Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 541/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 541/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 10-07-2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR. 541

Ședința publică din data de 10.07.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. E. C.

GREFIER: M. M. C.

Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București - a fost reprezentat de procuror P. M..

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale de față, privind pe inculpatul E. S., trimis în judecată, în stare de libertate, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București cu nr._/P/2010 din data de 06.02.2015, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. 1 C.p. raportat la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. și art. 5 C.p..

Dezbaterile și cuvântul asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 C.p.p. a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 10.07.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, instanța reține următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, nr._/P/2010 din data de 06.02.2015, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. de dosar_, inculpatul E. S. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. 1 C.p. raportat la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. și art. 5 C.p..

În fapt, s-a reținut în cuprinsul rechizitorului faptul că în data de 29.11.2010, în intervalul orar 17.00 – 17.40, în baza unei înțelegeri prealabile, i-a ajutat pe suspecții G. F., zis „R.”, și Vaicu D., zis „A.”, să pătrundă fără drept, prin escaladarea gardului împrejmuitor al curții și prin forțarea ușii de acces cu ajutorul unui levier și al unui ciocan, în locuința persoanelor vătămate C. C. A. și C. L. R. din București, ., sector 3, și să sustragă bijuterii din aur și argint, prejudiciul fiind în valoare de aproximativ_ lei, ajutorul constând în aceea că i-a informat pe cei doi suspecți că persoanele vătămate nu sunt acasă, că a închis în garaj câinele persoanelor vătămate care era dezlegat în curte și că a asigurat locul faptei în timp ce au fost sustrase bijuteriile din aur și argint.

Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: declarațiile persoanelor vătămate C. A. C. și C. L. R. (filele 12 și 13-16 dup), declarațiile inculpatului E. S. (filele 19-20, 22-25, 27 dup), procesul verbal de confruntare dintre inculpatul E. S. și suspectul G. F. (filele 40-43 dup), declarațiile martorilor C. R., Vlădăjel C., zisă „T.”, și T. C. (filele 9-11, 43-45, 46-7 dup), procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă (filele 57-86 dup), procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate, purtate de E. S. la data de 03.01.2011, ora 21:19:18, de la nr. de telefon_cu persoana vătămată C. L. R. de la nr._ (filele 166-168 dup), procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate, purtate între numerele de telefon_, redirecționat pe nr._ și_ la data de 29.12.2010, la ora 14:39:08 (fila 165 dup), procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate, purtate de E. S. la data de 29.12.2010, ora 17:53:22 (filele 164-165 dup) și declarațiile suspectului G. F. (filele 32, 34 dup).

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 06.02.2015 sub număr de dosar_ .

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 02.04.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2010 din data de 06.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și a dispus începerea judecății cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul E. S..

Urmare a solicitării instanței, la data de 17.04.2015, la dosarul cauzei a fost depusă fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 30 di).

La termenul de judecată din data de 25.06.2015, după parcurgerea procedurii de cameră preliminară, instanța a adus la cunoștința inculpatului E. S. dispozițiile art. 374 alin. 4 C.p.p., conform cărora acesta poate solicita ca judecata cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse de părți, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, situație în care beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa cu 1/3, conform disp. art. 396 alin. 10 C.p.p, inculpatul învederând instanței că solicită aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 374 alin. 4 C.p.p., arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare al instanței, fără a solicita administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, instanța procedând la ascultarea inculpatului sub acest aspect, potrivit art. 375 alin. 1 C.p.p. (declarația de la fila 62 di).

Instanța, văzând poziția procesuală manifestată de inculpat la termenul de judecată din data de 25.06.2015, inculpatul recunoscând în totalitate săvârșirea faptei reținută în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriului, în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul rechizitoriului, inculpatul solicitând ca judecata cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care acesta le cunoaște și nu înțelege să le conteste, în baza art. 375 alin.2 C.p.p. a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, stabilind ca judecata cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform art. 374 alin. 4 C.p.p..

La termenul de judecată din data de 25.06.2015, instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, dintr-o infracțiune de complicitate la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. 1 C.p. raportat la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. și art. 5 C.p., într-o infracțiune de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 C.p. din 1969 raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. din 1969 și o infracțiune de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1, 2 C.p. din 1969, ambele cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p. și art. 33 lit. a C.p. din 1969.

Verificând actele și lucrările dosarului, văzând și dispozițiile art. 374 alin. 4 C.p.p coroborate cu art. 375 alin. 1 C.p.p. și analizând în mod coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, având in vedere și împrejurarea că inculpatul a înțeles sa se prevaleze de dispozițiile art. 396 alin.10 C.p.p., cererea sa fiind admisă în ședința publică din data de 25.06.2015, instanța reține următoarele:

În data de 29.11.2010, în intervalul orar 17:00 - 17:40, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul E. S., zis „S.”, i-a ajutat pe suspecții G. F., zis „R.”, și Vacu D., zis „A.”, să pătrundă fără drept, prin escaladarea gardului împrejmuitor al curții și prin forțarea ușii de acces cu ajutorul unui levier și al unui ciocan, în locuința persoanelor vătămate C. C. A. și C. R. L. din București, ., sector 3, și să sustragă bijuterii din aur și argint, prejudiciul fiind în valoare de aproximativ_ de lei, ajutorul constând în aceea că i-a informat pe cei doi suspecți că persoanele vătămate nu sunt acasă, că a închis în garaj câinele persoanelor vătămate care era dezlegat în curte și că a asigurat locul faptei în timp ce au fost sustrase bijuteriile din aur și argint.

Astfel, la data de 29.11.2010, în jurul orelor 17:00, inculpatul E. S., zis „S.”, i-a informat pe suspecții G. F., zis „R.”, și Vacu D., zis „A.”, cu privire la faptul că persoanele vătămate C. C. A. și C. R. L. nu sunt la adresa de domiciliu și au hotărât împreună să sustragă bunuri din locuința acestora. În aceeași zi, în intervalul orar 17:00 -17:40, inculpatul E. S., în baza unei înțelegeri prealabile cu suspecții G. F. și Vacu D., a pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței persoanelor vătămate C. C. A. și C. R. L. din București, ., sector 3, și a închis în garaj câinele care era dezlegat. Inculpatul lucrase o perioadă de aproximativ 4-5 ani, până la data de 19.11.2010, pentru familia C. ajutând la diverse treburi gospodărești la adresa menționată, astfel încât câinele era obișnuit cu prezența acestuia. În continuare, au sărit gardul și suspecții G. F. și Vacu D. și, prin forțarea ușii de acces în locuință cu ajutorul unui levier și al unui ciocan, au pătruns în locuință cu toții. În timp ce inculpatul E. S. a rămas la parterul imobilului pentru a asigura paza locului faptei, suspecții G. F. și Vacu D. au urcat la etaj de unde au sustras mai multe bijuterii din aur și argint. După aproximativ o jumătate de oră de la pătrundere, inculpatul E. S. și suspecții G. F. și Vacu D. au părăsit imobilul, sărind gardul prin partea din spate a curții. Valoarea prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat a fost de aproximativ_ de lei.

Ulterior, în data de 06.12.2010, având mustrări de conștiință, suspectul E. S. a recunoscut săvârșirea faptei și le-a dat persoanelor vătămate suma de 1500 de lei reprezentând contravaloarea ușii de acces în locuință care fusese degradată prin forțarea cu ajutorul levierului și ciocanului de către suspecții G. F. și Vacu D..

Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarația persoanei vătămate C. L. R. (filele 13-16 dup), care a arătat că în data de 29.11.2010 a fost contactată telefonic de socrii săi care au anunțat-o că i-au fost sustrase bunuri din locuință și că vecina sa, martora Vlădăjel C., zisă „T.”, a văzut trei persoane, una dintre ele având semnalmentele inculpatului E. S., care căutau printre bunurile aflate în casa familiei C., precum și faptul că la data de 06.12.2010, inculpatul E. S. i-a transmis că el este unul dintre autorii faptei de furt, ceilalți doi fiind doi prieteni de-ai săi, „A.” și „Rică”, ocazie cu care inculpatul i-a dat suma de 1500 de lei reprezentând contravaloarea ușii de acces distruse, ce se coroborează: cu plângerea și declarația persoanei vătămate C. A. C. (filele 12 dup), care a declarat că în data de 06.12.2010, inculpatul E. S. i-a mărturisit că împreună cu alte două persoane, cunoscute sub numele de „A.” și „Rică din neamul lui F.”, au comis furtul din locuința persoanei vătămate la data de 29.11.2010; cu mențiunile procesului verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate, purtate de E. S. la data de 03.01.2011, ora 21:19:18, de la nr. de telefon_, cu persoana vătămată C. L. R., de la nr._ (filele 166 - 168 dup), din care rezultă că la afirmațiile persoanei vătămate C. R. L. privind faptul că inculpatul este autorului furtului din data de 29.11.2010, inculpatul nu neagă, dând răspunsuri evazive; cu declarațiile martorei Vlădăjel C., zisă T. (filele 43-45 dup), care locuiește în casa de lângă cea a persoanelor vătămate, care a relatat organelor de poliție: faptul că în data de 29.11.2010, în jurul orelor 17:30, în timp ce ducea gunoiul, a observat lumina aprinsă în dormitorul de la etajul locuinței persoanelor vătămate C. A. C. și C. R. L. și, știind că persoanele vătămate sunt plecate la schi în Austria și că inculpatul E. S., zis „S.” nu mai are acces în locuința acestora, l-a sunat pe martorul C. R., tatăl persoanei vătămate C. A. C., care i-a comunicat că el nu este în imobilul în cauză; că a urcat la etajul locuinței sale pentru a observa mai bine cine este în imobilul învecinat, moment în care a văzut mai multe persoane mascate, una dintre ele având constituția inculpatului E. S.; că anterior, la data de 27.11.2010, fiica sa, martora T. C., i-a adus la cunoștință faptul că s-a întâlnit cu inculpatul E. S. în fața curții persoanelor vătămate, care erau plecate la schi în Austria, și că poarta de acces în locuință era deschisă, iar câinele era în stradă;că martora T. C., știind că inculpatul a fost găzduit de familia C. pentru a ajuta la diverse treburi gospodărești, i-a cerut acestuia să bage câinele în curte și să închidă poarta, iar inculpatul s-a conformat fără a spune ceva; cu declarația martorului C. R. (filele 9-11 dup), care a arătat că, în data de 29.11.2010, fiind anunțat de martora Vlădăjel C. cu privire la faptul că persoane mascate au pătruns în locuința fiului său, s-a deplasat imediat în acel loc și a constatat că ușa dintre bucătărie și terasă prezenta urme de forțare la nivelul sistemului de închidere și că în toate camerele imobilului erau urme de răvășire, dar și faptul că a găsit câinele fiului său închis în garaj, motiv pentru care îl bănuiește de săvârșirea faptei pe inculpatul E. S. care era singura persoana, în afara membrilor familiei, cu care câinele era obișnuit; cu mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexate (filele 57-86 dup), din care reiese că în toate camerele imobilului din București, ., sector 3, erau urme de răvășire, ca rezultat al unei acțiuni de căutare, iar ușa dintre bucătărie și terasa exterioară prezenta urme de forțare la sistemul de închidere, dar și cu mențiunile procesului verbal de confruntare dintre inculpatul E. S. și suspectul G. F. (filele 40-43 dup), din care rezultă modalitatea de săvârșire a faptei, astfel cum a fost descrisă de către inculpat.

Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul E. S. a recunoscut săvârșirea faptei, declarând organelor de urmărire penală următoarele: că a locuit fără forme legale la locuința familiei C. din București, ., sector 3, în perioada_10 când aceștia i-au spus că nu îl mai pot găzdui, iar pentru a se răzbuna pe persoanele vătămate C. A. C. și C. R. L. că l-au alungat din casă după patru ani de zile, la data de 29.11.2010, le-a propus suspecților G. F. și Vacu D. să meargă împreună și să fure bunuri din locuința persoanelor vătămate despre care știa că sunt plecate în Austria, iar aceștia au fost de acord; astfel, în aceeași zi, în jurul orelor 17:00, cei trei s-au deplasat la adresa din București, ., sector 3, a intrat mai întâi el și a închis câinele în garajul auto, după care i-a chemat și pe suspecții G. F. și Vacu D., care au forțat ușa de la . ajutorul unui levier și al unui ciocan și au pătruns toți trei în locuință și în timp ce el stătea de pază la parter, în sufragerie, suspecții G. F. și Vacu D. au căutat bunuri de valoare prin toate camerele imobilului, iar după aproximativ o jumătate de oră, cei doi suspecți au coborât în fugă de la etaj și au plecat fără să îi mai spună nimic ; în continuare, suspecții au sărit gardul curții, prin partea din spate, în curtea vecinului „C.", iar el a ieșit pe poarta din față; în aceeași seară, persoana vătămată C. R. l-a sunat să îi spună că i-a fost spartă casa, fiindu-i sustrase mai multe bijuterii, și să îl întrebe dacă știe ceva despre acest fapt, însă acesta a negat; în data de 06.12.2010 însă, având mustrări de conștiință, a sunat-o pe persoana vătămată C. R. și i-a mărturisit că el împreună cu cei doi suspecți sunt autorii furtului de bijuterii, după care i-a achitat suma de 1800 de lei pentru repararea ușii de acces degradate prin forțarea cu levierul.

