Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 407/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 407/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 25-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
Sentința penală nr. 407
Ședința din Camera de Consiliu de la 25 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –D. I. G.
GREFIER- C. C. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, a fost reprezentat de procuror I. N..
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale privind pe contestatorul N. G. având ca obiect plângere soluții de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 C.P.P.) – contestație în anulare
Fără citarea părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea plângerii.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea formulata de contestatorul N. G. la data de 26.01.2015 și înregistrată sub nr._ a contestat încheierea din data de 04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2014 și a solicitat admiterea contestației, rejudecarea cauzei și obligarea intimaților la despăgubiri civile.
În fapt, contestatorul a arătat că instanța în mod greșit a considerat că ar fi renunțat la plângerea penală, fiind interpretate greșit cele susținute de el. De asemenea a arătat că instanța nu a dispus citarea părților, și astfel nu a putut să se prezinte pentru a putea lămuri cauza. Totodată a mai arătat că poliția a efectuat o expertiză criminalistică, dar nu a fost valorificată și dacă se analizau fotografiile trebuiau obligați intimații să îl despăgubească.
În drept, au fost invocate disp. art. 21 din Constituția României, normele penale.
Analizând actele dosarului Instanța reține că prin încheierea din 04.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/302/2014 al Judecătoriei Sector 5 București, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. a C.pr pen s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul N. G. în contradictoriu cu intimații P. I. cu și P. M. împotriva rezoluției nr._/P/2013 din data de 07.08.2014 și rezoluției nr. 1387/II-2/2014 din data de 29.03.2014 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.
În considerente, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că procurorul a reținut în mod corect că în cauză este incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 16 alin. 1 lit. g N C.pr.pen. și anume retragerea plângerii prealabile având în vedere faptul că prin declarația din data de 7.05. 2014 persoana vătămată a arătat că nu se constituie parte în proces și că s-a împăcat cu intimații De asemenea la data de 27.05.2014 persoana vătămată a arătat că își rezervă dreptul de a solicita repararea prejudiciului la instanța civilă deoarece s-a înțeles amiabil cu intimații. Deși în cazul infracțiunilor de distrugere și violare de domiciliu răspunderea penală este înlăturată doar ca urmare a retragerii plângerii prealabile și nu ca urmare a împăcării, trebuie avută în vedere manifestarea de voință a persoanei vătămate, și anume ca intimații să nu fie trași la răspundere penale. Această manifestare de voință este irevocabilă, astfel persoana vătămată neputând reveni și solicita pedepsirea celor doi intimați.
În cauza dedusă judecații, contestatorul a contestat greșita reținere de către judecătorul de cameră preliminar a faptului ca ar și-ar fi retras plângerea penală formulată de către petent împotriva intimaților
Potrivit art 426 c.pr.pen, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Din economia textului legal mai sus menționat se poate conchide că motivul invocat de către contestator nu se înscrie printre cazurile limitativ și expres prevăzute.
În consecință, în temeiul art.431 C.pr.pen va respinge ca inadmisibila cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul N. G..
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen, va obliga pe contestator să plătească suma de 50 ron către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art.431 C.pr.pen respinge ca inadmisibila cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul N. G. (domiciliat în București, .. 6, sector 5).
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen, obligă pe contestator să plătească suma de 50 ron către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi.25.02.2015.
Președinte,Grefier,
Red. DGI
Tehnored. CA
5ex/13.03.2015
| ← Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
