Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei. Art.583 NCPP. Sentința nr. 6/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
Sentința penală Nr. 6/2015
Ședința din camera de consiliu din data de 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M. O.
GREFIER – M. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror Z. M..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe condamnatul A. V. M., având ca obiect revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei (art.583 NCPP) contestație in anulare.
Dezbaterile au avut loc în Camera de Consiliu din data de 07.01.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen pentru pronunțare pentru data de 19.01.2015.
Asupra cauzei de față:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 03.06.2014, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat, sub nr._, contestația în anulare formulată de petentul condamnat A. V. M. împotriva Sentinței penale nr. 1202/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin nerecurare.
Astfel, petentul condamnat a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, menținerea hotărârii inițiale de suspendare a executării pedepsei și suspendarea executării hotărârii până la soluționarea prezentei contestații în anulare.
În motivarea cererii, a susținut că nu a cunoscut unui dosar penal pe numele său prin care să se solicite executarea pedepsei în regim de detenție (revocarea suspendării sub supraveghere), deoarece a fost citat la locul nașterii sale, unde locuiește familia cu care demult a încetat orice fel de relații, nefiindu-i astfel garantat dreptul la un proces echitabil. Astfel, petentul a mai arătat că pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București a existat un dosar penal format ca urmare a cererii sale de aplicare a legii mai favorabile cu privire la modalitatea de executare a Sentinței penale nr. 54/2014 pronunțată în dosarul_ . Ca atare, în acel dosar era indicat sediul profesional al avocatului său ales la care el putea fi citat și, cu toate acestea, în dosarul nr._/299/2013 nu s-a realizat citarea la acest sediu.
De asemenea, contestatorul a arătat că este un om corect, nu are nimic de ascuns, a fost la muncă în Germania după ce i s-a acordat suspendarea condiționată a executării pedepsei până în luna ianuarie 2014, deci nu se poate invoca reaua sa credință.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 426 indice 1 și art. 430 din Codul de procedură penală intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
Prin Sentința penală nr. 538/18.06.2014 Judecătoria Sectorului 1 București s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. V. M..
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel contestatorul A. V. M., iar prin Decizia penală nr. 1178/08.10.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de acesta, a fost desființată Sentința penală nr. 538/18.06.2014 Judecătoria Sectorului 1 București, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare. Instanța de control judiciar a avut în vedere faptul că la termenul la care s-a judecat cauza nu a participat și procurorului, participarea acestuia fiind obligatorie potrivit art. 353 alin. (9) și art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București în vederea rejudecării sub nr._ din data de 05.01.2015.
La dosar a fost atașat dosarul nr._/299/2013 al Judecătoriei Sectorului 1 București, iar contestatorul a depus la dosar note scrise în care, în esență, a reluat solicitările inițiale. De asemenea, la dosar a fost depusă o declarație extrajudiciară a unei persoane - M. D., în calitate de fost angajator al contestatorului.
La termenul de judecată din data de 07.01.2015, instanța a pus în discuție, în camera de consiliu, fără participarea părților, în prezența procurorului, admisibilitatea în principiu a contestație în anulare, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) din Codul de procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, petentul condamnat A. V. M. se află în executare unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, conform Sentinței penale nr. 1202/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin nerecurare.
Astfel, prin Sentința penală nr. 1202/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin nerecurare, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 447 C.p.p. rap. la art. 864 alin. 2 C.p. admite sesizarea judecătorului delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Judecătoriei Sector 1 București.
Revocă suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului A. V. M., fiul lui fiul lui M. și al lui L., născut la 21 Ianuarie 1980, cu domiciliul în Găești, ., CNP_, prin Sentința penală nr. 54/ 23.01.2013 pronunțată de către Judecătoria Sector 1 București în dosar nr._/299/2012, definitivă prin decizia penală 846/ 30.04.2013 a Curții de Apel București- Secția a II-a Penală, și dispune executarea acesteia în regim de detenție.
În baza art. 71 al.1 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
În baza art. 88 alin. 1 C.p. deduce din pedeapsa de 3 ani închisoare durata rețineri de 24 de ore de la 27.09.2012”.
În baza acestei sentințe penale a fost emis MEPÎ nr. 1901/20.01.2014.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 431 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
Rezultă așadar ă, în situația în care motivul pe care se sprijină contestația nu este dintre cele prevăzute la art. 426, contestația în anulare se respinge ca fiind inadmisibilă.
În conformitate cu prevederile art. 426 din Codul de procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Examinând contestația în anulare formulată de petentul condamnat în vederea admiterii în principiu, instanța constată că deși cererea nu este motivată în drept pe unul dintre cazurile prevăzute de lege în art. 426 din Codul de procedură penală, din motivele în fapt menționate de acesta, rezultă că se invocă prevederile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală. Astfel, petentul condamnat afirmă că acesta a fost citat la adresa de domiciliu a părinților săi cu care nu a păstrat legătura, deși exista într-un alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București (în care a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile) un domiciliu ales la care putea fi legal citat.
În cauză, instanța constată că pentru a fi incidente dispozițiile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală este obligatoriu ca cererea de contestație în anulare să fie introdusă în fața instanței de apel, ceea ce nu este cazul, în cauză nefiind pronunțată o hotărâre în calea de atac a apelului (sentința penală invocată fiind definitivă prin nerecurare). Mai mult decât atât, referitor la susținerile petentului condamnat privind existența unui alt dosar în care a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile –dosar în care avea indicată o adresă în care să fie citat și în dosarul nr._/299/2013, instanța reține că sentința penală atacată pe această cale de către petent a fost pronunțată în data de 23.01.2014, înainte de . data de 01.02.2014 a Noului Cod penal pe care petentul și-a motivat cererea în noul dosar la care face referire. Ca atare, la soluționarea dosarului nr._/299/2013, instanța nu avea cum să cunoască această adresă a avocatului ales.
De asemenea, faptul că petentul condamnat nu a cunoscut despre existența dosarului penal prin care s-a dispus executarea în regim de detenție a pedepsei închisorii de 3 ani și 6 luni închisoare (ca urmare a revocării suspendării pedepsei sub supraveghere) nu înseamnă că procedura de citare, la termenul la care s-a judecat cauza nr._/299/2013, nu a fost legal îndeplinită. Neindicarea unei adrese la care citația să fie și primită de către petentul condamnat nu poate să-i fie imputabilă decât acestuia (în dosarul nr._/299/2013 instanța procedând la citarea acestuia prin toate mijlocele prevăzute de lege), mai ales în condițiile în care cunoștea că executarea pedepsei închisorii de 3 ani și 6 luni a fost suspendată sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu obligația de a comunica orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile (precum și întoarcerea).
Procedând din oficiu la examinarea celorlalte cazuri prevăzute în art. 426 din Codul de procedură penală, instanța constată că niciunul dintre acestea nu sunt incidente în cauză.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept menționate mai sus, în baza art. 431 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. V. M., împotriva Sentinței penale nr. 1202/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin nerecurare.
În baza art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. V. M., fiul lui M. și L., născut la data de 21.01.1980, CNP_, împotriva Sentinței penale nr. 1202/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin nerecurare.
În baza art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2015.
Președinte,
M. M. O.
Grefier,
M. R.
Redactat / Tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.
2 exemplare/24.02.2015
| ← Falsul material în înscrisuri oficiale. Art.320 NCP. Sentința... | Delapidarea. Art.295 NCP. Sentința nr. 65/2015. Judecătoria... → |
|---|
