Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 269/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 269/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 23-04-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Sentința penală Nr. 269/2015

Ședința publică de la 23 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. M. O.

GREFIER – M. R.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror C. C..

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpații I. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat în formă continuată”, fapte prevăzute în art. 228 – 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 din Codul penal și cu aplicarea art. 5 din Codul penal, și D. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la furt calificat”, faptă prevăzută în art. 48 rap. la art. 228 – 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 din Codul penal din Codul penal și cu aplicarea art. 5 din Codul penal, prin rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 10.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 31.03.2015 și a amânat pronunțarea la data de 09.04.2015 și, respectiv 23.04.2015.

Asupra cauzei penale de față:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 10.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul instanței sub nr._ din data de 30.10.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D. M., pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la furt calificat” în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută în art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 5 din Codul penal, și I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat” în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 5 din Codul penal.

În actul de sesizare a instanței a fost reținută următoarea situație de fapt:

Fapta inculpatului I. C., care la data de 17.12.2012, în jurul orelor 18:10, în temeiul unei înțelegeri prealabile cu inculpatul D. M., a urmărit-o pe persoana vătămată M. G. G., în vârstă de 11 ani, pe traseul . I. G. și Ing. Zablovschi, sector 1, unde i-a sustras din buzunar telefonul mobil marca Alcatel One Touch, în timp ce inculpatul D. M. asigura paza locului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii „furt calificat în formă continuată”, fapte prevăzute în art. 228 – 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 din Codul penal și cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

Fapta inculpatului D. M. care la data de 17.12.2012, în jurul orelor 18:10, în temeiul unei înțelegeri prealabile cu inculpatul I. C., a urmărit-o pe persoana vătămată M. G. G., în vârstă de 11 ani, pe traseul . I. G. și Ing.Zablovschi, sector 1, unde inculpatul I. C. i-a sustras din buzunar telefonul mobil marca Alcatel One Touch, în timp ce el asigura paza locului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „complicitate la furt calificat”, faptă prevăzută în art. 48 rap. la art. 228 – 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 din Codul penal din Codul penal și cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

Situația de fapt a fost reținută în cursul urmăririi penale pe baza următoarelor mijloace de probă: declarații persoană vătămată, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarații inculpați, declarații martor.

La primirea dosarului, în baza art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a dispus comunicarea către inculpați a unei copii certificate a rechizitoriului, cu aducerea la cunoștință a drepturilor lor în această procedură de cameră preliminară – obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător, precum și faptul că, în termen de 20 de zile de la data comunicării, au dreptul de a formula, în scris, cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Același termen a fost stabilit și pentru avocații din oficiu ai inculpaților, inculpații fiind arestați în altă cauză.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 07.01.2015, în baza art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2012 emis la data de 10.10.2014 de către Ministerul Public– P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București privind pe inculpații D. M., pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la furt calificat” în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută în art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 5 din Codul penal, și I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat” în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) . – art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 5 din Codul penal. În baza aceluiași text de lege s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe cele două inculpate.

Persoana vătămată M. G. G. fiind minoră, în cauză s-a dispus și citarea părinților acesteia în calitate de reprezentanți legali, precum și desemnarea unui avocat din oficiu pentru persoana vătămată.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită (18.02.2015), persoana vătămată, în prezența reprezentanților săi legali, a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1000 lei reprezentând contrabaloarea telefonului mobil sustras de către inculpați și nerecuperat. De asemenea, la solicitarea inculpatului s-a acordat un termen de judecată pentru ca acesta să achite prejudiciul solicitat de către partea civilă și pentru a se încerca astfel împăcarea părților. La termenul de judecată încuviințat în acest sens inculpaților (18.03.2015), aceștia au precizat că nu au făcut rost de bani, motiv pentru care au renunțat la solicitare.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a dispus citirea actului de sesizare, iar ulterior a adus la cunoștința inculpaților prevederile art. 396 alin. (10) raportat la art. 374 alin. (4) și art. 375 din Codul de procedură penală privind procedura simplificată și le-a prezentat consecințele urmării acestei proceduri. Fiind audiați, inculpații au declarat că solicită aplicarea art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, în sensul că recunosc fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și doresc ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse.

La dosar au fost comunicate, la solicitarea din oficiu a instanței, fișele de cazier judiciar a inculpaților și sentințele penale de condamnare emise pe numele inculpaților, astfel cum acestea au fost menționate în fișele de cazier judiciar, cu referate de la Biroul Executări Penale al instanțelor cu privire la data și modalitatea rămânerii definitive a sentințelor și situația executării pedepselor. De asemenea, cu privire la Sentința penală nr. 201/21.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București, s-a atașat din sistemul Ecris al instanțelor, soluția instanței de apel – Curtea de Apel București – Secția I penală cu privire la apelul inculpatului I. C. formulat împotriva acestei sentințe penale (în sensul respingerii ca nefondat a apelului).

Inculpații nu au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri sau înscrisuri în circumstanțiere.

La termenul de judecată din data de 18.03.2015, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpații I. C. și D. M., astfel:

- pentru inculpatul I. C. din infracțiunea de „furt calificat” prevăzută în art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 și art. 5 din Codul penal, în infracțiunea de „furt calificat” prevăzută în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

- pentru inculpatul D. M. din infracțiunea de „complicitate la furt calificat” prevăzută în art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 și art. 5 din Codul penal, în infracțiunea de „complicitate la furt calificat” prevăzută în art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 17.12.2012, în jurul orelor 18:10, inculpatul I. C., pe baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul D. M., a urmărit-o pe persoana vătămată M. G. G., în vârstă de 11 ani, pe traseul . I. G. și Ing. Zablovschi, sector 1, unde i-a sustras din buzunar telefonul mobil marca Alcatel One Touch, în timp ce inculpatul D. M. asigura paza locului.

Instanța reține această situație de fapt prin coroborarea următoarelor probe administrate în faza de urmărire penală: declarații persoană vătămată (f. 14-15, 21 d.u.p.), proces verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă (f. 16-19 d.u.p.), înscrisuri: contract de telefonie mobilă încheiat cu Orange România (f. 13 d.u.p.), procese verbale de recunoaștere de către persoana vătămată a inculpaților după planșele fotografice (f. 23 - 32 d.u.p.), declarații inculpați (f. 45-46, 53, 72, 75 d.u.p.), declarații martor V. E. I. (f. 33-34 d.u.p.).

Astfel, din declarația persoanei vătămate M. G. G. a rezultat că la data de 17.12.2012, în jurul orelor 17:50, în timp ce se deplasa de la cursuri spre adresa de domiciliu, împreună cu colegul său martorul V. E. I., au fost abordați de doi indivizi necunoscuți identificați ulterior în persoana inculpaților I. C. și D. M., aceștia întrebând cât este ceasul. Observând că cei doi sunt de etnie romă, cei doi colegi și-au continuat drumul, fără a-i lua în seamă, însă au observat că cei doi inculpați mergeau în spatelor lor, la o distanță de aproximativ 5 metri. În dreptul pasajului pietonal subteran amplasat vis - a - vis de Parcul Regina M., martorul s-a despărțit de persoana vătămată, iar persoana vătămată și-a continuat deplasarea către casă, fiind urmărit de inculpați. La intersecția dintre străzile I. G. și ing. Zablovschi, persoana vătămată a fost abordată de cei doi inculpați, inculpatul I. C. solicitându-i telefonul mobil pentru a da un telefon. Întrucât persoana vătămată a refuzat, inculpatul I. C. i-a sustras din buzunar telefonul mobil, după care a fugit împreună cu inculpatul D. M. în direcția . persoana vătămată a început să țipe, nicio persoană nu se afla în acele momente pe stradă.

Declarația persoanei vătămate este confirmată prin declarația martorului V. E. I. cu privire la primele aspecte relatate de către persoana vătămată, iar celelalte aspecte relatate de către persoana vătămată sunt confirmate chiar prin declarațiile inculpaților prin care aceștia recunosc săvârșirea faptei și indică modalitatea sa de comitere, aceștia afirmând că au vândut telefonul mobil sustras de la persoana vătămată în zona Obor, unei persoane pe nume V., pentru suma de 200 lei, bani ce au fost împărțiți între cei doi inculpați. Chiar dacă fiecare dintre inculpați îl indică pe celălalt inculpat ca fiind autorul furtului, instanța reține că aceste aspecte au fost clarificate prin declarația persoanei vătămate și prin procesele verbale de recunoaștere de către persoana vătămată a inculpaților după planșele fotografice (f. 23 - 32 d.u.p.) din care rezultă că inculpatul I. C. este cel care a fost autor al furtului, în timp ce inculpatul D. M. a asigurat paza.

Probele menționate mai sus se coroborează cu declarația inculpaților D. M. și I. C. de recunoaștere a faptei comise dată de acestea în fața instanței de judecată, instanța reținând că în mod indubitabil, din ansamblul probator, reiese că inculpații au săvârșit fapta reținută în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței în prezentul dosar.

În drept, fapta inculpatului I. C. care la data de 17.12.2012, în jurul orelor 18:10, în temeiul unei înțelegeri prealabile cu inculpatul D. M., a urmărit-o pe persoana vătămată M. G. G., în vârstă de 11 ani, pe traseul . I. G. și Ing. Zablovschi, sector 1, unde i-a sustras din buzunar telefonul mobil marca Alcatel One Touch, în timp ce inculpatul D. M. asigura paza locului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii „furt calificat” în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută în art. 208 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

În drept, fapta inculpatului D. M. care la data de 17.12.2012, în jurul orelor 18:10, în temeiul unei înțelegeri prealabile cu inculpatul I. C., a urmărit-o pe persoana vătămată M. G. G., în vârstă de 11 ani, pe traseul . I. G. și Ing. Zablovschi, sector 1, unde inculpatul I. C. i-a sustras din buzunar telefonul mobil marca Alcatel One Touch, în timp ce el asigura paza locului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii „complicitate la furt calificat” în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută în art. 26 rap.la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, instanța reține că în cauză se impune identificarea, potrivit art. 5 din Codul penal, a legii penale mai favorabile având în vedere că fapta a fost săvârșită în timpul cât în vigoare era Codul penal din 1969, iar ulterior, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Noul Cod penal.

Astfel, deși prin rechizitoriu inculpații au fost trimiși în judecată potrivit Codului penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014, la termenul de judecată din data de 18.03.2015, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații I. C. și D. M. potrivit Codului penal din 1969.

Instanța apreciază ca fiind întemeiată solicitarea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București la termenul din data de 18.03.2015. Astfel, deși pentru infracțiunea de furt calificat limitele sunt mult reduse în Noul Cod penal, în cauză, având în vederea starea de recidivă în care se află ambii inculpați și faptul că fapta dedusă judecății este concurentă cu multe alte infracțiuni în cazul fiecărui inculpat, după cum se va arăta în considerentele următoare (ceea ce ar atrage adăugarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse – care ar putea să depășească sporul ce se poate adăuga potrivit Codului penal din 1969 având în vedere multitudinea acestor fapte), raportat astfel la tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni prevăzut în Codul penal din 1969, instanța apreciază ca fiind mai favorabil inculpaților acest din urmă act normativ.

Pentru aceste considerente, va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Ministerul Public, astfel:

- pentru inculpatul I. C. din infracțiunea de „furt calificat” prevăzută în art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 și art. 5 din Codul penal, în infracțiunea de „furt calificat” prevăzută în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal;

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii de furt calificat (respectiv complicitate la furt calificat), instanța apreciază că acesta constă în acțiunea de luare a unui bun mobil aparținând persoanei vătămate (un telefon mobil marca Alcatel One Touch), fără consimțământul său, în scopul însușirii bunului pe nedrept.

În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969 – „săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună”, infracțiunea dedusă judecății fiind săvârșită de cei doi inculpați împreună, sub diferite forme de participație (inculpatul I. C. – autor al infracțiunii, iar inculpatul D. M. - complice).

De asemenea, fapta fiind săvârșită într-un loc public, respectiv pe stradă, chiar dacă în acele momente nu se afla nicio persoană pe stradă (a se vedea în acest sens dispozițiile art. 152 lit. a) din Codul penal din 1969), în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. e) din Codul penal din 1969 – „săvârșirea faptei într-un loc public”.

Totodată, fapta fiind săvârșită în jurul orei 18:10 în luna decembrie, fiind astfel de notorietate că la acea oră se instalase noaptea, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. g) din Codul penal din 1969 – „săvârșirea faptei în timpul nopții”.

Urmarea imediată a infracțiunii de furt calificat constă în deposedarea persoanei vătămate de bunul aflat în posesia sa și trecerea bunului sustras în posesia inculpaților.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, sustragerea bunului datorându-se în exclusivitate săvârșirii de către inculpați a infracțiunii.

Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma intenției directe reglementate de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul penal din 1969, inculpații prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Așadar, vinovăția inculpaților rezultă din depozițiile persoanei vătămate coroborate cu declarațiile inculpaților, prin care aceștia au recunoscut săvârșirea faptei și modalitatea sa de comitere.

I. Cu privire la inculpatul I. C., instanța reține următoarele:

În ceea ce privește stabilirea și aplicarea pedepsei, având în vedere că la primul termen de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor si a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate in faza de urmărire penală, instanța va da eficiență disp. art. 396 alin. (10) Cod procedură penală și va reduce limitele de pedeapsă cu o treime, urmând să-i aplice inculpatului o pedeapsa cuprinsă între 2 ani și 10 ani închisoare.

De asemenea, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, la individualizarea pedepsei instanța va avea în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei pe parcursul întregului proces penal. De asemenea, instanța constată că inculpatul a mai săvârșit anterior multiple fapte similare, conform fișei de cazier judiciar, pedeapsa ce se va aplica pentru fapta dedusă judecății fiind cel de-al doilea termen al recidivei postexecutorii (în raport de pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare ce ia- fost aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prin Sentința penală nr. 66/14.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 447/01.03.2011 a Curții de Apel București – Secția I penală, inculpatul fiind liberat condiționat din executarea pedepsei la data de 10.01.2012, pedeapsa urmând a fi executată la data de 05.08.2012). Astfel, fapta dedusă judecății fiind săvârșită la data de 17.12.2012, la aproximativ 4 luni de la data când pedeapsa se considera executată, rezultă că inculpatul a săvârșit această faptă în stare de recidivă postexecutorie.

De asemenea, instanța va avea în vedere gradul de pericol relativ ridicat concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – patrimoniul persoanei și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori, faptul că prejudiciul este relativ mic aproximat de persoana vătămată la suma de 1.000 lei, inculpații recunoscând acest cuantum al prejudiciului cauzat, însă acesta nefiind recuperat de către persoana vătămată. Instanța va avea în vedere și circumstanțele săvârșirii faptei, respectiv săvârșirea faptei de două persoane împreună, într-un loc public (chiar dacă în acele momente nu era nicio persoană de față), în timpul nopții, asupra unei persoane vulnerabile – un minor de 11 ani, și deci prin modalități care le asigurau posibilitatea de a nu fi identificați.

Instanța apreciază că nu sunt incidente în cauză circumstanțe atenuante legale și judiciare, de natură să atragă coborârea limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat sub minimul special.

Prin urmare, având în vedere împrejurările mai sus-expuse, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărei cuantum va fi orientat la minimul special prevăzut de lege.

Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpatul I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal, art. 5 din Codul penal și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie a restrângerii exercițiului unor drepturi, din ansamblul actelor cauzei și a conduitei inculpatului, rezultă nedemnitatea acestuia pentru exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, astfel că, în baza art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969, instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal din 1969.

În baza art. 36 alin. (1) din Codul penal din 1969 rap. la art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969, va constata că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta (săvârșită în data de 08.072.011) este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 169/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală, prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală (în baza căreia a fost emis MEPÎ nr. 1663/20.02.2014), prin Sentința penală nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București, și prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă pentru inculpatul I. C. prin Decizia penală nr. 810/23.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală.

În acest sens, deși unele dintre sentințele penale sus – menționate nu apar în cazierul judiciar al inculpatului, instanța, verificând aceste sentințe penale solicitate în fapt pentru inculpatul D. M., precum și datele de identificare ale inculpatului I. C. care apare de asemenea condamnat în aceste sentințe penale, se constată că cel care a fost condamnat împreună cu inculpatul D. M. prin aceste sentințe penale este chiar inculpatul I. C. din prezenta cauză. Deși pentru inculpatul I. C. instanța nu a solicitat referate de la biroul Executări penale al instanțelor privind data și modalitatea rămânerii lor definitive (întrucât acestea nu apăreau în cazierul judiciar), instanța a avut în vedere informațiile din sistemul Ecris al instanțelor de judecată.

În consecință, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

- 3 pedepse de câte 6 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală;

- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 169/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală;

- sporul de 1 an închisoare.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București și repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă pentru inculpatul I. C. prin Decizia penală nr. 810/23.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală și repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

- pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă la data de 31.03.2014 prin neapelare;

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 169/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală, cu cele 3 pedepse de câte 6 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, cu cele 2 pedepse de câte 5 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București precum și cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă pentru inculpatul I. C. prin Decizia penală nr. 810/23.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală, în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, urmând ca inculpatul I. C. să execute în final pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei închisorii rezultante, instanța reține, față de starea de recidivă, că se impune privarea de libertate a inculpatului în stare de detenție.

Instanța va menține pe lângă pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pedeapsa complementară aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă pentru inculpatul I. C. prin Decizia penală nr. 810/23.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), k) din Codul penal pe o perioadă de 5 ani, astfel cum această pedeapsă a fost aplicată cu autoritate de lucru judecat (chiar dacă pedeapsa rezultantă a fost stabilită potrivit Codului penal din 1969).

Totodată, va menține pe lângă pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pedeapsa accesorie aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă pentru inculpatul I. C. prin Decizia penală nr. 810/23.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), k) din Codul penal pe durata executării pedepsei închisorii, astfel cum această pedeapsă a fost aplicată cu autoritate de lucru judecat (chiar dacă pedeapsa rezultantă a fost stabilită potrivit Codului penal din 1969).

Va menține măsura de siguranță constând în confiscarea unei perechi de mănuși, astfel cum a fost dispusă prin Sentința penală nr. 169/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală.

În baza art. 36 alin. (3) din Codul penal, va deduce din pedeapsă perioada executată de la 03.01.2013 la zi.

Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1663/20.02.2014 emis de Judecătoria Sectorului 1 București în baza Sentinței penale nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, precum și anularea MEPÎ emis în baza Sentinței penale nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă pentru inculpatul I. C. prin Decizia penală nr. 810/23.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală, și MEPÎ emis în baza Sentinței penale nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București, și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei hotărâri.

II. Cu privire la inculpatul D. M., instanța reține următoarele:

În ceea ce privește stabilirea și aplicarea pedepsei, având în vedere ca la primul termen de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor si a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate in faza de urmărire penală, instanța va da eficiență disp. art. 396 alin. (10) Cod procedură penală și va reduce limitele de pedeapsă cu o treime, urmând să-i aplice inculpatului o pedeapsa cuprinsă între 2 ani și 10 ani închisoare.

Astfel, la individualizarea pedepsei instanța va avea în vedere faptul că în inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei pe parcursul întregului proces penal. De asemenea, instanța constată că inculpatul a mai săvârșit anterior multiple fapte similare, conform fișei de cazier judiciar, pedeapsa ce se va aplica pentru fapta dedusă judecății fiind cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.

Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpatul D. M. pentru săvârșirea infracțiunii de «complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută în art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal, art. 5 din Codul penal și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.

În cauză se constată atât existența unei pluralități de infracțiuni sub forma recidivei postcondamnatorii, cât și existența unei pluralități de infracțiuni sub forma concursului de infracțiuni. Întrucât legea penală mai favorabilă s-a constatat a fi Codul penal din 1969, acesta urmând să fie aplicat în ansamblu potrivit Deciziei Curții Constituționale a României nr. 265/2014, instanța urmează să aplice, potrivit concepției Codului penal din 1969, în primul rând tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii și ulterior tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni. Pentru aceleași considerente, în momentul în care va realiza operațiunea de descontopire a pedepselor rezultante stabilite anterior pentru concursul de infracțiuni (fără a se avea în vedere și fapta dedusă judecății în prezentul dosar), instanța va descontopi pedepsele până la pedeapsa rezultantă intermediară stabilită pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie (deci pedepsele în care este inclus și restul de de 397 zile de închisoare rămas neexecutat din Sentința penală nr. 248/21.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București).

Starea de recidivă postcondamnatorie se reține în raport de pedepsele mai mari de 1 an închisoare care au fost contopite în pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 248/21.02.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 720/07.05.2007 a Curții de Apel București, din care inculpatul a fost liberat condiționat la data de 03.09.2012, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 397 zile închisoare. Fapta dedusă judecății fiind săvârșită la aproximativ 3 luni față de momentul liberării condiționate, rezultă că inculpatul a săvârșit această faptă înainte ca pedeapsa anterioară de 7 ani închisoare să fi fost considerată executată.

În consecință, în baza art. 61 alin. (1) din Codul penal din 1969, instanța va revoca liberarea condiționată din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 248/21.02.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 720/07.05.2007 a Curții de Apel București, și va contopi restul de 397 zile închisoare rămas neexecutat din această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă intermediară de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969, va interzice D. M. drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 36 alin. (1) din Codul penal din 1969 rap. la art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969, va constata că infracțiunea pentru care inculpatul D. M. a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 169/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală, prin Sentința penală nr. 2537/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 2081/05.11.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală (modificată prin Sentința penală nr. 506/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 127/24.03.2014 a Tribunalului București – Secția I penală), prin Sentința penală nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București, prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală și prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă la data de 31.03.2014 prin neapelare.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 506/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 127/24.03.2014 a Tribunalului București – Secția I penală (sentință prin care s-a admis contestația la executare formulată împotriva Sentinței penale nr. 2537/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013) și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 506/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 127/24.03.2014 a Tribunalului București – Secția I penală ca urmare a reducerii pedepsei de 4 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 2537/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 2081/05.11.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală;

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 169/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală (pedeapsă în care este inclus și restul de 397 zile de închisoare rămas neexecutat din Sentința penală nr. 248/21.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București);

- sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 2537/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 2081/05.11.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

- 2 pedepse de câte 5 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București (în fiecare dintre aceste pedepse fiind inclus și restul de 397 zile de închisoare rămas neexecutat din Sentința penală nr. 248/21.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București);

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

- 3 pedepse de câte 7 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală (în fiecare dintre aceste pedepse fiind inclus și restul de 397 zile de închisoare rămas neexecutat din Sentința penală nr. 248/21.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București);

- sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă la data de 31.03.2014 prin neapelare și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

- pedeapsa de 3 ani, 6 luni și 397 zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă la data de 31.03.2014 prin neapelare;

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta (în care este inclus și restul de 397 zile de închisoare rămas neexecutat din Sentința penală nr. 248/21.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București) cu următoarele pedepse:

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 169/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală (pedeapsă în care este inclus și restul de 397 zile de închisoare rămas neexecutat din Sentința penală nr. 248/21.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București);

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 506/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 127/24.03.2014 a Tribunalului București – Secția I penală ca urmare a reducerii pedepsei de 4 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 2537/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 2081/05.11.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală;

- 2 pedepse de câte 5 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București (în fiecare dintre aceste pedepse fiind inclus și restul de 397 zile de închisoare rămas neexecutat din Sentința penală nr. 248/21.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București);

- 3 pedepse de câte 7 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală (în fiecare dintre aceste pedepse fiind inclus și restul de 397 zile de închisoare rămas neexecutat din Sentința penală nr. 248/21.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București);

- pedeapsa de 3 ani, 6 luni și 397 zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă la data de 31.03.2014 prin neapelare,

în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, și sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 2537/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 2081/05.11.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, urmând ca inculpatul D. M. să execute în final pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare.

Adăugarea unui spor total de2 ani închisoare la pedeapsa cea mai grea se impune față de perseverența inculpatului în săvârșirea infracțiunilor contra patrimoniului, precum și pentru a nu se lăsa impresia acestuia de impunitate.

Va menține pe lângă pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare pedeapsa complementară aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă la data de 31.03.2014 prin neapelare constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), k) din Codul penal pe o perioadă de 5 ani, astfel cum această pedeapsă a fost aplicată cu autoritate de lucru judecat pe lângă o pedeapsă principală care a fost contopită în pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare (chiar dacă aceasta a fost stabilită potrivit Codului penal din 1969).

Va menține pe lângă pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare pedeapsa accesorie aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă la data de 31.03.2014 prin neapelare constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), k) din Codul penal pe durata executării pedepsei închisorii, astfel cum această pedeapsă a fost aplicată cu autoritate de lucru judecat pe lângă o pedeapsă principală care a fost contopită în pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare (chiar dacă aceasta a fost stabilită potrivit Codului penal din 1969).

În baza art. 36 alin. (3) din Codul penal din 1969, va deduce din pedeapsă perioada executată de la 03.01.2013 la zi.

Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

Va dispune anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii emise în baza Sentinței penale nr. 506/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 127/24.03.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, Sentinței penale nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, Sentinței penale nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București și Sentinței penale nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă la data de 31.03.2014 prin neapelare, și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei hotărâri.

Cu privire la latura civilă, instanța constată că persoana vătămată M. G. G. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, iar la termenul de judecată din data de 18.02.2015, prezent personal, a declarat că își menține constituirea de parte civilă, respectiv solicită suma de 1.000 lei reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras și nerecuperat. Inculpații, în declarația dată, au arătat că recunosc în totalitate prejudiciul solicitat de partea civilă.

În acest context, având în vedere și considerentele pe latura penală a cauzei, instanța costată îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute în art. 1357 din Codul civil, respectiv existența faptei ilicite (infracțiunea dedusă judecății), existența prejudiciului cert și nereparat (întrucât persoana vătămată nu și-a recuperat bunul sustras de inculpați, acesta fiind vândut de inculpați unei persoane neidentificabile), legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei ilicite sub forma intenției directe.

Totodată, instanța va da eficiență dispozițiilor art. 23 alin. (3) din Codul de procedură penală privind recunoașterea în totalitate a prejudiciului cauzat de către cei doi inculpați.

Pentru aceste considerente, în baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 19 și urm., art. 23 alin. (3) din Codul de procedură penală rap. la art. 1357 din Codul civil, instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă M. G. G. și va obliga în solidar pe cei doi inculpați la plata către această parte civilă a sumei de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, va obliga pe fiecare dintre cei doi inculpați la plata către stat a sumei de 600 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, onorariul avocaților desemnați din oficiu pentru cei doi inculpați care au asigurat apărarea inculpaților în faza de cameră preliminară și judecată, în cuantum de 400 lei fiecare avocat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției. Totodată, onorariul avocatului desemnat din oficiu în faza de judecată pentru partea civilă minoră, în cuantum de 150 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații I. C. și D. M..

În baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I. C. din infracțiunea de „furt calificat” prevăzută în art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 și art. 5 din Codul penal, în infracțiunea de „furt calificat” prevăzută în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

În baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. M. din infracțiunea de „complicitate la furt calificat” prevăzută în art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 și art. 5 din Codul penal, în infracțiunea de „complicitate la furt calificat” prevăzută în art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

I. În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal, precum și cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul I. C. (fiul lui V. și M., născut la data de 15.12.1989 în ., domiciliat în ., CNP_) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de „furt calificat” în stare de recidivă postexecutorie (fapta din data de 17.12.2012 – persoană vătămată M. G. G.).

În baza art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969 interzice inculpatului I. C. drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 36 alin. (1) din Codul penal din 1969 rap. la art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 constată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 169/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală, prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală (în baza căreia a fost emis MEPÎ nr. 1663/20.02.2014), prin Sentința penală nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București, și prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă pentru inculpatul I. C. prin Decizia penală nr. 810/23.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală și repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

- sporul de 1 an închisoare.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București și repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă pentru inculpatul I. C. prin Decizia penală nr. 810/23.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală și repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, contopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 169/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală, cu cele 3 pedepse de câte 6 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, cu cele 2 pedepse de câte 5 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București precum și cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă pentru inculpatul I. C. prin Decizia penală nr. 810/23.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală, în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, urmând ca inculpatul I. C. să execute în final pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

Menține pe lângă pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pedeapsa complementară aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă pentru inculpatul I. C. prin Decizia penală nr. 810/23.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), k) din Codul penal pe o perioadă de 5 ani.

Menține pe lângă pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pedeapsa accesorie aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă pentru inculpatul I. C. prin Decizia penală nr. 810/23.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), k) din Codul penal pe durata executării pedepsei închisorii.

Menține măsura de siguranță constând în confiscarea unei perechi de mănuși, astfel cum a fost dispusă prin Sentința penală nr. 169/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală.

În baza art. 36 alin. (3) din Codul penal deduce din pedeapsă perioada executată de la 03.01.2013 la zi.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1663/20.02.2014 emis de Judecătoria Sectorului 1 București în baza Sentinței penale nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, precum și anularea MEPÎ emis în baza Sentinței penale nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă pentru inculpatul I. C. prin Decizia penală nr. 810/23.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală, și MEPÎ emis în baza Sentinței penale nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București, și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei hotărâri.

II. În baza art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal, precum și cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul D. M. (fiul lui N. și V., născut la data de 28.11.1984 în București, domiciliat în mun. București, .. 48, sector 2, CNP_) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de „furt calificat” în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din data de 17.12.2012 – persoană vătămată M. G. G.).

În baza art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969 interzice D. M. drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 61 alin. (1) din Codul penal din 1969 revocă liberarea condiționată din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 248/21.02.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 720/07.05.2007 a Curții de Apel București, și contopește restul de 397 zile închisoare rămas neexecutat din această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă intermediară de 2 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) din Codul penal din 1969 rap. la art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 constată că infracțiunea pentru care inculpatul D. M. a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 169/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală, prin Sentința penală nr. 2537/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 2081/05.11.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală (modificată prin Sentința penală nr. 506/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 127/24.03.2014 a Tribunalului București – Secția I penală), prin Sentința penală nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București, prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală și prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă la data de 31.03.2014 prin neapelare.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 506/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 127/24.03.2014 a Tribunalului București – Secția I penală (sentință prin care s-a admis contestația la executare formulată împotriva Sentinței penale nr. 2537/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013) și repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală și repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă la data de 31.03.2014 prin neapelare și repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, contopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta (în care este inclus și restul de 397 zile de închisoare rămas neexecutat din Sentința penală nr. 248/21.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București) cu următoarele pedepse:

Menține pe lângă pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare pedeapsa complementară aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă la data de 31.03.2014 prin neapelare constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), k) din Codul penal pe o perioadă de 5 ani.

Menține pe lângă pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare pedeapsa accesorie aplicată prin Sentința penală nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă la data de 31.03.2014 prin neapelare constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), k) din Codul penal pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 36 alin. (3) din Codul penal deduce din pedeapsă perioada executată de la 03.01.2013 la zi.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Dispune anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii emise în baza Sentinței penale nr. 506/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 127/24.03.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, Sentinței penale nr. 1019/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 113/19.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, Sentinței penale nr. 997/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 66/11.02.2014 a Curții de Apel București și Sentinței penale nr. 201/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2013, definitivă la data de 31.03.2014 prin neapelare, și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei hotărâri.

În baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 19 și urm., art. 23 alin. (3) din Codul de procedură penală rap. la art. 1357 din Codul civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă M. G. G. (domiciliat în mun. București, .. 42, ., sector 1), și obligă în solidar pe cei doi inculpați la plata către această parte civilă a sumei de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, obligă pe fiecare dintre cei doi inculpați la plata către stat a sumei de 600 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2015.

Președinte,

M. M. O.

Grefier,

M. R.

Redactat / Tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.

2 exemplare/08.06.2015

← Uz de fals. Art.323 NCP. Sentința nr. 267/2015. Judecătoria...		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 269/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 269/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI