Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 277/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 277/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 10-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr. 277
Ședința publică de la 10 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. I.
Grefier - A. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror E. A..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe petentul F. I., având ca obiect liberarea condiționată (art.587 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, aflat în stare de detenție, personal și asistat de apărător ales P. I., care depune împuternicirea avocațială . nr.13/_/2015 emisă de Baroul G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se prezintă apărătorul din oficiu Vergatti C., care depune la dosar delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._/06.02.2015, care solicită a se constata că delegația sa încetează prin prezența apărătorului ales al petentului, precum și stabilirea onorariului parțial.
Instanța, în temeiul art.91 alin.4 C.pr.pen., constată că delegația apărătorului din oficiu Vergatti C. încetează prin prezența apărătorului ales al petentului și stabilește onorariu parțial în cuantum de 50 lei.
Instanța permite apărătorului ales să ia legătura cu petentul.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apărătorul ales al petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune. De asemenea, solicită atașarea fișei de cazier judiciar privind pe petent, pe aspectul antecedentelor penale ale acestuia.
Apărătorul ales al petentului arată că petentul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Instanța, în temeiul disp. art. 100 C.pr.pen., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către petent; totodată, instanța respinge cererea reprezentantul Ministerului Public privind atașarea fișei de cazier judiciar al petentului, având în vedere că din actele dosarului (respectiv procesul-verbal al Comisiei) rezultă că petentul nu are antecedente penale.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al petentului solicită admiterea cererii și liberarea condiționată a petentului, având în vedere că pe perioada executării pedepsei petentul a avut un comportament corespunzător, nu a avut abateri disciplinare, execută pedeapsa în regim deschis, a fost recompensat, are zile câștigate ca urmare a muncii prestate, executând fracția minimă prevăzută de lege pentru a se dispune liberarea sa condiționată, scopul pedepsei fiind atins.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de liberare condiționată, ca nefondată, chiar dacă petentului îi este favorabilă caracterizarea aflată la dosar. Astfel, solicită a se avea în vedere că petentul se află la prima analiză, a fost condamnat definitivă la o pedeapsă orientată spre minim la data de 08.04.2014, iar la dosar nu există dovezi privind îndeplinirea obligațiilor civile.
Apărătorul ales al petentului, în replică, arată că petentul s-a aflat în imposibilitate efectivă de a achita obligațiile civile, în condițiile în care nu a lucrat pe perioada detenției, astfel că nu a realizat venituri.
Petentul, personal, solicită admiterea cererii de liberare condiționată, având în vedere că pe perioada executării pedepsei a avut un comportament bun, a beneficiat de învoiri și nu a avut abateri disciplinare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
1. Actul de sesizare. Prin sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.01.2015 sub nr._, s-a propus liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.469/2011 pronunțată de Judecătoria G. a condamnatului F. I. – deținut în Penitenciarul București-Rahova.
În motivarea acestei propuneri, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate a arătat că în cauză se impune liberarea condiționată a petentului, având în vedere comportamentul exemplar, cu multiple evidențieri, fără abateri disciplinare, participarea la multiple activități educaționale și la muncă.
2. Probatoriul. În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au atașat la dosar procesul-verbal nr.1/07.01.2015 al comisiei, caracterizarea întocmită de conducerea penitenciarului.
La termenul din data de 10.02.2015 s-a încuviințat petentului proba cu înscrisuri (fila 20).
3. Situația de fapt. Instanța reține că persoana condamnată F. I. – fără antecedente penale - se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.469/2011 pronunțată de Judecătoria G.. Astfel, prin sentința penală nr. 469/2011 pronunțată de Judecătoria G., definitivă, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Executarea acestei noi pedepse rezultante a început la data de 08.04.2013 și urmează să expire la data de 07.04.2016; petentul execută pedeapsa în regim deschis.
De asemenea, instanța reține că petentul a lucrat în penitenciar, considerându-i-se executate un număr de 102 zile închisoare ca urmare a muncii prestate, în perioada detenției având 8 recompense.
4. Legea aplicabilă
Cu privire la legea aplicabilă prezentei cauze instanța urmează a avea în vedere că prin decizia nr. 214 din 16 iunie 1997 a Curții Constituționale, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 140/1996 care înăspreau condițiile privind acordarea liberării condiționate și care totodată urmau a se aplica și pentru condamnările aplicate anterior intrării în vigoare a legii.
Astfel în considerentele deciziei se arată că aceste prevederi referitoare la incidența legii penale în raport cu faptele săvârșite anterior intrării în vigoare sunt însă în vădită contradicție cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și cu prevederile art. 13 din Codul penal, care consacra principiul legii mai favorabile în cazul situațiilor tranzitorii în succesiunea legilor penale. Incidența dispozițiilor Legii nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernata de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul sau, cat și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește, dacă de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viața sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifica instituția liberării condiționat, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 13 alin. 1 din Codul penal, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă.
Din compararea celor două texte de lege rezultă că legea mai favorabilă în ceea ce privește liberarea condiționată este reprezentată de Codul Penal din 1969, noul Cod Penal introducând o . condiții suplimentare cum sunt de exemplu cele privind acoperirea prejudiciului, regimul în executarea căruia se află condamnatul.
Având în vedere aceste considerente instanța va examina prezenta cerere prin raportare la dispozițiile art. 59 din Codul Penal din 1969.
Potrivit acestui text de lege după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin jumătate când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
5.Considerente juridice. Analizând condițiile necesare liberării condiționate prevăzute de art.59 alin.1 C.pen., instanța constată în primul rând că până la data de 07.01.2015 petentul a executat în total 742 zile (102 zile fiind considerate ca executate pe baza muncii prestate) din cele 1096 zile pe care le avea de executat, iar pentru a putea fi liberat condiționat trebuia să execute cel puțin 2/3 din pedeapsă, reprezentând 730 zile. În consecință, instanța reține că în prezent petentul a executat fracțiunea corespunzătoare din pedeapsă pentru a putea beneficia de liberarea condiționată, acesta executând mai mult de 2/3 din pedeapsa de 3 ani închisoare.
Prin urmare, prima condiție a liberării condiționate este îndeplinită, deoarece condamnatul a executat mai mult de 2/3 din pedeapsă.
Cu privire la celelalte două condiții ale liberării condiționate, stăruința în muncă și disciplina condamnatului, din caracterizarea comportamentului petentului în perioada analizată a executării pedepsei, instanța reține că deținutul a avut o atitudine decentă și civilizată, a manifestat respect față de cadrele unității unde a fost încarcerat, nu a fost implicat în relații conflictuale cu ceilalți deținuți, a menținut legătura cu mediul de suport prin intermediul vizitelor. De asemenea instanța constată că acesta a fost recompensat de opt ori și a beneficiat de 102 zile câștigate ca efect al muncii prestate.
Cu toate acestea instanța apreciază că nu se impune liberarea condiționate a petentului la acest moment. Este adevărat că întregul comportament al petentului din perioada detenției dovedește că acesta a făcut importante progrese în ceea ce privește reintegrarea socială, însă instanța consideră că raportat la gravitatea infracțiunii comise precum și la toate împrejurările cauzei nu se impune liberarea acestuia la acest moment.
Instanța reține că acesta a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată care s-a desfășurat pe parcursul a trei ani și care a avut ca urmare un prejudiciu extrem de mare, circa 7,6 milioane de lei noi. Este adevărat că gravitatea infracțiunii comise nu este de natură a justifica prin ea însăși respingerea cererii de liberare condiționate, însă ea trebuie să fie avută în vedere de instanță la soluționarea cererii. Pedeapsa nu are doar o funcție de reeducare ci și o funcție preventivă. Prin aplicarea și executarea ei trebuie să se asigure prevenția generală, orice persoană urmând a fi descurajată să comită fapte asemănătoare având în vedere sancțiunea la care s-ar expune iar în cadrul societății trebuie să existe sentimentul de securitate și de dreptate. Raportat la perioada relativ redusă de detenție, instanța apreciază că liberarea petentului la acest moment, după un an și jumătate de pedeapsă executată efectiv și având în vedere consecințele deosebite ale faptei sale (un prejudiciu de 7,6 milioane de lei) instanța apreciază că pedeapsa nu și-a atins scopul, fiind necesară în continuare supravegherea comportamentului condamnatului în stare de detenție. Totodată instanța va avea în vedere în acest sens că deși faptele petentului au fost comise cu mult timp în urmă, acestea nu au avut caracter izolat, acesta fiind sancționat administrativ în 2009 tot pentru o faptă de evaziune fiscală.
Față de cele arătate anterior, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat F. I. și va fixa termen de reiterare la 9.05.2015.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 de lei se va avansa din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat F. I. (fiul lui M. și L., ns. la data de 2210.1963, C.N.P._, deținut în Penitenciarul București-Rahova).
Fixează termen de reiterare la 9.05.2015.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 50 de lei se avansează din fondurile MJ.
Cu contestație în termen de 3 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi 10 .02.2015.
Președinte,Grefier,
A. IuganAndreea D.
Red. A.I./tehnored.A.D.
6 ex./12.01.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 278/2015.... | Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
