Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 762/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 762/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 13-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI- SECȚIA PENALĂ
Sentința penală nr. 762
Ședința publică de la 13.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G.-E. L.
Grefier: V. Șop
Din partea Ministerului Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București a participat doamna procuror C. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul G. M., trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București cu nr._/P/2013 din 10.07.2015 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin. 3 C.p. cu aplic.art.5 C.p. și pe partea civilă V. B. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpatul personal și asistat de apărătorul ales, avocat C. R., cu împuternicire avocațială . nr._ din data de 15.09.2015 depusă la dosar – fila 20 și partea responsabilă civilmente, prin avocat Hanc A. I., cu împuternicire avocațială . nr._ din data de 14.09.2015 depusă la dosar – fila 19 d.i., lipsă fiind parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la identificarea inculpatului G. M. (CNP_, domiciliat în București, ..311, ., ., care se legitimează cu CI . nr._).
Instanța conform art.374 alin.1 C.p.p. dă citire actului de sesizare a instanței după care aduce la cunoștință inculpatului conform art.83 si art.108 alin.1 și 2 C.p.p. fapta prevăzuta de legea penală pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea sa în judecată și încadrarea juridică a acesteia; dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa; dreptul de a pune întrebări, părților civile, celorlalte părți, martorilor, experților și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar, după care, și îi aduce la cunoștință inculpatului că, potrivit art. 374 alin.4 C.p.p., în situația în care recunoaște în totalitate comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, poate solicita ca judecata cauzei să se facă numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care și le însușește și nu le contestă, fără a solicita administrarea unor noi probe, cu excepția probei cu înscrisuri în circumstanțiere, situație în care beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conform art. 396 alin. 10 C.p.p. în cazul în care pedeapsa aplicată ar fi închisoarea și cu 1/4 în cazul în care pedeapsa aplicată ar fi amenda.
Inculpatul personal, având cuvântul, solicită instanței aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare al instanței, în modalitatea în care a fost descrisa în cuprinsul actului de sesizare, cunoaște probele administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care nu înțelege să le conteste și le însușește și solicită ca judecata să se facă în baza acestor probe, fără a solicita administrarea altor probe, cu excepția probei cu acte în circumstanțiere. Depune la dosar prin intermediul apărătorului său ales copie certificate de căsătorie, adeverință de venit nr.91/20.02.2015 și caracterizare de la locul de muncă înregistrată sub nr.92/20.02.2015.
Instanța procedează apoi la ascultarea inculpatului, potrivit dispozițiilor art.375 al. 1 C.p.p., cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis in judecată și pe care a arătat că înțelege să o recunoască în totalitate, declarația inculpatului fiind consemnată și atașată la dosar, după care acordă cuvântul asupra cererii inculpatului de aplicare in cauza a dispozițiilor art. 374 alin.4 C.p.p., dar și asupra probei cu acte în circumstanțiere.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul arată că este de acord cu judecarea cauzei în procedură simplificată, dar și cu administrarea probei cu actele în circumstanțiere depuse la inculpat la termenul de astăzi.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul solicită admiterea cererii inculpatului de judecare conform procedurii simplificate și încuviințarea probei cu actele în circumstanțiere depuse la dosar.
Apărătorul ales al părții responsabile civilemente arată că nu se opune cererii inculpatului ca judecarea cauzei să se facă conform procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii. Menționează că, este de acord și cu proba cu acte în circumstanțiere solicitată de inculpat.
Instanța, asupra cererii inculpatului, în sensul ca judecata să se facă conform procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii prevăzută de art.375 C.p.p., văzând poziția procesuală manifestată de inculpat la acest termen de judecată, inculpatul recunoscând în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa în cuprinsul actului de sesizare, în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul rechizitoriului și, solicitând ca judecata cauzei sa se facă în baza probelor administrate in cursul urmăririi penale, apreciază aceasta cerere ca fiind întemeiata și în baza art. 375 alin.2 C.p.p. o admite urmând ca judecata cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform art.374 alin.4 C.p.p.
În baza art. 100 C.p.p, încuviințează pentru inculpat proba cu înscrisuri în circumstanțiere considerând-o utilă, pertinentă și concludentă, luând act că acestea au fost depuse la dosar.
Instanța, din oficiu, în temeiul art.386 C.p.p. pune în discuția părților necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei pentru comiterea căreia a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.3 C.p. cu aplic.art.5 C.p. în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și alin.4 Cod penal vechi cu aplic.art. 5 N. C.p.
Ministerul Public, prin reprezentant, având cuvântul arată că potrivit deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, verificarea incidenței dispozițiilor art. 5 N. C.p. privind legea penală mai favorabilă, se face printr-o interpretare globală. Astfel, limitele de pedepsei închisorii prevăzute, atât de noul Cod penal, cât și de vechiul cod penal, sunt aceleași de la 6 luni la 3 ani închisoare, doar că noul cod prevede și pedeapsa amenzii. Menționează că, incidența legii vechi, ar fi mai favorabilă din punct de vedere al acțiunii civile, în raport de decizia nr.1/2005 dată Recurs în interesul legii, potrivit cu care în cazul admiterii acțiunii civile, doar asigurătorul este obligat la plata despăgubirilor civile. În raport de actele în circumstanțiere depuse la dosar rezultă că inculpatul este șofer profesionist, iar în acest mod își câștigă existența, motiv pentru care apreciază că, fondul cauzei, fiind vorba de un accident din culpă, se poate solicita și aplica o amânare a pedepsei, situație în care permisul de conducere al inculpatului nu va fi anulat, fapt ce-i va permite acestuia să–și desfășoare activitatea și în continuare. În raport și de împrejurarea că în cauză partea civilă nu a solicitat în mod expres introducerea în cauză a societății de asigurare în calitate de parte responsabilă civilmente, nefiind un caz pentru introducerea din oficiu în cauză a societății de asigurare, reprezentanta Ministerului Public, apreciază că în cauză, legea penală nouă este mai favorabilă, solicitând ca instanța să păstreze încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu în dispozițiile art.196 alin.3 N. C.p.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul solicită instanței păstreze încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu în dispozițiile art.196 alin.3 N. C.p., considerând că legea penală nouă este mai favorabilă.
Apărătorul ales al părții responsabile civilmente, având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei pusă în discuție din oficiu de instanță.
Instanța, asupra necesității schimbării încadrării juridice a faptei pentru comiterea căreia a fost trimis în judecată inculpatul, pusă în discuție din oficiu, urmează a se pronunța prin hotărâre.
Văzând dispozițiile art.387 C.p.p. și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă părților cuvântul în dezbateri.
Ministerul Public, prin reprezentant, având cuvântul arată că inculpatul G. M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă faptă comisă la data de 30.10.2013, când a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe . 3, și nerespectând indicatorul cedează trecerea, nu a acordat prioritate de trecere motocicletei cu nr. de înmatriculare_ condusă de partea civilă, rezultând vătămarea corporală a părții civile care a necesitat pentru vindecare 130 zile de îngrijiri medicale, fără ca viața părții civile să fie pusă în pericol și fără să fi rezultat vreo infirmitate, fapta inculpatului fiind încadrată în dispozițiile art. 196 alin. 2 și 3 N. C.p. Menționează că potrivit raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cauză (f.28-41 d.u.p), a rezultat culpa exclusivă a inculpatului în comiterea accidentului rutier, iar potrivit fișei de cazier judiciar depusă la fila 42 d.i. rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Mai arată că, fiind audiat inculpatul a recunoscut în mod constant comiterea faptei, iar în cursul urmăririi penale a încercat încheierea unui acord de mediere cu partea civilă, care a solicitat daune în sumă de 100.000 euro (fila 51 d.u.p.), fără să detalieze ce reprezintă și care sunt probele de care înțelege să se folosească în dovedirea acțiunii civile. În continuare mai arată, că la termenul de astăzi, inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, astfel că toate probele administrate la urmărire penală rămân câștigate cauzei. Precizează că, la termenul de astăzi a solicitat ca instanța să mențină încadrarea juridică a faptei pentru comiterea căreia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în dispozițiile de art.196 alin.1 și 2 N. C.p. Așa fiind, solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conform art.374 alin. 4 rap. la art.396 alin. 10 C.p.p. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei solicită amânarea aplicării pedepsei conform art.83 C.p. pe un termen de încercare de 2 ani prevăzut de art.84 C.p. și stabilirea numai a obligațiilor imperative prevăzute de art.85 alin.1 lit.a, e C.p. Pe latură civilă, întrucât partea civilă nu s-a prezentat pentru exercitarea acțiunii civile, nu a solicitat introducerea în cauză a societății de asigurare în calitate de parte responsabilă civilmente, astfel încât solicită respingerea acțiunii civile ca neîntemeiată. În temeiul art. 274 alin.1 C.p.p. solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. În ceea ce privește cererea inculpatului de prelungire a dreptului de circulație, arată că este de acord să i se prelungească dreptul de circulație pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de astăzi. Având în vedere că la termenul de astăzi cu ocazia audierii, inculpatul a solicitat prelungirea dreptului de circulație, în temeiul art. 111 alin.6 din OUG 195/2002 rep. solicită admiterea cererii și prelungirea dreptului de circulație pentru 30 de zile începând cu data de astăzi.
Apărătorul ales al părții responsabile civilmente, având cuvântul arată că pe latură penală lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei. În ceea ce privește latura civilă, arată că este de acord cu concluziile formulate de reprezentanta Ministerului Public privind respingerea acțiunii civile, ca neîntemeiată. Menționează că, partea civilă a solicitat suma de 100.000 euro, cu titlu de daune, fără a preciza ce reprezintă, daune morale și/sau materiale; că aceasta nu a administrat nicio probă, în dovedirea pretențiilor, limitându-se doar la a depune un certificat medico-legal, iar pentru acordarea despăgubirilor materiale este necesar ca acestea să fie dovedite. Menționează că, nici în privința eventualelor daune morale, partea civilă nu a administrat nicio probă. În cazul în care instanța va considera totuși că acțiunea civilă formulată de partea civilă este întemeiată, solicită ca instanța să acorde despăgubiri numai în măsura în care au fost dovedite și să aibă în vedere că persoana vătămată nu a suferit o infirmitate, iar leziunile suferite nu au fost de natură să-i pună viața în pericol.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul solicită ca instanța să aibă în vedere poziția procesuală manifestată de inculpat, care a recunoscut comiterea faptei, atât în cursul urmării penale, cât și în faza cercetării judecătorești, când s-a prevalat de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii. La individualizarea pedepsei solicită ca instanța să aibă în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C.p., împrejurarea că inculpatul recunoaște și regretă sincer comiterea faptei, că este la prima abatere, nefiind cunoscut cu antecedente penale; modalitatea efectivă de comitere a faptei și, anume, inculpatul ieșind de pe o străduță lăturalnică și, fiind parcate mașini a fost nevoit să iasă cu mașina mult în . în vârstă de 58 de ani, este căsătorit, este șofer profesionist, iar din această activitate își câștigă existența. În raport de aspectele anterior precizate, apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.83 C.p. privind amânarea aplicării pedepsei, cu stabilirea în sarcina inculpatului a obligațiilor legale, fără însă ca instanța să-i aplice inculpatului măsura prevăzută de art. 85 alin.2 lit.g C.p., întrucât inculpatul fiind în vârstă de 58 de ani și fiind șofer profesionist, i-ar fi foarte greu să se reorienteze din punct de vedere profesional. Pe latură civilă, menționează că, în cazul în care instanța va aprecia că acțiunea civilă este temeinică, este de acord ca partea civilă să fie despăgubită, atât pentru daune materiale, în măsura în care sunt dovedite, cât și pentru daune morale, al cărui cuantum solicită să fie stabilit în raport de practica judiciară. Solicită ca daunele ce vor fi stabilite să fie plătite de către partea responsabilă civilmente, inclusiv toate cheltuielile de judecată, întrucât autoturismul era asigurat. În temeiul art. 111 alin.6 din OUG 195/2002 rep. solicită admiterea cererii de prelungire a dreptului de circulație, pentru 30 de zile, cu precizarea că la momentul audierii, când inculpatul a solicitat prelungirea dreptului de circulație, în fapt s-a referit la amânarea aplicării pedepsei, pentru a putea să conducă în continuare și să-și câștige astfel existența.
La interpelarea instanței, inculpatul personal precizează că este de acord să presteze muncă în folosul comunității.
Inculpatul, având ultimul cuvânt conform art. 389 C.p.p. arată că este dispus să presteze muncă în folosul comunității, că regretă accidentul rutier petrecut și, că dorește să conducă și în continuare, întrucât este șofer.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 10.07.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul G. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin. 3 C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, inculpatul, în data de 30.10.2013, a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr._ pe .. 3 din direcția . Calea Dudești, iar, când a ajuns la intersecția cu Calea Dudești, nu a respectat indicatorul ,,cedează trecerea’’ și a intrat în coliziune cu motocicleta cu nr._, accidentând-o pe persoana vătămată V. B. C., provocându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare 130 zile de îngrijiri medicale.
Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpatului, declarațiile părții civile, procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și fotografii judiciare, raport de expertiză medico-legală a persoanei vătămate și completarea acestuia, raport de expertiză tehnică a dinamicii producerii accidentului, poliță de asigurare auto și alte înscrisuri.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Penală la data de 10.07.2015 sub număr de dosar_ .
La dosarul cauzei a fost atașată fișa de cazier judiciar (f. 42 d.u.p.).
În cursul urmăririi penale, persoana vătămată V. B. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro daune materiale și morale (fila 61 d.u.p.).
Prin Încheierea de ședință din data de 15.09.2015, judecătorul de camera preliminară, în temeiul art.346 alin.2 C.p.p. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 10.07.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București privind pe inculpatul G. M., trimis în judecată în stare libertate, pentru pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin. 3 cu aplic. art.5 alin.1 C.p. și a dispus începerea judecății cauzei.
La termenul de judecată din data de 13.10.2015, instanța, după ce a dat citire actului de sesizare a instanței conform art. 374 alin. 1 C.p.p, a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art.374 alin.4 N.C.p.p. conform cărora poate solicita ca judecata cauzei sa se faca pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a inscrisurilor depuse de parti, daca recunoaște in totalitate fapta retinuta in sarcina lor, situație în care beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă prevazute de lege pentru infractiunea retinuta in sarcina sa cu 1/3, conform disp. art. 396 alin.10 C.p.p, în cazul în care pedeapsa aplicată ar fi închisoarea și 1/4 în cazul în care pedeapsa aplicată ar fi amenda, inculpatul învederând instanței că solicită aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii prevăzută de art.374 alin.4 C.p.p., arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare al instanței și nu solicită administrarea de noi probe, instanța procedând la ascultarea inculpatului sub acest aspect, potrivit art. 375 alin.1 C.p.p. (declarația de la fila 39 vol. I d.i.).Cu ocazia audierii, inculpautul a solicitat și prelungirea dreptului de circulație.
Instanța, văzând poziția procesuală exprimata de inculpatul G. M. la termenul de judecată din 13.10.2015, acesta recunoscând în totalitate săvârșirea faptei reținută în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriului, în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul rechizitoriului, inculpatul solicitand ca judecata cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care aceasta le cunoaște și nu înțelege să le conteste, în baza art. 375 alin.2 C.p.p. a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, urmând ca judecata cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform art.374 alin.4 C.p.p. De asemenea, instanța a încuviințat pentru inculpat proba cu actele în circumstanțiere depuse la dosar filele 41-43 d.i.
La același termen de judecată din data de 13.10.2015, instanța din oficiu a pus în discuția părților necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei pentru comiterea căreia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 196 alin.3 N. C.p. cu aplic.art.5 N. C.p. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.184 alin.2 și 4 C.p. vechi.
Analizând în mod coroborat mijloacele de probă administrate în prezenta cauză,văzând și dispozițiile art.374 alin.4 NC.p.p coroborate cu art. 375 alin. 1 NCpp, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de de 30.10.2013, inculpatul G. M. a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ pe . 3, din direcția . Calea Dudești, iar în momentul în care a ajuns la intersecția cu Calea Dudești, inculpatul nu a respectat indicatorul cedează trecerea și a intrat în coliziune cu motocicleta cu nr. de înmatriculare_ condusă de către persoana vătămată V. B. C., iar în urma impactului, a rezultat vătămarea corporală a conducătorului motocicletei, respectiv persoana vătămată V. B. C..
Persoana vătămată, V. B. C., a necesitat pentru vindecarea leziunilor suferite un număr de 130 de zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de expertiză medico-legală completare A1/_/2013 întocmit de către I.N.M.L. "M. Minovici", fără ca leziunile traumatice să-i fi pus în pericol viața.
Situatia de fapt, astfel cum aceasta a fost anterior reținută si expusă de instanță si vinovatia inculpatului G. M. în comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă rezultă din analiza coroborată a probatoriului administrat in cauza pe parcursul procesului penal.
Astfel, relevant pentru stabilirea situației de fapt sunt declarațiile date de inculpatul G. M., care în cursul urmăririi penale, a recunoscut comiterea faptei, declarațiile sale fiind în sensul că vizibilitatea îi era obturată de pomii aflați pe marginea drumului și de autovehiculelor parcate pe trotuar, iar motocicleta condusă de persoana vătămată avea viteză mare.
În cursul judecății inculpatul G. M. a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei așa cum a fost reținută în rechizitoriu, prevalându-se de dispozițiile art. 374 C.p.p. privind procedura simplificată a recunoașterii învinuirii (declarația de la fila 39 d.i.).
Relevante pentru stabilirea situației de fapt sunt și declarațiile persoanei vătămate V. B. C., care a arătat că, la data de 30.10.2013, se deplasa cu motocicleta cu nr. de înmatriculare_ și, ajungând la intersecția cu Calea Dudești, a observat că de pe . mașina condusă de inculpat, fără a se asigura și, deși a claxonat, inculpatul nu s-a uitat în partea stângă pentru a se asigura.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară (filele nr.28-41 d.u.p), procesului-verbal de cercetare la fața locului și planșelor foto (filele nr.6-13 d.u.p), instanța reține că impactul s-a produs pe carosabilul străzii Calea Dudești intersecție cu . distanță de 4 m față de bordura trotuarului din dreapta străzii I. V., raportat la direcția de deplasare a autoturismului condus de inculpat și la o distanță de 1,5 metri față de bordura trotuarului din dreapta străzii Calea Dudești, raportat la direcța de deplasare a motocicletei condusă de persoana vătămată.
Din concluziile expertizei tehnice judiciare auto, rezultă că starea de pericol a fost generată de către conducătorul autoturismului Dacia L., inculpatul G. M., care, nu a respectat semnificația indicatorului cedează trecerea și a pătruns pe sensul de deplasare al motocicletei, care circula regulamentar, inculpatul G. M. având posibilitatea de a preveni accidentul dacă s-ar fi asigurat temeinic, inculpatul fiind răspunzător de încălcarea dispozițiilor art.57 alin.2 din O.U.G. 195/2002 republicată. Expertiza a stabilit, totodată, că persoana vătămată nu a dispus de posibilități tehnice de evitare a accidentului.
Pentru aceste considerente, instanța reține că accidentul rutier care a avut ca urmare vătămarea corporală a persoanei vătămate a fost produs din culpa exclusivă a inculpatului.
Instanța, reține totodată că, potrivit raportului de Expertiză Medico-Legală nr.A1/_/2013 întocmit de către I.N.M.L. "M. Minovici" (filele nr.18-19 d.u.p) persoana vătămată V. B. C. prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, în condițiile unui accident rutier, la data de 30.10.2013, iar pentru vindecarea leziunilor suferite a necesitat pentru vindecare circa 100-110 zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu i-au pus în primejdie viața.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală completare nr.A1/_/2013 întocmit de către I.M.L. "M. Minovici"(fila nr.22 d.u.p) rezultă că persoana vătămată a neceistat pentru vindecarea leziunilor suferite un număr de 130 de zile de îngrijiri medicale, având în vedere complicațiile ce au survenit în urma leziunilor.
Instanta retine totodata ca la data de 1.02.2014, anterior pronunțării prezentei hotărâri, a intrat in vigoare Noul Cod Penal, motiv pentru care, in raport de data comiterii de catre inculpatul G. M. a infractiunii deduse judecatii - 30.10.2013, instanta este obligata sa identifice si sa aplice legea penala mai favorabila, potrivit dispozitiilor art. 5 al. 1 din NCpp.
Instanța constată că în analiza legii penale mai favorabile se ține cont atât de existența incriminării în cele două legi succesive (art. 184 alin.2 -4 din vechiul Cod penal și art. 1969 alin.3 din Noul Cod penal) sau a conținutului incriminărilor (condițiile de incriminare ori de tragere la răspundere penală), cât și de pedepsele prevăzute pentru infracțiunea respectivă în legile penale succesive. De asemenea, se mai ține seama și de celelalte instituții incidente în cazul în care s-ar dispune condamnarea inculpatului (circumstanțe atenuante, pedepse accesorii, regim de executare al pedepsei, astfel cum acestea sunt prevăzute de vechiul Cod penal și de Noul Cod penal). Analizând limitele de pedeapsă din cele două legi succesive, instanța constată că legea nouă este mai favorabilă inculpatului, aceasta prevăzând pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amenda, spre deosebire de legea veche unde limitele de pedeapsă cu închisoarea sunt identice de la 6 luni la 3 ani, nefiind prevăzută pedeapsa amenzii. În ceea ce privește criteriile care pot constitui circumstanțe atenuante, instanța constată că sub acest aspect legea veche este mai favorabilă, aceasta permițând coborârea pedepsei închisorii sub minimul special, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969 și anume conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, circumstanță care nu se regăsește în actuala reglementare. În ceea ce privește individualizarea pedepsei sub aspectul executării pedepsei, deși în aparență legea veche este mai favorabilă permițând aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei pe un termen de încercare, fără a se impune în sarcina inculpatului îndeplinirea de obligații în toată această perioadă, spre deosebire de legea nouă unde în cazul amânării aplicării pedepse (în cazul reținerii legii noi ca lege mai favorabilă, instanța urmând a orienta către amânarea aplicării pedepsei ca modalitate de executare), inculpatul trebuie să se supună anumitor măsuri de supraveghere și obligații pe un termen de 2 ani, în raport și cu precizările apărătorului inculpatului conform cărora dorește aplicarea legii noi, ca lege mai favorabilă, instanța urmează să retină că legea noua ca lege mai favorabilă.
Este adevărat că în ceea ce privește consecințele condamnării, amânarea aplicării pedepsei, nefiind o condmanare propriu-zisă, spre deosebire de vechea reglementare care presupunea anularea permisului, și obținerea unuia nou, este mai favorabilă pentru o persoană care dorește să exercite în continuare dreptul de a conduce pe drumurile publice. În mod evident, inculpatul care este conducător auto profesionist, dorește să exercite în continuare dreptul de a conduce pe drumurile publice, după cum a învederat atât personal cât și prin apărător, astfel încât legea noua care permite amânarea aplicării pedepsei fără anularea permisului de conducere este mai favorabilă inculpatului, în raport cu legea veche în care condamnarea ar atrage anularea permisului de conducere.
Având în vedere toate aceste criterii, instanța constată că, în ansamblu, legea penală mai favorabilă inculpatului este legea nouă, în consecință va respinge sesizarea din oficiu de schimbare a încadrării juridice reținută în sarcina inculpatului G. M., din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin.3 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen., în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen.
În drept, fapta inculpatului G. M., care la data de 30.10.2013, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ pe . 3, din direcția . Calea Dudești, iar în momentul în care a ajuns la intersecția cu Calea Dudești, inculpatul nu a respectat indicatorul cedează trecerea și a intrat în coliziune cu motocicleta cu nr. de înmatriculare_ condusă de către persoana vătămată V. B. C., iar în urma impactului, a rezultat vătămarea corporală a conducătorului motocicletei, respectiv persoana vătămată V. B. C., și având drept rezultat accidentarea acesteia urmată de pricinuirea unei vătămări care necesită pentru vindecare 130 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 3 Cp.
Latura obiectivă a infracțiunii, respectiv elementul material s-a realizat prin acțiunea de conducere pe drumurile publice, fără respectarea normelor de circulație. Urmarea imediată a constat în accidentarea persoanei vătămate rezultând vătămări care au necesitat pentru vindecare 130 zile de îngrijiri medicale, iar din actele dosarului rezultă că între urmarea imediată și elementul material există legătură de cauzalitate. Astfel, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine, în sensul că, între leziunile traumatice suferite de persoana vătămată, există legătură directă, neinterpunându-se nicio condiție sau cauză care ar fi putut întrerupe cursul cauzal, din concluziile raportului de expertiză medico-legală de completare efectuat în cauză, leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corp/plan dur, posibil în condițiile unui accident de trafic rutier, existând legătură directă de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu vinovăție în forma culpei cu prevedere, așa cum este definită de dispoz. art.16 alin. 4 lit. a NCp, având în vedere că inculpatul, conducând cu încălcarea regulilor de circulație, a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv posibilitatea producerii unui accident rutier, rezultat pe care nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce.
Fapta a fost săvârșită de inculpat prin nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere, în acest sens instanța având în vedere că inculpatul, în calitate de conducător de autoturisme, avea obligația de a cunoaște și respecta legislația rutieră. Astfel, instanța are în vedere că inculpatul, în raport cu data faptei și legislația rutieră în vigoare la acea dată, nu a respectat următoarele dispoziții legale ce reglementa conducerea autoturismelor pe drumurile publice: 57 alin.2 din O.U.G. 195/2002 (text care este și în prezent în vigoare).
La individualizarea pedepsei care va fi stabilită inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C.p, respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită (închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda), reduse cu 1/3 față de aplicarea art.396 alin.10 C.p.p., gradul de pericol social concret al faptei (locul unde conducea autoturismul, în București, un oraș aglomerat, în timpul zilei, fără respectarea regulilor de circulație, gradul de pericol social relevant al faptei inculpatului - care a săvâșit fapta pe fondul culpei cu prevedere, accidentul rutier fiind produs din culpa exclusivă a inculpatului și care s-a soldat cu producerea unor leziuni persoanei vătămate ce a necesitat pentru vindecare 130 zile de îngrijiri medicale) precum și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv, faptul că nu are antecedente penale, precum și faptul că a avut o atitudine sinceră, recunoscând partial fapta în fata organelor de cercetare și în totalitate în fața instanței, are studii medii, are un loc de muncă fiind șofer profesionist, este căsătorit, fiind o persoană integrată în societate după cum rezultă din înscrisurile în circumstanțiere depuse (filele nr. 41-43 d.i.).
Pentru toate acestea, instanța va aplica inculpatului G. M. o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în raport cu criteriile anterior menționate, ținând cont și de circumstanțele personale ale inculpatului (dovedite prin înscrisurile în circumstanțiere și prin fișa de cazier judiciar), raportat și la atitudinea procesuală a inculpatului (atitudine sinceră, și-a exprimat consimțământul de a presta muncă în folosul comunității), instanța apreciază că scopul pedepsei va putea fi atins doar cu impunerea unor măsuri de supraveghere.
În consecință, în baza art. 83 C.p., instanța va amâna aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 al. 1 C.p., termen ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 84 al. 2 C.p.p. și art. 85 al. 1 C.p. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
Va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a amanarii pedepsei prevăzute de art. 88 al.1 si 3 Cod Penal în sensul că nerespectarea cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau obligațiilor stabilite ori săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni în cursul termenului de supraveghere de 2 ani stabilit atrage revocarea amânării aplicării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța reține că partea vătămată V. B. C., s-a constituit ca parte civilă cu suma de 100.000 euro daune materiale și morale (fila nr.51 d.u.p).
Potrivit dispozițiilor art. 1349 C. civ. din 2009 (aplicabil în cauză față de data săvârșirii faptei raportată la regula stabilita de art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit căreia obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, săvârșirii lor), pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite.
Referitor la pretențiile civile formulate de partea civilă V. B. C., având în vedere situația de fapt reținută, instanța reține că sunt întrunite în speță condițiile răspunderii civile delictuale întrucât există o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de către inculpat și s-a produs un prejudiciu părții civile existând legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Instanța nu poate reține susținerile concordante ale reprezentului Ministerului Public și ale apărătorului părții civile în sensul că acțiunea civilă trebuie respinsă întrucât partea civilă nu s-a prezentat pentru exercitarea acțiunii civile și nu a precizat cuantumul daunelor morale, respectiv materiale. Este adevărat că partea civilă nu a precizat defalcat, cuantumul daunelor materiale (indicarea sumelor solicitate și ce reprezintă acestea), respectiv al daunelor morale, mulțumindu-se să indice doar suma totală cu care se constituie parte civilă, respectiv 100.000 euro, însă respingerea în totalitate a acțiunii civile pentru acest motiv ar reprezenta o dovadă de formalism excesiv, fără ca aceasta să fie întemeiată pe vreo dispoziție legală. În raport cu suma indicată de partea civilă în constituirea de parte civilă, este evident că în cuantumul acesteia ponderea covârșitoare este reprezentată de daunele morale. Totodată, în ceea ce privește daunele materiale, instanța reține că partea civilă nu a probat cu documente justificative sumele pe care le solicită cu titlu de daune material, urmând să nu fie acordată nicio sumă cu acest titlu.
În ceea ce privește daunele morale, instanța reține că față de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea întinderii despăgubirilor acordate cu acest titlu, urmând ca în raport cu ansamblul circumstanțelor de fapt ale cauzei, să se stabilească o sumă globală care să ofere o compensație părții civile pentru consecințele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatului, având în vedere și faptul că despăgubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator, fără a constitui totuși o sursă injustă de îmbogățire.
În consecință, la stabilirea întinderii despăgubirilor morale, instanța are în vedere faptul că, în mod evident, partea civilă a avut de suferit ca urmare a accidentului rutier. Din cuprinsul actelor medicale aflate la dosarul de urmărire penală, instanța reține că aceasta a suferit, fără echivoc, prejudicii de ordin nepatrimonial, respectiv a fost privată de bucuriile unei vieți normale ca urmare a vătămărilor suferite.
Față de toate aceste considerente, instanța reține că acordarea sumei de 3000 euro pentru partea civilă V. B. C., cu titlul de despăgubiri pentru daune morale, este justificată în cazul concret, constituind o compensare efectivă, dar și o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral nepatrimonial suferit ca urmare a accidentului de circulație al cărei victimă a fost.
