că modalitatea de realizarea a elementului material al infracțiunii de la art. 288 din Codul penal din 1969 (la care trimit dispozițiile art. 290 din Codul penal din 1969), respectiv contrafacerea scrierii presupune și plăsmuirea, înțelegându-se prin aceasta confecționarea unui înscris similar cu cel care trebuia să cuprindă mențiuni adevărate. Ca atare, în dezacord cu apărătorul inculpatului, atâta timp cât formularul de contract de asistență juridică prevedea posibilitatea acordării unei anumite calități persoanei care încheia contractul pentru un alt client decât semnatarul contractului, în situația menționării nereale a acestei calități (cum este cazul de față), se realizează elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni. Contractul de asistență juridică încheiat de inculpat cu numitul B. G. M. a produs efecte juridice de vreme ce B. G. M. (în calitate de avocat) s-a prezentat la DITL sector 1, atribuindu-și în temeiul înscrisului fals calitatea de reprezentant al numitei N. M., solicitând în numele acesteia stabilirea impozitului datorat pentru teren și deschiderea rolului fiscal. Instanța nu poate primi nici apărările inculpatului în sensul în care orice persoană putea încheia contractul de asistență juridică în măsura în care beneficiarul nu s-a opus. Această susținere frizează ridicolul de vreme ce beneficiarul aparent (N. M.) era decedat cu mai mult de 1 an înainte încheierea contractului de către inculpat cu avocatul, astfel încât nu putea „să consimtă, chiar și tacit” la încheierea convenției.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de „uz de fals” constă în folosirea de către numitul B. G. M. (autor al infracțiunii care a săvârșit fapta fără vinovăție întrucât nu cunoștea caracterul falsificat al înscrisului folosit) la DITL Sector 1 a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3619/17.07.1996 de BNP M. I. în vederea deschiderii de rol fiscal, acesta fiind determinat de către inculpatul C. G. să procedeze în această manieră. Acțiunea de determinare a fost efectuată chiar prin încheierea contractului de asistență juridică, în care inculpatul și-a asumat rolul de reprezentant al presupusului proprietar al imobilului – N. M., inculpatul cunoscând că titlul de proprietate era fals (în caz contrat nefiind nevoie de prezența avocatului, ci de prezența numitei N. M. – fie la sediul DITL sector 1, fie la sediul unui notariat pentru acordarea unei procuri de reprezentare). În acest context, se reține faptul că inculpatul C. G. a acționat sub forma participației improprii (instigare) la săvârșirea acestei infracțiuni, numitul B. G. M. în calitate de autor acționând fără vinovăția cerută de lege pentru a răspunde penal pentru această infracțiune.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de fals în declarații constă în declararea necorespunzătoare adevărului făcută de către numitul B. G. M. prin completarea în numele numitei N. M. (decedată la data de 14.05.2007) a unei declarații fiscale, depusă ulterior la sediul DITL Sector 1 în vederea stabilirii impozitului datorat și deschiderii rolului fiscal pentru terenul situat în ., sector 1, teren care nu a aparținut și nu aparținea susnumitei. În acest sens, În acest context, se reține faptul că inculpatul C. G. a acționat sub forma instigării la săvârșirea acestei infracțiuni, prin determinarea numitului B. G. M. de a efectua aceste demersuri (determinare care a fost făcut prin încheierea contractului de asistență juridică). În acest sens se are în vedere faptul că, referitor la autorul acestei infracțiuni – B. G. M., prin Ordonanța nr. 1976/P/2008 din 2.11.2009, P. de pe lângă Curtea de Apel București a dispus conform art. 10 alin. (1) lit. b) indice 1 din Codul de procedură penală din 1968, art. 18 indice 1 din Codul penal din 1969, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului avocat B. G. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, prevăzute în art. 290 alin. (1) și art. 292 alin. (1) din Codul penal din 1969. Totodată, prin aceeași ordonanță i-a fost aplicată învinuitului avocat B. G. M. o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 600 de lei (f. nr. 62-63 d.u.p.). În sarcina avocatului s-a reținut că ulterior încheierii contractului de asistență juridică a declarat date false (întrucât N. M. era decedată și nu era proprietară a imobilului pentru care a cerut deschiderea rolului fiscal) la DITL Sector 1, prezentând instituției și contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP I. M. sub nr. 3619/17.07.1996 fals.

Urmarea imediată a infracțiunilor constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare depind de încrederea publică acordată înscrisurilor sub semnătură privată și celor oficiale, această stare de pericol fiind pe deplin dovedită în cauză.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză.

Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma intenției directe reglementate de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul penal din 1969, inculpatul prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelor fapte.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 52 din Codul penal din 1969, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 din Codul penal din 1969 raportate în prezenta cauză, respectiv circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei. Astfel, instanța va avea în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor concretizat în urmarea produsă – crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare depind de încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale și celor sub semnătură privată (mai ales a unor contracte de asistență juridică). De asemenea, instanța va avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale, săvârșind faptele deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedepsele anterioare de 6 ani închisoare care au fost contopite prin Sentința penală nr. 961/16.06.2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 7042/2004, definitivă prin neapelare la data de 29.06.2004 (f. 156, 170-173 dosar instanță). Astfel, inculpatul, din executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare, a fost liberat condiționat la data de 01.01.2002 cu un rest neexecutat din pedeapsă de 946 zile închisoare. Faptele deduse judecății fiind din data de 17.09.2008, au fost săvârșite după considerarea ca executată a pedepsei rezultante anterioare, însă înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească de 8 ani prevăzut în art. 135 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969.

Prin urmare, având în vedere cele expuse, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoare în cazul infracțiunilor de participație improprie la uz de fals și instigare la fals în declarații puțin peste minimul special prevăzut de lege (infracțiunea de uz de fals fiind prevăzută în art. 291 din Codul penal din 1969 cu o pedeapsă cuprinsă între 3 luni și 3 ani închisoare, iar infracțiunea de fals în declarații fiind prevăzută în art. 292 din Codul penal din 1969 cu o pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani închisoare). Instanța apreciază că raportat la gravitatea faptelor (folosirea unui înscris falsificat la DITL Sector 1 și declararea necorespunzătoare adevărului aceleiași instituții, chiar și doar în vederea deschiderii rolului fiscal), pentru aceste infracțiuni nu se poate aplica pedeapsa amenzii penale. Pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (privită individual, fără a avea în vedere celelalte infracțiuni), instanța apreciază că se poate aplica pedeapsa amenzii penale orientată spre mediu (maximul fiind de 30.000 lei, conform art. 63 alin. (3) ultima teză din Codul penal din 1969).

Instanța apreciază că nu sunt incidente în cauză circumstanțe atenuante legale și judiciare, de natură să atragă coborârea obligatorie a pedepsei sub minimul special prevăzut în norma de incriminare. Astfel, în cauză nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. b) și c) din Codul penal din 1969 în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, iar inculpatul este recidivist și ca atare nu se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969.

Așadar, constatând că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, instanța, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpatul C. G. la următoarele pedepse, apreciind că pedepsele astfel cum vor fi stabilite și aplicate sunt de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute în art. 52 din Codul penal din 1969:

- pedeapsa amenzii penale de 10.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” în stare de recidivă postexecutorie prevăzută în art. 290 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie (în forma instigării) la „uzul de fals” în stare de recidivă postexecutorie prevăzută în art. 31 alin. (2) din Codul penal din 1969 rap. la art. 291 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la „falsul în declarații” în stare de recidivă postexecutorie prevăzută în art. 25 din Codul penal rap. art. 292 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

Potrivit art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969, instanța va aplica, pe lângă fiecare pedeapsă principală cu închisoarea, pedepsele accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii. Instanța apreciază că atitudinea inculpatului față de valorile sociale sus-menționate vin în contradicție cu exercițiul acestor drepturi. Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 din Codul penal rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969, va constata că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare prin Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București și va repune în individualitatea lor pedepsele componente de:

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 raportat la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul penal din 1969 u aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul penal din 1969 cu aplic. art.37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art.20 raportat la art.215 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul penal din 1969 cu aplic. art.37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- cinci pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare, fiecare, pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de uz de fals prev. de art. 291 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, în formă continuată prev. de art. 292 din Codul penal din 1969 cu aplic. art.41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals, în formă continuată, prev. de art.26 raportat la art. 291 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 și art.37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în formă continuată prev. de art. 255 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 și art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și d) din Codul penal din 1969, va contopi pedepsele de mai sus astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, aplicate prin Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București, cu cele 2 pedepse de câte 1 an închisoare și cu pedeapsa amenzii penale de 10.000 lei aplicate prin prezenta, în pedeapsa închisorii cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare, la care se va adăuga în totalitate pedeapsa amenzii penale de 10.000 lei, urmând ca în final inculpatul C. G. să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 10.000 lei amendă penală.

Adăugarea sporului de pedeapsă de 6 luni închisoare precum și în totalitate a amenzii penale la pedeapsa închisorii stabilite se impune față de perseverența infracțională a inculpatului (a săvârșit un număr total de 18 infracțiuni concurente, toate în stare de recidivă postexecutorie), precum și pentru a nu se lăsa impresia inculpatului de impunitate.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei închisorii rezultante stabilite, instanța apreciază că, față de circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist), scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenție.

Va aplica inculpatului C. G. pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 3 ani, astfel cum această pedeapsă a fost aplicată prin Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București.

În baza art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969, va interzice inculpatului C. G. drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii rezultante.

În baza art. 88 alin. (1) din Codul penal din 1969, va deduce din pedeapsa închisorii aplicate perioada arestării preventive de la 28.10.2008 la 24.09.2009, precum și perioada executată de la 16.12.2014 la zi.

Va constata că inculpatul a fost judecat în stare de arest în altă cauză.

Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 247/16.12.2014 emis în baza Sentinței penale nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.

Cu privire la latura civilă, instanța constată că în cauză fiind vorba de infracțiuni de pericol, în cauză nu există constituire de parte civilă.

Instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) din Codul de procedură penală, instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

În condițiile în care instanța, astfel cum s-a arătat în considerentele anterioare, a constatat falsificarea contractului de asistență juridică nr._/17.09.2008 încheiat între inculpat și Cabinet de Avocat B. G. (în ceea ce privește mențiunile privind gradul de rudenie al inculpatului cu N. M.), Declarația fiscală pentru stabilirea impozitului înregistrată la DITL Sector 1 sub nr._/17.09.2008 (fila 76 d.u.p.), precum și a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3619/17.07.1996 de BNP M. I. (filele 77-79, 119-120 d.u.p.), se va dispune desființarea în totalitate a acestor ultime 2 înscrisuri, precum și în parte a primul înscris - în ceea ce privește mențiunile privind gradul de rudenie al inculpatului cu N. M..

În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța va obliga pe inculpatul C. G. la plata către stat a sumei de 1.700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (1.500 lei din faza de urmărire penală și 200 lei din faza de judecată).

În baza art. 274 alin. (1) rap. la art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, av. S. C., în sumă de 400 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

În baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală și art. 5 din Codul penal, schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. G. din infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, participație improprie (în forma instigării) la uzul de fals și instigare la falsul în declarații săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, prevăzute în art. 322 alin. (1) din Codul penal, art. 52 alin. (3) din Codul penal rap. la art. 323 din Codul penal și art. 47 din Codul penal rap. art. 326 din Codul penal, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (1) din Codul penal, toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, în infracțiunile de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, participație improprie (în forma instigării) la „uzul de fals” și instigare la „falsul în declarații” săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, prevăzute în art. 290 alin. (1) din Codul penal din 1969, art. 31 alin. (2) din Codul penal din 1969 rap. la art. 291 din Codul penal din 1969 și art. 25 din Codul penal rap. art. 292 din Codul penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

În baza art. 290 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul C. G. (zis „G. B.” sau „C.”, fiul lui N. și Lucreția, născut la data de 14.02.1951 în ., cu dom. în București, ., sect. 1, f.f.l. în com. Slobozia M., ., jud. Dâmbovița, cetățean român, căsătorit, fără ocupație, studii medii, cunoscut cu antecedente penale, CNP_) la pedeapsa amenzii penale de 10.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 31 alin. (2) din Codul penal din 1969 rap. la art. 291 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul C. G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie (în forma instigării) la „uzul de fals” în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969, interzice inculpatului C. G. drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 25 din Codul penal rap. art. 292 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul C. G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la „falsul în declarații” în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969, constată că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare prin Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București și repune în individualitatea lor pedepsele componente de:

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 raportat la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art.20 raportat la art.215 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul penal din 1969 cu aplic. art.37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și d) din Codul penal din 1969, contopește pedepsele de mai sus astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, aplicate prin Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București, cu cele 2 pedepse de câte 1 an închisoare și cu pedeapsa amenzii penale de 2.000 lei aplicate prin prezenta, în pedeapsa închisorii cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare, la care se va adăuga în totalitate pedeapsa amenzii penale de 2.000 lei, urmând ca în final inculpatul C. G. să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 10.000 lei amendă penală.

Aplică inculpatului C. G. pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 3 ani, astfel cum această pedeapsă a fost aplicată prin Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București.

În baza art. 88 alin. (1) din Codul penal din 1969, deduce din pedeapsa închisorii aplicate perioada arestării preventive de la 28.10.2008 la 24.09.2009, precum și perioada executată de la 16.12.2014 la zi.

Constată că inculpatul a fost judecat în stare de arest în altă cauză.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 247/16.12.2014 emis în baza Sentinței penale nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.

În baza art. 25 alin. (3) din Codul de procedură penală dispune desființarea parțială a contractului de asistență juridică nr._/17.09.2008 încheiat între inculpat și Cabinet de Avocat B. G. (în ceea ce privește mențiunile privind gradul de rudenie al inculpatului cu N. M.), precum și în totalitate a Declarației fiscale pentru stabilirea impozitului înregistrată la DITL Sector 1 sub nr._/17.09.2008 (fila 76 d.u.p.) și a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3619/17.07.1996 de BNP M. I. (filele 77-79, 119-120 d.u.p.).

În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, obligă pe inculpat la plata către stat a sumei totale de 1.700 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (1.500 de lei din faza de urmărire penală și 200 lei din faza de judecată).

În baza art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, av. S. C., în sumă de 400 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.

Președinte,

M. M. O.

Grefier,

M. R.

Redactat / Tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.

2 exemplare/19.10.2015

← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr....		Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... →

Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Sentința nr. 596/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Sentința nr. 596/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI