Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr. 1622/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1622/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 18-08-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 1622
Ședința publică de la 18 August 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - D. I. G.
GREFIER – G. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, a fost reprezentat de procuror I. N..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent N. T. și intimați Penitenciarul R. și Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca obiect plângere conform art. 56 din Legea nr. 254/2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.08.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea până la data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 20.02.2015, sub nr._, contestatorul N. T. a înțeles să conteste încheierea nr. 140/12.02.2015, pronunțată în dosarul nr. 108/30.01.2015 de către judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului R..
În fapt, contestația nu a fost motivată.
Prin adresa nr. I/3979/PBRB/05.03.2015 a Penitenciarului R., ca urmare a solicitării instanței, au fost înaintate caracterizarea petentului; prin adresa I/_/18.05.2015 a Penitenciarului R. s-a înaintat precizări cu privire la cererea petentului, iar prin adresa nr._/DCEAN/19.05.2015 ANP a formulat precizări.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 108/30.01.2015 al judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului R..
Analizând actele dosarului, Instanța reține ca Prin plângerea înregistrată sub nr. 108/2015 la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul R., petentul N. T. a arătat că i s-au încălcat de către Penitenciarul R. unele drepturi din cele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare referitoare la executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că petentul a arătat că nu sunt respectate normele minime obligatorii privind cazarea petentului întrucât acesta este cazat într-o cameră cu o suprafață de aproximativ 24 mp, împreună cu alți 11 deținuți, astfel încât nu există spațiu suficient. De asemenea, petentul a arătat că în camera de deținere nu există mobilier care să asigure condițiile necesare servirii mesei și depozitării bunurilor personale. Totodată, petentul a arătat că programul de distribuire a apei calde nu este respectat, că transportul deținuților către și de la instanța de judecată se efectuează în condiții de supraaglomerare a mijloacelor de transport, fără aerisire pe timp de vară și fără încalzire pe timp de iarnă. În finalul motivării plângerii formulate, petentul a arătat că perchezițiile intime asupra sa au fost efectuate fără respectarea condițiilor prevăzute de lege iar în camera de deținere petentul a fost cazat împreună cu persoane cu boli cronice, fiind expus riscului îmbolnăvirii.
Prin Încheierea nr.140/12.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R. a fost respinsă plângerea formulată de către petent ca nefondată.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat contestația care formează obiectul prezentului dosar.
Examinând cererea dedusă judecății, sub aspectul încălcării drepturilor privind cazarea, Instanța reține că potrivit art.48 alin. 3- 5 din Legea nr.254/2013, instanța constată că
(3) Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun.
(4) Camerele de cazare și celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate dispun de iluminat natural și de instalațiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător.
(5) Normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiției.
Conform art.1 din anexa la OMJ nr.433/2010, (1) Spațiile destinate cazării persoanelor private de libertate trebuie să respecte demnitatea umană și să întrunească standardele minime sanitare și de igienă, ținându-se cont de condițiile climatice și, în special, de suprafața de locuit, volumul de aer, iluminare, sursele de încălzire și ventilație.
(2) Camerele de cazare și celelalte încăperi destinate persoanelor private de libertate trebuie să dispună de iluminat natural, de instalațiile necesare asigurării iluminatului artificial și să fie dotate cu utilități igienico-sanitare și instalații de încălzire.
(3) Camerele de cazare din penitenciarele existente trebuie să asigure:
a) cel puțin 4 metri pătrați (m2) pentru fiecare persoană privată de libertate, încadrată în regimul închis sau de maximă siguranță;
b) cel puțin 6 metri cubi (m3) de aer pentru fiecare persoană privată de libertate, încadrată în regimul semideschis sau deschis.
(4) Minorilor, tinerilor, persoanelor arestate preventiv, precum și persoanelor pentru care nu s-a stabilit regimul de executare le sunt aplicabile dispozițiile alin. (3) lit. a).
Instanța constată că art. 20 din Constituție statuează că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar, dacă există neconcordanțe între aceste instrumente juridice și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Prevederile constituționale asigură atât aplicarea directă a Convenției, cât și preeminența acesteia în dreptul intern român, permițând judecătorului român să pronunțe soluții întemeiate pe dispozițiile Convenției și pe jurisprudența Curții.
Conform dispozițiilor art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.
Art. 3 din Convenție impune statului să se asigure că orice prizonier este deținut în condiții compatibile cu respectarea demnității umane, că modalitățile de executare nu-l supun la o suferință sau la o încercare de o intensitate care să depașească nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că, având în vedere cerințele practice ale detenției, sănătatea și confortul prizonierului sunt asigurate într-un mod adecvat (Kudla împotriva Poloniei).
La data de 24 iulie 2012, Curtea de la Strasbourg a pronunțat hotărârea cvasi-pilot I. S. împotriva României, în care a reținut existența unei probleme recurente cu privire la condițiile de detenție și a accentuat necesitatea introducerii unor remedii naționale efective, care să permită autorităților naționale atât să constate în substanță încălcarea prevederilor Convenției și să dispună încetarea încălcării, cât și să acorde o despăgubire.
Analizând condițiile în care este deținut petentul, din perspectiva art. 3 din Convenție și a jurisprudenței Curții Europene, se observă că, deși măsurile privative de libertate sunt însoțite de obicei de suferințe și umilire, asigurarea unui spațiu de cazare sub dimensiunile prevăzute de lege, îl supun pe inculpat la o experiență de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției, aduc atingere demnității sale și îi inspiră sentimente de umilință, fiind echivalente cu un tratament degradant.
De altfel, și Comitetul European pentru Prevenirea Torturii, în raportul publicat la 11 decembrie 2008, a recomandat autorităților române să ia măsurile necesare pentru ca norma de 4 mp de spațiu vital pentru fiecare deținut în celulele colective să fie respectată în toate penitenciarele din România.
Instanța constata ca petentul a fost repartizat la camera E334 împreună cu alti 11 deținuți într-o camera de 11 m.
În ceea ce privește susținerea judecătorului de supraveghere a privării de libertate potrivit căreia ca supraaglomerarea a fost cauzata de creșterea numarului deținutilor nu poate constitui un motiv pentru a nu se respecta dreptul la cazare recunoscut unei persoane privative de libertate.
Simpla încălcare a acestor drepturi este de natură a conduce la admiterea plângerii, neexistând vreo obligație a judecătorului de a avea în vedere la pronunțarea soluției dacă această încălcare este sau nu imputabilă administrației penitenciarului respectiv.
Totodată trebuie avută în vedere și jurisprudența CEDO potrivit căreia statul și reprezentanții săi (între care se numără și administrația penitenciarului) nu pot justifica încălcarea drepturilor prevăzute de Convenție prin lipsa resurselor financiare.
Având în vedere situația concretă a petentului, instanța apreciază că se impune pronunțarea unei hotărâri care să fie opozabilă autorităților locului de detenție, pe toată perioada încarcerării. Existența posibilității ca petentul să facă plângeri de fiecare dată când drepturile sale sunt încălcate (care ulterior sunt respinse deoarece la momentul examinării lor petentului îi sunt respectate o perioadă de scurt drepturile) nu constituie un remediu eficient în sensul art. 13 din CEDO:
Din aceste considerente instanța va constata incalcate art. 48 și 80 din Legea nr. 253/2014, raportat la art. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului fata de petent prin omisiunea respectării normelor minime obligatorii privind conditiile de cazare a persoanelor private de libertate aprobate prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 433/2010, publicat in Monitorul Oficial nr. 103/2010.
Conform art. 13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, va obliga ca administrația Penitenciarului București R. a asigure petentului spatiul personal prevazut de art. 1 alin. 4 din Anexa I la Ordinul Ministrului Justitiei nr. 433/2010, referitor la Normele minime obligatorii privind conditiile de cazare a persoanelor private de libertate, prin cazarea unui numar de persoane in celula inculpatului care sa respecte norma recomandata pentru celule colective.
Este evident ca din moment ce s-au încălcat normele de cazare fiind cauzate . 21 mp, 11 persoane, Penitenciarul nu a putut sa asigure si mobilierul necesar destinat diverselor activitați in functie de numarul detinutilor.
In ce priveste condițiile de transport, Instanța reține ca potrivit art. 46 din Legea nr. 254/2013, (1) Transportarea persoanelor condamnate se realizează cu respectarea cerințelor de aerisire și iluminare, precum și a celor privind siguranța mijloacelor de transport, în condiții care să nu producă acestora suferințe fizice umilitoare.
(2) Atunci când persoanele condamnate sunt transferate într-un penitenciar sau în alte locuri, acestea sunt expuse cât mai puțin privirii publice.
(3) Cheltuielile de transport sunt suportate de administrația penitenciarului sau de autoritatea care organizează și răspunde pentru transportarea persoanelor condamnate.
(4) Transportarea persoanelor condamnate de la un penitenciar la altul se face în baza unui grafic aprobat de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Instanța constată că potrivit art.179 din Ordinul Ministerului Justiției nr.1676/C din 24.06.2010, (1) Pentru escortarea persoanelor private de libertate în mijloace auto, escortei îi este destinat, în funcție de numărul acestora, unul sau mai multe mijloace de transport special amenajate, care să respecte condițiile tehnice stabilite de legislația în vigoare cu privire la transportul de persoane.
(2) În fiecare mijloc de transport se îmbarcă numai numărul de persoane legal prevăzut pentru tipul autovehiculului respectiv.
Potrivit art.182 din Ordinul Ministerului Justiției nr.1676/C din 24.06.2010, (1) Mijloacele de transport speciale din dotarea locului de deținere destinate transportului persoanelor private de libertate se amenajează în așa fel încât să asigure condiții de separare pe timpul transportului, să aibă încuietori sigure la compartimentele unde se introduc persoanele private de libertate și la uși, care să poată fi manevrate cu ușurință în caz de forță majoră.
(2) Mijloacele de transport speciale sunt astfel amenajate încât să asigure condiții de încălzire, iluminare și aerisire corespunzătoare.
(3) Mijloacele de transport speciale se dotează cu mijloace de legătură radio cu locul de deținere, precum și cu sisteme de legătură și semnalizare-alarmare între personalul din compunerea escortei și cabina conducătorului auto.
In încheierea atacata s-a făcut o enumerare a condițiilor in care trebuie transportate persoanele privative de libertate însă nu s-a răspuns punctual la incalcarile reclamate de către petent.
Martorul M. R. confirma ca sunt transportați cu autoturismul la instanța peste capacitatea maxima de persoane autovehiculului
Instanța va constată încălcarea dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 254/2013 în ceea ce privește asigurarea transportului petentului de la penitenciar la instanța de judecată.
Va obliga administrația Penitenciarului București R. să asigure transportul petentului cu respectarea art. 46 din Legea nr. 254/2013 și a art. 179 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 1676/C din 24.06.2010.
In ce priveste condițiile de acordare a apei calde, conform art.8 din același act normativ, 1) Instalațiile de încălzire trebuie să asigure în perioada sezonului rece o temperatură de cel puțin 19° C în camerele de cazare a persoanelor private de libertate și în spațiile destinate desfășurării diferitelor activități.
(2) Elementele de reglare a instalației de încălzire se amplasează în spații asigurate, în care sa fie interzis accesul persoanelor private de libertate.
Potrivit art. 83 din HG 1897/2006, (1) Regulile de igienă individuală și colectivă, precum și alte măsuri stabilite de medicul locului de deținere sunt obligatorii pentru toate persoanele private de libertate.
(2) Fiecărei persoane private de libertate i se asigură condiții de folosire a surselor de apă curentă și a articolelor de toaletă pentru menținerea igienei. Bărbații au posibilitatea să se bărbierească zilnic, iar femeile pot păstra și folosi produse cosmetice autorizate prin decizia directorului locului de deținere.
(3) Persoanelor private de libertate li se asigură posibilitatea să facă baie cel puțin de două ori pe săptămână. Au posibilitatea îmbăierii zilnice cei care își desfășoară activitatea în locuri cu risc epidemiologic crescut sau în orice alte locuri, dacă situația o impune.
(4) Articolele de toaletă și igienă se asigură de către administrația locului de deținere, în limita normelor stabilite prin ordin al ministrului justiției. Aceste articole pot fi suplimentate pe cheltuiala proprie de către persoana privată de libertate, prin cumpărare de la punctul comercial amenajat în interiorul locului de deținere.
(5) Administrația penitenciară derulează programe de informare, educație sanitară și de prevenire a bolilor cu transmitere sexuală, contagioase, a consumului de droguri, precum și de punere la dispoziția persoanelor private de libertate a mijloacelor de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală.
(6) Programele prevăzute la alin. (5) pot fi derulate în colaborare cu organizațiile guvernamentale sau neguvernamentale cu experiență în implementarea acestora.
Instanța retine că încălzirea spațiilor Penitenciarului R. se realizează cu o centrală proprie care funcționează cu combustibil gazos, camerele fiind încălzite cu corpuri de încălzire tip radiator din fontă amplasate în camera de deținere si cabina de WC. Regimul de încălzire este intermitent, în funcție de temperatura exterioară (pentru temperaturi mai joase de -5 grade Celsius - câte 12 ore zilnic căldură iar pentru temperaturi între -5 și 10 grade Celsius câte 10 ore căldură zilnic), temperatura asigurată pe timpul iernii fiind de 19 grade Celsius, astfel încât sunt respectate dispozițiile art. 8 din anexa la OMJ 433/2010.
Cu toate acestea instanța constată că drepturile petentului au fost încălcate având în vedere numărul de persoane cu care acesta a fost cazat în cameră. Dacă asigurarea a două ore de apă caldă pe săptămână pentru un număr de 3-4 persoane constituie o suferință inerentă stării de detenție, înscriindu-se în limitele legii, același program de apă caldă pentru opt persoane reprezintă în mod evident un tratament degradant. Practic petentul nu beneficiază efectiv decât de 15 minute de apă caldă pe săptămână.
Cu privire la condițiile de efectuare a percheziției si de cazare cu celelalte persoane care ar suferi de diferite afecțiuni, Instanța reține că potrivit art.19 din Legea nr.254/2013, (1) Pentru prevenirea unor evenimente deosebite, a situațiilor de risc, precum și pentru ridicarea obiectelor interzise, deținuții sunt supuși percheziției.
(2) Percheziția este acțiunea prin care se realizează un control amănunțit asupra deținuților, echipamentului, bagajelor, cazarmamentului, camerelor de deținere și tuturor locurilor unde aceștia au acces.
(3) Percheziția se efectuează de către persoane de același sex cu deținuții percheziționați și în condiții în care să nu fie afectată demnitatea deținuților.
(4) Desfășurarea percheziției corporale amănunțite se realizează cu respectarea dreptului persoanei percheziționate la viața intima.
(5) Perchezițiile asupra cavităților corporale ale deținuților pot fi realizate numai de către personalul medical.
(6) Percheziționarea bagajelor si a bunurilor personale se face în prezența persoanei în cauză sau a altui deținut, atunci când aceasta nu este prezentă.
(7) Tipurile percheziției, modalitățile de efectuare, asigurarea tehnico-materială necesară efectuării acesteia, precum și documentele ce se întocmesc cu acest prilej se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3).
Conform art.261 din Ordinul Ministerului Justiției nr.1676/C din 24.06.2010, (1) Percheziția corporală amănunțită se efectuează, de către persoane de același sex, în condiții care să nu lezeze demnitatea și să nu afecteze sănătatea persoanelor private de libertate, cu asigurarea intimității acestora.
(2) Asigurarea intimității persoanei private de libertate se realizează prin efectuarea controlului separat de celelalte persoane, în spații anume amenajate.
(3) Controlul cavităților corporale se realizează numai de către personal medical.
Instanța apreciază că percheziția permite dezbrăcarea în totalitate a persoanelor privării de libertate în scopul prevenirii primirii sau transmiterii de obiecte interzise. O astfel de modalitate nu este de natură a afecta demnitatea petentului. De asemenea potrivit documentelor existente la dosar în cadrul penitenciarului sunt amenajate spații speciale în care se desfășoară perchezițiile. De asemenea controlul cavităților se realizează doar de către personal medical.
Pe cale de consecință, instanța constată că drepturile petentului sub acest aspect nu au fost încalcate. De asemenea nu a fost dovedită nici susținerea ca ar fi fost cazat cu alte persoane care suferă de diferite afecțiuni putând să-i fie astfel afectată sănătatea.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale a Administrației Nationale a Penitenciarelor; Instanța urmează să o admită motivat de faptul că potrivit art.10 alin.3 din Hotararea Guvernului nr.1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul București R. are personalitate juridică.
F. de cele ce preced, în baza art. 56 din Legea nr. 254/2013 admite în parte contestația formulată de petentul condamnat N. T. împotriva încheierii nr. 140/12.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R..
Constată ca Administrația Națională a Penitenciarelor nu are calitate procesuală pasivă in cauză.
Desființează încheierea nr140/12.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R. și rejudecând:
Constata incalcate art. 48 și 80 din Legea nr. 253/2014, raportat la art. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului fata de petent prin omisiunea respectarii normelor minime obligatorii privind conditiile de cazare a persoanelor private de libertate aprobate prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 433/2010, publicat in Monitorul Oficial nr. 103/2010.
Conform art. 13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, obligă ca administrația Penitenciarului București R. a asigure petentului spatiul personal prevazut de art. 1 alin. 4 din Anexa I la Ordinul Ministrului Justitiei nr. 433/2010, referitor la Normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, prin cazarea unui număr de persoane in celula inculpatului care sa respecte norma recomandata pentru celule colective.
Constată încălcarea dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 254/2013 în ceea ce privește asigurarea transportului petentului de la penitenciar la instanța de judecată. Obligă administrația Penitenciarului București R. să asigure transportul petentului cu respectarea art. 46 din Legea nr. 254/2013 și a art. 179 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 1676/C din 24.06.2010.
Constată încălcarea drepturilor petentului în ceea ce privește programul de apă caldă.
Conform art.56 alin.6 lit.b din Legea 254/2006 obliga administrația Penitenciarului R. să respecte drepturile a căror încălcare a fost constatată prin prezenta .
În baza art. 275 alin. 3 c.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 ron va fi avansat din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 56 din Legea nr. 254/2013 admite în parte contestația formulată de petentul condamnat N. T. (fiul lui M. și al lui D. M., născut la 07 aprilie 1978, CNP:_, deținut în Penitenciarul București R.) împotriva încheierii nr. 140/12.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R..
Constată ca Administrația Națională a Penitenciarelor nu are calitate procesuală pasivă in cauză.
Desființează încheierea nr140/12.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R. și rejudecând:
Constata incalcate art. 48 și 80 din Legea nr. 253/2014, raportat la art. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului fata de petent prin omisiunea respectarii normelor minime obligatorii privind conditiile de cazare a persoanelor private de libertate aprobate prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 433/2010, publicat in Monitorul Oficial nr. 103/2010.
Conform art. 13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, obligă ca administrația Penitenciarului București R. a asigure petentului spatiul personal prevazut de art. 1 alin. 4 din Anexa I la Ordinul Ministrului Justitiei nr. 433/2010, referitor la Normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, prin cazarea unui număr de persoane in celula inculpatului care sa respecte norma recomandata pentru celule colective.
Constată încălcarea dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 254/2013 în ceea ce privește asigurarea transportului petentului de la penitenciar la instanța de judecată. Obligă administrația Penitenciarului București R. să asigure transportul petentului cu respectarea art. 46 din Legea nr. 254/2013 și a art. 179 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 1676/C din 24.06.2010.
Constată încălcarea drepturilor petentului în ceea ce privește programul de apă caldă.
Conform art.56 alin.6 lit.b din Legea 254/2006 obliga administrația Penitenciarului R. să respecte drepturile a căror încălcare a fost constatată prin prezenta .
În baza art. 275 alin. 3 c.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 ron va fi avansat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.08.2015.
Președinte,Grefier,
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