În faza de judecată, inculpatul E. S. s-a prevalat de dispozițiile art. 375 alin.1 C.p.p. rap. la art. 396 alin.10 C.p.p., solicitând ca judecata cauzei să se facă pe baza probelor administrate la urmărirea penală, cerere care a fost admisă de instanță.

Reținând, astfel, că în mod corect procurorul a dispus, la data de 06.02.2015, trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 48 alin. 1 C.p. raportat la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. și art. 5 C.p., instanța constată, cu prioritate, că odată cu . data de 01.02.2014, a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin.1 C.p., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. În ceea ce privește noțiunea de lege penală mai favorabilă, la stabilirea acesteia în prezenta cauză, instanța va avea în vedere și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale privind înțelesul constituțional al art. 5 alin. 1 C.p., publicată în Monitorul Oficial al României pe data de 20.05.2014, conform căreia “Dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.

Astfel, pentru identificarea legii penale mai favorabile, văzând și Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța va avea în vedere toate particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului - respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală, la criteriul sancțiunii principale și la situațiile ce pot constitui circumstanțe atenuante.

Pe cale de consecință, analizând fapta reținută în sarcina inculpatului, instanța constată că aceasta nu reprezintă o incriminare nouă, fapta reținută în sarcina inculpatului fiind infracțiune și la data de 29.11.2010, însă întrunea elementele constitutive a două infracțiuni, respectiv complicitate la furt calificat și violare de domiciliu. Astfel, în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de complicitate la furt calificat reținută de procuror în sarcina inculpatului în cuprinsul rechizitoriului și pentru comiterea căreia s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, prevăzută de dispozițiile art. 48 alin. 1 C.p. raportat la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. și art. 5 C.p., instanța reține că la data săvârșirii faptei aceasta era incriminată de dispozițiile art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin.1 lit. a, g, i C.p. din 1969 și art. 192 alin. 1, 2 C.p. din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. din 1969.

În urma evaluării tuturor criteriilor de identificare a legii penale mai favorabile, raportându-se la criteriul circumstanțelor atenuate, văzând și modalitățile de executare a pedepselor în ambele legi, ținând cont și de Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța constată că legea veche este mai favorabilă în ansamblul ei, deoarece permite în cadrul procesului de individualizare a pedepsei stabilirea unei sancțiuni penale mai blânde decât cea care ar putea fi stabilită dacă am aplica inculpatului dispozițiile legii noi, chiar și în condițiile reținerii unui concurs de infracțiuni conform legii vechi.

Pentru toate aceste motive, instanța constată că legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului este legea mai veche, motiv pentru care va admite sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului E. S. prin rechizitoriul nr._/P/2010 din data de 06.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, din infracțiunea de complicitate la furt calificat, cu reținerea circumstanței agravante legale a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună prev. de art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a) C.p. și art. 5 alin. 1 C.p., în infracțiunile de complicitate la furt calificat și violare de domiciliu, în concurs, prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p., și art. 192 alin. 1, 2 C.p. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p. din 1969.

În drept, fapta inculpatului E. S., zis „S.”, care în data de 29.11.2010, în intervalul orar 17.00 – 17.40, în baza unei înțelegeri prealabile, i-a ajutat pe suspecții G. F., zis „R.”, și Vaicu D., zis „A.”, să pătrundă fără drept, prin escaladarea gardului împrejmuitor al curții și prin forțarea ușii de acces cu ajutorul unui levier și al unui ciocan, în locuința persoanelor vătămate C. C. A. și C. L. R. din București, ., sector 3, și să sustragă bijuterii din aur și argint, prejudiciul fiind evaluat la suma de aproximativ_ lei, ajutorul constând în aceea că i-a informat pe cei doi suspecți că persoanele vătămate nu sunt acasă, că a închis în garaj câinele persoanelor vătămate care era dezlegat în curte și că a asigurat locul faptei în timp ce au fost sustrase bijuteriile din aur și argint, întrunește în fapt și drept elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p..

Suspecții G. F., zis „R.”, și Vaicu D., zis „A.”au săvârșit acte de executare nemijlocită ce constituie elementul material al infracțiunii de furt calificat, fiind cei care au pătruns fără drept, prin escaladarea gardului împrejmuitor al curții și prin forțarea ușii de acces cu ajutorul unui levier și al unui ciocan, în locuința persoanelor vătămate C. C. A. și C. L. R. din București, ., sector 3, și au sustras bijuterii din aur și argint.

Contribuția inculpatului E. S. se subsumează noțiunii de complicitate materială anterioară și concomitentă, prin acțiunile sale ajutându-i pe autorii faptei săvârșite în dauna persoanelor vătămate. Astfel, ajutorul inculpatului E. S. a constat în aceea că i-a informat pe cei doi suspecți că persoanele vătămate nu sunt acasă, că a închis în garaj câinele persoanelor vătămate care era dezlegat în curte și că a asigurat locul faptei în timp ce au fost sustrase bijuteriile din aur și argint. Urmarea imediată constă în prejudiciul material cauzat persoanelor vătămate prin diminuarea patrimoniului acestora cu valoarea pecuniară a bunurilor sustrase pe nedrept și în deteriorarea ușii de acces în locuință, legătura de cauzalitate rezultând din însăși materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, aspect ce rezultă din declarația acestuia prin care a specificat că i-a ajutat pe cei doi suspecți întrucât a vrut să se răzbune pe cele două persoane vătămate.

În ceea ce privește elementele circumstanțiale agravante speciale prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p., instanța reține faptul că inculpatul i-a ajutat pe suspecții G. F., zis „R.”, și Vaicu D., zis „A.”, să pătrundă fără drept în locuința persoanelor vătămate C. C. A. și C. R. L. și să sustragă bunurilor persoanelor vătămate în data de 29.11.2010, în intervalul orar 17.00 – 17.40, deci în timpul nopții, de două sau mai multe persoane împreună, fapta fiind săvârșită prin pătrunderea în imobil prin escaladarea gardului împrejmuitor al curții și prin forțarea ușii de acces cu ajutorul unui levier și al unui ciocan.

Instanța constată că în cauză sunt aplicabile în cazul inculpatului dispozițiile art. 28 alin.2 C.p. referitoare la răsfrângerea circumstanțelor referitoare la săvârșirea faptei de către autor asupra participanților, probele administrate și modalitatea de săvârșire a faptei reținute în sarcina inculpatului dovedind că inculpatul E. S. avea reprezentarea faptului că cei doi suspecți vor intra prin efracție în locuința persoanelor vătămate pe data de 29.11.2010, în intervalul orar 17.00-17.40, participând și el în calitate de complice ( legând câinele persoanelor vătămate și asigurând paza locului).

În drept, fapta aceluiași inculpat, care la data de 29.11.2010, în intervalul orar 17.00 – 17.40, a pătruns fără drept și fără consimțământul persoanelor vătămate C. C. A. și C. R. L. în curtea locuinței acestora, escaladând gardul de împrejmuire a curții persoanei vătămate, întrunește în fapt și drept elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin. 1, 2 din C.p. din 1969.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de fapta de violare de domiciliu și de urmarea acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.p. din 1969, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (producerea unei stări de pericol ca urmare a încălcării relațiilor sociale vizând inviolabilitatea domiciliului) și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei, relevantă fiind chiar modalitatea de comitere a infracțiunii.

Sub aspectul laturii obiective, prin săvârșirea faptei de violare de domiciliu, prevăzute de legea penală, s-a produs rezultatul socialmente periculos, anume producerea unei stări de pericol ca urmare a încălcării relațiilor sociale vizând inviolabilitatea domiciliului, între fapta săvârșită și urmarea imediată a acesteia existând legătură de cauzalitate.

Având în vedere că fapta de violare de domiciliu s-a săvâșit de două sau mai multe persoane împreună, văzând și data comiterii faptei, respectiv la data de 29.11.2010, în intervalul orar 17.00 – 17.40, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile alin.2 al art.192 din Codul penal din 1969, fapta de violare de domiciliu fiind săvârșită în formă agravată întrucât la comiterea ei au participat cel puțin două persoane iar data comiterii ei determină reținerea elementului circumstanțial special de agravare a săvârșirii faptei în timpul nopții.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a se aplica inculpatului E. S. pentru faptele de complicitate la furt calificat și violare de domiciliu săvârșite la data de 29.11.2010 ce fac obiectul cauzei, se va ține seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.p., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite (în timpul nopții, prin escaladarea gardului împrejmuitor al curții persoanelor vătămate, împreună cu alte două persoane cărora le-a acordat ajutorul în comiterea infracțiunii de furt calificat, fiind cel care i-a informat că persoanele vătămate nu sunt acasă, care a legat câinele persoanelor vătămate pentru a facilita acțiunea ilicită a autorilor faptei și care a asigurat paza locului în timpul comiterii faptei de furt calificat), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs (prejudiciu material estimat inițial de persoanele vătămate la suma de 12.000 lei, dar care ulterior a fost redus la suma de 10.500 lei, având în vedere că inculpatul a achitată suma de 1500 lei reprezentând contravaloarea ușii de acces în locuința persoanelor vătămate), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (sustragerea bunurilor în vederea răzbunării pe persoanele vătămate), natura și frecvența infracțiunilor ce constituie antecedente penale ale infractorului (în acest sens, instanța reținând că inculpatul este la primul conflict cu legea penală), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (instanța reținând faptul că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine constat sinceră, recunoscând de la prima declarație săvârșirea faptelor), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (inculpatul având 29 de ani, necăsătorit, neavând o ocupație sau un loc de muncă, studii - 8 clase). Instanța va avea în vedere și faptul că inculpatul este pentru prima dată în conflict cu legea penală, fiind trimis în judecată după 4 ani de la data faptelor și că nu a mai intrat în conflict cu legea penală, aspect ce formează convingerea judecătorului că faptele reprezintă un incident izolat în viața inculpatului, explicabile pe fondul atașamentului de persoanele vătămate și sentimentului de abandon după ce acestea i-au explicat că nu mai au nevoie de el. De altfel, instanța are în vedere și faptul că inculpatul a recunoscut față de acestea faptele și a contribuit parțial la repararea prejudiciului cauzat.

În raport de toate aceste elemente de individualizare, reținând în sarcina inculpatului și circumstanța atenuantă a bunei conduite anterioare conform art.74 alin.1 lit.a) din Codul penal din 1969, instanța va aplica inculpatului pedepse cu închisoarea sub minimul special redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin.10 C.p.p., apreciind că pedepsele ce vor fi stabilite, corespund scopului pedepsei prev. de art.52 din Codul penal din 1969.

Astfel, conform art. 5 alin. 1 C.p., în baza art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 74 alin. 1 lit. a) C.p. din 1969 rap. la art. 76 alin. 1 lit. d) C.p. din 1969 va condamna pe inculpatul E. S. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.

În baza art. 192 alin. 1, 2 C.p. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 74 alin. 1 lit. a) C.p. din 1969 rap. la art. 76 alin. 1 lit. d) C.p. din 1969 va condamna pe inculpatul E. S. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.

În baza art. 33 lit. a) C.p. din 1969 coroborat cu art. 34 lit. b) C.p. din 1969 instanța va contopi pedepsele aplicate în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmarească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor detinuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proportionalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptelor, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., apreciind că interzicerea exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.

De asemenea, instanța constată că prin Hotărârea S. și P. contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal trebuie analizat tipul infracțiunii.

Prin urmare, cu titlu de pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C.p. instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. pe întreaga durată a executării pedepselor principale și, urmare a concursului de infracțiuni, pe durata executării pedepsei rezultane de 1 an închisoare.

În ceea ce privește executarea pedepsei rezultante ce se va aplica inculpatului, în raport de criteriile anterior menționate la individualizarea pedepsei, instanța apreciază că scopul acesteia va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 din Codul penal din 1969 pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acesteia: pedeapsa rezultantă este de 1 an închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior comiterii faptelor deduse judecății, iar instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și fără impunerea față de inculpat a unor măsuri de supraveghere și obligații.

În consecință, în baza art. 81 din Codul penal din 1969 instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969 rap. la art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969.

Având în vedere modalitatea de executare stabilită pentru pedeapsa principală ce se va aplica inculpatului, în baza art. 71 alin. final din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr.187/2012 instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969 care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, instanța constată că în cursul urmăririi penale persoana vătămată C. C. A. a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.500 lei, întrucât inculpatul E. S. le-a remis persoanelor vătămate, din prejudiciul total de 12.000 lei, suma de 1.500 lei reprezentând contravaloarea ușii de acces în locuință, degradate cu ocazia săvârșirii faptei (fila 12 dup).

În cursul judecății, la termenul de judecată din data de 30.04.2015, instanța a adus la cunoștința persoanei vătămate C. C. A. faptul că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 C.p.p. se poate constitui parte civilă în procesul penal până la începerea cercetării judecătorești, iar în situația în care înțelege să se constituie parte civilă în cauză, potrivit art. 20 alin. 2 C.p.p. trebuie să formuleze în scris sau oral cererea de constituire de parte civilă, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și probelor pe care aceasta se întemeiază, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 4 C.p.p. privind imposibilitatea de a se mai constitui ulterior parte civilă în procesul penal.

Văzând că până la termenul de judecată din data de 25.06.2015, partea civilă C. C. A. nu a depus la dosarul cauzei dovezi în susținerea pretențiilor civile formulate în cauză, în baza art. 397 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 19 alin. 5 C.p.p. va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă C. C. A..

În baza art. 255 C.p.p. va dispune restituirea către numitul G. L. a bunurilor ridicate de la acesta și depuse la camera de corpuri delicte conform dovezii . nr._/10.02.2011 ( f.100 d.u.p.). Opinia instanței are în vedere faptul că bunurile ridicate de la numitul G. L., tatăl suspectului G. F., nu au legătură cu faptele, precum și faptul că deținerea acestora nu este interzisă de lege.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., reținând culpa procesuală a inculpatului, instanța va obliga inculpatul să plătească suma de 1700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.386 alin.1 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului E. S. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2010 din 06.02.2015, din infracțiunea de complicitate la furt calificat cu reținerea circumstanței agravante legale a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună prev. de art. 48 rap. la art. 228 alin.1 – art.229 alin. 1 lit. b,d, alin.2 lit. b C.p. cu aplicarea art.77 alin.1 lit. a) C.p. și art.5 alin.1 C.p. în infracțiunile de complicitate la furt calificat și violare de domiciliu în concurs, prev. de art. 26 rap. la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. a, g, i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.p. și prev. de art. 192 alin.1,2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.p., ambele cu aplicarea art. 33 lit.a ) din Codul penal din 1969.

Conform art. 5 alin. 1 C.p.:

În baza art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 74 alin. 1 lit. a) din Codul penal din 1969 rap. la art. 76 alin. 1 lit. d) din Codul penal din 1969 condamnă pe inculpatul E. S. (fiul lui C. și M., născut la data de 16.03.1986 în București, sector 2, domiciliat în București, .. 325, sector 3, cetățean român, stare civilă –necăsătorit, studii – 8 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, fără antecedente penale, CNP_) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.

În baza art. 71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. 1, 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 74 alin. 1 lit. a) din Codul penal din 1969 rap. la art. 76 alin. 1 lit. d) din Codul penal din 1969 condamnă pe inculpatul E. S. la pedeapsa de 1an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.

În temeiul art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 constată că faptele deduse judecății sunt concurente.

În baza art. 34 lit. b) din Codul penal din 1969 contopește pedepsele aplicate în cauză inculpatului, stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare.

În baza art. 81 din Codul penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei principale.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei, dispoziții care prevăd: “Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentu care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.”

În baza art. 255 C.p.p. dispune restituirea către numitul G. L. (CNP_) a bunurilor ridicate de la acesta și depuse la camera de corpuri delicte conform dovezii . nr._/10.02.2011 (f.100 d.u.p.).

Executorie măsura de restituire de la data pronunțării.

În baza art. 397 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 19 alin. 5 C.p.p. respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă C. C. A. (citat la adresa din București, ., sector 3).

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă pe inculpat să plătească suma de 1700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, av. S. M., în cuantum de 300 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpat, partea civilă C. C. A., persoana vătămată C. L. R. (citată la adresa din București, ., sector 3) și procuror.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.07.2015.

Judecător Grefier

A. E. CrăciunMaria M. C.

Red.: A.E.C. PROCES-VERBAL

Tehnored.: M.M.C.

2 ex./17.07.2015 Pentru grefierul de ședință aflat în CO

semnează grefierul șef al secției penale

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 538/2015....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 1/2015.... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 541/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 541/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI