Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Sentința nr. 2034/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 2034/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 14-10-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr._

Sentința penală nr.2034

Ședința publică de la 14 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - A. I.

GREFIER - A. D.

Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror I. G..

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpații Ș. C., D. C. C., inculpatul-parte civilă K. H. și părțile civile S. C. DE URGENTA SF. I. și S. U. DE URGENTA BUCURESTI, având ca obiect tulburarea ordinii și liniștii publice (art.371 NCP).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a se depune concluzii sau note scrise la solicitarea apărătorului ales al inculpaților Ș. C. și D. C. C. și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 30.09.2015, iar apoi la data de astăzi, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

I.Actul de sesizare.

Prin rechizitoriul nr. 4407/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 București au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații Ș. C. și D. C. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.pen. și lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen., cu aplic. art.38 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. și K. H., pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.pen., cu aplic. art.75 alin.1 lit.b C.pen. și art.5 C.pen.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență faptul că la data de 22.04.2012, în jurul orei 07.00, după ce a fost scos cu forța de către inculpatii Ș. C. și D. C.-C. din barul situat în .. 15-17, din sectorul 5, inculpatul K. H. a tras cu un pistol mai multe gloanțe de cauciuc, provocându-i cu această ocazie coinculpatului D. C. două plăgi; ulterior, inculpatii Ș. C. și D. C.-C., după ce l-au dezarmat pe inculpatul K. H., l-au lovit cu sălbăticie în mod repetat, chiar și după ce a căzut la pământ; prin aceste fapte, cei trei inculpați au provocat scandal public și au tulburat ordinea și liniștea publică - producând o stare de teamă și indignare persoanelor care au luat la cunoștință de acest incident.

II.Apǎrarea inculpaților.

Inculpații nu au recunoscut faptele comise, astfel cum acestea au fost descrise în cuprinsul rechizitoriului.

III.Probatoriul.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților și ale părții vătămate; planșe fotografice; procese-verbale de recunoaștere din grup; procese-verbale de verificare; declarații martori, raport de constatare tehnico-științifică fizico-chimică nr._/18.06.2012; certificat medico-legal nr. A2/2416/26.04.2012; raport de constatare tehnico-științifică balistică nr._/18.05.2012; procese-verbale de verificare; permis port-armă seria_/2008; dovada . nr._/31.08.2012.

În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați inculpatul-parte civilă K. H., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (filele 79-80, vol.II, dosarul instanței).

Tot în cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii F. L. V. (fila 81, vol.II, dosarul instanței), R. D. (fila 82, vol.II, dosarul instanței), V. V. (fila 83, vol.II, dosarul instanței), S. N. (filele 84-85, vol.II, dosarul instanței), C. M. D. (fila 86, vol.II, dosarul instanței), E. M. (fila 87, vol.II, dosarul instanței), Râcu I. R. (filele 88-89, vol.II, dosarul instanței), D. S. C. (fila 123, vol.II, dosarul instanței), B. C. A. (fila 175, vol.II, dosarul instanței), B. L. M. (fila 175, vol.II, dosarul instanței) și S. S. (fila 196-197, vol.II, dosarul instanței).

La solicitarea inculpaților s-a administrat proba cu înscrisuri în circumstanțiere. De asemenea, inculpatul K. H. a depus un set de înscrisuri în susținerea acțiunii civile.

IV.Situația de fapt.

Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situația de fapt:

La data de 22.04.2012, în jurul orelor 05:30, inculpatul K. H. s-a deplasat cu logodnica sa Râcu I. R. și trei prietene ale acesteia la clubul Barocco situat în București, ..10, sector 5, iar la scurt timp l-a observat în incinta clubului pe martorul S. Salam, persoană pe care o cunoștea din vedere. Martorul S. Salam se afla însoțit de inculpații Ș. C. și D. C. C..

La scurt timp între K. H. și ceilalți doi inculpați a izbucnit un conflict, Inculpatul K. H. scos cu forța din incinta barului de cătrei ceilalți doi inculpați, care au folosit violențe în acest scop. Deși inculpații Ș. C. și D. C. C. au încercat să acrediteze ideea că K. H. este cel care a început scandalul, spărgând un pahar și devenind violent, declarațiile acestora sunt contradictorii. Astfel, în cursul urmăririi penale ambii inculpați au arătat că K. H. a spart paharul pentru a-l lovi pe D. C. C. (filele 136 și 157 vol. I dup). Cu toate acestea, martorul S. N. a arătat în cursul urmăririi penale, că în timp ce se afla la ieșirea din bar,l ucrând ca bodyguard, i-a văzut pe cei doi inculpați cum îl scoteau pe K. H. afară, unul dintre aceștia spunându-i că K. H. ar fi spart un pahar și ar fi vrut să-l taie pe S. Salam (fila 190 vol. I dup). Martorul S. Salam a declarat însă în cursul urmăririi penale că deși a observat că K. H. a spart paharul respectiv, nu a văzut ca acesta să amenințe sau să lovească pe cineva (fila 184 vol. I dup). În cursul cercetării judectorești ambii inculpați, spre deosebire de declarațiile din cursul urmăririi penale, au arătat că nu știau împotriva cui a vrut K. H. să folosească paharul spart. De altfel declarațiile lor în acest sens, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă (exceptând parțial declarația martorului S. Salam).

Totodată instanța de judecată nu poate primi explicațiile acestora potrivit cărora nu ar fi exercitat nici un fel de violențe asupra lui K. H. la momentul în care acesta a fost scos afară din club, în condițiile în care acesta din urmă se opunea. Instanța urmează a avea în vedere în acest sens și declarația lui Ș. C. dată în cursul urmăririi penale, care a arătat că l-a împins pe K. H. trotuar (fila 136 vol. I dup ) și declarația lui D. C. C. care a declarat că i.a dat o palmă în fața barului lui K. H. deoarece acesta l-a amenințat și l-a înjurat (fila 156 vol I d.up)

În continuare inculpatul K. H. s-a deplasat la mașina sa situată peste drum (la circa 6-7 m), scoțând din torpedou un pistol cu bile și începând să tragă asupra inculpatului D. C., împușcându-l în zona coapsei. Instanța urmează a avea în vedere în acest sens că S. „Sfântul loan” București și S. „B.-A.” București au sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în aceeași zi, la serviciul de primiri urgențe s-a prezentat D. C.-C., căruia i s-a stabilit următorul diagnostic: plagă împușcată coapsă bilaterală dr. și stânga (două mărci traumatice), pacientul refuzând internarea.

În cauză a fost dispusă o constatare tehnico-științifică balistică și, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.445.642 din 18.05.2012, s-a stabilit că: pistolul folosit de inculpatul K. H. și predat organelor de poliție de martorul E. M. face parte din categoria armelor scurte confecționate special pentru a arunca proiectile de cauciuc; arma pusă la dispoziție este un pistol marca Walther, model P99T de calibru 10x22T și este în stare de funcționare (încărcătorul având capacitatea de 14 cartușe); tuburile marcate cu 2,4,8,12,13 au fost trase cu pistolul pus la dispoziție; tuburile marcate cu 1,3,5,67,9,10 și 11 nu conțin elemente necesare identificării armei, fiind inapte comparațiilor; nu se poate stabili dacă bilele în litigiu au fost trase cu pistolul pus la dispoziție; nu se poate stabili dacă urmele materie de culoare neagră prelevate din interiorul țevii pistolului supus examinării provin de la o tragere anterioară, întrucât nu se deține laborator de fizico-chimie. De asemenea, a fost dispusă o altă constatare tehnico-științifică fizico- chimică iar, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 18.06.2012 s-a stabilit că: urmele materie existente pe bumbacul bețișorului recoltor pus la dispoziție conțin elemente chimice Pb, Sb, Ba - care intră în compoziția reziduurilor de tragere - urme secundare ale împușcăturii; s-au evidențiat elementele cupru și zinc care intră în compoziția tubului cartuș; nu deținem criterii științifice pentru stabilirea vechimii reziduurilor de tragere - urme secundare ale împușcăturii.

Inculpatul K. H. a încercat să acrediteze ideea că în timp ce era bătut de cei doi inculpați, a reușit să ajungă la mașina sa parcată în fața barului și în timp ce cei doi continuau să-l bată a reușit să ia din mașină pistolul pe care-l deținea în mod legal. Totodată el a arătat că nu a tras decât câteva focuri în plan vertical, astfel încât nu-și explică de ce D. pretinde că el i-ar fi provocat acele răni prin împușcare (fila 91 vol I d.up.).

Judecătorului cauzei apreciază că nu poate fi verosimilă susținerea inculpatului, și anume ca o persoană care scapă din mijlocul unei bătăi, ar avea timp, în condițiile în care era serios rănită (potrivit declarațiilor sale și ale logodnicei sale fusese lovită cu bestialitate), să se deplaseze la mașina sa situată peste drum, să scoată pistolul, să-l armeze să tragă 11 focuri de armă, în timp ce era urmărită de mai multe persoane (care nu aveau nicio leziune ) și cu toate acestea la momentul în care trage persoanele în cauză să se afle la câțiva metri distanță (în condițiile în care distanța inițială era de 6-7 m). Inculpatul nu ar fi avut timp să desfășoare toate aceste acțiuni dacă într-adevăr el ar fi fost urmărit de către ceilalți doi inculpați. Totodată se observă și o evidentă contradicție între susținerile acestuia, pe de o parte a luat arma în timp ce era lovit (ceea ce implică în mod evident o prezență a agresorilor lângă el) iar pe de altă parte a tras câteva gloanțe ca să se apere în plan vertical (ceea ce presupune o oarecare distanță între el și agresor). Instanța nu poate accepta nici susținerile sale potrivit cărora el a a tras doar în plan vertical, nu și asupra inculpatului D. C. C.. Potrivit declarațiilor martorului V. V. în ziua de 22.04.2012, în jurul orelor 06:30 acesta a ajuns la clubul Barocco, iar când a ieșit din bar a observat pe trotuarul de vizavi un individ care trăgea cu pistolul într-un băiat cu chelie, ce se afla pe stradă, între două mașini. De altfel în condițiile în care inculpatul K. H. a fost singurul care a folosit un pistol cu ocazia incidentului, este evident că plăgile produse inculpatului D. (plăgi produse prin împușcare potrivit actelor medicale existente la dosar) s-au datorat acestuia.

În cursul fazei de judecată inculpatul K. H. a revenit parțial, arătând că a ajuns la mașină profitând de faptul că în acel moment cei doi inculpați o loveau pe prietena sa Râcu I. R. (fila 79 vol.I). Această declarație este însă contrazisă de declarațiile martorelor Râcu I. R., B. C. A. și B. L. M. (celelalte fete care au venit cu inculpatul Kikic H.). Răcu I. Albertina a declarat că cele trei fete care erau cu ei au ajuns primele la mașină, ea deschizând ușile mașinii cu telecomanda în timp ce se afla vis-a-vis. Imediat după fete la mașină a ajuns K., și la câteva secunde a ajuns și ea (fila 160 vol I dup). B. L. M. a declarat că odată cu Răcu I. Albertina a ajuns și K. (fila 204 vol I dup) iar B. C. A. a susținut că după Răcu I. Albertina a venit și K. (fila 206 vol I dup.).

Instanța urmează a înlătura și susținerile martorelor Râcu I. R., B. C. A. și B. L. M. privind faptul că inculpatul K. H. a folosit pistolul pentru a se apăra.

Martora Râcu I. R. a declarat într-o primă declarație că după ce inculpatul a fost bătut în fața barului, a fost târât pe trotuarul alăturat, inculpații continuând să-l lovească cu aceleași răngi de fier. (filșa 162 vol I dup) Această declarație este însă contrazisă de întreg materialul probator existent în cauză. Nu există nicio dovadă că altercația inițială ar fi avut loc pe trotuarul de peste drum de bar și că cu această ocazie ar fi fost folosite răngi sau bastoane telescopice (acest lucru nu a fost susținut nici măcar de către inculpatul K. H.) De altfel în niciuna dintre declarațiile ulterioare ale martorei nu se mai regăsește o asemenea afirmație (filele 159 -161 vol I dup). În cuprinsul acestora se arată că unul dintre agresori l-a lovit pe K. cu piciorul în spate, împingându-l, moment în care am reușit să ajungem la mașină. B. L. M. a declarat și ea că K. a ajuns la mașină din îmbrânceli (fila 202 vol I dup). Pare greu de crezut, în opinia instanței, ca o persoană din îmbrânceli să parcură o distanță de 6-7 m (mașina inculpatului se afla pe trotuarul celălalt al străzii ) Faptul că agresorii se aflau pe cealaltă parte a străzii rezultă și din declarația martorei B. C. A. (fila 207 vol I dup)

Instanța reține și declarația martorei B. C. A. (fila 206 vol I dup) potrivit căreia K. le-ar fi spus, în timp ce era lovit cu pumnii și cu picioarele să plece la mașină. Pare greu de crezut cum o persoană care este lovită cu o violență deosebită de numeroase persoane (martora Râcu I. R. declarând în faza de judecată că erau circa 10 agresori, instanța neputând să nu remarce dramatismul exagerat al martorei, nici măcar inculpatul K. H. nesusținând acest lucru), poate să observe prezența unor alte persoane în jur și să și vorbească cu acestea.

Așa cum s-a arătat anterior, cei doi inculpați l-au lovit pe K. H., însă intensitatea acestora, la acel moment al activității infracționale, este departe de cea susținută de K. H. și de martorele Râcu I. R., B. C. A. și B. L. M.

De asemenea susținerile martorelor Râcu I. R., B. C. A. și B. L. M. potrivit cărora unul dintre agresori ar fi fost înarmat cu un pistol nu corespund realității. De altfel chiar inculpatul Kioic H. a arătat în fața instanței că nu a văzut ca vreo altă persoană să aibă un pistol.

În ciuda faptului că inculpatul K. H. trăgea cu pistolul, cei doi inculpați, Ș. C. și D. C. C., au reușit să-l imobilizeze, continuând să-l lovească în mod violent și ulterior, leziunile provocate necesitând pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale. În fața instanței de judecată cei doi inculpați au arătat că au continuat să-l lovească pe K. H. și după ce a acesta a fost dezarmat deoarece încerca să ia din nou pistolul pe care îl scăpase. Susținerile acestora sunt însă lipsite de veridicitate, fiind contrazise de declarațiile martorilor Râcu I. R., B. C. A. și B. L. M. și D. S.. Acesta din urmă a precizat că, l-a văzut căzut pe trotuar pe cel care trăsese, iar în jurul lui, trei bărbați care îl loveau cu pumnii și cu picioarele, unul dintre agresori având în mână un obiect ca o țeavă de circa 15 cm, pe care a introdus-o în borsetă. Instanța constată că afirmațiile celor doi inculpați sunt în evidentă contradicție și cu filmarea video existentă la dosarul cauzei. Din vizionarea acesteia se observă cum inculpații îl lovesc pe K. H. cu o violență deosebită acesta aflându-se aproape în pragul inconștienței. De asemenea se observă clar că inculpatul K. H. nu avea, raportat la situația sa concretă, nicio posibilitate de a se înarma din nou. De altfel după ce o persoană neidentificată i-a îndepărtat pe agresori, inculpatul Ș. C. i-a mai aplicat lui K. H. două lovituri cu bastonul telescopic, deși acesta era căzut și era lipsit de apărare.

Întregul incident (respectiv folosirea pistolului de către K. H. și lovirea acestuia cu bestialitate de către Ș. C. și D. C. C.) a tulburat ordinea și liniștea publică.

Potrivit declarației martorului S. N., în acel moment, pe stradă se aflau mai mulți clienți ai clubului care erau foarte speriați și indignați.

Fiind audiat, martorul C. M. D. a declarat că la data de 22.04.2012, în jurul orelor 07:00, în timp ce dormea în locuința sa de la etajul 4 al blocului situat pe .. 13-15, sector 5, a fost trezit de zgomotul ce se auzea din fața barului Barocco, zgomote ce au constat în trei focuri de armă și țipetele mai multor persoane. Imediat a ieșit la fereastră și, uitându-se pe stradă, a văzut multe persoane pe stradă, fără a le reține semnalmentele, printre care și o fată care luase un bărbat de braț pentru a-l ajuta să meargă la mașină, întrucât era bătut, moment în care a sunat la serviciul se urgență 112. Martorul a mai declarat că nu a văzut niciun pistol, dar, după ce s-au împrăștiat toate persoanele, un individ necunoscut a aruncat un obiect sub un taxi ce se afla vizavi de bar.

De asemenea, a fost audiat și martorul D. S. C., care a declarat că la data de 22.04.2012, în jurul orelor 06:00-06:30, în timp ce se afla în apartamentul său, în dormitorul cu vedere pe . partea cu barul Barocco, a fost trezit de zgomotele ce se auzeau pe stradă. Mergând la fereastră a observat vizavi de barul Barocco, în fața imobilului nr.17, un individ care trăgea cu pistolul în direcția barului, neputând vedea persoanele în care trăgea deoarece nu avea vizibilitate spre parterul blocului, acesta fiind speriat și indignat de ceea ce se întâmpla. Martorul a mai declarat că inițial a auzit patru-cinci focuri trase „foc cu foc,, după care a auzit o rafală de focuri. Acesta a mai precizat că, imediat ce s-a oprit rafala, l-a văzut căzut pe trotuar pe cel care trăgea, iar în jurul lui, trei bărbați care îl loveau cu pumnii și cu picioarele, unul dintre agresori având în mână un obiect ca o țeavă de circa 15 cm, pe care a introdus-o în borsetă.

Totodată, martorul V. V. a declarat că în ziua de 22.04.2012, în jurul orelor 06:30 a ajuns la clubul Barocco, iar când a ieșit din bar a observat pe trotuarul de vizavi un individ care trăgea cu pistolul într-un băiat cu chelie, ce se afla pe stradă, între două mașini, motiv pentru care s-a speriat și a devenit indignat de ceea ce se întâmpla

Fiind audiată, martora R. D. a declarat că la data de 22.04.2012, în jurul orelor 07:00, în timp ce se afla pe . apropiere de . auzit două focuri de armă, apoi încă trei venind din fața barului Barocco, lucru ce i-a provocat o stare de teamă și indignare.

Instanța reține că în urma incidentului la locul faptei s-au strâns numeroase persoane, circa 15-20 potrivit declarației martorului F. L. V., peste 20 potrivit martorei R. D., 20-30 de persoane potrivit martorului S. N., 40-50 de persoane conform martorului C. M. D..

V Încadrarea juridică

În drept, fapta inculpatului K. H. care la data de 23.04.2012 a tras cu pistolul asupra inculpaților Ș. C. și D. C. C. în fața barului Barrocco din București, fapta provocând o stare de temere și indignare în rândul persoanelor care au perceput fapta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, în ceea ce privește elementul material fapta prev. de art. 371 C.pen. se poate comite prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor, ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor. În cauză inculpatul a tras cu pistolul asupra celorlalți doi inculpați, rănindu-l pe D. C. C.. De asemea fapta a fost comisă în public astfel cum este definită această noțiune potrivit art. 184 lit. a C.pen. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile de conviețuire socială a căror apărare este asigurată prin apărarea ordinii publice

În ceea ce privește raportul de cauzalitate, acesta rezultă fără dubiu, în mod direct și nemijlocit, din expunerea celorlalte două elemente, precum și din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, prevăzând și acceptând posibilitatea producerii consecințelor faptei sale.

Apărătorul ales al inculpatului a solicitat achitarea invocând faptul că fapta a fost comisă în stare de legitimă apărare, aspect apreciat de instanță ca fiind contrazis de situația existentă.

Astfel, potrivit art. 19 C.pen. este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in legitima aparare.Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.

Incidența legitimei apărări este condiționată însă de o . condiții:

- Un atac material, direct, imediat și injust;

- Atacul să creeze un pericol pentru persoana celui atacat, a altuia, a drepturilor acestora ori pentru un interes general;

- Săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru înlăturarea atacului;

- Fapta să fie necesară pentru înlăturarea atacului;

- Fapta prevăzută de legea penală să fie îndreptată împotriva atacatorului;

- Existența unei proporții între apărare și gravitatea atacului.

Instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite două dintre aceste condiții. În primul rând, la momentul comiterii faptei, nu exista un atac imediat asupra inculpatului, acțiunea sa nefiind așadar necesară. Atacul ar fi trebuit să fie în curs de desfășurare sau pe punctul de a se produce (adică să fie iminentă producerea lui). Nu se poate invoca legitima apărare dacă atacul era epuizat. După cum s-a arătat și în descrierea situației de fapt, în momentul în care inculpatul a tras cu pistolul asupra celorlalți doi coinculpați, aceștia încetaseră orice acțiune violentă asupra sa.

Totodată instanța constată că inculpatul nu a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată împotriva presupușilor atacatori. În concret trebuie să existe o acțiune ilicită a unei persoane, iar persoana atacată să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală împotriva atacatorului. Instanța reține însă că inculpatul a fost acuzat de comiterea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, relațiile sociale vătămate neavând nicio legătură cu persoana atacatorilor. Nu se poate reține în nicio situație legitima apărare în cazul comiterii infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, deoarece subiectul pasiv, respectiv societatea, nu poate fi autorului unui atac care să justifice o apărare.

Doctrina și jurisprudența sunt constante în a aprecia că în cazul în care o persoană, victima unui atac, comite o faptă prevăzută de legea penală împotriva altei persoane decât atacatorul sau împotriva oricărei alte valori sociale pentru a se apăra, situația trebuie examinată din perspectiva stării de necesitate. În aceste situații atacul material, direct, imediat și injust devine un pericol iminent (de exemplu inculpatul, fiind atacat, trage cu pistolul pentru a se salva tulburând ordinea și liniștea publică, situație care dacă ar fi existat ar fi putut justifica starea de necesitate). În cauză însă, astfel cum s-a arătat, inculpatul nu era supus niciunui atac, astfel că nu sunt îndeplinite nici condițiile stării de necesitate (datorită lipsei unui pericol iminent)

Instanța reține că în mod eronat în rechizitoriu a fost reținută și circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. 1 lit. b și anume depășirea limitelor legitimei apărări. Această circumstanță presupune îndeplinirea tuturor condițiilor privitoare la legitimă apărare (mai sus menționate) cu excepția proporționalității între atac și apărare. În condiții în care atacul nu era imediat, iar apărarea nu a fost îndreptată împotriva presupușilor atacatori, instanța urmează a înlătura această circumstanță atenuantă. Din aceste considerente în temeiul art. 386 C.pr.pen. instanța va admite cererea reprezentantului Ministerului Public și va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul K. H. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. 371 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. b în infracțiunea prev. de art. 371 C.pen.

Totodată în cauză nu ar putea fi reținută nici circumstanța atenuantă a provocării. Potrivit art. 75 alin. 1 lit. a, deoarece aceasta se reține când se constată că infracțiunea a fost comisă sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava. Provocarea trebuie să provină din partea împotriva căreia este comisă infracțiunea, or în cauză subiectul pasiv este societatea.

Cu privire la ceilalți doi inculpați, Ș. C. și D. C. C. instanța urmează a examina în prealabil care este legea penală mai favorabilă, prin prisma Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6.05.2014 potrivit căreia dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinare a prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.

În acest sens reține că infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este sancționată cu închisoarea între 6 luni și 5 ani sau amenda, având corespondent în dispozițiile art. 180 C.pen. din 1969, privind vătămarea corporală (limitele de pedeapsă închisoarea între 6 luni și 5 ani). Infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 C.pen. și sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda era prevăzută în art. 321 C.pen, fiind sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

În primul rând instanța constată că, având în vedere gravitatea faptelor în cauză nu poate fi aplicată pedeapsa amenzii pentru niciuna dintre infracțiuni. De asemenea instanța urmează a avea în vedere tratamentul sancționator pentru concursul de infracțiuni: spor facultativ potrivit vechiului cod, spor obligatoriu de o treime potrivit noului cod. Având în vedere că instanța nu apreciază necesară aplicarea vreunui spor (aspecte ce vor fi prezentate în secțiunea privitoare la individualizare), în cauză vechiul Cod Penal este legea penală mai favorabilă. Deși în abstract pedeapsa pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice este mai mare, în concret ea nu va produce nicio consecință asupra pedepsei de bază.

Din aceste considerente în temeiul art. 386 C.pr.pen. va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată din oficiu și dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații Ș. C. și D. C. C. au fost trimiși în judecată, din infracțiunile prev. de art. 193 alin. 2 C.pen și art. 371 C.pen cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 181 C.pen. din 1969 și art. 321 alin. 1 C.pen. din 1969cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen. din 1969.

În drept, fapta inculpaților Ș. C. și D. C. C. care la data de 22.04.2012 au folosit violența pentru a-l scoate pe inculpatul K. H. din clubul Barocco și după ce acesta din urmă a tras cu pistolul asupra lor, l-au dezarmat, continuând să-l lovească în timp ce se afla la pământ, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C.pen. din 1969.

Sub aspectul laturii obiective, fapta prev. de art. 181 C.pen. din 1969 se poate comite prin lovire sau orice act de violență cauzator de suferințe fizice Astfel, elementul material este reprezentat de acțiunea inculpații de lovire a inculpatului K. H.. Urmarea imediată constă vătămarea integrității corporale a părții vătămate, pentru leziunile produse fiind necesare 35-40 zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate, acesta rezultă fără dubiu, în mod direct și nemijlocit, din expunerea celorlalte două elemente, precum și din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, prevăzând și acceptând posibilitatea producerii consecințelor faptei lor.

În drept, fapta inculpaților Ș. C. și D. C. C. care l-au lovit puternic pe inculpatul K. H. în fața barului Barrocco din București, fapta provocând o stare de temere și indignare în rândul persoanelor care au perceput fapta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 C.pen.din 1969

Sub aspectul laturii obiective, în ceea ce privește elementul material fapta prev. de art. 371 C.pen. se poate comite prin săvârșirea de acte sau gesturi, proferarea de cuvinte sau expresii, ori comiterea oricărei manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public. De asemea fapta a fost comisă în public astfel cum este definită această noțiune potrivit art. 152 lit. a C.pen. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile de conviețuire socială a căror apărare este asigurată prin apărarea ordinii publice

În ceea ce privește raportul de cauzalitate, acesta rezultă fără dubiu, în mod direct și nemijlocit, din expunerea celorlalte două elemente, precum și din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, prevăzând și acceptând posibilitatea producerii consecințelor faptei lor.

Instanța reține că în cazul niciunuia dintre cei doi inculpați nu se poate reține comiterea faptelor în legitimă apărare. Instanța nu va relua prezentarea condițiilor privind reținerea acestei cauze justificative ci doar va sublinia că, după cum în mod unanim s-a acceptat în doctrină și în jurisprudență, atacul încetează să fie imediat dacă s-a epuizat. Persoana care comite o faptă prevăzută de legea penală nu poate invoca legitima aparare dacă continuă să lovească agresorul după ce acesta este dezarmat și nu mai are nicio posibilitate conncretă de a continua atacul. Deși inculpații au susținut că l-a lovit pe K. H. deoarece acesta încerca să ajungă la pistolul pe care-l scăpase, din înregistrarea video existentă la dosar rezultă clar că acesta aproape nici nu se mai mișca., fiind lovit cu bestialitate.

În cauză nu poate fi reținută nici provocarea, deoarece inculpații sunt cei care au pornit scandalul, folosind violența atât în bar cât și în fața acestuia.

VI Individualizarea pedepsei

Așadar, în temeiul art. 396 alin. 2 C.P.P., instanța constată că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța urmând a proceda la stabilirea unei pedepse.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicate inculpaților, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (criterii care se regăsesc aproximativ în aceeași formulare și în vechiul Cod Penal)

În ceea ce privește fapta inculpatului K. H., instanța apreciază că a trage cu pistolul spre două persoane, în public, în fața unui bar este o faptă care prezintă o gravitate deosebită. În același timp instanța reține că inculpatul K. H. l-a împușcat cu această ocazie pe D. C. C.. Este adevărat că inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru această faptă, în cauză dispunându-se încetarea urmăririi penale ca urmare a plângerii prealabile, dar instanța nu poate să nu țină cont de acest aspect.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului instanța are în vedere că acesta este la primul contact cu legea penală, este integrat în societate, are un loc de muncă, o profesie.

Punând în balanță toate aceste aspecte, instanța se va orienta spre o pedeapsă orientată spre jumătatea celor două limite de pedeapsă.

În baza art. 371 C.pen. va condamna pe inculpatul K. H. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare pedepsei, instanța apreciază că raportat la faptul că de la comiterea faptei a trecut o perioadă îndelungată, în care inculpatul nu a mai comis nicio altă faptă penală, precum și raportat la toate circumstanțele sale personale, executarea în regim de detenție nu ar conduce la reintegrarea socială a inculpatului, ci ar avea un efect contrar. Instanța consideră că simpla aplicare a pedepsei constituie un avertisment suficient pentru a corija conduita inculpatului.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. instanța reține dispozițiile art. 91 C.P., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 C.P. sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecatăși nici nu a încercat zădărnicirea adevărului, neexistând la dosar nicio probă concretă care să dovedească că acesta a încercat influențarea vreunui martor.

Din aceste considerente în baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatului să execute următoarele obligații:

b) sa frecventeze două programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate;

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție Socială Sector 6 București sau în cadrul Direcției Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului sector 5 pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 72 C.pen. constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 3.05._12.

Cu privire la ceilalți doi inculpați, Ștefănescxu C. și D. C. C. instanța apreciază că din înregistrarea video existentă la dosar se observă în mod clar violența cu care aceștia îl lovesc pe K. H., deși acesta se afla la pământ și aproape nu mai mișca. Este adevărat că K. H. trăsese în prealabil înspre ei, însă acest lucru nu poate justifica un asemenea comportament excesiv de brutal. Practic celor doi inculpați nu le-a păsat nici un moment că prin faptele lor s-ar putea produce consecințe mult mai grave față de K. H.. În plus, la câteva secunde după ce încetaseră atacul la urmare a solicitării unei alte persoane, inculpatul Ș. îl lovește pe K. H. de două ori cu bastonul telescopic, deși acesta era căzut. Într-o societate călăuzită de principiul legalității astfel de conduite nu ar trebui să existe, impunându-se reprimarea lor.

În ceea ce privește consecințele personale, instanța reține că ambii inculpați sunt la primul conflict cu legea penală, sunt integrați în societate, au un loc de muncă, au familii.

Instanța se va orienta spre o pedeapsă medie în cazul infracțiunii de vătămare corporală, și spre limita minimă în cazul infracțiunii prev. de art. 321 C.pen din 1969 (în acest caz culpa aparținând în principal inculpatului K. H.).

În baza art. 181 C.pen. din 1969 condamnă pe inculpatul Ș. C. la pedeapsa de 2 ani și 6 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În baza art. 71 C.pen. cu aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II a și b) C. pen. din 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 321 alin. 1 C.pen. din 1969 condamnă pe inculpatul ȘTTEFĂNESCU C. (fiul lui A. și M., născut la data de 28.01.1988 în București, domiciliat în București, ., ., ., sector 4, posesor CI . nr._, CNP -_, studii medii, agent de pază la . SRL, necăsătorit, fără copii, necunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art. 33 lit. b cu aplicarea art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 contopește pedepsele mai sus aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 181 C.pen. din 1969 condamnă pe inculpatul D. C.-C. (fiul lui I. și Florența, născut la data de 25.06.1990 în București, domiciliat în București, ., ., ., sector 4, posesor CI . nr._, CNP -_, studii medii, agent de pază la . SRL, căsătorit, 1 copil, necunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În baza art. 321 alin. 1 C.pen. din 1969 condamnă pe inculpatul D. C.-C. (fiul lui I. și Florența, născut la data de 25.06.1990 în București, domiciliat în București, ., ., ., posesor CI . nr._, CNP -_, studii medii, agent de pază la . SRL, căsătorit, 1 copil, necunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art. 33 lit. b cu aplicarea art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 contopește pedepsele mai sus aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare.

Cu privire la diferența de pedeapsă dintre cei doi inculpați, instanța va avea în vedere că inculpatul Ș. C. l-a mai lovit cu bastonul telescopic de două ori pe K. H. după ce . încetase ca urmare a intervenției unei persoane neidentificate.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare, instanța consideră și în cazul acestor doi inculpați, raportat la faptul că de la comiterea faptei a trecut o perioadă îndelungată, în care ambii nu au mai comis nicio altă faptă penală, precum și raportat la toate circumstanțele lor personale, executarea în regim de detenție nu ar conduce la reintegrarea socială a inculpaților, ci ar avea un efect contrar.

Din aceste considerente în baza. art. 86 ind.l. C.pen și 86 ind.2 C.pen din 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art.71 alin.5 cp. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare

Conform art.86 ind.3 alin. 1 C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu.

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență

În baza art.86 in.3 alin.2 C.pen supravegherea executării obligațiilor stabilite de Instanță se face de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului Ș. C. asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei prevăzute de art. 86 ind. 4 Cod penal.

În temeiul art. 72 C.pen. constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 3.05._12.

În baza. art. 86 ind.l. C.pen și 86 ind.2 C.pen din 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art.71 alin.5 cp. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare

Conform art.86 ind.3 alin. 1 C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu.

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență

În baza art.86 in.3 alin.2 C.pen supravegherea executării obligațiilor stabilite de Instanță se face de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului D. C. C. asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei prevăzute de art. 86 ind. 4 Cod penal.

În temeiul art. 72 C.pen. constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 3.05._12.

VII Latura civilă

Inculpatul-parte civilă K. H. s-a constituit parte civil, cerând daune materiale în cuantum de 59 694 lei și daune morale în cuantum de 1 2980 000 lei (fila 37 vol I).

Potrivit art. 1357 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii delictuale a celor doi inculpați, respectiv fapta ilicită (infracțiunea de vătămare corporală), prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, instanța constată că proba acestuia este supusă dispozițiilor art. 249 C.pr. civ potrivit căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege.

De asemenea dispozițiile art. 20 alin. 2 C.pr. pen statuează că constituirea ca parte civila se face in scris sau oral, cu indicarea naturii si a intinderii pretentiilor, a motivelor si a probelor pe care acestea se intemeiaza.

Cu privire la daunele materiale acestea se constituie, în opinia inculpatului din 13 515 lei contravaloare spitalizare în Turcia, 1720 lei cheltuieli medicale în România și 44 459 lei contravaloarea avansului acordat în vederea accesării unor fonduri europene. Referitor la această ultimă sumă, instanța apreciază că nu există o legătură de cauzalitate cu infracțiunea de vătămare corporală. În realitate inculpatul-parte civilă a pierdut suma respectivă pentru că s-a aflat în arest preventiv, lucru datorat propriei conduite. De asemenea din documentele medicale existente la dosar rezultă că tratamentul medical de care a beneficiat acesta în Turcia a privit și alte aspecte care nu au nicio legătură cu infracțiunea comisă de Ș. C. și D. C. C. (biochimie, microbiologie, transfuzii- fila 59). Simplul fapt că a fost victima unei infracțiuni nu poate permite unei persoane să realizeze un set complet de analize pe seama autorilor faptei. Totodată instanța urmează a avea în vedere și conduita inculpatului K. H. care a determinat în parte comportamentul celorlalți doi inculpați. Chiar dacă acest comportament nu justifică reținerea provocării, el trebuie avut în vedere la stabilirea despăgubirilor materiale. În acest sens instanța îi va obliga pe inculpații Ș. C. și D. C. C., în solidar, să-i plătească lui K. H. suma de 8000 lei daune materiale, apreciind că aceasta este de natură a acoperi prejudiciul material suferit (proporțional cu propria culpă)

Cu privire la daunele morale solicitate, instanța reține din coroborarea probelor anterior menționate că, urmare violenței exercitate de Ș. C. și D. C. C., în modalitatea care rezultă din înregistrarea video existentă la dosar, inculpatul K. H. a suferit o . traume psihice.

În acest context, instanța învederează că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral produs, fiind strâns legat de persoană, a lezat direct și nemijlocit psihicul părinților victimei.

Instanța constată că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin raportare la următoarele criterii stabilite de jurisprudență:

-criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv

-criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele (în cauză, vătămarea integrității fizice a părții civile).

De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul traumatizant al faptei ilicite.

Așadar, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Pe cale de consecință, cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța va avea în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora. Judecătorul cauzei va avea în vedere și contribuția inculpatului K. H. la producerea incidentului.

Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea civilă, va aprecia o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Instanța apreciază că suma de 7000 de lei este de natură a acoperi prejudiciul moral suferit de K. H..

Totodată instanța consideră că în cauză sunt fondate și susținerile părții civile S. U. de Urgență București, motiv pentru care în baza art.397, art. 19, art. 25 C.P.P. cu referire la art.1357 C.civ va admite acțiunea civilă formulată de aceasta și va obliga inculpații Ș. C. și D. C. C., în solidar, să-i plătească acesteia suma de 880, 03 lei de lei.

VIII Alte măsuri și cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 112 lit. a C.pen. confiscă de la inculpatul K. H. pistolul cu bile, marca Walther, model P99T, ., cele 13 tuburi de cartușe și cele 5 bile de cauciuc depuse la Camera de Corpuri delicte, potrivit dovezii ., nr._.

În baza art. 274 al. 1 C.P.P. obliga pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 1400 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare.Onorariul interpretului de limba turcă rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 386 C.pr.pen. admite cererea reprezentantului Ministerului Public și dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul K. H. (cetățean turc, fiul lui Kemal și Guldane, născut la data de 15.10.1976 în Turcia, domiciliat în Turcia, oraș Corune, cu reședința în România, .-63, ., posesor permis de ședere . nr._, CNP -_, studii medii, administrator la . SA, necăsătorit, fără copii, necunoscut cu antecedente penale) a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. 371 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. b în infracțiunea prev. de art. 371 C.pen.

În temeiul art. 386 C.pr.pen. admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată din oficiu și dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații Ș. C. (fiul lui A. și M., născut la data de 28.01.1988 în București, domiciliat în București, ., ., posesor CI . nr._, CNP -_, studii medii, agent de pază la . SRL, necăsătorit, fără copii, necunoscut cu antecedente penale) și D. C. C. (fiul lui I. și Florența, născut la data de 25.06.1990 în București, domiciliat în București, ., ., ., sector 4, posesor CI . nr._, CNP -_, studii medii, agent de pază la . SRL, căsătorit, 1 copil, necunoscut cu antecedente penale) au fost trimiși în judecată, din infracțiunile prev. de art. 193 alin. 2 C.pen și art. 371 C.pen cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 181 C.pen. din 1969 și art. 321 alin. 1 C.pen. din 1969cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen. din 1969.

În baza art. 371 C.pen. condamnă pe inculpatul K. H. (cetățean turc, fiul lui Kemal și Guldane, născut la data de 15.10.1976 în Turcia, domiciliat în Turcia, oraș Corune, cu reședința în România, sat R., .-63, ., posesor permis de ședere . nr._, CNP -_, studii medii, administrator la . SA, necăsătorit, fără copii, necunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatului să execute următoarele obligații:

b) sa frecventeze două programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate;

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 72 C.pen. constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 3.05._12.

În baza art. 181 C.pen. din 1969 condamnă pe inculpatul Ș. C. la pedeapsa de 2 ani și 6 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În baza. art. 86 ind.l. C.pen și 86 ind.2 C.pen din 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art.71 alin.5 cp. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare

Conform art.86 ind.3 alin. 1 C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu.

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență

În baza art.86 in.3 alin.2 C.pen supravegherea executării obligațiilor stabilite de Instanță se face de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 72 C.pen. constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 3.05._12.

În baza art. 321 alin. 1 C.pen. din 1969 condamnă pe inculpatul D. C.-C. (fiul lui I. și Florența, născut la data de 25.06.1990 în București, domiciliat în București, ., ., ., sector 4, posesor CI . nr._, CNP -_, studii medii, agent de pază la . SRL, căsătorit, 1 copil, necunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza. art. 86 ind.l. C.pen și 86 ind.2 C.pen din 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art.71 alin.5 cp. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare

Conform art.86 ind.3 alin. 1 C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu.

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență

În baza art.86 in.3 alin.2 C.pen supravegherea executării obligațiilor stabilite de Instanță se face de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 72 C.pen. constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 3.05._12.

În baza art.397, art. 19, art. 25 C.P.P. cu referire la art.1357 C.civ admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă-inculpat K. H. și obligă inculpații Ș. C. și D. C. C., în solidar, să-i plătească acestuia suma de 8000 lei daune materiale și 7000 de lei daune morale.

În baza art.397, art. 19, art. 25 C.P.P. cu referire la art.1357 C.civ admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. de Urgență București, cu sediul în sector 5, București, Splaiul Independentei, nr. 169 și obligă inculpații Ș. C. și D. C. C., în solidar, să-i plătească acesteia suma de 880, 03 lei de lei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată în ședința publică din data de 14.10.2015.

Președinte, Grefier,

A. I. A. D.

Red. A.I./tehnored.A.D.

6 ex./15.10.2015

← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1065/2015....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... →

Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Sentința nr. 2034/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Sentința nr. 2034/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI