Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 2759/2015. Judecătoria TÂRGU JIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2759/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU JIU la data de 11-11-2015
Dosar nr._
Cod operator 2444
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU J.
SECȚIA PENALĂ
Sentința penală Nr. 2759/2015
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B. P.
Grefier A. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. P.-Eriță din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul B. I., trimis în judecată, în dosarul nr. 5875/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și amenințare, prev. de art. 193 alin. 2 și art. 206 Cod penal, cu aplic. art. 38 Cod penal și partea civilă C. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpatul asistat de avocat C. D. și partea civilă asistată de avocat G. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului învederează că renunță la proba testimonială propusă, și nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri, pe fondul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale orientată către minimul special prevăzut de lege, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și amenințare, prev. de art. 193 alin. 2 și art. 206 Cod penal, cu aplic. art. 38 Cod penal, obligarea acestuia la plata de despăgubiri către partea civilă, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat G. G., pentru partea civilă, achiesează la concluziile reprezentantului Ministerului Public, însă solicită ca pedeapsa ce va fi aplicată să fie orientată către maximul special prevăzut de lege la care să se adauge un spor de pedeapsă, arătând că inculpatul nu a reușit să combată probele care dovedesc vinovăția sa.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, avocat G. G. solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, precum și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1538 lei reprezentând onorariu avocațial și contravaloarea certificatului medico-legal.
Partea civilă achiesează la concluziile apărătorului său.
Avocat C. D., pentru inculpat, solicită în principal, ca instanța să facă aplicarea disp. art. 80 și 81 C.pen., în sensul renunțării la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment, iar în subsidiar solicită ca instanța să dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale iar în baza art. 83 și urm. C.pen. să dispună amânarea aplicării pedepsei, sau, în cazul în care va respinge solicitările anterioare, instanța să stabilească pentru inculpat o pedeapsă, orientată spre minimul special prevăzut de lege și în baza art. 91 și urm. C.pen. să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, depunând la dosar concluzii scrise și arătând că unul dintre martorii propuși de către partea civilă este chiar soțul acesteia, astfel că se poate aprecia că scopul urmărit prin formularea plângerii penale împotriva inculpatului vizează obținerea unei sume de bani, iar între declarațiile date de martorul H. G. S., în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, există contradicții, în sensul că în faza de urmărire penale acest martor a declarat că nu a perceput direct conflictul dintre părți iar în fața instanței a susținut că a perceput personal faptele.
De asemenea, apărătorul inculpatului învederează că există contradicție între declarațiile părții civile, arătând că nu sunt plauzibile susținerile părții civile că ar fi fost lovită timp de 10 minute cu partea metalică a furcii, susținând totodată că infracțiunea de amenințare ar fi fost mai plauzibilă dacă s-ar fi susținut că a fost săvârșită împotriva soțului părții civile, acesta fiind cel care trebuia să formuleze plângere penală pentru infracțiunea de amenințare.
Mai arată apărătorul inculpatului că niciunul dintre martorii audiați in cauză nu a confirmat că inculpatul ar fi o fire violentă, iar acesta nu are antecedente penale și are un copil minor în întreținere.
Cu privire la latura civilă a cauzei, apărătorul inculpatului solicită respingerea având în vedere că nu există probe directe cu privire la amenințarea părții civile, iar suma solicitată de către partea civilă, cu titlu de daune morale, respectiv 10.000 lei, este exagerat de mare, inculpatul fiind de acord să plătească părții civile suma de 500 lei, daune morale.
Inculpatul, atât cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, cât și având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său
INSTANȚA:
Asupra cauzei penale de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr. 5875/P/2014 din 22.04.2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și amenințare, prev. de art. 193 alin. 2 și art. 206 Cod penal, cu aplic. art. 38 Cod penal.
S-a reținut în fapt c, la data de 27.11.2014, persoana vătămată C. G. din mun. Tg-J., ., jud. Gorj, s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., sesizând faptul că în ziua de 24.11.2014, în timp ce se afla pe un teren arabil proprietatea sa, amplasat în intravilanul mun. Tg-J., cartier Polata, a fost agresată fizic de către inculpatul B. I., care i-a aplicat cu o furcă pentru fân mai mite lovituri în zona corpului, respectiv a membrelor inferioare și superioare, prin care astfel, i-au fost produse leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, iar tot cu această ocazie, cel în cauză, i-a adresat persoanei vătămate în mod repetat amenințări cu acte de violență care au fost de natură a-i crea o stare de temere permanentă.
În urma actelor de cercetare penală efectuate a rezultat următoarea situație de fapt:
Persoana vătămată C. Geogeta este vecină de mai mulți ani cu inculpatul B. I., imobilele de locuit ale acestora fiind situate pe raza aceluiași cartier, între familiile acestora existând, de aproximativ doi ani, o stare conflictuală.
În după-amiaza zilei de 24.11.2014, în jurul orelor 16.00, persoana vătămată C. Geogeta s-a întâlnit cu inculpatul B. I., pe raza cartierului Polata din mun. Tg-J., unde cei doi dețin terenuri arabile situate în imediata vecinătate.
Astfel, pe fondul stării conflictuale existente între cele două persoane, inculpatul care se afla pe terenul său pentru a împrăștia gunoi furajer, a purtat o discuție contradictorie cu persoana vătămată căreia, i-a reproșat faptul că nu supraveghează vitele, care între timp intraseră pe proprietatea sa.
Discuția dintre cei doi a degenerat pe parcurs într-o altercație fizică, inculpatul doborând persoana vătămată la pământ, ocazie cu care i-a aplicat acesteia mai multe lovituri în zona corpului și a membrelor cu o furcă pentru fân pe care o folosise până în momentul incidentului la împrăștiatul gunoiului furajer.
. respectivă, a fost observată de către martorii C. C., soțul persoanei vătămate și H. G.-S., care în acel moment se aflau în apropiere, și care au intervenit imediat pentru a aplana conflictul, alarmați fiind de strigătele de ajutor ale persoanei vătămate.
Urmare a intervenției sale, martorul C. C. a fost agresat fizic de către inculpat, fără însă a-i fi produse leziuni traumatice, acesta din urmă fiind deposedat de unealta agricolă (furca pentru fân) pe care a abandonat-o la fața locului, moment în care a părăsit în grabă zona respectivă după ce în prealabil le-a adresat în mod repetat persoanei vătămate și soțului acesteia amenințări cu moartea, care au fost de natură a le crea o stare de temere.
Fiind audiat, martorul H. G.-S., acesta a declarat că în data de 24.11.2014, se afla la o distanță de 20-25 m de locul agresiunii și a observat când inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată cu furca în zona corpului și a membrelor.
De asemenea, acesta a mai precizat că martorul C. C. a alergat înspre locul agresiunii, inculpatul având intenția de a-1 lovi și pe acesta cu furca, martorul C. C. reușind să-1 deposedeze pe acesta de obiectul contondent, inculpatul fugind de la locul faptei.
Totodată, acesta a mai declarat că a auzit când inculpatul a amenințat cu moartea persoana vătămată și pe soțul acesteia.
Persoanei vătămate i s-a eliberat ulterior de către Serviciul de Medicină Legală Gorj, certificatul medico-legal înregistrat sub nr. 1321/25.11.2014, prin care i-au fost acordate 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile traumatice produse acesteia de către inculpatul B. I. în după-amiaza zilei de 24.11.2015, prin lovire cu un corp dur și care nu i-au pus în primejdie viața.
Inculpatul nu a recunoscut că în după-amiaza zilei de 24.11.2014 a agresat-o fizic pe persoana vătămată C. G. și de asemenea, nu i-a adresat amenințări cu moartea, cel în cauză precizând că în cadrul discuțiilor contradictorii purtate cu aceasta s-a rezumat doar la a-i face unele reproșuri cu privire la lăsarea fără supraveghere a vitelor care intraseră pe proprietatea sa.
Fiind audiați, martorii S. E. și G. G., aceștia au declarat că nu cunosc amănunte cu privire la incidentul din data de 24.11.2014. De altfel, în dovedirea susținerilor sale și pe baza listei de administrare a probatoriului depusă de inculpat la dosarul cauzei, au fost audiați ca martori numiții S. E. și G. G., însă cele declarate de aceștia nu au fost de natură a releva elemente de circumstanțiere a faptei sau de lămurire concretă a împrejurărilor în care a avut loc incidentul dintre părți în după-amiaza zilei de 24.11.2014.
În corelație cu situația prezentată și expusă mai sus, inculpatului B. I. i-a fost respins pe bază de ordonanță capătul de cerere din lista cu probatorii prin care a solicitat efectuarea de confruntări cu persoana vătămată și martorii propuși de aceasta, deoarece proba respectivă nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză.
Ca probatorii au fost indicate de organul de urmărire penală: plângerea și declarația persoanei vătămate, declarațiile martorilor, certificatul medico-legal, înscrisuri.
Mai reține instanța că prin ordonanța din data de 05.12.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem", pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, amenințare și hărțuire, fapte prev. și ped. de art. 193 alin. 2, art. 206 și art. 208 alin. 1 din Codul Penal, iar prin ordonanța din data de 05.02.2015 s-a dispus continuarea urmăririi penale față de numitul B. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire alte violențe și amenințare, fapte prev. și ped. de art. 193 alin. 2 și art. 206 din Codul penal cu aplic. art. 38 alin. 1 din Codul penal.
De asemenea, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. din data 26.02.2015, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva suspectului B. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și amenințare, fapte prev. și ped. de art. 193 alin. 2 și art. 206 din CP. cu aplic. art. 38 alin. 1 din CP, inculpatului fiindu-i aduse la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. 108, art.307, art. 10, art.83 și art. 108, alin. 2 Cod procedură penală.
Prin încheierea de cameră preliminară nr. 42 din data de 10.06.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., definitivă prin încheierea nr. 48/07.07.2015 pronunțată de Tribunalul Gorj, în baza art. 345, art. 346 alin. 1 Cod pr. pen., a fost respinsă cererea formulată de inculpatul B. I. cu privire la neregularitatea rechizitoriului nr. 5875/P/2014 din data de 22.04.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-J., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în cauză, constatându-se regularitatea întocmirii rechizitoriului nr. 5875/P/2014 din data de 22.04.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-J., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în cauză și dispunându-se începerea judecății.
Analizând ansamblul materialului probator, instanța reține următoarele:
În privința situației de fapt din cauza dedusă judecății, instanța, din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, achiesează la starea de fapt expusă prin rechizitoriu și, în consecință, reține următoarele:
Inculpatul B. I. și partea civilă C. G. sunt vecini, locuind în cartierul Polata al Municipiului Târgu-J., între aceștia survenind unele neînțelegeri cu privire la pășunatul animalelor pe terenurile învecinate, iar la data de 24.11.2014, în jurul orei 14.00, partea civilă a dus animalele la păscut pe terenul situat în apropierea locuinței sale, observându-l pe inculpat care venise la terenul său învecinat, pentru a împrăștia gunoi furajer.
Inculpatul, reproșând părții civile că nu supraveghează unde pasc animalele și că acestea intră pe proprietatea sa, a lovit-o pe aceasta în zona membrelor inferioare și superioare cu un obiect contondent, respectiv o furcă pentru fân, partea civilă căzând la pământ, agresiune prin care i-au fost produse leziuni traumatice prin lovire cu corp dur care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 1321/25.11.2014 emis de către SML Gorj (fila 19 dup).
În acest timp, alertat de strigătele părții civile, din spatele locuinței acesteia, de la o distanță de circa 20-25 m, a venit la fața locului soțul său, martorul C. C., care a reușit să-l deposedeze de inculpat de furcă, moment în care acesta a proferat amenințări cu moartea la adresa părții civile, după care a plecat.
Incidentul a fost observat în mod direct de către martorul H. G. S., de la o distanță de 20-25 m, iar acesta a confirmat împrejurările și modul de săvârșire a faptelor, așa cum a fost reținut în paragrafele precedente, martorul relatând totodată că a mai asistat anterior la două conflicte verbale între părți.
În privința atitudinii procesuale a inculpatului, arată instanța că aceasta a fost în esență una nesinceră, de nerecunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa, acesta susținând că nu își explică proveniența leziunilor traumatice suferite de către partea civilă și că nu a amenințat-o pe aceasta, ci doar că la data de 24.11.2014, în jurul orei 14.00, i-a reproșat acesteia că nu supraveghează unde pasc animalele.
Reține însă instanța că aspectele esențiale din declarațiile inculpatului sunt contrazise de ansamblul materialului probator administrat, în special prin dovedirea împrejurărilor de fapt în mod direct referitoare la fapta prevăzută de legea penală și la persoana care a săvârșit-o, acestea constituind res probanda, prin declarațiile concordante ale părții civile și ale martorilor audiați în cauză, coroborate cu înscrisurile aflate la dosar, astfel că apreciind starea de fapt, constată existența faptelor ce constituie infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, așa încât va pronunța o soluție de condamnare a inculpatului pentru acestea, având în vedere următoarele considerente.
În acest context, instanța reține că în cazul când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Or, având în vedere argumentele de fapt expuse mai sus, reținând și componenta logică a raționamentului juridic aplicabil în pronunțarea prezentei sentințe, se constată că, prin probatoriul administrat în cauză, pe de o parte inculpatul nu a putut demonstra lipsa de temeinicie a mijloacelor de probă care au condus la trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, iar pe de altă parte nu a probat conturarea unei alte stări de fapt decât aceea expusă în paragrafele anterioare, fiind total neplauzibilă apărarea inculpatului în sensul că nu își explică proveniența leziunilor traumatice suferite de către partea civilă și că nu a amenințat-o pe aceasta, din moment ce a fost demontată prin declarațiile părții civile și ale martorilor C. C. și H. G. S., declarații ce concordă în aspectele esențiale, de remarcat fiind că ceilalți martori audiați în cauză nu au perceput direct cele întâmplate, învederând însă că au auzit din zvonul public că între inculpat și partea civilă avusese loc un conflict.
Astfel, se reține că potrivit art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate, iar condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar conform art. 396 alin. 2, 5 Cod pr. pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
În drept, faptele inculpatului B. I., care în după-amiaza zilei de 24.11.2014, în jurul orelor 14:00, a agresat partea civilă C. G., aplicându-i cu o furcă mai multe lovituri in zona corpului și a membrelor, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale și, ulterior, adresându-i în mod repetat amenințări cu moartea, care au fost de natură a-i produce o stare de temere, întrunesc atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 193 alin. 2 și art. 206 C.pen. cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen., fiind săvârșite în concurs real.
Așa fiind, văzând și disp. art. 396 alin. 2 Cod pr. pen. coroborat cu art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., instanța constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, urmează a pronunța în cauză o soluție de condamnare a acestuia.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, respectiv dispozițiile art. 74 C.pen., potrivit cărora stabilirea duratei și a cuantumului pedepsei se face în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prevăzute la lit. a-g din această normă legală, raportate în prezenta cauză, persoana inculpatului, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și împrejurările care agravează și cele care atenuează răspunderea penală.
Astfel, pe de o parte, instanța va avea în vedere gradul destul de ridicat de pericol social al faptelor, concretizat în valorile sociale care au fost vătămate: integritatea fizică și psihică a persoanei, urmările acesteia, raportate la intensitatea leziunilor cauzate și a stării de temere produse prin amenințarea cu moartea, dar și consecințele mai grave care s-ar fi putut produce, în condițiile în care . a fost realizată cu un obiect vulnerant apt să producă răni grave - furcă metalică pentru fân, ținând cont totodată că subiectul pasiv este o persoană vulnerabilă de sex feminin.
În ceea ce privește persoana inculpatului, reține instanța în acest sens că, deși acesta are o bună integrare socială concretizată prin lipsa antecedentelor penale și situația familială și profesională stabilă, în privința conduitei sale după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, se observă lipsa de sinceritate și de regret pentru faptele săvârșite și urmările acestora, obiectivată prin atitudinea constantă, atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul judecății, de nerecunoaștere a faptelor și de încercare de eludare a consecințelor și a răspunderii judiciare.
În aceste condiții, văzând și că potrivit art. 74 alin. 2 Cod pr. civ., atunci când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se va ține seama de criteriile prevăzute la alin. 1 și pentru alegerea uneia dintre acestea, față de art. 193 alin. 2 Cod penal ce prevede pentru infracțiunea dedusă judecății pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii, respectiv art. 206 alin. 1 Cod penal ce prevede pentru infracțiunea dedusă judecății pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an alternativ cu pedeapsa amenzii, instanța urmează a condamna inculpatul la această din urmă pedeapsă principală, pentru ambele infracțiuni deduse judecății.
Pentru stabilirea în concret a cuantumului amenzii, se va avea în vedere disp. art. 61 Cod penal, aspect în raport de care se va stabili pedeapsa de 1.800 lei amendă penală, echivalentul a 180 zile-amendă înmulțit cu suma de 10 lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 193 alin. 2 Cod penal, respectiv pedeapsa de 1.200 lei amendă penală, echivalentul a 120 zile-amendă înmulțit cu suma de 10 lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal, numărul zilelor-amendă fiind orientat către minim potrivit art. 61 alin. 4 lit. b, c Cod penal, față de 10 lei cuantumul unei zile amendă stabilit potrivit criteriilor prevăzute de art. 61 alin. 3 Cod penal, având în vedere situația materială și obligațiile inculpatului, astfel cum acestea au fost expuse prin declarația sa în fața instanței (fila 39).
În baza art. 38 alin. 1 raportat la art. 39 alin. 1 lit. c Cod penal, va contopi pedepsele stabilite și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea la care va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în total 2.200 lei amendă penală, echivalentul a 220 zile-amendă înmulțit cu suma de 10 lei corespunzătoare unei zile-amendă, ce se va executa conform art. 559 Cod pr. pen., punând în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de neexecutare cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.
În privința laturii civile, constată instanța că în cauză a fost formulată, de către persoana vătămată C. G., cerere de constituire ca parte civilă cu suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
În drept, se reține că, potrivit art. 252 Cod civil, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică, pentru ocrotirea acestora fiind puse la dispoziție mijloacele de apărare prevăzute de art. 253 Cod civil, fiind reglementate cu caracter general drepturi ale personalității la art. 58 și urm. Cod civil.
Totodată, instanța arată că, în reglementarea principiului răspunderii civile delictuale, art. 1349 cod civil prevede că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral, art. 1357 Cod civil prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, iar art. 1381 Cod civil prevede că orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar acest drept se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă nu poate fi valorificat imediat.
Din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, trebuie să existe cumulativ o faptă ilicită, un prejudiciu (care poate avea caracter patrimonial sau moral), legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul, sarcina probei cu privire la existența elementelor răspunderii civile delictuale revenind victimei prejudiciului, întrucât aceasta trebuie să își dovedească susținerile în fața instanței.
În ceea ce privește condiția existenței unei fapte ilicite, instanța arată că aceasta este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sau obiceiul locului, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau interesului legitim și serios ce creează aparența unui drept subiectiv, potrivit art. 1359 Cod civil.
De asemenea, prejudiciul este reprezentat de rezultatul negativ al încălcării ilicite a dreptului subiectiv sau a interesului legitim și serios, arătând instanța și că prejudiciul moral sau nepatrimonial este acel prejudiciu care nu este susceptibil de prețuire în bani, spre pildă atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane, suferința fizică provocată prin lovire ori accidentare sau suferința psihică cauzată de decesul sau vătămarea corporală a unei persoane apropiate.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de către partea civilă C. G., instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, raportat la probatoriul administrat, în mod evident fapta ilicită a inculpatului constând în lovirea și amenințarea părții civile provocând acesteia suferință fizică și psihică, consecința fiind ca prejudiciul moral cauzat părții civile să fie reparat de către inculpat, reparație care se realizează însă printr-o despăgubire patrimonială, bănească, al cărei cuantum este apreciat de către instanța de judecată în raport de consecințele produse, de gravitatea atingerii aduse valorilor ocrotite, fără a se tinde însă la o îmbogățire fără justă cauză, sens în care vor fi admise în parte pretențiile părții civile, cu titlu de daune morale, apreciind instanța ca adecvat un cuantum de 1.500 lei pentru repararea prejudiciului moral suferit și protejarea valorilor morale vătămate, în acord cu criteriile anteprecizate.
În consecință, instanța, în baza art. 25 raportat la art. 397 Cod pr. pen., cu referire la art. 1357 Cod civil, va admite în parte acțiunea civilă și va obliga inculpatul să plătească părții civile C. G., suma de 1.500 lei cu acest titlu.
În baza art. 276 alin. 1, 2 Cod pr. pen., va obliga inculpatul să plătească părții civile suma de 1.538 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat și contravaloare emitere certificat medico-legal.
În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. pen., va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 193 alin. 2 Cod penal, cu referire la art. 61 Cod penal, condamnă inculpatul B. I., fiul lui I. și M., născut la data de 15.06.1967, CNP_, domiciliat în municipiul Tg-J., . A, județul Gorj, la pedeapsa de 1.800 lei amendă penală, echivalentul a 180 zile-amendă înmulțit cu suma de 10 lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 206 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 61 Cod penal, condamnă inculpatul B. I. la pedeapsa de 1.200 lei amendă penală, echivalentul a 120 zile-amendă înmulțit cu suma de 10 lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
În baza art. 38 alin. 1 raportat la art. 39 alin. 1 lit. c Cod penal, contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în total 2.200 lei amendă penală, echivalentul a 220 zile-amendă înmulțit cu suma de 10 lei corespunzătoare unei zile-amendă, ce se va executa conform art. 559 Cod pr. pen.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de neexecutare cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.
În baza art. 25 raportat la art. 397 Cod pr. pen., cu referire la art. 1357 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă și obligă inculpatul să plătească părții civile C. G., domiciliată în municipiul Tg-J., . A, județul Gorj, suma de 1.500 lei cu acest titlu.
În baza art. 276 alin. 1, 2 Cod pr. pen., obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 1.538 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat și contravaloare emitere certificat medico-legal.
În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. pen., obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2015.
Președinte,
A. B. P.
Grefier,
A. M.
Red. A.B.P./Teh. A.M./5 ex./26 Noiembrie 2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 2755/2015.... → |
|---|