Prin urmare, față de cele arătate, în baza art. 19 și art. 397 C. pr. pen., raportat la art. 1349 C. civ. din 2009, va admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă V. B. C., în contradictoriu cu inculpatul G. M. și, în consecință, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . REASIGURARE SA la plata sumei de 3000 euro echivalent în lei la cursul din ziua plății reprezentând daune morale, urmând să respingă restul daunelor morale solicitate, și, în totalitate, a daunelor materiale, ca neîntemeiate.
Asupra cererii de prelungire a dreptului de circulație formulată de inculpatul G. M., instanța ca in conformitate cu dispozițiile art. 111 alin. 6 din OUG nr. 195/2002 republicată și modificată, la cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. 1 lit. b sau ale alin. 4, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei penale poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Instanța constată ca fiind îndeplinite condițiile strict formale prevăzute de acest text de lege, în sensul că, în urma producerii accidentului rutier ce face obiectul cauzei, permisul de conducere al inculpatului a fost reținut în condițiile art.111 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, fiindu-i eliberată dovada înlocuitoare cu drept de circulație.
Asupra temeiniciei cererii formulate, instanța reține că, în faza actelor premergătoare și în cursul urmăririi penale, dar și în cursul judecății inculpatul a beneficiat de prelungiri succesive ale dreptului de circulație, dar și în cursul judecătii în faza procedurii de cameră preliminară, prin încheierea din 15.09.2015, fiindu-i prelungit dreptul de circulație pe o perioadă de 30 de zile, instanța apreciază că cererea formulată de inculpat este întemeiată și, văzând și dipoz. art. 111 alin.6 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., urmează să o admita și să dispună prelungirea dreptului de circulație al inculpatului pe o perioada de 30 zile, începând cu data de 15.10.2015.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. pen, va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . REASIGURARE SA la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 276 alin. 1 C. pr. pen, va obliga inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . REASIGURARE SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 802,40 lei reprezentând taxă expertiză (chitanța nr._/1/24.12.2014 – fila nr. 59 d.u.p) către partea civilă V. B. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge sesizarea din oficiu de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 196 alin. 3 C.p cu aplic. art. 5 C.p în infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p din 1969 cu aplic. art. 5 C.p.
În baza art. 196 alin. 3 C.p cu aplic. art. 5 C.p și art. 396 al. 10 C.p.p stabilește pentru inculpatul G. M. (fiul lui I. și I., ns. la data de 28.04.1957 în jud. Călărași, CNP_, domiciliat în București, .. 311, ., ., București, cu domiciliu ales pentru comunicare actelor de procedură la C.. Av. C. N. B. în București, ., parter, ., cetățean român, căsătorit, studii medii, ocupație – conducător auto, loc de muncă – ., necunoscut cu antecedente penale), pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru savarsirea infractiunii de vătămare corporală din culpa cu aplicarea legii penale mai favorabile (faptă din data de 30.10.2013).
În baza art 83 Cod Penal, dispune amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 84 C.p., care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune Bucuresti.
În baza art. 85 alin. 1 C.p., pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
Atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a amanarii pedepsei prevăzute de art. 88 al. 1 si 3 Cod Penal in sensul ca nerespectarea cu rea credinta a masurilor de supraveghere sau obligatiilor stabilite ori savarsirea cu intentie a unei alte infractiuni in cursul termenului de supraveghere de 2 ani stabilit atrage revocarea amanarii aplicării pedepsei.
În baza art. 19 și art. 397 C. pr. pen., raportat la art. raportat la art. 1349 C. civ. din 2009, admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă V. B. C. (domiciliată în București, .. 1, ., .), în contradictoriu cu inculpatul G. M. și, în consecință, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . REASIGURARE SA (cu sediul în Voluntari, . City Business Park nr. 10, clad. O23, jud. Ilfov) la plata sumei de 3000 euro echivalent în lei la cursul din ziua plății reprezentând daune morale. Respinge restul pretențiilor civile.
În baza art. 111 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. dispune prelungirea dreptului de circulație a inculpatului G. M. pe o perioada de 30 zile, începând cu data de 15.10.2015.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. pen, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . REASIGURARE SA la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 276 alin. 1 C. pr. pen, obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . REASIGURARE SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 802,40 lei reprezentând taxă expertiză (chitanța nr._/1/24.12.2014 – fila nr. 59 d.u.p) către partea civilă V. B. C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpat, partea civilă și procuror.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Grgi-E. L. V. Șop
Red.G.E.L./TEHRED.V.Ș.
6EX./16.11.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 771/2015.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
